Adevěrul, ianuarie 1905 (Anul 18, nr. 5534-5560)
1905-01-24 / nr. 5554
D. HICOLAE FEE VA Atacurile Ocultei — Iată tribunul din nou atacat, mușcat de ocultiști. Vineri dimineața a sosit în Capitală și peste cîteva ore un ziar , ocultist s’a și repezit să-l muște. > Cît au stat liberalii la putere n’a îndrăznit o singură foae ocultistă să se atingă deci. Fie va și în cîte-va rînduri d-sa a venit de la Roma, a fost în contact cu d-niî Sturdza și i Ionel Brătianu și ocultiștii n’au sa ] fiat un cuvînt contra tribunului. < E adevărat că s’a vorbit atunci cînd liberalii au venit la putere că 1 d. Sturdza a încercat să se debaraseze de d. Eleva de la Roma. Regele ar fi întrebat pe d-nul Sturdza : “ — Aveți nevoe de d. Fleva la București ? Foarte bine, puteți să-l rechemați. Dar dacă conservatorii îmi vor pretinde să rechtem de pildă pe d. Alexandru BeUivin, bineînțeles că nu te vom putea refuza ! Atunci d. Sturdza a renunțat la planul sau și nu s’a mai gîndit să readucă în Capitală pe d. Fleva, dar l’a șicanat la Roma și dacă nu greșim d. Ionel Brătianu î-a redus budgetul legațiunei. D. Nicolae Eleva e însă un om pe care economiile nu-l supără, căci toată viața lui a dus’o modest și a servit de cal de tramvai și conservatorilor și liberalilor, mai mult liberalilor și în vremuri grele cînd în acest partid nu se vorbea decît de acțiunea și de temperamentul tribunului.* De ce este acum atacat d. Eleva? Ocultiștii s'au îngrozit de știrea dată de noi încă din prima zi a venită guvernului conservator, cum că s-au făcut propuneri d-lui Fleva ca să primească postul de guvernatorttsr al Băncei Naționale. În aza aceasta se manifestă prin atacurî furibunde în presa ocultistă, atacuri cari pun în evidență cît de îngrijită exculta numai de prezența în Capitală a tribunului, care, de , s’ar putea decide să intre și d-sa în cașcavalul de la Banca Națională numai de curiozitate să se încredințeze prin sine însuși dacă nu sa înșelat asupra modului cum Oculta exploatează acest cașcaval național. Ideea d-lui Take Ionescu de a numi pe d. Nicolae Eleva ca guvernator la Banca Națională, e o idee minunată. D. Eleva e omul indicat pentru această înaltă demnitate și cel d’intîî cari ar trebui să nu obiecteze nimic asupra acestei numiri ar fi tocmai ocultiștii din cașcavalul Băncei. Pînă acum au fost la Bancă niște guvernatori de paie, persoane foarte onorabile dar cari considerau această înaltă demnitate ca un post absolut onorific și nu fuceau decit să contrasemneze totul fără nici o obiecțiune și fără cea mai mică aprofundare. E momentul să se trimită la Banca Națională un guvernator care să-și exercite realmente și efectiv controlul rezervat statului prin legea organică. Un asemenea guvernator ar fi d. Nicolae Eleva și ocultiștii, dacă n’au nici o teamă de un guvernator real iar nu fictiv, atunci nu numai că n’ar trebui să se opună la primirea d-lui Fleva ca guvernator, ci din contră să se declare foarte mulțumiți că tribunul care î-a acuzat atîta vreme e gata să pătrundă ifc... misterele cașcavalului. Răzbunarea cea mai nobilă ar fi din partea ocultiștilor dacă d. Fleva, fiind guvernator al Băncii Naționale, și d-sa cu cunoscutul temperament nu va putea fi decit un guvernator real, se va convinge după un timp oarecare că nu e nimic de zis de acei cari stau de zeci de ani în acest cașcaval, că nu pot fi bănuiți ocultiștii și că toți acei cari i-au atacat pentru operațiunile cari se fac la Banca Națională, au atacat în necunoștință de cauză. Iată dar un prilej minunat pentru Ocultă ca să dovedească d-lui Fleva că nu are nimic de ascuns și să-i deschidă larg porțile acestei instituțiuni.