Adevěrul, iulie 1908 (Anul 21, nr. 6765-6795)

1908-07-22 / nr. 6786

,uți 52 Iunie ÎOOSA DEVERI> teri am căutat să o rezolv, dar tot n'am reușit pînă acum. Femeea j lui are ecupatiune, este disperată !"de grija zilei de mîine" căci se în ""treabă cu tristeță, ce va deveni minne, cînd nu va mai avea cu ce trăi. Scund vindecarea i-a fost inutilă, căci moartea ii poate veni prin inanițiune? ! Ei bine, mă adresez din nou cititorilor și cititoarelor mele. Nu se poate găsi idealul pe care îl dorește această nenorocită, să-și găisească de lucru și în așteptare nu se poate găsi o mică sumă care să-i ji dea mijloc de existență, pînă și-o Íi găsi o ocupațiune in condițiuni bune, căci este păcat ca dînsa să se prăpădească, ca toate îngrijirile date de medicina modernă să fie inutile, față de indiferenta societate!? Haide, doamnelor cu suflet bun, înite cu suflete mizericordioase, igîndiți-vă că scăpați o ființă omenească, care altfel va pieri blestemînd o societate întreagă, care a imbolnăvit’o silind’o să muncească peste puterile ei și azi cînd—grație unui noroc este scăpată—din nou ,e menită să moară fără de vreme. VINERI ! Mi s’a povestit aventura unui copil al unuia din cunoscuții mei. .puiXi Unuia ui» -----S’a furișat de acasă de la Cîmpina i și a plecat să viziteze sondele de petrol. Nimeni acasă nu se gîndea să îndeplinească această curiozitate a băiatului. De altfel cine să pătrundă în taina mintea unui copil? Deși nu are decit cinci ani el s’a coborît frumușel pînă la gară, a vizitat’o de amănuntul și apoi a luat drumul către sonde, unde a fost întîlnit de un țăran, întrebat de caută singur și readus acasă, unde ai săi timp de cîteva ore au crezut că înebunesc căutîndu-l și crezîndu-1 mort. E natural că farsa aceasta e de prost’ gust— dar în definitiv după ce am trecut emoțiunea și supărarea,după ce i s’a dat corecțiunea binemeritată, tatal—un om deștept airebuit să fie mulțumit. In acest copil el a putut să vadă multe calități—inițiativa, curajul, dorința de a ști încrederea în puterile lui. Toate aceste calități la bărbatul adult îl fac să triumfe în lupta pentru existență. De altfel și pentru cel în vîrstă, ca și pentru copilul neștiutor este tot atîta primejdie de a pe aventura în viață.Ce putea desigur rea o locomotivă să dea peste copil, a putea să cadă într’un puț părăsit, putea să alunece de pe o stîncă, putea să fie furat de țigani, după cum alte pericole așteaptă pe acela ori pe aceia cari voesc să ajungă ceva tîrî cineva în societatea noastră, Numai dacă copilul acesta va avea norocul, ca să-și păstreze și pentru mai tîrziu aceste însușiri bune și dacă ele nu vor fi distruse în școală de către educatiunea oficială, care sfarîmă sub greutatea ei hot, ce-i original, tot ce-i plin de initiativă, tot ce ese deasupra nivelului obicinuit... simbAt A F E în lumea aceasta un fel de dreptate. Așa de pildă sînt foarte instructive și interesante cele ce se petrec la Constantinople, unde vechii potentați și curtezani sunt gojnițî de vindicta publică și trebue să plătească tot răul ce au făcut tăriea lor... Și acest Mumr-pașa, ministru turcesc la Paris cu numele. dar de fapt șeful spionilor sultanului din străinătate, acest individ care a făcut să piară atîția patri o ti turci, viu î pare pentru el o răzbunare. Cînd umblă fugar prin Europa, cînd îl urmărește fantoma celor uciși și cînd dreptatea de care se teme el pe va face ? ! ! E o eroare să crezi că totul va merge bine pînă la sfîrșit, că dintr’o zi în alta situațiunea nu se va schimba și că nu vor veni și zile rele i și de răzbunare. Puternicul de eri, la glasul căruia tremura o lume întreagă, acela care se făcuse servitorul Padișahului pentru ca să sugrume