Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)
1907-02-01 / nr. 6265
•f t Anul ai XlX-iea. — ISIo, 6266 FONDATOR Alex. V. Beldim&mi PUBLICITATEA: CONCEBATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER®Co. București, Str. Karageorgevici 1S Telefon 3/4 mim DIRECTOR ROI, TIC CONST. MILLE ABO MJîESTSs Un an .... . Lei 16.— 6 luni ..... „ 8.—-3 luni ..... 4.— o lună................... „ 1.50 In străinătate îndoit Pentru Capitală So. 14 SO , Provincie și Străinătate Ho. 12140 Apare zilnic la ora & seara cu intlinele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str. Sărindar, U TELEFQil Joi 1 Februarie 1907 Ce cuprinde reforma d-lm Bissescu Articol din care se va vedea ce cuprinde realmente reforma d-lui Dissescu și pentru ce protestează profesorii universitari Am relevat era faza in care a intrat proectul d-lui Dissescu privitor la reorganizarea universităților. Refoma a trecut prin secțiunile Camerei și se află acum în comitetul delegaților. In acest interval profesorii universitari, nu toți, ci numai vre o 50 din peste 80, au trimes o delegațiune la președintele consiliului care, între altele, a cerut d-lui Cantacuzino ca proectul să fie retras și trimes universităților pentru ca ele să se pronunțe asupra reorganizărei. D. Cantacuzino n’a promis aceasta și nici nu putea s’o promită deoarece reforma d-lui Dissescu e învestită și cu aprobarea primuluiministru, deoarece ea a trecut prin consiliul de miniștrii și deci întregul guvern s’a declarat astfel solidar cu proectul ministrului instrucțiunei. Dar mai mult decit atît, reforma fiind primită și de secțiunile Camerei și fiind astăzi în comitetul delegaților pentru a i se da definitiva redactare înainte de a fi supusă desbaterilor din Adunare, este investită și cu primele formalități parlamentare. Prin urmare dreptul de amânare a acestui procet nu mai aparține guvernului, ci numai parlamentului. Și chiar în cazul cînd guvernul și-ar retrage proectul, parlamentul poate să-și însușească reforma d-lui Dissescu și s’o voteze. Asupra unui singur punct are și guvernul cuvîntul său: asupra fixare! ordinei de zi în parlament. De aceea președintele consiliului a dat delegațiunea universitarilor un termen, pînă Luni, pentru a-șî depune memoriul și apoi se va lua in dezbatere proectul d-lui Dissescu. Dar acest termen bine înțeles că nu poate suspenda cursul lucrărilor "**parlamentului și comitetul delegaților poate discuta proectul, poate să-și aleagă raportorul și acesta poate să-și depună imediat raportul. Acei cari au interpretat clar ca o amînare a proectului d-lui Dissescu, faptul că președintele consiliului a cerut un memoriu profesorilor universitari, au ignorat procedarea și uzanțele parlamentare. Aceasta în ce privește partea politică, la ordinea zilei, a reformei d-lui Dissescu." Acum să înregistrăm în ce stadiu se află agitația profesorilor universitari și ce răspund guvernamentalii la criticele ce se aduc reformei dlui Dissescu. Un fruntaș membru al majoritatei din Cameră, care a luat parte la toate diseuțiunile din secțiunile Adunărea asupra proectului la ordinea zilei, analizând obiecțiunile ce se aduc reformei ministrului instrucțiunii, ne-a făcut următoarele observațiuni : — Pînă acum am văzut prin presă și chiar în discuțiile urmate în secțiuni că proectul a fost cu totul denaturat de acei cari l’au criticat. »Iată ca cuprinde reforma: mai intiia proectul preiază doctoratul la facultățile de drept din București și Iași și pentru realizarea acestui doctorat se înființează noul catedre. „Același lucru a fost propus de Spiru