* Care este însă atitudinea Ocultei ? Toți sunt furioși și atacurile curg contra d-lui Fleva, iar guvernul este amenințat că dacă va face această numire vor provoca o grevă a directorilor Băncei Naționale aleși de adunarea acționarilor și în adunare vor respinge numirea guvernatorului, cu toate că legea nu le dă acest drept. Cu alte cuvinte cei de la Banca Națională sînt gata pe scandal. Un cuvînt mai mult că d. Fleva ar trebui să pătrundă în citadela colectivistă. A. W. NIZBÎTII Toboșarul lui Ciocanelli Tot auzind că politicianii, în opoziție, nu bat numai drumurile, nu bat numai șeaua ca să priceapă iapa, ci, mai ales, bat toba la Craiova ca să se audă în toată Moldova, neică Ciocanelli s'a gîndit că dacă e vorba de bătut toba poate s’o bată și dumnealui, cel puțin toba mică, dacă nu pe cea mare, pe care o batăl de mina întiia. Jîndu’și de asemenea seama,că politica,, pe biletd e cea mai la modă și mai cu folos, a luat cu el un toboșar și a ieșit în tîrga Moșilor, a pus toboșarii să bată areci odă, de două ori și de trei ori; s’au adunat mușterii și atunci neică Ciocanelli s'a urcat pe o masă și a declarat că se vinde cu trup și suflet poporului în schimbul unui mandat de deputat. Licitația însă se pare că n’a prea avut succes, deoarece marfa n’a prea avut călare! Așa că e mai bine ca neică Ciocanelli să rămînă toboșar al Ocultei decît să facă negoț pe seama lui. Proținerea echilibrului parlamentar la noi este necesară zestrea aceasta pe care o asigură guvernului colegiul III,— dar «atunci să nu se mai vorbească de alegeri, ci sa se spue curat că guvernul are dreptul de a numi un șir de deputați. Acest precedeu cel puțin ar fi mai adevărat și - ar pune la baza parlamentarizmului nostru o minciună îndrăzneață. Sărmanii țărani, cînd disperarea îi face să recurgă la mijloace ilegale sunt împușcați și li se spune că doar au dreptul de vot pentru a-și exprima dorințele, iar cînd e vorba ca ei să uzeze de acest drept le este subtilizat. Nu văd oare oricari procedează astfel, că se joacă cu focul ? Nu înțeleg ei că trebuie și suferințelor țărănimei Un ventil ?■ Ap. anumite categorii de cetățeni, del cît politica ce convine mai feine inttereselor lor ? Cînd preponderența sa în parlamente o au marii proprietari, cum vă imaginați că veți putea face o politică favorabilă țarărinei și cînd colegiul al treilea nu trii nete decît foarte arare ori în Cameră reprezentanți adevărați ai intereselor sale, cum vroiți să aveți ; controlul indispensabil al poporului, al mulțimea în treburile statului. > Câtă vreme categorii de cetățenii vor decide asupra soartei guvernelor, acestea vor fi silite să "facă politică de loterie, adică politică imorrală. Liberalii cu admirabila lor organizație și cu puterea Creditelor au plătit cîteva încercări în sensul unei politice morale cu puterea, căci e necontestat că venirea conservatorilor la putere se datorește succeselor lor în alegerile parțiale și comunale, și tot așa ar plăti și conservatorii. Lucrul acesta e atît de incontestabil încît chiar liberalii constată că conservatorii încep—fiindcă la guvern fiind ești silit să-ți moralizezi politica—să piardă din popularitate, iar noi constatăm că liberalii încep să promită ce hotărîțî sunt să nu dea: lărgirea dreptului de vot și Cassa rurală,— să facă adică, în lupta pentru o politică morală,—politică, hai să zicem, puțin morală. Și așa va fi cu timp va dăinui actualul sistem de vot. El insuși este o imoralitate și așa fiind pe baza lui nu se poate face o politică morală. Sistemul acesta