Adevěrul, iunie 1906 (Anul 19, nr. 6028-6056)
1906-06-11 / nr. 6038
A 4 Anul al XVIII-lea. — No. 6638, bani in tounta, tara. l'OSCATOR Alex. V. J Beldgmanu I’URUM iTEA : . CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3 1 Enne AUSTRIA, USCARU ?1 GEIHAIU A «cadra» d-ior Dukes mcM. Msi JtaienseM A Amintit less"«I. — titlu concesiune exclusivă TELEFON [Pentru Capitală No. 14-10 Un an 6 lunî S kml o lmnă In Duminecă îl Me DIRECTOR POETIC COMIT HILLE ABONAMENTE . . . . lei ML— • • • » • • • » I*—. ... n 1.50 m&íafte tudott AROMAHEMTE CO.HB1HATE (Adevărul Politic și Dimineața) Un an...............................lei 32— 6 lan*......................................... 16— 3 lanî...............................98.— o Inná......................................... 3... In strălătuite tncori Provincie și Străinătate No. 1210 Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei Biarourile ziarului Str. Sărindar, fa Rusia ocupă Constantinopole O știre dintre cele mai senzaționale aflăm dintr’o mare revistă germană, ale căreia informațiuni sunt întotdeauna bine controlate. După această știre o înțelegere ar fi intervenit între Anglia și Rusia, înțelegere după care Anglia se declară gata a recunoaște predominațiunea influenței rusești în Balcani și ca consecvență dreptul Rusiei, de a ocupa în anumite condițiuni. Constantinopolul. Capitala Turciei, cu portul ei unic în lume, a fost socotită cu drept cuvînt ca fiind cheia Europei, dacă nu chiar cheia a două continente, — adică și a Asiei, cel puțin a Asiei mici. Șirene de singe s’au vărsat pentru a cuceri Constantinopolul, dar frica puterilor europene de cel care l-ar poseda, a împedecat întotdauna pe biruitorul creștin ca să devie stăpînul reședinței califilor. In special oricine știe că chiar la 1877 Rusia a trebuit să se oprească din marșul său biruitor la porțile Constantinopolului, din cauza Angliei care trimesese flota sa ca să menție agonia omului bolnav. Și acum aceeași Anglie să consimtă ca Rusia să ocupe Constantinopolul! Lucrul pare de necrezut și cu toate acestea revista care îl afirmă aduce în sprijinul informațiunei sale argumente foarte solide. In numărul de mîine vom cerceta aceste motive. linii I pr imm FoL Criza guvernamentală-Consecințele politice ale vizitei d-rum Lueger CRIZA GUVERNAMENTALA E o mare ferbere in lagărul guvernamental: un conflict s’a declarat intre d. Cantacuzino și d. Take Ionescu asupra modului cum trebue să se facă remaniarea Vacanța se anunță foarte prodigioasă pentru... reportajul politic. De astădata cantacuziniștii sunt acei care oferă sumei politice cite o bombă pe zi ! Să recapitulăm versiunile cari au circulat zilele acestea. S’a zis, mai întîiu de toate, că demisia d-lui Budaran se află pe biroul d-lui Cantacuzino, că ea a fost chiar arătată cîtorva deputați. Cum a prins acest zvon, s’a lansat altă bombă : d. Take Ionescu s’a solidarizat cu d. Bädärän. După această gravă știre era firesc să se pună în circulație alt zvon : demisia d-lui Bädärän a fost primită. Natural că acest ultim zvon a produs efectul dorit: s’a comentat faptul și oamenii politici au întrebat : cum rămîne cu solidarizarea d-lui Take Ionescu ? De aci: retragerea ministrului de finanțe din guvern, împăcarea cu junimiștii, intrarea d-lor Nicu Filipescu și Delavrancea în cabinet, dizolvarea parlamentului, sacrificarea takiștilor ! Se poate ceva mai senzațional pentru politica de vacanță ? * Este însă ceva adevărat din toate acestea ? Evident că da. Este absolut adevărat că relațiile între d-nii Cantacuzino și Take Ionescu sunt extrem de încordate. Sunt poate două săptămînî de cînd între președintele consiliului și ministrul de finanțe nu s’a schimbat un cuvînt asupra situației politice,—iată ce se știe pozitiv. Acum în ce privește celelalte zvonuri, iată ce este și ce nu este adevărat. Este adevărat că d. Bädäran a pus la dispoziția