Haret și cu mai multe catedre. „Al doilea proectul Dissescu creiază numai în București, și numai la facultățile de drept și medicină, cîte șase agregați de fiecare facultate, — în total 12 agregați. „Crearea agregaților e un punct precis al programului partidului conservator citit la Iași de actualul prim-ministru la 1905 și în care program se spune categoric că se vor da facultăților de drept și medicină agregații de cad au atîta nevoe. „De altfel, anul trecut, cînd guvernul a consultat facultatea de medicină, asupra nevoilor ei, avizul facultăței a fost că e necesar să se înființeze nu mai puțin decit 23 de agregați numai la facultatea din București . „In ce privește crearea de nonî catedre, proectul lui Dissescu, în afară de facultățile de drept și de agregații de la, drept și medicină, nu dicază nici o catedră nouă în nici una din universit țn afară de una de sociologie la București și una de italiană la Iași. „Eete dar o invenție că se înființează és3 de catedre . Invenția aceasta s’a pus în circulație fiindcă în procet s’au enumerat toate catedrele cu cari ar putea fi înzestrate universitățile și cum facultățile din București au mai multe catedre decît cele din Iași, d. Dissescu a înșirat catedrele din Capitală. De aci s’a tras concluzia tendențioasă și falsă că Dissescu înțelege să înființeze și în Iași toate catedrele cari sunt în plus la București. „Greșeala aceasta s’ar mai înțelege dacă în alte articole din proect nu s’ar spune categoric ce anume catedre se înființează și cari nu sunt decît cele ce le-am menționat, adică șapte la Iași și șapte la București. In total dar 14 catedre, dintre cari 12 la drept. „In schimb însă se prevede prin procet desființarea a patru catedre. „Faptele acestea au fost pe deplin lămurite în discuția din secțiile Camerei și în special s’a răspuns la discuția dintre d. dr. Anghelescu, deputat al Buzăului și profesor universitar, cu miniștrii și aceasta înainte de orice întrunire a profesorilor universitari. „Dar de ce a fiul trecut cînd, printr’o lege specială, s’au creat 14 catedre împărțite între diferitele facultăți ale celor două universități, nu s’a spus nici un cuvânt, nu s’au ridicat protestările de azi ? „Proectul Dissescu, în ceea ce privește numirile, înlocuește Senatul universitar prin adunarea tuturor profesorilor facultăței la care aparține catedra vacantă. Cu alte cuvinte : după legea lui Dissescu fiecare profesor nu va putea recomanda pe altul drept profesor decit la facultatea la care aparține el și care e singura la care se pricepe. „De mult timp se cere această reformă de către oamenii cunoscători în materie și cari se scandalizau să vază pe teologul recomandând medici, pe geometrul reconMhidînd literați. „Afară de aceste lucruri principale, nu mai e în proectul lui Dissescu absolut nimic altceva decît amănunte cari nu schimbă fizionomia legei actuale. „Și încă o observațiune , nici un ministru de instrucție și nici odată, nu a procedat altfel decit Dissescu. In special d. Istrati sub care s’a votat in 1900 o lege a invățămîntului superior, nu a consultat oficial universitățile Tot așa d. Haret, cînd în 1901, a desființat legea din 1900 a d rului Istrati. „Prin urmare toată agitația, care e da altfel cu totul la suprafață, nu se întemeiază pa nimic. Singurul pretext erau numirile directe de către ministru la 12 catedre. Pretextul a încetat. Dacă dar agitația continuă, cei cari se agită sunt datori să spună pentru ceu— a conchis fruntașul guvernamental interesanta sa expunere, în liniamente generale, asupra reformei d-lui Dissescu. Rămîne