libertatea, astăzi tremură înaintea spaimei că, în sfîrșit toate ,ticăloșiile sale vor fi răzbunate. Totul se plătește. In ceea ce mă privește pe mine am o dulce filozofie care îmi spune că toți aceia cari vor să mă distrugă, cari au încercat să facă aceasta, mai devreme sau mai tîrziu, își vor lua plata cu procente cămătărește încă. Pînă lacum aproape nici unul nu a scăpat fără să plătească scump, plăcecerea de a fi voit să-mi facă rău,așa că pînă azi cel puțin, iubt eu am fost triumfătorul... Această constatare îmi dă încredere în imine și curagiul de a lupta înainte pentru bine și pentru dreptate. CONST. MILLE Curierul spectasoIshrr iț Luni ii Iulie IP Parcul Oteteleșeanu: Trupa lirică itomină sub conducerea d-kx. O. Grigoriu se va juca: Fire de artist operetă în 3 acte. Grădina. Lieblich.—Beneficiul artisticui I. Kessler. Se va juca: Hamlet“, tragedie în 5 acte de j Sfeakespiare. Grădina Rașca. Trupa de artiști lai Teatrului Național joacă La Răcoare, comedie. i Grădina terasă a Berăriei și Restaurantului „La Carpați“. In toate serile dela 7—12 și jum. seara gî’Dwmnicele dela 5—7 d. a. concerte de profesorul Ercule Pifferi de la conservatorul din Milano. Restaurante la carte și preț fix 1.60, 4 feluri. Specialitatea casei bere à la Pilsen din fabrica Czell. Ecouri din Turcia Cum jubilează turcii.—Aspectul Salonicului. • Oratorii.* Cărți poștale ilustrate Entuziasmul care domnește în Turcia ia proporții delirante. După ziarele pe cari le primim, și după numeroasele și interesantele cărți poștale ocazionale ce ni se transmit se poate deduce că poporul turc nu este deloc așa cum ni-1 închipuiam după descrierile literare sau după calculele diplomaților, cari după cum s’a putut vedea aü dat greș de data asta. Pentru a da cititorilor noștri o ideie exactă de ce se petrece azi în Turcia, vom face cîteva spicuiri din vasta corespondență ce ne-a sosit azi din Monastir, Salonic și Constantinopol. In primul rînd o adevărată avalanșă de cărți poștale ilustrate adresate redacției ziarului nostru. Foarte interesante inscripții ocazionale, în toate limbile, între cari cităm : ,,Vive Warmée, Vive la Nation, Vive la Liberté UV' Souvenir de la Constitution otomane, 29 Juillet 1908“; alta: ,,A bas la Tyranie! A bas la Censure, Vive la Liberté!!!“; apoi: ,,Vive Vermee ottomane et ses admirables officiers etc. toate tipărite în roș și reprezentând interesante vederi din Turcia. Aceste cărți poștale cari și-au făcut apariția imediat după acordarea libertăților s-au desfăcut în zeci de mii de exemplare și au fost împrăștiate în toată Europa, pe care turcii vor s’o facă martoră marea lor bucurii. Ziarele cari ne sosesc conțin tot felul de amănunte, care de care mai interesante.Ceea ce redau telegramele numeroase pe cari le publicăm zilnic privesc faptele cu caracter general, lucrurile politice. E greu să ne facem însă după ele adevărata imagine a situației. Astfel citim în „Journal de Salonique, organ constituțional“, între altele următoarele notițe, pe cari credem interesant să le punem sub ochii cititorilor noștri: „S’a telegrafiat lui Ahmed Riza Bey îla Paris, invitîndu-l în numele orașului să se reîntoarcă la Salonic, el și tovarășii săi. S’a emis ideia de a organiza un tren de plăcere pînă la Paris pentru a readuce în țară pe Ahmed Riza“. Dacă s’a renunțat la această ideie, e numai din cauză că timpul e prea scurt, spune sus zisul jurnal. Zilnic sosesc trenuri speciale la Salonic cu cîte 500—1000 de oameni din localitățile învecinate care vin să serbeze triumful ideilor liberale. Astfel pe ziua de Joi au sosit la Salonic 500 persoane din Predova și 1000 de persoane din Uskiel. Trenurile „au traversat orașul" în mijlocul sunetului