Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)

1907-10-28 / nr. 6529

Anul al XIX-lea — No. 6529 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATE*: CONCEDATĂ EXCLUSIV Hganțial de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. Buc*rot7, sif. üarassarítaii M-Telefon 3/4 BirourHe ziarului: Str. Sărindar No. 11 Duminică 28 ndmisiunt» 1.00« DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE: Un fin.............»a. La 16 6 luni ••••*•*• n 8 S luni.......................... 4 > kafi 1.50 In străinătate îndoit Telefon / Pentru Capital Ho- 14i10 ■ eiciuu ^ in Provincie și Străinătate No. 1240 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate PMI și MIML tirîiwrl Spuneam era că legea pentru monopolizarea circiumelor la sate, trece in multe privințe de scopul pe care-l urmărește, pe cină în alte privințe prevede dispozițiuni cari pot numai să agraveze, să înrăutățească starea țăranilor, sporind neajunsurile sub greutatea cărora aceștia abia mai răsuflă. Să luăm la întîmplare, pentru astăzi o dispoziție. Se crează un comitet al circiumei compus din primar, învățător și un consilier dintre cei mai greu impuși cu dări directe. Acest comitet are între alte obligațiuni, urmatoale: a cumpăra băuturile, a îngriji ca ele să fie bune și sănătoase, a fixa prețurile lor, a supraveghea administrația circiumei comunale, lată deci pe învățători și primari transformați în circiumari. O greșală care ni se pare foarte mare și care ar putea avea urîte consecințe! Actuala lege comunală prevede anume că primarii n’au voe să fie cîrciumi, nici direct nici indirect. Credem că nimeni nu va contesta că totuși abuzuri se comit. Noua lege preface pur și simplu și fatalmente pe primar, învățător și cel mai bogat consilier, într'o asociație care va avea să facă negoțul de cîrciumărie. E o nouă și nesecată sursă de abuzuri ce se crează, o nouă armă de corupție, un nou mijloc de șicane. Departe de noi gindul că alcoolismul nu este o primejdie care, dacă are rădăcini adinei în starea economică și socială a păturei țărănești, —trebue și poate totuși să fie combătut. Convenim chiar că cele mai riguroase măsuri trebuesc luate pentru ca alcoolismul care amenință viața națiunei noastre, să fie înfrînat Dar nu cu comitetul acesta al circiumelor se poate obține aceasta. Dmpotrivă, credan că cu monopolizarea aceasta a circiumelor nu se va obține nici un rezultat practic. Cîrciuma va fi circiumă, comunele limitrofe se vor concura între ele ca să aibă venituri mai mari, iar locuitorii își vor aduce băutura de la orașe și vor continua să bea ca și mai înainte. Noi nu sîntm pentru jumătăți de "imac "»•««>»pm ■ Adine de om politic Sistem departe de a striga glorie guvernului și onoarea proectelor sale, care n’au nici curajul de a ataca cu fermitate problema agrară, aici nu prezintă garanția de a fi aplicate cu sinceritate și energie de un guvern care s’a purtat în felul cunoscut cînd cu potolirea răscoalelor și care e pentru statu-quo în regimul politic și electoral. Dar această nu ne poate împedica de a denunța opiniei publice spre înfierare atitudinea nemaipomenit de scandaloasă a dlui Niculae Filipescu în chestiunea aceasta a reformelor agrare. O țară întreagă recunoaște că nu se mai poate lăsa o populație de cinci milioane suflete în starea de sărăcie, boală și exploatare ușurată de azi, fără a expună Statul, societatea și în special proprietatea la permanente zguduiri și fără a periclita însuși viitoruluii eî și al neamului. Hamal d. Filipescu își permite luxul de a provoca și brava pe toată lumea, opunând sforțărilor generale de îndreptare a unei asemenea stări, o politică de „rezistență“, de tulburare, de urzeli cu adevărat catilinarea sa nu vrea să discuta nici anteproecte; a încălecat pe calul de bătae al „Constituția sfâșiate“—și a ajuns repede la Încheierea că „nu voește“ ca aceste anteproacte să ia ființă și ....