de vot, a fost din capul locului socotit ca nedrept, deci ca imoral. S’a adoptat totuși crezîndu-se tare necoaptă pentru un drept mai larg de vot, s’a adoptat cu alte cuvinte un mijloc imoral, pentru a se atinge un scop moral. Și nu s’a înțeles, ce vedem astăzi, că un mijloc imoral, pătează și cel mai moral scop. Deocamdată nu putem prin urmare avea o politică morală Schimbați sistemul de vot, puneți-le pe o bază mai dreaptă și prăb riștită, morală va veni de la sine. Dacă, deci, politica noastră nu e morală, ea are însă o morală și putem însă trage din ea morala ce nu se poate îndeajuns repeta, salvarea țărei acesteia stă în votul obștesc. _____ _ 1-Apoi mai e și un discurs al d-lui Ionel Brătianu, pronunțat de pe banca ministerială și care conținea numai făgădueli pentru viitor. S'a crezut că d. Ioni Brăianu e grăbit să treacă în opoziție, bani pentru a agita aceste făgădueli—și iată că e vorba de a se raporta viitoarea activitate a guvernului liberal la programul... de la Iași! Atunci e bine de înțeles care va fi activitatea în opoziție, a d-lui Sturdza și a Ocultei. Ne-am fi mirat să profite de opoziție spre a agita un program democrat. _____________ Act. Colegiul minciună Iarăș s'a adeverit vorba despre colegiul minciună. In toată țara cu excepția puținelor județe și in special cu excepția Teleormanului, sau ales delegați favorabili candidaților guvernamentali. Mai mult. Afară de acele puține județe, opoziția nici n’a luptat serios. S’a mulțumit doar să puiesc acolo câte o listă de delegați. De altfel nici nu s’a silit s’o facă să iasă. Guvernul poate deci spune că are un mare succes, că opoziția nici n’a îndrăznit să opune candidați și că țara s’a pronunțat pentru dinsul. Iată cum se prezintă in realitate dretul de vot al poporului, al imensei naivități a națiunei, al țărănimei. Că în ziua alegerei deputaților colegiului al treilea, cind se prezintă la Vot în Capitala județului și masa alegătorilor direcți lupta va fi mai aprigă se poate, — dar nu atunci se prezintă la urnă cei mai mulți români din ziua alegerilor de delegați. Oare opoziția „unită“ pricepe acum ce drept este sistemul nostru electoral ? Oare simtem deajuns rușinea ce constitue minciuna cu încăpățânare susținută că in România fiecare cetățean participă la conducerea treburilor publice ? încă odată, știm căi există politiciani cari ne vor numi naivi pentru că tratăm cu atîta durere de inimă și atîta indignare această stare de lucrări, știm că sunt politiciani cari socot că pentru men OUL, REGIM Prefectul «de Tecuci D. Ion Anghelescu, prefectul de Tecuci, e unul din acei fericiți prefecți, care nu e torturat de grijile electorale. La Tecuci conservatorii nefiind propriu-zis de azi la guvern, ci încă de pe vremea opoziției partidului, nici primăria de Tecuci căzu în mîinile conservatorilor. Cîți prefecți n’o fi invidiind soarta d-lui Anghelescu !! Morala politicei Deja o vreme încoace locul lui pașo’pt, al luî 77 și al luî 64, cari altădată format rechizitele oratorice ale fiecărui politician, l’a luat o parolă cu totul nouă : politica morală. Incontestabil că există o politică morală, e necesar să spunem aceasta la noi unde o asemenea politică nu s’a prea văzut. Și ce este o politică morală ? Este o politică curată, care în urmărirea unor scopuri înalte și curate, se folosește numai de mijloace curate; este acea politică ce atît de riguroasă cu politicianii morali, căci nu cere să faci totul pentru țară și nimic pentru tine, ci numai să nu faci nimic pentru tine, ce ar putea dăuna obștei, țărei. O politică morală este aceea care nu