d-lui Cantacuzino demisiunea sa, pe care n’a acceptat-o atunci cînd ministrul justiției a plecat în concediu. Se poate ca la întoarcerea d-lui Bädäran, primul ministru să-i comunice că acum, în interesul unei remanieri, îi va primi demisiunea. E apoi adevărat că d. Cantacuzino a declarat că, în cazul cînd nu s’ar putea face imediat remaniarea, va lua interimatul justiției. Mai este absolut adevărat că cantacuziniștii urmăresc fie o reconciliere cu junimiștii, fie numai readucerea în partid a d-lor Nicu Filipescu și Delavrancea. Iarăși este adevărat că pentru a nu provoca conflicte în parlament, cantacuziniștii vor să realizeze aceasta acum, în vacanță, și nu în ajunul deschiderea parlamentului. In fine, e adevărat că, din cauza modului cum se procedează pentru a se ajunge la reconciliarea cu junimiștii și a condițiunelor în care se urmărește să se facă împăcarea, d. Take Ionescu e fățiș în dezacord cu d. Cantacuzino. Asta e situația: nu e nimic definitiv tranșat, dar relațiunile sunt foarte înăsprite, și nu se întrevede deocamdată nici o soluție pentru a se restabili înțelegerea în guvern și în partidul conservator. Acum, ce nu’i adevărat ? Nu e adevărat că d. Take Ionescu se va retrage din guvern și prin urmare odată înlăturat acest zvon, celelalte combinații, mai mult sau mai puțin fantastice, ca d. D. Take Ionescu e solidar cu d. Bädärän precum e solidar și d. Cantacuzino împreună cu întregul guvern. D. Bädäräü însă a luat hotărîrea de a se retrage din guvern pentru că înțelege că se cuvine ca într’un partid numeros și cu elemente de rezervă, să nu împodice intrarea lor în minister. Deci nu poate fi vorba de o solidaritate cu d. Bădăran in ce privește rămlnerea în guvern cît va sta și d. Take Ionescu. Zvonul despre retragerea d-lui Take Ionescu e probabil răspîndit de junimiști. Dacă ministrul de finanțe s’ar retrage, ar fi un mare entuziasm în agărul carpist. Combinația cantacuziniste-junimistă s’ar putea realiza spede. MIn vacanță s’ar face oarecare încărî pentru a se vedea dacă noua înjghebare ar putea să guverneze cu actualul parlament și se va sonda probabil și pe suveran dacă, la nevoe, cînd de pildă într’adevăr , Take Ionescu s’ar retrage, s’ar putea dobîndi o dizolvare. In orice caz pînă la 15 Noembrie o combinație cantacuzinisto-junimistă, ar putea să o ducă fără mari dificultăți. Toate aceste planuri cad însă în fața acestei știri pozitive : d. Take Ionescu nu se retrage. Peste câteva zile pleacă în străinătate unde va sta mai bine de două luni. Probabil că va pleca fără ca situația să fie clarificată. D. Cantacuzino cunoscînd părerea d-lui Take Ionescu asupra situației, știind că nu este, în principiu, nici contra remaniere, nici contra împăcărei, va face, în lipsa d-lui Take Ionescu, așa cum va crede că e mai bine. Și la toamnă tocmai se va clarifica situația. Pină atunci, dacă liberalii vor fi și ei înțeleși,—vor avea toate șansele de a lua puterea. A. W. să mai îngădue, mai ales că trebuia să se dea ochii cu parlamentul. Acum însă e vorba ca marile „ operații“ din culise să se facă în vacanță și mai ales tinerii cantacuziniști prepară mari surprize. Primulministru nu privește poate tocmai cu entuziasm la prepararea acestor surprize cari pot prepara situațiunei sale surpriza de căpetenie. Frații Lahovary și generalul Manu privesc de asemenea cu destul scepticism eventualitatea unor nouî încercări de a se colabora cu d. Carp. D. Take Ionescu, asupra căruia din nou stau ațintite toate privirile, e decis a se ține departe de orice „operații“ din culise și așteaptă momentul să plece în concediu, pentru a lăsa cu desăvîrșire cîmp liber tuturor „operațiilor“ d-lui Filipescu și celor ce cred că e momentul să închine steagul pe care-l ține primulministru. Avea-vom dar remaniare cu elemente din majoritățile parlamentare, cum a declarat un repetite vîndurî primul-ministru, sau