acum să înregistrăm și obiecțiunele ce le vor mai aduce, prin memoriu, profesorii universitari. A. V. Conflictul dintre Camera deputaților și primul-ministri califică de infamie procesul preparat și atunci o altă voce, întrerupe sacadat și cu un ton de interogație: — Prin urmare ?! Așa de potrivită și la timp venise această întrerupere, că oratorul n’a putut scăpa de ea și a și prins’o din zbor, în ilaritatea generală a sălii. ■ — Prin urmare, prin urmare repetă d. Stelian, să nu permitem să se săvîrșească asemenea infamie! Asta a fost concluzia d-lui Stelian. Sala aștepta altă concluzie, pentru eventualitatea cînd „infamia“ se va consuma, cum e aproape sigur. Ea aștepta angajamentul că se va desființa acea lege, care e atît de crîncen combătută. Nici un angajament însă nu s’a rostit. Se critică, se osîndește, se denunță ca infamie o măsură sau o lege a guvernuului — și cînd spiritul public pune, în concizia lui, lapidara întrebare : „prin urmare ?“— atunci eviți concluzia, eviți drumul drept și apuci pe cotituri. Penibilă situația pentru oameni de raționament ca d. Stelian, un avocat obicinuit a pune concluzii logice și limpezi. De notat, că întrunirile aceste publice sunt frecventate de partizani— și dacă partizanii nu mai pot trăi în această duplicitate de a critica în opoziție și a menține la guvern tot ce am criticat, apoi ce trebue să fie în spiritul opiniei publice V ...căra—— —■ 8. Y. K. Suveranitatea In momentul de față avem mare conflict Intre suveranități Ministrul instrucției a supus Camerei proectul de reorganizare a universităților, imediat universitățile s’au declarat atinse în suveranitatea lor și au strigat:" „Halr, nu permitem sa se facă legi fără să fim consultate!" Camera văzînd că i se atinge suveranitatea națională, a și ales delegații secțiilor pentru facerea raportului asupra proectului. Acum e chestia care suveranitatea sä se arate mai cu moț. Numai de n’ar interveni suveranul, a cărui suveranitate e vorba să fia provocată a aviza asupra situațiunea. E singura suveranitate care pune capăt suveranităților cînd se iau de pâr Pac. asupra opiniunei publice, servesc numai ca niște firme, împlinesc un rol decorativ dar atîta tot—și dacă servesc în ceva, după cum am spus mai sus, este pentru a întreține intriga de culise, pentru a trage o sfoară, ori două, la nevoe, pentru a înțepa pe un amic pe care nu-l poți lovi pe față, cum de pildă este cazul de care se plînge d-l Virgil Arion. Aceasta este în general presa noastră da partid și pentru ceea ce face, pentru serviciul ce aduce, ca desigur ar putea să dispară, fără de pericol pentru viața noastră politică. Pentru politicianii noștri, lipsa de importanță a presei, explică de ce așa de puțini din ei, se fac ziariști militanți și de ce in general presa ține un loc așa de mic și de puțin efectiv în luptele de la partid la partid. Numai cînd partidele vor înceta să sa lupte înlăuntrul zidurilor chinezești, numai atunci cînd pentru a veni ori a te menține la putere va fi nevoe de mișcarea țarei și a opiniei publice, numai atunci presa va înceta să fie ceea ce a astăzi și ziariștii vor căpăta importanța pe care o merită și pe care o au cu drept cuvînt în țările în cari există o viață politică reală. CONST. MINLE MAZ BIȚII „Prin urmare"? — Incident delicios și plin de învățăminte, de la întrunirea liberală . E păcat care stenografiază numai dezbaterile parlamentului și nu și cuvîntările, cu întreruperi cu tot, din întrunirile publice sînt adesea mai interesante aceste din urmă ca cele dinții. In întrunirea liberală de Dumi «ied, la „Dacia“, au fost citeva întreruperi foarte cu rost și cu atita mai prețioase cu cit veneau de la partizani și nu pot fi, deci, bănuite a fi răutăcioase, sau interesate. D. Stelian vorbea de noul proces de întindere a inamovibilității în magistratură și lovea fără milă în acest proces care va declara de inamovibili pe magistrații-agenți electorali numiți de actualul regim Era foarte aspru d. Stelian, cînd din fundul salei, dintr’o lojă se aude un glas și se face tăcere : E d. Iarca, deputat liberal de Buzau, care spune: — Mă orbiți; o singură întrebare : ce vom face noi, față de toate astea,bidi vom fi la putere . D. Stelian își îndreaptă cravata, își bece mina prin păr, își bage manșeta, declară, în fine, că nu poate lua angajamente in numele partidului. —d. Sturâea e la spatele aratoraimi, dar de astă dată nu o întrerupe spre a răspunde d-sa întrebăreî d. Stelian ridica și mai mult tonul. —^ A devenit --- Molipsire Un junimist, profesor la Universitatea din Iași a tratat pe un coleg ai sau și preligionar politic după sistemul N. Filipescu dela Făurei. S’a molipsit și partidul! ! Conferențiar căutat E vorba să se reînființeze societatea rezerviștilor evrei „Drepturile“ și d. Iancăra Nădejdi de la „Viniența“ să fie angajat a ține cîteva conferințe în falul acelora pe care le-a mai ținut în acea societate !.... Un savant — Cunoști pe profesorul universitar Papgrati ? — Da. Un savant! Rudă cu d-rul Pancrațius a lui Mohéraiîigolette . Mm Ini tirati țura „Țările balcanice“ E curios lucru, cînd e vorba de anumite interese politice , cînd e vorba de pus în eșec pe unguri, sau pe sîrbi, sau pe bulgari, guvernul dela Viena ginește că Romînia a făcut mari progrese, că e un factor important și că prietenia ei e prețioasă. De îndată însă ce vine vorba de situația ei economică și relațiunile comerciale, se scimbă lucrurile. Aici nu mai sîntem țară de progres, nici factor important; din potrivă, aici sîntem o simplă țară „balcanică“. în adevăr, o telegramă sosită era din Viena, spune : „Viena, 26 ianuarie. — Azi după amiază a avut loc la ministerul de externe conferința vamală și comercială pentru stabilirea instrucțiunilor cu privire la convențiile comerciale cu țările balcanice. „Confeiința s’a ocupat azi cu condițiile preliminare ale convenției cu Romînia, ale cărei dezbateri vor încape ti bine“. Iată-ns fierți intr’o oală cu sîrbii și bulgarii. Ei bine, această procedare de a ne trata ca pe sîrbi și pe bulgari în relațiile economice nu nu poate, desigur, conveni. Atîta însă nu e destul e vorba: să se inoveze aya fel ca la Viena să se incutase—cînd e vorba de interesele noastre economice și comerciale—de a setata România ca țară balcanică. Aceasta depinde dia atitudinea ce va ști să aibă guvernul în tratarea convenției comerciale la ordinea zilei. Saturn VERSURI POLITICE D. PIIM NU ACUZA! Sunt foșt? și actualV ministru cari după 12 ani de ministeriat au ajuns sâ-șî cumpere moșii sau să-șî plătească datoriile. Dar... eu nu acuz pe nimici (D. Panu la „Dacia“) „NI știți pe X ? Avea avere Jît un minor ce-i scos din us iar azi și-a cumpărat moșie Dar... eu pa nimeni nu acuz !“ ,,Azi Vodă Carol e la pungă Mai gras, mai plin ca un harbuz Iar țara î slabă ca o iască Dar... eu pe nimeni nu acuz!“ „Te-achită sigur orice Curte Ne-a fi făcut orice abuz De știi să fii genuil cu..., lumea Da.. eu pe nimeni nu acuz!“ „Chiar în oștire, da’n oștire bătui pe loc, râmîi mofluz De nu aî zdravene proptele Dar... eu pe nimeni nu acuz!