urmărește puterea numai pentru plăcerea de a o poseda, căreia puterea nu-i este scop, ci numai mijloc. Politica morală este deopotrivă de tare la putere ca și în opoziție; ea vroind binele țărei cumpănește totul rece ; ea judecind că e omenească și poate fi greșită, nu condamnă cu violență tot ce nu-i conform ei; ea în sfîrșit exclude dușmăniile personale, chiar cind deosibirile de vederi sînt extreme. Și pentru această politică morală, zice-se, se luptă acuma la noi; in vederea ei, zice-se, s’aîi unit liberalii cu conservatorii carpiști. Viitorul cel mai apropiat va arăta întrucît politica acestor luptători pentru moralitate este într’adevăr morală și tot viitorul va arăta dacă nu cumva sistemul nostru de vot, sistemul nostru parlamentar exclud cu totul posibilitatea de a se face o politică morală. Căci politica variază după împrejurări, după țară, după temperamentul și interesele celor ce o fac. Ori ce politică vreți să facă un parlament care este compus numai din D. Sturdza și programul A fost, sau farsor, sau un fin sionist, acela care a căutat să acrediteze, pentru cel puțin 24 de ore, că d. Sturdza la prima întrunire liberală din București va schița un program de opoziție, cuprrinzînd casa rurală și largi ea dreptului de vot, cu o tranziție spre sufragiul universal. Cu cît s'a apropiat ziua întrunirircl, cu atîta s'a risipit acest faimos program și acum se anunță că, în ce privește programul, d. Sturdza va declara că venind la guvern se va orienta după programul... de la Iași. Se știe că de ani de zile în acel program îi înscrisă casa rurală, votul universal, ca „ideal‘ și o serie de refirme pe carți, ci și d Sturdza a fost de două sau trei ori, de atunci, la guvern, tot n’a avut timpul să le săvîrșească Cel puțin, de rîndul trecut, situația financiară era de natură de a înlătura orice alte chestiuni din preocupările imediate ale clor ce dețineau sau aspirau la frînele guvernului. Astăzi, principiul economiilor nu mai poate fi program și nici cu programul de gogoși de la Iași, pe care petru a-l face anul tecut cunoscut d-lui Carp, d. Sturdza a trebuit să caute un templar la Academie—nu mai merge. —« Adevăruri »— Frica de „Opoziție“ Am arătat că la Piatra-Neamț opoziția liberală văzînd că n'are la dispoziție puterea și-a adus aminte că a patra putere în stat e presa și a scos ziarul „Opoziția“. Guvernamentalii au răspuns, scoțînd ziarul „Puterea“. Se pare însă că nu s’au mulțumit a lupta cu a patra putere și au chemat în ajutor abuzul de putere, confiscind „Opoziția". Să bage de seamă cei dela „Puterea“ că aceasta nu e tocmai un semn de putere și că poate duce la confiscarea... putere!!! Prietenii Brătienilor „Violența opozițională“, ca să nu zicem „Voința naționale“ declară uscată că țăranii n’au prieteni decît pe ocultiști. Bine-înțeles, D-nii Ionel, Prostii» și Dinu Brătianu, de pildă, sînt toată ziua la braț cu țăranii și se topesc, cînd sînt siliți să facă pe ciocoii, prin saloane!! Shikado-ul și Țarul Mikado-ul a trimis condoleanțe Țarului ,a... scăpat de atentat și că a izbucnit revoluția în Rusia. In mod extra-afabil Mikado-ul pune pe generalul Kuroki la dispoziția țarului, spre a înăbuși revoluția !!! Ua opozant... energic D. Ianeu Culealu s’a prezentat la primărie, a cerut cartea de alegător pentru Senat și i s'a răspuns să vie Marți. Indignat, d-sa adresează unui ziar liberal o scrisoare, care să termină astfel : „Ce e car de făcut ? Să reclami contra fiilui la tatăl său? Contra lui Brătescu la Curvasara ? Contra celorlalți la Brătescu ? Să o facă cine-o pofti, că nu. " „Fiindcă însă nu pot