avea-vom retragerea regimului, minat de „surprizele* ce se prepară în vacanța de vară ? E mai mult ca probabil că rezultatul politicei de surprize nu se va putea vedea decit tot la toamnă. Fină atunci, sunt cinci luni în care politica surprizelor va avea cîmpul liber și va întări convingerea în opinia publică că o guvernare serioasă nu se poate aștepta de la un „bloc“ în care „surprizele“ trec pe primul plan. S. U. K. Guvernul și grecii D, ministru de externe, în trecerea sa prin capitala Franței, pentru a se întoarce în țară, unde va găsi o situație politică nu tocmai trandafirie în partidul său, a putut da presei franceze cîteva indicațiuni cari restabilesc inexactitățile debitate în Camera din Atena de către d. Skuzes, cu privire la cauzele și fazele conflictului greco-roman. D. ministru de externe va găsi însă în țară și stăruitoare intervenții ca mijloacele eficace preparate de guvern și parlament, în vederea atitudinei statului grecesc, să nu fie puse în aplicare. Politica expulzărilor s’a dovedit neputincioasă și destul de plictisitoare pentru guvern. Asistăm la spectacolul caraghios al protestărilor unora că s’ar fi expulzat ca greci romîni din Macedonia și al protestărilor altora—între cari „XI’Indépendance Roumaine“ — cum că se caută a se lovi în „familii liberale“, expulzîndu-se greci, cari sînt rude prin alianță cu aceste familii! Numai energică nu poate fi numită o asemenea politică. Ceea ce-i preocupă realmente pe greci este apropierea termenului cînd denunțarea convenției și protocolului își poate arăta efectele și cînd legea majorarea impozitelor față de străini dușmani statului român, se va putea aplica. De pe acum grecii din țară, cari timp de un an de zile n’au înțeles că trebue să înfiereze politica bandelor de asasini, încep să și arate nemulțumirea față de guvernul din Atena, care nu a știut să le evite ceea ce numesc ei „ruina“ lor în Romînia. Odată cu această nemulțumire, mari sforțări se fac pe lângă guvernul rusesc ca să intervie, așa că măsurile vamale și fiscale în contra Greciei și a grecilor din țară să nu intre în vigoare. Ei bine, a ceda unor asemenea Intervenții ar fi o mare greșală. Pentru o țară și un neam care luptă cu mijloace legale și civilizate nu există altă politică de represalii pacinice decît măsurile vamale și fiscale. Aceste măsuri trebue aplicate în întregime și cu fermitate. O cere țara și interesele naționale. Saturn HAZBITII Contra-măsurile greuilor Toate le au înghițit greul, dar taxele vamale și fiscale cari-I amenință acum, li s’au oprit în gît. Tot ce voiți primesc greul, numai să fie izbiți la chimir nu le convine, ceea ce de altfel nu ar conveni nici altora. In vederea deci a loviturilor ce vor primi în curînd la pungă, atît grecii din Grecia cît și grecii din țară, se pregătesc să ne răspundă. .Răzbunarea va fi profundă. De pe acum veți fi aflat că simoniile s’au scumpit și suta de „țiria“ nu s’a eftinit, cu tot sezonul înaintat. El bine; aceasta e urmarea conflictului cu Grecia ! Vom plăti tot 2.40 suta de țină și 10 sau chiar 15 bani limonia. Vom leag *<36», la »țin«? — va fi greu, dar ne vom resemna ! Cu limoniile însă o să ne dea gata guvernul lui kir Teotokis. Pap au telefon și sunt membrii de onoare ai societăței, s’au declarat gata ca la prima chemare să fie neapărat la locul unde s’ar fi întîmplat o catastrofă. Centrala telefonică s’a angajat să execute de urgență chemarea acestor medici a căror listă o are la îndemînă. Spitalele s’au obligat să trimită la prima chemare pe medicul de serviciu care ar fi disponibil. Zece societăți voluntare de pompieri cu 395 membrii s’au declarat gata a veni și ei la primul semnal și pentru cazuri de catastrofe pompierii voluntari sunt instruiți în îngrijirea răniților și bolnavilor. Pentru catastrofe aquatica societatea are la dispoziție 189 iislași exercitați. Cu această organizația societatea