„așteaptă ca proiectul să „fie votat ca să dea agricultorilor „mijloace de a eluda în toate privințe „această lege, care, după d-sa „trebue „înlăturată prin rezistență și batjocorită ca să aibă cea mai neînsemnată aplicațiune”. Aceasta e mentalitate de conservator, de om de ordine, de om politic și de guvern ! Nici insurgenții din Creta, sau Koisui din Africa nu țin un asemenea limbagrix. Dar d. Filipescu e convins că „boerului“ îi este permis ori și ce și că burtă versiunea și plebea trebue „repezite“ cu.....morgă. D’a îa a și început să se fandeze. Ei bine politicei acesteia de „desperados“ trebue să i se opue de astă dată, în mod direct, rezistența opiniei publice luminate, rezistența tuturor acelor oari nu vor să vadă Rominia sfîșiată înlăuntru de mișcări ca aceea din Martie trecut și slăbită față de niște vecini puternici și hrăpăreți. Hala raliare în jurul anteprocetelor guvernului facem apel, dar ia raliare în contra unei politici care nu e nici conservatoare, nici reacționară, ci curat patiniuară. Act. Criticele aduse monopolului circiumelor. - Modificarea legei comunale In jurul proectelor guvernului Cîteva interesante amănunte asupra monopolului circiumelor și a cumpărărel de islazuri. Am avut o convorbire interesantă cu un amic al d-lui Costinesnu care s'a întreținut cu ministrul de finanțe asupra proectului său privitor la monopolul circiumelor și care a voit să știe cu vor costa islazurile și în cît timp se va aduce la îndeplinire această reformă. Deși proectul monopolului cîrciumelor ia sate nu e combătut nici de conservatori, totuși se ridică unele obiecțiuni înpotriva acestei reforme. In special se critică dispozițiunea prin care administrarea circiumelor se încredințează unui comitet din care fac parte primarul și învățătorul și dispozițiuinele privitoare la măsurile contra beției. Se susține că roü se face că se amestecă primarul și mai ales învățătorul in administrarea circiumelor, că amîndoî vor neglija atribuțîuBele lor principale și că circiuma va fi preocuparea lor de căpetenie. La aceste obiecțiuni amicul d-lui Goscinescu ne-a dat următoarele lămuriri : — Principalul scop al creărei monopolului circiumelor la sate este fără îndoială de a înfunța beția. S’a dat comunelor vînzarea exclusivă a alcoolului in așa condițiuni încît vinzatorul să nu fie interesat a desface cu orice preț băuturile. Din contră, el e interesat a nu vinde. In circiume pe lingă alcool el mai poate vinde numai de ale mîncărei. La minesrt are un cîștig, la băuturi ■’are nici un cîștig. Prin urmare nu sînt interesați vînzătorii. „Starea actuală de lucruri nu mai putea fi tolerată. In aici o țară civilizată nu se mai tolerează desfinul din circiume care domnește la noi. Numai în peninsula Balcanică mai e în floare acest râu. Trebuia dar să-i punem capăt la noi. S-a constatat că în județul Iiov avem 853 de cîrciume. Cu aplicarea nouei legi vom avea numai 350! De pildă, din cele 16 circiume cite stnt azi în comuna Pantelimon vor rămînea cel mult 3 ; din 15 cite stnt în comuna Ferbinți vor rămînea cel mult 5; din 21 cite stat In comuna Militari vor rămînea 3; din 16 cite stnt în Bolintinul din Vale vor rămînea 5, etc. „Precum se vede, aceste comune sînt adevărate centre de bețivi. „Prin desființarea acestor circiume nu se poate susține însă că se dă o lovitură comerțului. Birturi, băcănii, magazine de manufactură, etc., toate vor rămînea neatinse. * „In special în Moldova monopolul va fi o adevărată salvare pentru populație, căci acolo violul beției face raraje chiar printre femeile sătenilor. „Obiecțiunea că pedepsele contra beției vor da loc la abuzuri nu sînt serioase. In țările cele mai civilizate se aplică pedepse și mai grele decît cele prevăzute în proectul d-lui dostineseu, mai ales în Anglia. „Fără pedepse nu se poate face nimic la