lăsa să treacă batjocura ce mi s’a făcut, să-i pun pe toți la un loc și să le adresez o veche și drastică expresie romînească ca răsplată a purtării dumnealor față de alegători“. Așa, mai zicem și noi, că o opoziție ! De altfel d. Iancu Culoglu a mai aadresat și d-luî Cosmetică Stoicescu aceeașî „veche și drastică expresie romînească“. Rigoletto C H K S T IA. ZI I, F3 I Delavrincea (Intermid spatele), Biră aici nu pot merge cu cartela! Nu vorbesc la acceaș întrunire cu Corni Mințî, ni l da ă m’ar ruga micul Titu Frumușant ! ! Magna charta rusească Telegramele noastre au anunțat, dezmințit și au confirmat iarăși știrea că țarul ar avea intențiunea să dea rușilor o constituție, un fel de mgna charta a libertăților rusești. Știrea a venit de la corespondentul din Petersburg al lui Daily Telegraph din Londra. Iată amănunțit ce scria acest corespondent: Transformareal Resial „Peste cîteva zile vom vedea o transformare, atît de radicală și uimitoare cum o poți intîlni numai in feerii sau într’o poveste veche. Prizonierii cari zac în celulele de piatra ale fortăreței, vor fi puși mîine în libertate, faptele lor vor fi uitate, presa va putea vorbi liberă. Mai tirziu Trepon va fi trimes în Manciuria și peste zece zile o Cameră reprezentativă nouă va deschide sub conducerea lui Witte, o nouă oră pentru Rusia. Acesta e ultimul punct al programului. Sunt în pozițiune de a demonstra exactitatea celor ce anunț. Iată cum sau petrecut: Rapoarte lanțui „Luni s’a ținut o ședință extraordinară a a comitetului miniștrilor, în care s au dijutat cu multă aprindere ultimele evenimente și consecințele ce vor avea Ca în tot dauna Witt', care a fost greșit apreciat în această criză, ea a apărat cu toată puterea si partea populara și a spus lucruri care desigur au dat debîndit colegilor săi. Subiectul principal a fost era nouă și refemele ei aprobate de țar. „Altă scenă s’a petrecut în cabinetul imperial din palatul de iarnă. Țarul se plimba pe covor agitat cînd î-a fost anunțat ministru agriculturei Jerinilor. Era riadul luî să remită țarului raportul săptamînal și țarul l-a primit cu obicînuita rezervă. După primul salut și pe cînd se pregătea să asculte raportul, vocea ministrului răsună altfel de citm aștepta la urechea sa. Apelul ministrului agriculture! „Siro, zise ministru, de sfîntul meu jurămînt sînt silit să spun ?<I. V. Iu"cruzî grav și să intrebuinți z cuvinte care la prilejuri obicinuite ar părea că sunt lipsite de respect. Dacă credința ce păstrez stăprnului meu imperial mă încurajează să vă spun că actualul sistem al guvernului nu mai este unil. Fără ajutorul poporului rus c eu neputință să se conducă pe viitor afacerile imperiului. Trupele pot păzi cu forțat liniștea, dară ele nu pot guverna țara. Națiunea e îngrijată în interesul dinastiei și al poporului de o legătură mai strînsă cu țarul său“. Aci țarul întrerupe pe orator și sl dojeni pentru „impertinența“ sa. Țarul îî porunci să-șî continue raportul, dară Jernulof răspunse că după ce șî-a făcut datoria se pune la dispoziția lui. împăratul perdu neutru prima dată stapînirea de sine și abia după citva timi se liniști. După o pausă mai lungă în decursul căreia Jernulof a stat în camera de alături, țarul îl rechemă, îl ascultă cum ii expunea proiectul sau pentru liniștirea țărei. La urmă țarul îi prorunci să meargă în camera de alături și să-și expun ideile într'un ucaz adresat lui Witte. Constituția rusească „După 10 minute ministrul agriculture se întoarse cu o Constituție în mină. Ei o citi țarului care o ascultă fără a spune o vorbă și cind țcrurlor termină. Nicolae II luă condeiul și semnă această „Magna Charta“. Un amic al corespondentului lui Daily Telegraph care a văzut documentul și a recunoscut semnătura țarului, spune că Constituția rusă conține următoaree puncte esențiale : 1. Wiîte ca prim-ministru e însărcinat de a dezvolta și da întindere principiilor reformelor anunțate în ucazul din zilele Crăciunului. 