poate interveni în cazul unei catastrofe cu 100 medici, 200 servitori, 30 care cu cai, 2 ambulanțe automobile, 150 bare de purtat, 19 lăzi de salvare, 25 truse sanitare și de pansamente, trei care de bucătărie, unul farmaceutic și un furgon , afară de aparate de stingere ale pompierilor și bărcile vîslașilor voluntari. Ce face societatea? . Din cele descrise mai sus,—cine dorește să afle mai mult, precure și catalogul secției austriace din care am extras și noi în bună parte datele acestui articol—se poate vedea cam ce face societatea. Ii vine cuiva rău pe stradă,—carul societăței vine, îi dă primul ajutor și apoi îl duce, după starea în care se află, acasă sau la spital. E vreo paradă sau aglomerare — carele societăței se înființează și ele, pentru orice eventualitate. E un incendiu, carele societăței vin spre a da ajutor celor arși sau răniți; cineva a încercat să se înece, societatea îl salvează și îl readuce la viață. In diferite părți ale orașului ea întreține bare de transport, recomandate protecțiunei publicului și cari servesc în cazuri de accidente pentru primul transport pînă la cel mai apropiat adăpost, sau la cea mai apropiată farmacie. După toate cele arătate, cred că nu mai trebue adăugat nici un cuvînt. trebue să avem și în București o societate de salvare, și prima ei stațiune trebue să funcționeze la Expoziție. > HBI Bll B. Adeveruli Guvernul și Expoziția De toate a expus guvernul la Expoziție, numai situația sa în momentul de față n’ar putea-o... expune. Deosebire — Ce deosebire e între portofoliul unui bancher și acela al unul ministru? — Portofoliul unul bancher nu se scumptează oricînd, pe cînd portofoliul unui ministru se... scumptează... din chiar ziua în care îl primește. Triumful unei politici — Dacă se întoarce și d. Filipescu și d. Carp sub șefia d-lui Cantacuzino, al cui e triumful ? — Al d-lui Ionaș Grădișteanu, care s’a întors cel dintîiű și care deci are un nou titlu pentru menținerea sa în guvern Rigoletto PAEERI ȘI IMPRESII „Adevărul la Expoziție“ Luînd în mină primul număr al “Adevărului la Expoziție“, m'am gîndit la începuturile timide ale presei noastre, acum cincisprezece ani, cînd se faceau primele încercări de a lega între public și presă relațiunile dictate de interesele morale, culturale și materiale ale vieței moderne. Cîtă schimbare, cîtă muncă, cît progres în acest scurt interval de timp . Publicul era deprins a vedea în ziarul sau, fie chiar cel mai favorit, un curier politic, care dădea o dezvoltare enormă fiecărui incident electoral, lăuda exagerat sau ataca violent pe cutare ori pe cutare personagiu politic și cu aceasta își considera misiunea sa terminată. Nimic care să facă din ziar un factor util producționei, muncel de tot soiul, dezvoltărel statului și vieței economico-sociale, comerciale, financiare a țarei. Lumea muncel, a producțiunei n’avea nici un contact cu presa; ziarele noastre nu se ocupau de ea și nici dînsa nu dădea atențiune presei. Azi ziarele noastre au redus politica la proporțiile cuvenite unui stat modern și au deschis în mod larg coloanele lor vieței economice, agriculturei, industriei, comerțului, bogățiilor solului și subsolului, tehnicei și artei, într’un cuvînt tuturor manifestărilor luptei pentru existență și civilizațiune. Nu numai cîțiva oameni politici sînt azi inspiratorii ziarelor. Condițiunea existenței lor independente este de a se inspira, de interesele permanente ale întregei vieți a statului și societăței. Corespondența de azi a unui ziar ca „Adevărul“ arată cît de adine a pătruns el în clasele societăței, cît de strîns legate sînt interesele reciproce între un ziar modern și lumea cererei și a ofertei. Cu prilejul acestei mărețe manifestatului a muncei naționale, Adevărul la Expoziție este ziarul creat de nevoile reale ale marelui și noului oraș răsărit pe cîmpia Filaretului ca rezultat al frămîntărilor