‘ .Casația cu-a ei putere Scoate decretele din uz Și Suveranul nu crîcnește! Dar.. eu pe nimeni nu acuză“ „Partidul nostru plin de glorii Azi par'câ-t un moșneag ursuz Așa în frică de mișcare Dar... eu pe nimeni nu acuz!“ „Țăranul biet e plin de boale Și n’ar nici de cucuruz Iar alții string la milioane Dar... eu pe nimeni nu acuz 7“ „Idealul tinerimei noastre î Să bălăcească ’ntr’un... acuz avem o drone de profesori... ar... eu pe nimeni nu acuz !“ Așa o fi, de. coane Guță Dar oare cin' a scos din uz Radicalismul — de altă dată ? Ei, eu pe cine să acuz ?. Maxim Inutilitatea presei de partid Presa pentru partidele politice este un lux costisitor și motiv de inutilă încurcături Cu fi al ironic d-l Virgil Arion se pingea mai ori contra acelora cari-1 atacă personal, dar n'au curagiul să-și iscălească articolele, să iasă la lumina zilei, să-și ridice masca. D. Arion a atins o singură parte a acesteei chestiuni. Ea însă are mai multe, cari privesc intelectualitatea în general a politicianilor noștri în ce privește presa. Boerii — să încep cu dînșii mai întiiu—ar socoti ceva nevreduie de ei ca să se coboare în arena ziaristică , ia condeiul și să se deosibească prin frumusețea stilului, prin claritatea ideilor, prin suragiul de a-și afirma credințele lor. Altă dată boerii aveau grămăticii și măscăricii lor. Azi de ziariști ei se servesc ca de niște grămătici. Se mărginesc să-î inspire, să la ordone cum să scrie și pa cine să atace. Ei însă, stafi prudent în umbră, se servesc de ziar cum se sluji.. la alegeri de agenți electorali și de bătăuși. Ziarele pentru al sunt un rău i nepegat, ziaristul e vechiul gramatic pe care ei nu vor să-l pună alături de dinșii, căruia nu-i dau voo măcar să fie ales în parlament, căci aceasta ar fi să-i așeze lângă dinșii — ei cari sunt singuri în drept să descurce și să încurce treburile statului. Boerii au nevoe de o presă și de ziariști de vorbele cărora la nevoe să nu țină seamă, de cari să nu se simtă obligați, pentru cari ei nu iau răspunderea, căci atunci cind tu Virgil Arion, scc al pîinge de-o pildă, celor ce crezi că tu atacă, aceștia ar răspunde în chip neglijent. — Moneher, nu știi cum scriu ganzelele, o să iră măsuri să nu te mai tace pe sorii. Orice vorbește cu tine este însuși autorul, el a dictat, a scris ori cel puțin a inspirat articolul, el plătește in tot cazul pe cei care te umple de noroiü, dar în fața ta, autorul este dezavuat, este părăsit și doai scapă de orișice răspundere. A face ziaristică în acest chip este perfect de comod.Presa nefiind pentru aceti oameni decît ca o unealtă de luptă, el astfel o intrebuințează și astfel se explică cum se fac unele ziare, în cari se operează după perdea, ca mască, căli și ziaristica ca și politica nu e decit o conspiraie, o luptă de culise, in care intiga, lovitura dată pe ascuns, de cei ce-ți strînge călduros mina, joacă principalul rol. Pentru unii politiciani presa este considerată ca un rău, ca ceva nefolositor. In politica noastră opiniunea publică nu are nici un amestec, curentele nu folosesc la nimica, fiindcă puterea electorală totdeauna este în mîna guvernului și guvernul în mina regelui. La noi votul și conștiința nu merg mită în mină. Votezi așa cum ți se ordonă, nu cum ai crede tu despre acel omi aceia pe cari îl alegi, votezi astfel fiindcă interesele tala o cer. Acasă la tine, la cafenea, la urechea aproapelui tău, iți poți permită luxul să critici guvernul. Cind insă ești în cabina da vot, uiți ceaca îți zice conștiința și votezi cum iți dhetează acolor aceia de cari ai nevoc. Și lucrul acesta a ajuns așa de banal încît nici măcar nu ți-e rușine de ceea ce făptuești și da ce ți-ar