noi. Omul nu a născut cu instinctul de a respecta ordinea și legea. Instituțiile îi impun acest respect.. In țările cele mai civilizate se aplică pedepsele cele mai grele pentru cele mai mici abuzuri. De pildă pentru stricăciunele de la șosele, din păduri, din grădini, etc., se pronunță de pădurari, jandarmi, etc., amenzi grele, cari se execută imediat și rău In definitive. „Teamă ne este nu că se vor face abuzuri cu pedepsele viiei contra beției, ci că nu vor fi aplicate destul de riguros și că se vor pronunța multe achitări. ..ln ce privește obiecțiunea părăii ■ făcut d. Costinescu că a pus în comitetul circiumelor pe învățător și pe primar, ea nu e serioasă. Primarului ii incumbă sarcina de-a exercita controlul și asupra circiumei, tocmai în interesul comunei. De ce l’a pus și pe învățător ? Fiindcă o sa știință de carte, va cunoaște legea și va veghea astfel la stricta ei aplicare, va fi moderatorul față de acel cari au viciul beției. Dar are cineva altă soluție? Se găsește în sat un om mai indicat să administreze circiuma? Era să se dea popei această însărcinare ? .,In comunele urbane legea aceasta va avea și ea o înrîurire, căci măsurile contra beției se vor impune tuturor circiumelor și de azi înainte două autorizațiuni pentru deschideri de cîrciumi, nu se vor mai da. „Din toate punctele de vedere reforma aceasta va da cele mai bune rezultate,“ — a observat personajul care a avut convorbirea cu ministrul de finanțe. O altă chestiona asupra căreia se discută mult în cercurile politice este că islazurile vor costa enorm. Unii au calculat că vor costa 600 milioane, alții au redus cifra la 400 milioane. Asupra acestei chestiuni iată ce ne-a declarat acel fruntaș membru al comisiei parlamentare : — După informațiunile lunere nu se vor emite scrisuri deci pentru 306 milioaae. Și cine crede că se vor emite deodată și că se vor inunda piețele cu scrisuri de 300 milioane nu-și dă seama de operațiunea cumpărărei islazurilor. „Mai întim »« Moldova nici nu va fi nevoe să cumperi islazuri, fiindcă acolo proprietarii dau ei singuri islazuri. „ Apoi operația aceasta nu se poate face așa de repede, nici într'un an sau doi, ci în 10 ani dacă se va putea rezolvi chestia islazurilor în toată țara. „La munte nici nu-i aplicabilă legea, fiindcă acolo sunt moșnenii! Prin urmare toate acele calcule fanteziste și teama că piețele vor fi inundate într’o bună și de 300 milioane scrisuri noul, e pur și simplu o gogoriță ! ,,lată car adevărul asupra islazurilor“. Credem că aceste lămuriri vor pune discuția ce se face în jurul acestor reforme pe un teren mai serios. liMBITI Sf. Dumitru R. X. Eri fiind ziua lui conu Mitiță și a lui... Belzebut, ambii oameni de stat au primit mai multe camioane cu telegrame și cărți de vizită de felicitare. Nici nu se putea un sfînt mai potrivit, pentru cei doi adversari politici, deoarece Sf. Dumitru fiind silntul cu mutatul. Înlesnește multor chiriași politici să felicite anul ăsta pe conu Mință și la anul pe Belzebut, sau vice-versa, după cum s’au mutat de la liberali la conservatori, sau o contrer! Cu deosebire acuma, de cînd marea proprietate se simte atinsă la latifundii, ca să zicem așa, se prevăd numeroase mutări de Sf. Dumitru, de la clubul din Sărindar la clubul Vanica, cu atît mai lesne se fac asemenea mutări cu cît bagajul, ca să nu zicem calabalîcul politic al chiriașilor respectivi, nu cere tocmai camioane prea mari pentru a fi transportat! Pap. măsuri. Dacă e vorba că se crede că monopolizarea alcoolului e un leac contra alcoolismului,—să se facă un monopol întreg și pentru orașe și pentru sate. Statul va putea aumei înființa un control serios asupra calității, va putea fixa prețurile în așa fel încît să nu se poată bea mult și dacă celelalte reforme agrare vor îndrepta starea economică a țărănimea, alcoolismul va scădea. Căci în prima și ultima