muzicelor și al uralelor. Din cauza marei îmbulzeli, un ziar publică următoarele: „Salonicul nu este amenajat pentru a putea primi sutele de călători ce sosesc acum aci de la o zi la alta. Dacă un antreprenor priceput ar închiria marele local din port, care stă deșert, și l’ar preface în hotel, ar cîștiga frumoase sume”. La București a fost zilele trecute un fruntaș al mișcării funetarce. La noi el a trecut cu totul neobservat, și stăruințele d-sale de a fi primit de d. Ionel Brătianu, au rămas fără rezultat. Reîntoarcerea lui la Salonic e salutată de ziare cu mare entuziasm. Publicul care l’a așteptat la gară, se urcă la mai multe mii. ..A fost o seară admirabilă”, spune un ziar vorbind de manifestația făcută lui Dijavid Bey. Deși obosit de voiagiu, Djavid Bey, „care este unul din cei mai de seamă oratori ai Turciei“, a rostit discursuri la gară, la intrarea str. Vardar, în fața cafenelei Șefa, în piața Libertății și la Parc. „Cuvintele sale, pe cari Jaurès le-ar fi aprobat, au electrizat mulțimea“. Mai departe găsim despre Djavid Bey următoarea notiță: „Azi după amiază, la orele 5 și jum. Djavid Bey, Gambela al Turciei tinere, va rosti un discurs program în piața Libertății. Se află acum la Salonic un număr imens de personalități însemnate, și pare că Salonicul este adevărata capitală a Turciei. Intr’adevăr într’un singur număr de ziar găsim notițe despre sosirea următoarelor persoane: Djavid Bey despre care am scris mai sus. ■Sandansky, Panița (bulgari), Apostol (grec), Gane (bulgar), toți „mari șefi de bande“, și cari ,,,sînt în fiecare seară obiectul unor manifestațiuni foarte patriotice“. Apoi au mai sosit „Voivozii“ bulgari Deliracheff și Iconomorf, cari operau pînă deunăzi cu bandele lor în regiunea Avret-Hissar. Voivodul Deliracheff a și rostit, în piața Libertății, o cuvîntare care a fost foarte mult aplaudată. Se știe din telegramele noastre că discursuri mult aplaudate au rostit și Panița și Sandanski. n -na Petkoff, soția fostului prim-ministru bulgar asasinat, după ce a rămas timp de opt zile la Salonic asistând la toate manifestațiile cari au avut loc după acordarea Constituției, a plecat la Sofia. "Interesant este că Salonicul, după cum am zis, ține recordul entuziasmului între toți supușii sultanului, și ziarele din Salonic țiri s’o releveze aceasta prin notițe speciale. Știri teatrale EL și EA, se va juca zilele acestea la Parcul Otetelișanu de către excelenta trupă de operete de sub conducerea d-lui Grigoriu. EL, va fi mult talentatul și simpaticul Maximilian. EA, va fi excelenta noastră îcîntăreață și comedian;, d-na Marieta Ionașcu, Ciucurette și Carussy nu puteau lipsi, cînd e vorba de complectat un quatrumvirat atît de des Ipoteze politice Perspectiva unei intîlniri între Kaiseral și Fallsferes . Perspectiva unei intîlnirî între împăratul Germaniei și președintele republicei franceze dă de lucru imaginațiilor și s’au găsit publiciști ingenioși, cari să considere Monte- Carlo cu teatrul posibil al unei mari și solemne reconciliări. Cînd se trag asemenea focuri de încercare, nu-i fără interes să vedem ce primire li se face. Ipoteza unei păci la Monaco a făcut ca cei mai puținii naivi să dea din umeri, dar unele ziare au făcut comentarii cari merită atenția. Așa, de pildă, un mare ziarist, fost deputat, d. Henry Marét scrie: „Acuma o să mă întrebați poate în ce cea mai prietenească convorbire din lume poate să modifice evenimentele. Ea n’o să ne dea înapoi Alsacia și Lorena. Toate politețele imaginabile nu vor schimba nimic din ce există și atîta cît ce există va exista nu vom avea altă pace decît cea pe care o avem“. Cuvintele acestea au o însemnătate dureroasă. Ele arată că nevoia creată tuturor