2. Țarul ordonă ca să se plătească o pensiune copiilor orfani și invalizilor, a căror nenorocire a fost pricinuită de trupe in acea Duminică istorică. 3. Ordinea se va restabili prin mijloace pacinice în toată țara și poporul rus va fi invitat să coopereze cu guvernul. Aceste mijloace sînt găsate ca să le aleagă Witte care va invoca și adunarea poporului (Zmski Sobor). Probabil că pînă într'o săptămînă, Constituția va fi publicată în tr isă tri* zile ei general. Fast . „A.devél*ul” va publica de la 25 Ianuarie szi Mortal din Tren șes Mortul din Tren 3=55 Mortul din Tren Mortul din Tren șes Mortul din Tren 32=3 ■am. Mortul din Tren Romau criminal americai» de AWWW\ FRAKK PKKERTOX «wwwv» Teatru pentru popor în repetite linguri am reluat aci această temă și va trebui să o reiau încă de multa ori, pînă se va face tot ce se poate și trebue să se facă spre a cultiva sufletește poporul, prin teatru, distrîndu-l în acelaș timp. Am arătat că , la Paris, teatrele subvenționate, Comedia franceză și Operacomică, daîi reprezentațiuni absolut gratuite, unde,, pur și simplu, lucrătorii fac coadă și obțin cîte un bilet gratuit. Pe de alta se caută a se ieftini cu se poate mai mult locurile mici și a se organiza în anumite zile reprezentațiuni cu prețuri cu totul reduse. Acum, opera regală din Berlin studiază de asemenea chestiunea prețurilor reduse și a reprezentațiilor populare în serile de Sîmbătă și Duminică și Duminică după amiază. Este vorba de a se cînta nu numai operete comice, și clasice, ci și acele ale lui Wagner, cari nu pot fi reprezentate la celelalte teatre. De toate aceste curente ar trebui să ținem seamă și să fie cunoscute locului competiute la noi. Experiența s’a făcut în astă privință și în Bumbești. După ani de zile de existență, s’au scäzut prețurile și o singură stagiune a dovedit că e bine să se sporească numărul locurilor cu prețurile reduse, fiindcă acestea erau întotdeauna ocupate, pe cînd primele locuri erau mai totdeauna goale. Aceste reduceri n’au slujit însă decît păturei mijlocii a populației. Populațiunea uvrieră nu a putut fi încă atrasă la teatru, deși, atît prin legea meseriilor, cît și prin progresul firesc, avem astăzi o sumă destul de însemnată de lucrători, cari simt nevoia de alte distracții decît circiuma, cafeneaua și berăria ' E timpul să ne gindim și la eî, căci, în special, în lunile Martie și Aprilie, cînd zăpezile și gerurile nu mai împedică, populația mai săracă să iasă seara din casă, iar obicinuitul public nu mai intră seara în teatru, ar fi, în primul loc, în chiar avantajul teatrului, să poată atrage marea populație. fi;. 6>. F. Razbsi războiului Ca sa ne înțelegem mai bine iubito ci..to, asupra unui lucru, voiu cita dintru’mita o propoziție celebră a filozofului ligl, împreună cu dialectica ei, apoi t« voiu combat?, in parte, pe amindouă, cu ajutorul lui Karl Marx—ca să poți vedea car o îndrumarea de care mă servesc spre a desfășura un șir de idei și chestiuni sociale—în cîteva foiletoane ale „Adevărului“. Hegel zice: Tot ce-i real e. rațional și tot ce e rațional e real...De pildă, starea socială de acum— existînd neapărat că e reală, fiind reală e și rațională. Viceversa. Orice stare socială care e rațională