linie cel mai eficace mijloc pentru a combate alcoolismul este înlăturarea mizeriei materiale. Ep. Poate oare exista un guvern, fără ca să menajeze pe acești puternici, cari se folosesc de această situatiune pentru a tăia și spînzura și pentru a suprima și legi și regulemente? In ziua cînd, prin imposibil, un guvern energic și cinstit, și-ar găsi treizeci și doi de prefecți, oameni de irimă și cu dor pentru țărani, cînd s’ar putea descoperi—și agenții lor inferiori, tot de aceiași calitate, cînd în cele cinci mii de comune rurale, țărănimea conștientă, ar fi condusă de primari și consilieri comunali ideali, în acest moment, ar putea să existe un guvern așa de nesocotit care să voiască și să poată să aplice legile nu cele de mîine ci acele de azi? Bunul simt ne spune, că «majoritatea ar înceta să fie a guvernului, că toțî aceia cari vor fi despuiați de atotputernicia din județe, se vor ridica contra nesocotitului guvern și în douăzeci și patru de ore de la deschiderea parlamentului, el ar fi silit să se retragă, lăsînd locul unui alt guvern, care, după această secțiune, a guvernului trecut, va ști să procedeze, cum este bine, adică dînd și pîinea și cuțitul pe mîinile celor puternici și mari și abandoned cauza țărănească și legile cele folositoare țărănimea, ca ele să fie aplicate, după interesele celor contrarii clasei dela sate, după obiceiurile făre. In ruagiul dar al actualelor legi și obiceiuri și în special sub acest regim electoral, care dă puterea în alegeri, colegiului I-iü și al Il-lea ale marei proprietăți, care numește 147 deputați din 185 și cum Senatul l’a abandonat aproape complect în atotputernicia celor bogați, e o copilărie să crezi, că dacă un guvern va reuși să facă să se voteze legi bune pentru clasa țărănească, ele îi vor folosi ceva și vor fi aplicate în chip cinstit și folositor pentru cei interesați în cauză. In această privință actualul guvern, făcut ca ceva, a arătat cel puțin vreo veleitate, de a îndrepta lucrurile, de a lua puterea politică și administrativă din mina pașalelor din județe?. învederat că nu. El n’a avut măcar pudoarea să lase să intre în Parlament cei douăzeci și opt de deputat cu adevărat ai țăranilor, el a căzut la rușinoasa învoială cu opoziția, alegînd el cîtiva opozanți, pentru a nu se zice că opoziția n’a participat la această reformă și în ceea ce privește vechiul sistem, n’aveți decît să cercetați cine sînt prefecții regimului și cine au situațiunea în județe, pentru a înțelege cită înșelătorie este la baza votărei unor legi, cari oricît ar fi de perfecte și de bine intenționate pentru clasa țărănească, vor rămîne totuși literă moartă. De altfel iarăși bunul simț, protestează contra acestui miracol, ca dintr’o zi într’alta, de azi înainte, din momentul ce se vor vota legile agrare, politiciani noștri, deodată, după o lovitură de baghetă magică, vor deveni democrați și în fapt, iubitori de legalitate, dornici de binele sătenilor pe cari tot ei i-au împușcat ca pe cîini, i-au bătut ca pe hoții de cai, i-au batjocorit și i-au tratat ca pe supușii unei țări învinse, cucerită pe calea armelor! E natural că cititorul își pune întrebarea: ce este de făcut în cazul acesta și unde stă leacul acestei stări de lucruri ? Mîine vom atinge această parte. CONST. MILLE rente și a avea contact cu marele public, care nu citește ziare franțuzești. Liberalii însă nu înțeleg importanța presei — și de aceea se explică și lipsa de atențiune ce se observă totdeauna la acest partid șis democratic pentru presă și pentru reprezentanții ei. ^Adevăruri Sfinx Roata lamei D. Ionel Brătianu fiind întrebat de un conservator, ce atitudine o să aibă In chestia inconstitutionalitatea anteproectului tocmelilor agricole, d-la care a combătut legea minelor ca anti-constituțională, a răspuns: — D-voastră o să vorbiți cum am vorbit noi și noi o să votăm cum ați