noastre economico-sociale în cei patruzeci de ani în urmă. Adevărul la Expoziție e copilul legitim al vieței comune de muncă și aspirații pe care „Adevărul“ o duce de atîta vreme împreună cu lumea căreia se datorește azi Expoziția națională. E. D. F. P. G. D. Take Jonesen (către Nababu) Nu crezi că „blocul“ pîine și în loc de concedii pentru vacanță am putea să ne luăm concediu de la putere ?! Remaniare sau retragere? De citeon s'a vorbit de „blocul guvernamental“, noi am surîs și am arătat că acesta e un eufemism, sub care se ascunde o perfectă nesinceritate. Astăzi aceasta se dovedește și mai bine. Căci în momentul de față, nu mai e un mister nici pentru copil, că se prepară în partidul de la putere mari lovituri de teatru, că ceea ce am anunțat mereu în cursul anului politic — tratative între „cantacuziniști“ și d. Nicu Filipescu — nu mai pot fi azi dezmințite. De altfel, în ajunul lui 10 Mai, această conivență între cercurile cantacuziniste și d. Nicu Filipescu s’a dat pe față într’un chip destul de stîngaciu, care avea însă avantajul de a fi, foarte transparent Se proectase poate chiar remaniarea pentru ajunul jubileului — ceea ce rezulta din acea notă a unui ziar cantacuzinist — dar se pare că în loc de remaniare se vedea haos și s’a renunțat. D. Nicu Filipescu s’a decis o societate de salvare Unde se arată cît e de necesară o societate de calvare la noi și cum funcționează o asemenea societate în strainutat. Toți ciți au vizitat Expoziția, au putut vedea în apropierea pavilionului austriac, un alt pavilion mai mic, în care expune societatea voluntară de salvare din Viena. De câta ori nu s’a arătat chiar în acest ziar cît ar fi de necesar să se institue și la noi o societate de salvare ? O încercare făcută la serbarea de zece Mai din ăstan, din inițiativa d-lui dr. Nicolae Minovici, a arătat cu ar fi de utilă o asemenea instituție, căci numai în dimineața aceea serviciul medical a intervenit de 18 ori. Expoziția vienezilor Și acum vedem la pavilionul societăței de salvare vieneze, cum e organizată o stațiune de salvare. Vedem sala de operație, vedem diferite instrumente și truse, vedem diferite bare de transport și vedem splendidul car pentru răniții și bolnavii gravi. Singur cazul acesta din urmă ajunge pentru ca să ne dăm seamă de utilitatea instituțiunei întregi. E rușinos lucru, dar trebue s’o recunoaștem, că n’avem in tot Bucureștii un caz sistematic pentru transportarea bolnavilor. Un domn Weil din Viena are un frate in Capitala noastră. Fratele se îmbolnăvește de apendicită și trebue să se supue unei operațiuni. Cînd e vorba să fie dus la spital, se constată că nu există un vehicul potrivit și că bolnavul trebui urcat, pe cînd zăcea în cele mai grele dureri, în un cuplu de piață, într’o poziție imposibilă și chinuitoare. D. Weil din Viena mișcat de durerile fratelui sau, recunoaște utilitatea unei societăți de salvare pentru București, stărite din răsputeri, aduce expoziția societăței vieneze aci, lucrează acum ca stațiunea expusă să fie și întrebuințată și cum un singur demers pe lingă d. dr. Obreja și d. Mihail Cantacuzino, primarul Capitalei, a fost suficient, putem spune ca ne apropiăm de momentul cind prima stațiune a societăței române de salvare va deveni o realitate. Societatea din Viena Societatea de salvare din Viena a fost întemeiată din inițiativă și cu mijloace private. Adevăratul ei fondator a fost profesorul Mundy care poate fi considerat și ca întîiul organizator al unui sistematic serviciu de salvare. Alături de profesorul Mundy a lucrat în mod neobosit consilierul imperial d-rul Charas, astăzi directorul și medicul primar al societății. Societatea se întreține exclusiv din cotizațiile membrilor, daruri, ofrande, legate, etc. Ea mai e subvenționată și de unele autorități. Toate serviciile ce le face societatea sunt voluntare și gratuite. Personalul ei se