națiunilor Europei de a arunca zadarnic pe fiecare an, miliarde în prăpastia militarista rezultă din dilema, că Franța își cere înapoi provinciile pierdute și că Germania nu poate să i le dea. Argumentul francez se poate rezuma astfel: — Anexarea e fără valoare, căci ea ne-a fost impusă cu forța. Alsacienii și lorenii n’au fost admiși să voteze asupra schimbare de regim și naționalitate, cum a fost cu populațiile din Savoia și comitatul Nisa, în vederea anexărei din 1860. Nu putem să părăsim pe frații noștri anexați decît dacă optează ei înșiși liber, pentru separație“. Argumentul german constă 'n această replică— Noi ocupăm legalmente Alsacia-Lorena în virtutea unui tratat pe care T ați ratificat la Bordeaux și pe care puteați să-l respingeți. Titlul nostru poartă semnătura voastră. Mai mult încă, ați fost înștiințați că acest tratat e un tratat de pace a cărui ruptură ne-ar duce negreșit și imediat la războiu“. Iată dilema care se ridică în fața ipotezelor unei întîlniri între cei doi șefi de state, al Franței și al Germaniei. Nu-i vorbă, această situație încurcată și mai cu seamă dușmănoasă, n’ar fi motivul care ar putea opri o întîlnire între Kaiser și Fallières, căci nu o asemenea întîlnire , da vreo soluție radicală și definitivă, dar atîta timp cît orgoliul național al francezilor și germanilor are un caracter particular și creiază o mentalitate deosebită, o asemenea întrevedere nu se poate concepe și toate gurile care o anunță n’au nimic autorizat. Lumea diplomatică, în special aceea care dorește o apropiere franco-germană, încearcă să sugereze ideea posibilitatea unei asemenea întîlniri — doar s’o prinde, dar atîta tot. Fallières se va întoarce în Franța fără să se fi alcătut cu un deget de la linia programului ce i s’a fixat. Intilnirea absolvenților școalei superioare de comerț din Craiova CRAIOVA, 20 iulie.—Azi a avut loc întrunirea absolvenților școalei de comerț în localul școalei comerciale din strada Smîrdan, pentru punerea bazelor unei societăți. După mai multe consfătuiri s’a ales un comitet provizoriu, compus din d-nii Mircea Stăncescu, Gh. Eftatopol, P. Ghițulescu, M. N. Epureanu, loan Firescu, M. Florița, Anghel M. și R. Crăciunescu care să lucreze pînă la punerea pe temei sigur a societăței. In același timp s’a alcătuit o comisiune, compusă din d-nii M. Stăncescu, Epureanu, Estatopol, Florița, Anghel și Firescu, care să se ocupe cu alcătuirea statutelor a căror votare va avea loc Duminică 27 Iulie. a. c. întrunirea s’a terminat la orele 7 și jumătate seara.—Inter. Estonia staientilor Grațieri Vizitarea ocolului silvic Jiblea Escursioniștii părăsind regiunea de podgorie, pentru a intra în acea a munților, e bine de a schița in linii generale, starea fizică a pădurilor vizitate pînă acum din regiunea podgoriei mijlocii și înalte, aparținînd ocoalelor silvice „Mihăești, Trivalea și Lotmeana“. In genere pădurile din această regiune, sînt ca marea majoritate a pădurilor țarei noastre, proaste, aceasta din cauză că ele nu numai că nu sunt exploatate conform legilor și principiilor primordiale ale științei silvice, dar încă după tăere nu se lasă cel puțin libera natura ca să-și îndeplinească opera sa de regenerare, împiedecată fiind de către om, prin introducerea vitelor la pășune. Din această cauză, lemnul de o mare valoare comercială, cum este acela de gorun, mult căutat pe piețile bătrînei Europe, din cauza taninului pe care îl conține și care dă o superioritate vinurilor ce se păstrează în boloboace de gorun, a început să se micșoreze pe zi ce trece fiind înlocuit cu altul de o mică valoare, precum : cu cel de salcie, plop, fag, etc. Mai mult, și acele păduri, formate din arbori de valoare, sînt pipernicite, crăcile acopăr de jos aproape arborele. O și ce codri seculari, erau pe aici nu mai departe decît acum 30-40 ani! ! Spun bătuni că orașul Pitești era înconjurat de păduri seculare de așa natura Inca înopta prin ele după asfințitul soarelui însemna a-ți pune viața în pericol pe deoparte din cauza bandiților, cari își aveau civibW aci, pe de alta din aceea a fiarelor sălbatece, ascunse Prin vizitele lor ce se întindeau tot prin acești codri seculari! 