votat d-ul. * Asimilare Știți ce a făcut Adevărul cu Ioină Nădejde? S’a asimilat lui Ghimpu: sau cum s’aș zice s’a făcut surdo-mut! S’ajungi surdo-mut pe urma unei polemici de presă, ăsta e un accident de mai pomenit în medicină! Mil.’glmnm... Cruciți-vă, noroade! ..Universu politicosul aduce vorba de maximum și minimum!..Dar nu vă speriați, că nu se pronunță: nu e nici pentru, nici contra, ci așa geniște, â la mezelurile dela Paradling-cleio li! mai mulți! i Am arătat în articolele precedente că din partea guvernului liberal nu exista in trecut nici o garanție, că are dorința să intervină în chip serios, eficace și cinstit, ca putere a Statului, între săteni și proprietari—și în folosul celor dintâi. In afară însă de chestii de persoane, noi credem că nici nu pot exista guverne, cari în condițiunile politice de azi, cu sistemul nostru electoral și parlamentar să poată să intervină în favoarea țăranilor și împotriva exploatatorilor lor. Or, cît timp legea și mai ales practica electorală dă puterea în mina guvernelor, aceasta nu se face decit și rele făcînd concesiuni, la rîndul lor, marilor electori — cari sînt tocmai proprietarii și arendașii mari. Presupunem că proectele de legi propuse azi de către guvern ar fi transformate în legi și ne întrebăm cum va face el, cînd va fi de rezolvat un conflict între sătenii unei comune cari n’au nici o importantă din punctul de vedere electoral și marele lor proprietar, care dispune în colegiul I de zece, douăzeci de voturi ? Cum va face el ca prefecții să nu fie oamenii acestor mari potentați din județe, cum va proceda dînsul ca subprefecții ori inspectorii comunali să nu fie creaturile acelorași alegători influenți și cum va putea el să se comporte ca această atotputernicie să nu meargă pînă la alegerile de la sate, fabricate, după chipul și asemănarea tuturor alegerilor, după cum dictează interesele acelorași electori, cari au situațiunea în județ, după cum se zice în limbagiul curant.. . * Liberalii și presa S'a vorbit în ziarul nostru de faptul că presa a fost ignorată cu desăvîrșire cu ocaziunea întrunirei comisiunei parlamentare, la ale căreia dezbateri era natural ca ziariștii să fie lăsați a fi de față. Cu cît dezbaterile acestei comisiuni vor fi mai larg cunoscute, cu atîta lumina se va face asupra intențiunilor și proectelor legislative ale guvernului Din partea partidului liberal, această atitudine nu ne miră de loc. De cînd a murit C. A. Rosetti, care n’a fost aproape nimic altceva decît ziarist și care a dat partidului său aureola de simpatie și de democrație, de cînd C A. Rosetti a închis ochii, liberalii și au bătut joc de presă, începînd cu presa lor... Procedînd în acest fel, partidul liberal, de mai bine de un sfert de veac a încetat să mai aibă contact cu marele public. Gazetele acestui partid, se publică, fiindcă un partid trebue să aibă gazete, dar nu pentru a propovădui idei și pentru a face curente, de care el s’a convins că nu are nevoe, de cînd a încetat să fie un partid popular și democratic. De altfel ce fel de presă au liberalii oare azi ? E de ajuns să spunem că oficiosul partidului Voința Nuțona!S, a ajuns pe mina lui Ion Nădejde și a lui Ițic Rubinstein! Al doilea jurnal, Secolul, are specialitatea a nu se știe de existența lui și de a trăi în afară de viața politică servind de, receptacol a tuturo insanitățlor, unui bătrîn scatograf, gonit din învâțâmînt pentru imoralitate. Cu toate comptuiile lui Hallier, care se găsesc în registrele ei, cu tot mirosul rînced de ape menagere ale mondenelor și demi-mondenelor, care se exală din ce coloanele ei, singură tot L’Independance roumaine este mai spălațică —adică constitue un organ de publicitate pe care îți poți arunca ochii — dar care totuși nu poate sluji partidului pentru a face cu minimum 1 ^ 7)~T> pațâ de Budismul în viață asperităv -----v-P-țel, față