compune din 21 medici, 6 funcționari, 19 servitori sanitarii, 8 vizitii și 2 șoferi. Toți funcționari primesc lofuri. Dela 9 Decembrie 1881 cînd societatea a început să funcționeze și pînă la 31 Decembrie 1905, societatea a intervenit în 152.886 de cazuri de îmbolnăviri subite, sau răniri și a făcut 105.949 transporturi de bolnavi. Ea a mai intervenit de 19.906 ori cu ocazia unor evenimente extraordinare cum sunt catastrofe de cale ferată, incendii mari, cazuri de demență, cazuri de moarte violentă. Societatea a organizat de 3560 ori ambulanțe provizorii. Intervenția ei a fost cerută în 66.463 ori de poliție și alte autorități și de 69.647 ori de particulari. Cheltuelile societății se urcă la 180 000 coroane pe an. Organizația serviciului Organizația serviciului de salvare vienez, care după cum ara spus, a servit de model pentru toate instituțiunile similare înființate în alte părți, este cît se poate de perfectă și are în vedere toate cazurile ce s’ar putea ivi. In stațiunile societăței cei 21 medici fac pe rind garda cîte doi, așa că niciodată, nici un moment, stațiunea nu e lipsită de ajutorul și sfatul unui doctor. Ziua și noaptea, înăuntrul stațiunei, sau în orice parte a orașului Viena, societatea a astfel în stare de a veni într’ajutor la primul semnal. Cinci trăsuri de ambulanță cu cai și două automobile stau întotdeauna gata de plecare. Afară de acestea societatea posedă 30 care de ambulanță de tot fiiul, mari provizii de truse de pansamente, medicamente și instrumente, bare de tot felul, utensile sanitare, aparate de salvare, dintre cari nu lipsește nici faimosul Pneumatofor cu care minerii germani au făcut adevărate minuni cu ocazia lucrărilor de salvare de la Courrieros. Ea caz fie catastrofe Pentru cazuri de catastrofe societatea vieneza are o organizațiune specială care-i permite ca să intervie repede cu mulți medici, servitori sanitari și salvatori. Un mare număr de medici cari Interpelările la Casiera franceză Clemenceau contra ltd Jaurea Ministrul de interne a ținut un discurs foarte aplaudat, răspunzînd atacurilor oratorilor socialiștî și justificînd atitudinea sa în grevele dela Nord și Pasul de Calais. El a dat dovadă de multă îndemînare și tactică reușind să cîștige în favoarea guvernului sprijinul republicanilor din stînga și chiar a celor din extrema stînga, și a fost atît de abil încît chiar socialiștii ale căror doctrine le-a zeflemisit, nu s'au putut reține de a’l aplauda. Date fiind spiritul și verva retorică a d-lui Clemenceau precum și interesul politic cel prezintă discursul său, rezumăm părțile lui principale. Răspunsul lui Clemenceau —Interpelat direct și personal de către d. Jaures, vreau să aduc mai întîiu omagiile mele nobilei pasiuni de justiție socială care însuflețește cu atîta măreție eloquența sa. Infer’o mișcare irezistibilă de idealizm, el vrea fericirea omenirei și nimica nu’l împedică dela aceasta. Amphion, modest, ridica zidurile Thebei la accentele lirei sale ; la glasul d-lui James se desâvîrșește un miracul mult mai mare : el vorbește și toată organizația seculară a societăților omenești se dărîmă pe neașteptate (aplauze). „Tot cea ce omul a gîndit, a voit, a realizat, pentru îmbunătățirea soartei sale, pentru a aduce un început de dreptate socială, tot ce a suferit prin sînge și sabie, de cînd s’a ridicat din cavernele sale pînă la cucerirea planetei ce stăpînește, toate victoriile sale, totul se reduce în praf, se ridică ca fumul și dacă urmăriți acest fum în aer, îl vedeți oprindu-se în palate somptuase și strălucite din cari orice mizerie este exclusă (aplauze). „Acesta este răul social eliminat din opera Genezei, răul pe care nici Jehovah nu l’a putut ridica; nu ne vor mai rămîne decît relele condiției noastre omenești, și, v’o jur, va fi de ajuns. (Aplauze) „D. Jaurès vorbește prea de sus, absorbit de luxosul sàu miragiu, dar eu de