fi rușine dacă toată lumea face la fel ca tine, dacă toți au aceeași bravură în actele lor ? Un asemenea condițiuni ale luptei po ■ O astfel de situațiune făcută și presei conservetoare presei liberale se traduce în fapt prin compoeta *• ignorare de către marele public. Zarele aceștia apar, fără ca să știe publicul de le, precum cluburile politice sînt adesea goale de membrii, tot așa și ziarele de partid sunt văduve de cititori, ele apar și mor fără de nici o influență iitieo, cînd regale te aduce și te ține la putere, cînd opiniunea publică nu se poate împiedeca să guvernezi ori să cazi, cînd la palat părerea presei nu-i socotită ca literă de evanghlie, e natural că așa stînd lucrurile, presa da partid, presa salariată, încurcă mai mult decît folosește. Partidul liberal în special socoate presa ca inutilă și încă mai mult: ea instituție care pe lingă că costă mult apoi complică situațiunile Pentru el ar fi fericire dacă ar înceta singuiul ziarelor. La ține pe ale sale și vai! cum le ține, pentru că și partidul advers are și el organe de publicitate, ține ziarele, cum ține clubul căci scris este in manualul perfectului șef, că este ceva indispensabil pentru existența partidului, ca să aibă club, un organ oficios cel puțin și altele cari să atace fără de scrupule să facă personalități, să comită în sfîrșit infamii fără de răspundre oficiala a partidului, căci nu sunt oficioase E natura ca ziaristul liberal în asemenea condițiuni să fie și mai desconsiderat, de multe ori să nu știe măcar ceea ce vor fruntașii, să fie ținut la distanță de toată lumea, să fie nevoit să vorbească despre situațiunea politică în Madagascar, ori de luptele de partid din Indo-China, dar să nu aibă curajul să spună un singur cuvînt de situațiunea năuntrică și aceasta tocmai atunci cînd lucrurile sînt mai încurcate și mai înfiorbintate și cînd natura! toată lumea dorște să otueze o indicațiune dela organul partidului. FA 11 Eilt Si iaht. Solidaritatea umană la județul Muscel și anume în comuna Pucheni s’a întîmplat o mare nenorocire. Șaisprezece oameni au fost surprinși de o avalanșă de zăpadă și îngropați de vii. Corespondenții din localitate ai ziarelor au menționat faptul, subprefectul local a făcut desigur cunoscut întîmplarea „locului competent“ și ca și cînd ar fi fost vorba de un banal fapt divers, lucrul a trecut neobservat. Un domn deputat, d-l Victor Filoti, a adus chestia în Cameră, a cerut guvernului să ia măsuri pentru a veni la ajutorul celor rămași pe urma acestei nenorociri, dar nu știm dacă guvernul a răspuns măcar și mai puțin știm dacă g’a luat vre-o măsură. Dar dacă ar fi numai atîta ! E însă întrebarea dacă acești șaisprezece nenorociți au murit din cauză directa a cădere avalanșei de zăpadă, ori că sunt victima victimei administrației, care, odată nenorocirea întîmplată, n'a luat măsurile necesare și eficace pentru dezgroparea celor îngropați de viu. Cînd în străinătate se întîmplă asemenea lucruri, se fac sforțări supraomenești ca sa se scape cît mai multe vieți. Apoi toată lumea se alarmează, este adevărat dolcă public la care iau parte și celelalte state. Pe lîngă aceasta caritatea publică este pusă în mișcare și în cîteva zile ziarele alun sume considerabile cari să alineze suferințele celor rămași și fără de părinți soții ori copii și fără de mijloace de existență. La noi cine să se emoționeze de moartea tragict a celor ,16 suflet de țărani? Fe tul că ziarele au vorbit cu destulă onoare pentru niște simpli majfos și lumea veselă, fără de griji și fără de inimă a orașelor a trecut la alte