de Calvarul luptei pentru existență în ziua de azi, când fiecare bucată de pîine este stropită de singe și pare a fi smulsă din gura altuia— „homo homini lupus“—eroarea din morala creștină nu mai este nici ea o concepție, care să satisfacă adincul sufletului setos de adevăr și dreptate. Ceea ce corespunde,desigur, mai mult acestei aspirații de purificare a sufletului omenesc e concepția budistului. Budistul nu „iartă“ pe cel care l’a nedreptățit : dînsul mare ce erta, deoarece răul care i se face nici nu există pentru el. Ființa lui e pătrunsă de cele patru adevăruri sublime, că durerea e strîns legată de existență, că e fiica dorințelor, că sloarea e în Nirvana și că mijlocul de a ajunge la Nirvana e părăsirea a tot ce este dorință. Așa se face că pentru budist nu există vinovăție—și se citează un exemplu, desigur destul de frecvent la adepții budismului, dar care a stîrnit mare uimire printre creștini. Era pe vremea războiului ruso japonez, prin regiunile Coreei. Un sărman chinez vînzător de fructe vindea în stradă grămezile. Un soldat rus se apropie, scoate cuțitul, trage în chinez și dispare cu citeva grămezi de fructe. Se adună o mulțime și sosește și generalul trupelor rusești. Fiecare întreabă pre chinezul rănit de moarte, cine l’a înjunghiat. Dar chinezul tace. Generalul indignat, face să defileze pe dinaintea rănitului, cste unul, toți soldații ruși—dar chinezul tace. Exasperat, generalul îi somează să spue dacă a recunoscut în vreunul pe asasin. Chinezul se întoarce cu fața la pămînt și răspunde : —„Nici să mor liniștit, nu voiți să mă lăsați?“ Sufletul și l’a dat dar pe asasin riu l’a arătat, căci pentru el nu exista: el știa că durerea e partea existenței pe lume, că moartea e salvarea, e Nirvana și nu înțelegea de ce i se cere să-și încarce conștiința cu păcatul unui fapt, care pentru dînsul sălbaticul chinez, era o adevărată delațiune. In afară de poezia acestei morale: nu găsiți că puțin nudism în viață ar înălța firea europeanului cult?... Emil D. Fagure Un candidat la rectorat — D. Fangrati — In tot timpul verei am cerut d-lui Pangrati să răspundă ce crede dînsul în chestia anulărilor d-lui Haret. D. Pangrati însă n’a răspuns. Cu atît mai greu era să răspundă acum, cînd au început numeroasele sale ocupațiuni. D. Pangrati, într’adevăr, îndeplinește următoarele slujbe : 1) profesor la facultatea de științe, 2) decan la aceeași facultate, 3) profesor la școala de arhitectură, 4) director la aceeași școală, 5) director la revista d-lui Haret, 6) consilier intim al d-lui Haret și al d-lui Nicu Filipescu, 7) membru în comitetul executiv al partidului conservator, 8) candidat perpetuu la rectoratul universităței din București, etc., etc. Acestea sunt ocupațiunile știute. Dar răspunsul totuși a trebuit să fie dat. Timp de mai multe săptămini s'a gîndit și răsgîndit d. Pangrati. A făcut să întirzie și apariția revistei d-lui Haret timp de 20 de zile, numai ca să poată răspunde. In sfirșit răspunsul a apărut. E faimos. E la înălțimea celui mai semeț călăreț cazac din ceata care a înconjurat pe d. Haret 1 D nil Rădulescu-Motru și Sabba Ștefănesei, precum și numeroșii profesori care au dus campania în contra deciziei d-lui Haret, vor lua acum cu sieroaie cunoștință de dojana ce le administrează perpetuul candidat la rectorat, și mai ales vor lua cunoștință de cuvintele pline de Înțelepciune și moderațiune pe cari în timpul campaniei ia-a glăsuit.... cine ? D. Haret ? D. Banul D. Lupu Antonescu? D. Mehedinți ? Cine ? F.