11 -Valea Topologului, nu numai că e redusă la o absolută improductivitate întrucit e transformată în rîpi, pîrne, ogașe, toiențe dar încă țărmurile arabile din vale sînt amenințate de a f copleșite de materiile străine din părțile superioare Natura e darnica a îtai..’"lomod omul știe să se folosească in mod înțelepțesc de forțele ei, in contrar ea devine răzbunatoare cum se poate vedea pe aceasta vale , bine să punem o baneză acestei tendințe de distrugere a acestui bun, tot atît de necesar ca și aerul, deoarece a continua mai departe pe această cale nu înseamnă nimic a’tceva decU într’un viitor nu prea îndepărtat să nu mai găsim lemnul trebuitor pentru satisfacerea nevoilor noastre și să fim siliți in cazul acesta a’l aduce daiurea, cu multă greutate și cu mari cheltuel . In această zi escursioniștii au vizitat pepiniera ocolului”,„argrezei reușită e tot ce se poate cere mai bine, precum și unele lucrări de consolidare a terenurilor din apropierea Călimăneștilor, care cu alte esențe ce caract,fizează această regiune a munților proastă atât, din cauza delictelor ,,țt Si din aceea a pășunatului excesiv .și abuziv din trecut După la 11, OTP de petrecere pun aceste Luri escursioniștiio^esc masivele, bolind șoseaua ce șerpuește pe malul drept al Oltului indreptlndu-se către Turnu. In drum s -au abătut pe la „Isosul tămădmrel al vestitei stațiuni Caciulata. Au vizitat de asemenea chiliile Si ceardacul locașului sünt Cozia unde odihnesc osemintele atît ale ziditorului cî Mircea Voivod, cît și a familiei domnitorului Mihai Viteazu Escursioniștii s’au fotografiat in frumoasa curte a acestei mănastirimpreună cu d-nii Jaques Lébaudi, împăratul Sahareî, Valentin B'be ®cu Crăsnarul, consilier la Curtea de apel, Stănciuleanu deputat, veniți și dînșii spre a vizita acest cuib de refugiu al strămoșilor noștri în vremuri de restriște, pe cînd popoarele barbare veneau să ne răpite ca popor și națiune. Apele Oltului ce furioase se izbesc de zidurile acestui sfînt locaș au îmboldit pe nemuritorul poet Alexandrescu, a cînta prin versuri maestre in cunoscuta poezie „Umbra lui Mircea la Cozia“ aceea, ce apa cîntă în limbagiul său sublim. De la Turnu pînă la Brezoi, drumul l’au făcut cu trenul. Aci le-au eșit întru întîmpinare: contele de Longay, șambelanul împăratului Francisc Iosif și directorul general al societăței de exploatare .Lotru . A. Constantinescu, vice președintele Senatului, Lukian, sub insp. silvic, A. Boldescu, Maxim, etc. După amiazî au vizitat fabrica și instalațiunile de transport al lemnelor pe apă. Seara masa a avut loc la restaurantul „Bantași“, luînd parte, contele și contesa, d-r și d-na Constantinescu, dr. Uscatu, pictorul spaniol Ferro, etc. In timpul cinei s’au ținut multe călduroase și entuziaste toasturi. Pe valea Lotrului Escursioniștii fiind însoțiți și de d-nii profesori N. Saligni și Nanculescu pornesc în trăsuri spre Voineasa pe valea Lotrului. In drum au vizitat masivele de fap ce împodobesc versantul acestei văi precum și diversele instalațiuni pentru transportul pe apă al lemnului,facute de societatea „Lotru". In apropiere de Siliștea, pădurile sunt cu totul compromise din cauza groaznicului incendiu de acum doi ani. Au poposit puțin în