îndeletniciri la alte preocupații, la plăceri și la interese politice.. Concluzia? Concluzia nu e alta decît că la noi opiniunea este greu de mișcat și că solidaritatea omenească încă nu a intra în sufletul romanului. al ! A apărut Ho. 3 din frumosu! roman CURIERUL DIN LYON -bani fascicol» în toată țara CHESTIA ZILEI Chestia Contenciosului Conn Mitiță : Sire, Contenciosul îți ia prerogativele și-țî expune decretele anulatei!! Legele : Dacă mie îmi convine, ce ai d-ta cu paguba mea ?!! Organizarea comandamentelor armatei Actualul efectiv al infanteriei.—Instrucția trupelor: -îmbunatățirea infanteriei— Soluțiunile propuse.- -înlăturarea primei soluțiuni.—Avantagiile celorlalte doua soluțiuni.—Proces de lege D-niî deputați cari compun comitetul delegaților de secțiuni s-au întrunit în ziua de 19 Ianuarie 1907 și au admis proectul de lege pentru îcarea alin. 1 al art. 9 din legea asupra organizărei comandamentelor armatei, pe baza considerațiilor expuse într'un raport foarte amănunțit de către raportorul legei, d. R. Mandrea. Datele din această lucrare ad-hă Mandrea sunt foarte interesante și credem util a le reda aci. Actualul efectiv al infanteriei Infanteria, în virtutea legei de organizare a puterei armate din 1868, cu modificările aduse în 1891, se compune azi din 34 regiments infanterie, a cîte 2 batalioane permanente și 1 teritorial. In afară de acestea, 9 batalioane de vînători. Excluzîndu-se batalioanele de vînatori, care sunt organizata permanent, masa infanteriei noastre cuprinde : 1. 1 batalion teritorial, compus din 4 companii, avînd un efectiv de 700—800 soldați pe companie, ceea ce revine pentru batalion un efectiv mijlociu intre 2.800 --3.200 soldați, chemați în mod variat, după contingente și resurse budgetare, dela 30—90 zile pe an și instruiți de 1 căpitan și 10 cadre permanente pe companie. II. 2 batalioane permanente, compuse din 4 companii, avînd un efectiv de 1 căpitan, un locotenent, un sublocotenent, 20 cadre inferioare și 68 soldați pe companie sai 272 pe batalion. In consecință infanteria noastră este compusă din 68 batalioane permanente, cu un efectiv de 18 496 soldați, 2.720 cadre inferioare și 816 ofițeri, și din 34 batalioane teritoriale avînd un efectiv de peste 100.000 oameni și cu un efectiv numai de 1,360 cadre și 272 ofițtri, din cari numai 130 (căpitani) sunt la sediul companiei. Instrucția trupelor In rezumat, din totalul de 120 000 soldați cu trefiue anual instruiți se găsesc 1 j6 permanenți și 5 6 teritoriali, în schimb pentru instrucția a 16 soldați permanenți se întrebuințează 2 | 3 din cadrele ofițerești și subofițerești, pe cînd pentru cele 56 de soldați teritoriali se întrebuințează numai 1 3 din cadrele de ofițeri și subofițeri. Proporțiunile de mai sus sînt o oglindă reală a neajunsului și a greutății ce se întîmpină in instrucția trupei teritoriale prin lipsa atît de mare a cadrelor suficiente pentru pregătirea soldaților. Dacă însă acum ne aruncăm privirile la timpul și totul instrucțiunei trupei teritoriale, suntem nevoiți a constata că nici timpul restrîns de 84 zile pentru instrucția recruților și circa 60 zile a celor patru contingente vechi, precum nici personalul arătat mai sus, și care e așa redus, nu fac ca instrucția trupei să fie cel puțin satisfăcătoare, macum comparabilă cu cea permanentă. Odată cu acest mare inconvenient, adică a timpului și a lipsei de cadre suficiente, se mai adaugă și un alt mare râu, acela al depărtării căminului soldatului de sediul companiei. Rezultatul acestui inconvenient este că nici acea inatracție duminicală nu