Í, aflați : Kir Enache Jonescu! De unde i-o fi scos și cine e kir Enache Io nescu, D-zeü știe 1 N’avem ce zice : faimos răspuns! In urma acestuia se impune alegerea d-lui Faverati ca rector al universităței.... CHESTIA ZILEI Degetul binecuvântat D. Ionel Brătianu (pupînd degetul lui conu Mitiță) Fii binecuvîntat, deget magnetic, care o sd’tni treci legea tocmelilor agricole! I La sfirșitul răspunsului său din revista d-lui Haret, d. Pangrati promite să revină. In calitate de „cronicar rece“ după ce d-nii Take Ionescu, C. Dissescu, O. C. Arion, etc., iși vor dezvolta interpelările anunțate. Nu nevoe să mai revii rece, d-le Pangrati, ai răcit de pe acum toate simpatiile ! A. D. In jurul Constituției! Se vorbește acum iarăși mult de dinsa, adică de Constituție! Ea e pentru politician! ca acele moaște sfinte pentru mulțimea păcătoasă care nu-și aduce aminte de dinsele decît cînd e răzbită de vre-o mare nevoie. Se vorbește deci iarăși de Constituție și țăranii cari ar fi auzind că discutîndu-se de soarta lor, se pune in calea soluțiunilor bune Constituția pe care n’o cunosc pentru că un guvern prezidat de d. Sturdza a condamnat pe acei cari voiseră s’o răspîndească la sate, ca revoluționari și anarhiști,—se vor întreba desigur buimăcit cine este și această dușmană a lor separa Înainte de boeri S’au găsit deci In comisia parlamentară și în afară de această apărători ai Constituției. Ba cel mai aprig apărător al ei este d. Nicu Filipescu, cavalerul feudal care regretă privilegiile medievale ce pretinde că le-a avut odată boierimea. Iar președintele consiliului d. Dim. Sturdza a avut sinceritatea să spuie că nici nu voește să cerceteze dacă reforma e constituțională sau ba, și că de atîtea ori guvernele au călcat Constituția pentru a întări lucruri rele, încit ea poate fi călcată odată pentru a se face ceva bun. Dar și d. Filipescu și d. Sturdza sunt greșiți. Constituția ca atare nu este decit o bucată de hîrtie, răbdătoare ca orice obiect neînsuflețit. Orîcit de largă și de liberală ar fi, ea nu prețuiește nimic dacă nu e expresiunea justă a condițiunilor reale de putere ce domnesc într’o țară. Cînd deci într’un punct sau altul Constituția nu mai corespunde acestor condițiuni,ea e fatalmente călcată. Realitatea lucrurilor trece și peste dînsa. Pentru același cuvint e greșit și d. Sturdza. Tocmai pentru cuvîntul pentru care poți călca Constituția In unele nepedepsit, nu o poți călca în altele fără vreo pedeapsă. Să ne lămurim. La Galați s’a suspendat pentru muncitori dreptul de asociație și întruniri garantat de Constituție. Suspendat a rămas. De ce? Pentru că muncitorimea de la orașe nu e încă atît de organizată încît să fie o putere care să poată impune respectarea Constituției. Să fii poftit un guvern în Anglia, sau în Franța, sau chiar în reacționara Germanie să calce Constituția cum a făcut-o guvernul romîn la Galați! In Anglia 24 ore nu’ar fi putut rămîne la cîrma statului, în Franța ar fi trebuit să dea repede înapoi. In Germania ar fi dat înapoi mai încet, conform caracterului greoi al germanului,dar tot ar fi trebuiit să sfîrșească prin a ceda. Și exemplulul acestuia în care guvernul Sturdza a putut călca Constituția, îi se pot găsi sute de cazuri potrivite, cari l-au făcut pe d. Sturdza să exclame că S’a călcat de atîtea ori Constituția în râu. Dar acum,în bine nu se poate călca și nu se poate călca pentru că marii proprietari în defavoarea cărora e vorba să fie călcată, sunt în țara noastră, mulțumită situației lor sociale și economice, mulțumită legei electorale, o putere de care guvernele trebue să fie neapărat seamă și care poate impune respectarea Constituției. Dovada că pe cînd la Galați s’a suspendat în mod cinic Constituția, în legea tocmelilor agricole nici nu s’a îndrăznit să se prevadă exproprierea pentru imasurile comunale, deși toți economiștii sunt de acord s’o socotească necesară. Va să zică guvernul Sturdza în chestia reformelor agrare nu va putea „călca“ Constituția în favoarea țăranilor? Nu se poate răspunde, căci depinde de faptul dacă pătura țărănească, a devenit în sfirșit puterea ce ar putea să fie pentru a-și impune voința și a arăta că in definitiv Constituția e făcută pentru popor, nu poporul pentru Constituție a. mmm ridiceny". SCRISOARE din PARIS Chiriile ieftene.