trebue să fie și reală. Propozițiunea asta, la început, tare o consfințire a tuturor celor existente, consfințirea filozofică a despotismului, a statului quo poitic... Dar Hegel merge mai departe. Tot ce în domeniul istoriei Umanitățea e real devine mai curînd sau mai tîrzii irațional. Și mai mult . Tot ce e rațional în conștiința omenească—tinde și trebue să se realizeze, ori cît de opus ar fi cu realitatea lucrurilor existente. Sau mai bine zis. Dacă în mintea omenească s’a zămisit o altă concepție rațională despre o stare de lucruri, ea atunci e covîrșitoare, trebue să se realizeze, să trăiască, în dauna celei existente, ajunsă nevrednică de a mai dăinui. Deci propozițiunea: „Tot ce-i real...“ din reacționară ce pare a fi, cu ajutorul dialeticei sale, devine revoluționară și favorabilă oricărei reforme.* Acum, o concepție rațională asupra unei chestiuni și stări sociale, nu poate să izvorească dintru’nn fia decît din mintea maeștrilor gîndirei. Această concepție tinde apoi să devie patrimoniul omenirei toate. Și numai atunci—cînd ideia sau concepția s’a înrădăcinat bine în spiritele oamenilor, ea va putea fi îndeplinită, realizată. Dar... dar mtoda lui Hegel—oricît de favorabilă nu'i-ar fi— trebue să spun că a fost combat .tă, și combătută cu succes de genialul Karl Marx. Și cu toate că Marx zice că metoda lui e fundamental opusă celei lui Hegel, eu tot am să încerc — la sfârșit — o dulce împăcare intre o frîntură din metoda lui Hegel și din cea a lui Marx. Mă voi uni cu Engels și Marx care ? Fr. Engels: Ludwig Feurbach et la fin de la pbüosophie classique allemande. zice că trebue să iliminim chipul cum rugeă oamenii din o epocă prin chipul de a viețui. Adică consider ideile ca oglindirea înțeletuală a mișcărilor lumei reale și să nu privesc obiecte lumei reale și schimbările pe care le încearcă ce tot atîtcea reflectări ale ideilor noastre Și contrar cu Hegel care susține că inbiu există ideia și a,ci ca o consecință a acesteia se naște lucrul; că lumea e creată după icoana unei idei vecinice; că ea e realizarea acestei idei absolute—eu vom stabili o legătură între lumea reală și ideile produse de creerul omenesc (care, la urma urmelor, el însuși e productul iumei reale), și— că nu e nici o existență deosebită și neatiniată intre ideia și lumea reală. Schimbările mari produse in Viața oamenilor sînt rezultatul unor Concepțiunî noul, despre om și menirea lui — ceea ce ar confirma părerea lui Hegel. Dar aceste Concepțiunî nouă își au obîrșia in însuși realitatea existentă. Ceia ce ar confirma părerea lui Marx... * Războiul, este cel mai grozav și mai bid flagel omenesc. „Războiul care lasă pretutindeni noapte, nenorocire, jale. Case distruse, cetăți incendiate. In cîmpiile rase, în pădurile date la pămînt putrezesc leșuri. Toți pașii iți sunt însemnați de câte un mormint, în care dorm pe veci, cei mai buni, cei mai puternici din fiii oamenilor. Războiul care distruge și prezentul și viitorul. Războiul care ucide, icide mereu, murgind neîntrerupt într’o mocirlă de sânge, înconjurat de tânguiri sfâșietoare, de fumul roșiu al tunurilor. Războiul ce nu se mai odihnește să zîmbească. Ce nu poate măcar o clipă să-și răcorească la izvoare gîtlejul răgușit de zbierete. Războiul, pentru care sînt atîtea mine grozave, atîtea fabrici urătoare, atîtea uzine internat și fonte topite—toate pentru tunuri, puști, obuze. Războiul pentru care se zmulg de la cămin, brațele tinere și inimile viguroase. Pentru care se ridică forturile, căzărmile, arsenalului“, toate acele șantiere spăimîntătoare în care se fasonează omorul, unde