jos, de pe șes, eu lucrez un sol ingrat, care îmi refuză recolta, de unde diferența punctelor de vedere pe care bunăvoința sa își dă atîta silință a mi-o erta. (Aplauze la stînga și în centru). „D. Jaurès, mi-a făcut onoarea cîtorva flori, dar am recunoscut îndată că aceasta nu era decît pentru a mă jertfi mai cu pompă pe altarul colectivismului ; din nenorocire nu fac parte, din obicinuință din victimele rezignate: „Eu mă zbat, eu strig, eu mă revolt, și la această tribună m’am urcat pentru a protesta. (Aplauze), „De ce sunt acuzat ? D. Jaurès a spus într’un limbagiu cam aspru, că am respins, am apăsat clasa muncitoare nu mai mult ca oricare alt guvern din Franța — cum au declarat chiar acum d-nii Thevrier și Vaillant — dar mai mult ca cea mai mare parte din guvernele reacționare ale Republicei. „Eu am respins clasa muncitoare! Unde am întilnit-o oare această clasă muncitoare * (Foarte bine foarte bine !) Muncitor și clasă muncitoare „Nu trebue să se creadă că clasa muncitoare este în cauză pretutindeni unde se află un muncitor, ar fi o greșeală de limbagiu. Unde am întîlnit oare această clasă muncitoare, unde pe cel ce o reprezintă in mod legitim ? Ia dosul baricadelor în fața cărora a căzut locotenentul Lauter ? „N’am venit aci ca sa fac procesul clasei muncitoare mei a greviștilor dela Nord, dar trebue să fiu lăsat să spun tot ce gîndesc și să rămîn stăpin cu cuvîntul meu. „Nebunii aceia cari prădau și distrugeau locuințele camarazilor lor formau clasa muncitoare ? Pe acești mineri i-a am văzut, dar, erau ei reprezentanții clasei muncitoare ? (Aplauze). „Mi-ați făcut grația de a crede că consideram ca cel mai mare dezastru o întîlnire între trupe și lucrători. Dacă nu mi-ați fi făcut această dreptate mi-și fi făcut-o singur și aceasta mi-ar fi fost de ajuns. Am făcut tot ce era cu putință pentru a evita acest dezastru. (Aplauze). „N’ați văzut că’n mijlocul atîtor dificultăți ce mă înconjurau, dificultăți pe cari nici un guvern nu le-a cunoscut, am ținut să arăt prin prezența mea că nu voiam să las pe nenorociții înebuniți să meargă la moarte. (Aplauze). „M’am expus însumi unde am putut-o face. Și veniți să-mi spuneți că eu reprezentantul unui guvern, ai cărui soldați au fost omorîți, am umilit clasa muncitoare mai aspru ca guvernele precedente, al căror jandarmi au omorît pe greviști și in contra cărora n’ațî avut nici un cuvînt de blam ! (Aplauze in stînga și în centru, întreruperi in extrema stingă). Mă adresez d-lui Jean Jaures care în ziua care a urmat evenimentelor din Chalon, n’a găsit un cuvînt de blam în Humanile pentru un guvern ai cărui jandarmi au tras asupra lucrătorilor. (întreruperi in extrema stingă). Nu acuz acest guvern ; nu e treaba mea să’l judec, constat un fapt, îmi cereți socoteala, am dreptul de a v’o cere și vouă. N’ați scris în ziarul dv. un articol pentru a blama guvernul de-atuncî și cînd socialiștii în majoritate i-au votat o ordine de zi de încredere, ar țî luat condeiul pentru a-i justifica. (Aplauze). La Lens și la Paris D. Clemenceau face în sfîrșit istoricul conduitei sale personale în timpul acestor evenimente și vorbește de cela două vizite la Lens, de dificultățile ca le-a întîmpinat și de atitudinea amenințătoare a greviștilor. —„In cursul acestor voiagii mi s’a comunicat că căpitanul Lesaga împresurat in cazarma din Lievin, cere autorizația de a trage asupra mulțimea. „N'am voit să dați acest ordin neștiind la Arras cea ce se petrecea la Lievin. Am răspuns căpitanului Lesage să nu facă uz de armele sale decît atunci cînd viața soldaților săi va fi amenințată. Două ore mai târziu căpitanul Lesage s’a retras fără a fi tras focuri“. Ministrul inzistă cu probe asupra prudenței cu cari au fost date ordinele Ceremmline DUMINECA 11 IUNIE GRATUIT prima fascicolă din FANTOMA NEAGRA MASE ROMAN POPULAR DE SENZAȚIE © 5 KAMI FASCIC’® ILA (9S fascicol ® Im total)