—Rochefort la „Figaro“.salariile femeilor și teatrul Chiriile Ieftine Paris, 1 Noembrie.—Chestiunea socială cea mai importantă, mai ales în orașele mari, e cea a locuințelor lucrătorilor. La Paris, trebue s’o spun cu mîhnire, o mulțime de proprietari nu vor să-și închirieze casele decît acelor familii cari l’au copil sau cari au cel mult unul. Aceasta e o mare sursă de imoralitate. Acum vreo citiva ani s’a fondat aici „Societatea anonimă de locuințe economice pentru familii numeroase“ al cărei singur nume e un program. Ea a construit la Ménilmontant un prim imobil, cuprinzînd 64 de locuințe cu cite două, trei sau patru camere a căror chirie variază între 160 și 400 de lei pe an. Nu se primesc decît locatari cari au cel puțin trei copii. Acuma, acest imobil, care are șapte cazuri cuprinde 435 de persoane dintre cari 344 sunt copii, încurajată de izbânda ce a avut, societatea și-a sporit capitalul și a inaugurat o a doua casă mai mare în strada Belliard care se întinde paralel cu linia fortificațiilor, de la poartă Clignanconi la poarta des Poisiniers. Imobilul adăpostește 620 de persoane,dintre cari 437 sunt copii. In aceste locuințe muncitorești domnește cel mai mare confort și sînt orînduite cu o pricepere practică. Prezența copilului e prevăzută pretutindeni. Peretele care desparte camera copiilor de cea a părinților se ridică numai pînă la jumătatea camerei pentru ca părinții să și poată supraveghea copiii mai ușor. Ferestrele sunt așezate destul de sus pentru ca copiii să nu poată ajunge la ele în lipsa părinților, iar de-alungul scărilor, sub rampa destinată oamenilor vrîsnici e o altă mai scundă, pentru copil. Ceea ce e remarcabil în construirea acestor imobile e faptul că nu este vorba de o operă de binefacere. Fără îndoială, ideea e umanitară: promotorii au voit să procure locuințe sănătoase familiilor numeroase cari au mijloace restrînse. Apoi, acționarii se mulțumesc cu un dividend care, după statute, nu poate trece de 3 la sută; prin urmare, spiritul de cîștig e înlăturat din întreprindere. Totuși, dobinda de 3 la sută reprezintă o remunerație convenabilă a capitalului cu atît mai mult cu cît plasamentul e sigur- Societatea e în cîștig și mulțumită rezervei ce posedă, va putea să construiască în curînd un al treilea imobil, la Vangirard. O cifră elocventă: pe cînd mortalitatea e în mijlociu de 19 la mie la Paris și de 24 în al douăzecilea arondisment, ea n’a fost decît 10 la mie în imobilul din Ménilmontant, care există din 1904, și aceasta cu toată împrejurarea vădit nefavorabilă că se dă preferință familiilor, care numără cei mai mulți copii. Rochefort la „Figaro“ Henry Rochefort, care a părăsit ziarul „LTntrasigent“ pentru „La Patrie“, a intrat și la „Figaro“, după o eclipsă de patruzeci și doi de ani, căci el a colaborat la acest ziar în 1865. Acuma publică un „Figaro“ „la quinzaine să maisiste“, căci e ușor de închipuit că politica îi e interzisă. Rămîne de știut dacă o să izbutească cu fantazia. Pînă acum nu prea se văd semne de o asemenea izbîndă. Pamfletarul apare în „fanteziile” lui mai mult ca un moralist, nu lipsit de amărăciune. Cu privire la fapta spionului Ullmo el are niște considerațiuni foarte drepte asupra omagiilor pasionate pe care snobii le adresează femeilor, care și-au unit viața cu a vreunul criminal. „Ca și frumoasa Lisan, spune el, Nina Lassare, amanta lui Fieschi, fiind iubită de un regicid, după proces a fost chemată în multe cafenele ca să fie casieriță; ea e menționată în Larousse. „Pentru o femee tînără care n’are nici un scrupul, cel mai sigur mijloc ca să „ajungă“ e să se înhăiteze cu un criminal, dar nu un râufăcător de a șasea mină, ci cu un criminal de frunte. Merelli vegeta fără să se poată angaja mncăirî. Ea are norocul să dea peste un" am-.