se modelează distrugerea“. *) Războiul—fiindcă e distrugător și disprețuitor,—a cezit în conștiința oamenilor aleși, dezgust și dispreț de dînsul, a trezit într'înșii dorul de a-l distruge, de a-l înlătura. Și fiindcă maeștrii gîndirei n’au alt vis și dor și ideal decît îmbunătățirea soartei omenirei— ei dau și au dat atunci lumea, pagini .) Octave Mirbeau pline de bunătate în care susțin zădărnicirea războaiului, se arată vrăjmașii cei mai neîmpăcați al lui și cu toții— duc un războiu războiului. De aceia să-i lăsăm pe ei să vorbească ! „Războiul !.. a lupta..a măcelări oameni. Și așa, cu civilizația noastră, cu gradul de filozofie la care se crede c’a ajuns geniul omenesc, avem școli in care se învață a ucide, a ucide pe mulți oameni dintr’odată.. Și ceea ce e mai uimitor, e că poporul nu se ridică împotriva guvernelor, că nu se revoltă, numai la cuvîntul razboiu... Ahi vom trăi vecinic sub povara , obiceiurilor vechi și odioase a prejudențlor criminale, ale ideilor sabatice ale străbunilor noștri barbari, căci suntem niște bestii, pe care instinctul le stăbinește. Dacă popoarele ar refuza de a se lăsa a fi omorîte fără motiv, dacă s’ar sluji de armele lor, împotriva acelora, cari li se-au dat pentru măcel, în ziua aceia războiul ar fi mort.“ (Guy de Maupassant). „Rostul manevrelor o curat o pregătire de omor în loc să se spue că acest fapt e criminal, în loc să se interneze într’un azil de nebunia ambițiosul și mărginitul Wilhelm al Germaniei, se fac îmbarcări pentru China, ca să se execute ordinele sale .Ce face prizonieri, ci de a omorî toată lumea“. Ca să dispară războaiele ar fi destui ca oamenii să înțeleagă că armata e o unealtă de omor, că plata dărior pentru înarmarea soldaților conuibuește la asasinari (L. Tolstoi). „Să nu atingeți pușca. Ea vi se pune în mînă pentru a trage asupra unui om, care nu v’a făcut nici un rău. Nu vă privește nimic dacă ar intra străinul în patrie. De v a duce pîine, el nu-i da loc străin, e un părinte ce vă dă hrană...“ (Boucher de Perllies) „ ..Noi suntem oameni, cetățeni ai lumea. Toți o sunt frați, afară de acei cari vor să nu fie robi... Fie ce-o fie, noi nu vom urma propaganda înainte, ca să germineze ideea refuzului militar in caz de război a....” (Domola Nhuwenhuis). Regret din suflet că nu pot cita paginile elocvente ale întregei armate de războinici aleși contra războiului — căci nu-mi permite spațiul. De aceea dar numai numele lor: Berthlot, Charles Richot, Eliseo R>clus, Roch, Anatole France, Latourneau, Moch, Renan, Erkmann-Chatrian, Molinari, Enrico Feni, Lombroso, Loria, Burke, Voltaire, Uphan, d-na Suttner, Iliikei, Metschnikoff, Nowiow, etc., etc. Cuvintele acestor apostoli au păceî au o influență hotărîtoare asupra lumei. Din toate părțile răsună deja glasuri voinice cari cu tărie se opun militarizmuluî și războiului. In toate țările se nasc nemulțumiri strașnice printre soldați. Olandezul Niewenhuis spune : „In Englitera au avut loc trei răscoale în armata activă. In Danemarca una. In Belgia și Olanda armata a fost și e atît de mult pătrunsă de ideile noul, încît găsești o asociație socialistă, un sindicat de soldați“. Ca o altă pildă vorbitoare, amintesc în trea- 1 căt secta pa cinică a Duhoborilor, aderenții lui Tolstoi, apoi— și ceata; roerea crescândă a dezertorilor din toate țările, mai așacum, în Rusia.. . Și ca un efect fericit a acestor faptei și glasuri mîntuitoare, izvorăște și azi moșiera și curentul înălțător de pace, care în curând, în curând va înăbuși a junceturile sălbatice și fioroase ale best Iiilor pauiCDi. Leonard Paukerew