apropiere de comuna Malaia, fiind cite un pahar cu apă rece din fîntîna „Ferdinand“ ridicată în anul 1898 de sus numita comună în amintirea ’trecere pe aci a principelui Ferdinand. De la Malaia în sus drumul îl fac călări. Lucrurile demne de văzut se înmulțesc pe măsură ce înaintează sus pe valea Lotrului. Perdelele munților date la o parte pînă azi, acum se apropie, valea se îngustează în unele părți atît, încît crăcile arborilor de pe mal se ating cu ale fraților lor de pe celalt mal. Prin aceste părți undele Lotrului în ciocnirea lor cu pietrele ce le ațin calea, clocotesc, și din culoarea plumbului, devin albe ca laptele. Zgomotul pe care-l fac e așa de mare că nici tropotul cailor nu se mai aude. Cărarea, aci spintecînd stineî, aci urcîndu-le domol pentru a nu fi obositoare, e aruncată cînd pe un mal cînd pe altul prin ajutorul unor podețe de lemn. Tăcerea acestor locuri sălbatice e întreruptă, pe lingă zgomotul apei, din cînd în cînd și de sunetul goarnei. Pe sub seară, unde și unde cite un licurici clipește cîte o secundă prin frunzișul din apropierea drumului. In amurgit, escursioniștii sosesc la Voineasa. Aci fură salutați de către salve de puști. Au fost întîmpinați de către d. Gross, neobositul muncitor, ce prin priceperea și stăruința depusă în timp de 25 ani, a făcut din sălbatecul Lotru prin lucrări și instalațiile efectuate, un adevarat drum de transport perur punerea în valoare a bogățiilor noastre forestire din aceste părți, precum și de Iaimosul lor camarad Pretorian. Voineasa e un sul „mare și bogat, tăinuit în milie cut codrilor, Intr’un luminiș adăpostit unde ernele sunt dulci și verile răcoroase și unde viața retrasă și tihnită a acestui cuib de ruminî, ne amintește așa de bine veacurile petrecute de strămoșii noștri în ascunzătorile Carpaților, pe când curgeau pe șesurile Dunărei puhoaele dei barbari, lominii lisnisGtti și pâîiito definiși In ultimul sau număr, ziarul romînesc „Apărarea Națională“, ce apare la Cernăuți, publică următoarele hotărîri ale comitetului central al partidului național din Bucovina: „Comitetul central al partidului național român din Bucovina, întrunit în ședință plenară, azi Luni, în 27 iulie 1908, în palatul național din Cernăuți, decide: 1) De a ratifica inaugurarea alianței între partidul național român cu partidul creștin-social german din Viena, acceptând programul economic al numitului partid, rezervîndu-și deplină libertate de acțiune în toate afacerile naționale și confesionale. 2) Consimțește pe deplin cu lupta partidului creștin-social. Începută contra corupției din țară și hotărăște a se alipi sub toate condițiunile în această luptă, intra cît ea este dreaptă, stînd gata a combate fără cruțare tot răul ce se revarsă asupra poporului nostru, vină el din orice parte. 3. Decide în principiu, că este pentru unire întreg poporul romîn din Bucovina și-l obligă pe comitetul executiv al partidului național, de a lua măsurile necesar, pentru a inaugura o astfel de unire, care să asigure indepi ucență deplină partidului nostru“. Dela romîniîn acei ce ei Primim următoarea scrisoare: Domnule director. De la un timp, printre romînii macedoneni din toată țara se observă o vie agitație. Cauza acestei agitațiuni este că „Românul de la Pind“ transformîndu-se în dușmanul românilor din Pind, a început să se atingă de cinstea multor luptători naționaliști, cunoscuți nu numai in țară ci și în străinătate. Calomniile debitate de acest ziar, care s'a transformat in coadă de topor a d-lui Timoleon Pisanis, nici odată nu vor micșora valoarea d-lui Tașcu Pucerea, când lumea, va ști cine sânt acel cari seria la „Rominul dela Pind“. Crezând că fac un serviciu opiniei publice vom