poate fi făcută în mod compct, soldații prezentîndu-se tirzuj la companie și apelul de• seară fiind nevoit a sa facă pro* 40 vreme pentru ca soldții sa poată pleca. Orele de serviciu sunt, deci, foarte reduse, și ca consecință ofiț*rul este nevoit a pune o grabă în instrucția soldatului cît se poate de dăunătoare. Ceea ce deci trebue să conchidem asupra instrucției trupei teritoriale este că : Din cauza cadrelor insuficiente, a timpului restrîns de instrucție și a puținelor ore de serviciu, este imposibil ca instrucția individuală a soldatului să fie făcută cu toată bunăvoința cadrelor, nu cum ca să se îndrumeze după nouiie metoade hotărîte prin înaltele ordine de zi ale Majestaiei Sale, căci este absolut imposibil ca 200 recruți și 500 soldați vechi pe companie să fie instruiți de 10 cadre cel mult, și aceasta în timpul așa de redus al instrucțiunei. îmbunătățirea infanteriei.—Soluțiu» nile propuse Din toate cele expuse se poate ușor constata starea de inferioritate în care se află grosul infanteriei noastre, precum și complecta diferență de instrucție ce există între trupa permanentă și cea teritorială, fapt extrem de grav. Această situație atît de critică nu mai putea continua și era nevoe ca o soluție să intervie spre a modifica actuala stare de lucruri. Pentru îmbunătățirea infanteriei noastre ni se prezintă trei soluții și anume: I Permanentizarea batalionului I1I teritorial ; II. Mărirea cadrelor de ofițeri și subofițeri ale batalionului 111 teritorial, pentru ca să sa facă un raport mai favorabil între numărul de soldați și cel de cadre; în fine : III. Crearea unui al IV-lea batalion teritorial de regiment. înlăturarea primei soluțiuni Dacă studiam soluțiunea I; nisa prezintă două moduri de aplicare și anume: a) Transformarea batalionului 111 teritorial ÎU permanent, dar cu efectivul restrrîns al batalioanelor permanente, adică 272 soldați și 80 cadre pe batalion, adică 88 oameni pe companie. Acest mod de aplicare este greu de admis, căci prin aceasta am reduce în mod colosal numărul nostru de soldați, ceea ce este imposibil de admis, deoarece în schimb, budgetul nostru ar trebui să fie sporit în mod simțitor, spor absolut neproporționat cu puținele avantagii oferite. Cn adevăr, dacă pentru cele 2 batalioane permanente actuale se cheltuesc aproximativ 10 milioane pentru întreținerea a 20.000 soldați permanenți, pentru crearea unui al 3-lea batalion permanent va mai trebui încă un spor de circa 3 milioane, fără cheltueli de cazarmament, și aceasta pentru a ajunge în rezultatul de a avea un total de 30.000 soldați permanenți, cînd acum avem cu teritoriala circa 120.000 soldați anual. b) Al doilea mod de aplicare a soluției I ar fi : Transformarea batalioanelor teritoriale și permanente în batalioane cu efectiv mărit, precum este în armatele străine, adică de 125 soldați pe compania sau 500 de batalion. Prin această soluție am ajunge să avem circa 55.000 soldați și cadre permanente, toate bine instruite și, in consecință, apte de a-șî îndeplini datoria. Soluția aceasta, desigur, singura bună, căci prin ea nu numai că n’ar desființa teritoriala, care slăbește Intru atît infanteria noastră că o face inferioară infanteriilor străine, are un singur, dar mare defect: acela de a fi prea costisitoare, în adevăr, pentru a întreține circa 55.000 soldați, adică îndoitul trupei existente, ar necesita nu numai un spor de 10 milioane pe an in budget, dar ar aduce cu sine nevoia de credite extraordinare pentru eazarmamente, îmibrăcăminte, etc., etc., ceea ce ar îngreuia cu mult, prea mult budgetul nostru.