spune, că scribii de la „Românul de la Pind“ sunt putregaiul coloniei macedoromîne din București, cari caută, ca prin pretinsa foaie naționalistă, să plaseze loturile din colectura sa. Sunt sigur că toți aromînii, vor dezaproba atitudinea incalificabilă și spiritul de speculațiune pe care îl urmărește „Românul de la Pind“. Singura noastră speranță in aceste monumente, este îmdreptățiă către ziarul „Macedonia“ de sub patriotica conducere a d-lui Vasile Covata, al cărui program II aprobă toți aromînii. Nu balele veninoase ale ,,Romînului dela Pind“ trebue să ne preocupe în aceste momente, ci starea de lucruri din Turcia. Pe d. Tașcu Pucerea, nici odată nu-i vor atinge cuvintele murdare ale „Romînului de la Pind” și ale unui necunoscut inconștient. Aromînii știe și-șî amintesc desuferințele d-lui T. Pucerea, in închisorile turcești pentru chestia națională. Știri de asemenea, de curajul și energia sa desfășurată cu ocaziunea deschiderea paraclisului romînesc din Bitolia, cu ocaziunea înmormîntărei lui Christu Domata și cu ocaziunea acțiunei anti-grecești din țară, etc. etc. De altminteri ea sînt sigur că tot ce simte rominește în Macedonia, este pe lingă d. Tașcu Pucerea, care in toate ocaziunile naționale, a fost la înălțimea sa, atrăgînd simpatia și admirațiunea tuturor naționalităților din Macedonia, terminînd asigur pe d. Tașcu Pucerea, de stima și considerațiunea hunilor aromîni. Dumitru Gh. Ciamba Comerciant Ii formațiuni Romînii macedoneni din Capitală vor tine zilele acestea, o nouă întrunire la sediul societăței macedo-romîne din calea Ilahovei. Se știe că d. dr. Leonte, care se afla la moșia d-sale, a telegrafiat primului procuror, ca să interzică pe viitor intrarea in sala societăței a macedonenilor fără prealabila d-sale autorizatiune. Tineretul amin-macedonean aflând despre această, telegramă, a d-rului Leonte, a declarat că d-sa nu are nici un drept să se institue un deținător al localului, întrucît nu d-sa este președintele societăței macedo-romine, ci mitropolitul primat al frominiei, după cum prevede statutul. D. dr. Leonte nefiind nici vicepreședinte al societăței, calitate ce aparține d-lui C. F. Dobescu, romînii macedoneni vor convoca cu de curînd o adunare generală pentru a lămuri situațiunea d-rului Leonte la soc. Macedo-romînă. Ministerul de interne a dat o circulară primarilor și notarilor din țară prin care li se pune in vedere că întreaga corespondență, dintre primării, prefectură și celalalte autorități să se țină prin intermediul administratorilor de plăși. In afaceri însă mai importante și urgente ca: răscoale, zilhării, epidemii sau orice alte cazuri cari prin natura lor sînt mai grave, pe lingă că se vor aduce la cunoștința administratorilor de plasă se va telegrafia și prefecture respective spre a se lua măsurile necesare. Prefectura județului Ilfov, aduce mulțumiri d-lui subinspector sanitar dr. P. Cazacu, pentru donațiunea de 2000 exemplare din broșurile: Cum trebue să ne păzim și să ne vindecăm de friguri și de pelagră“. Aceste broșuri vor fi împărțite populațiunei rurale din județ. In „Tribuna" din Arad citim următoarele: Mai mulți preoți din satele din jurul Aradului ne aduc vestea, că în comunele acelea autoritățile au alergat la un nou mijloc pentru a obține maghiarizarea școalelor. Notarii comunali fac mari opintiri pentru a îndupleca pe unii părinți să declare, că doresc ca limba de propunerea în școală să fie cea ungurească. Dacă 20 de părinți vor cere aceasta, școala va trebui declarată școală ungurească conform legii lui Appony. Este de datoria preoților de a se împotrivi uneltirilor milșave ce se fac împotriva școalelor noastre. Comitetul Reuniunea învățătorilor greco-ortodoxi, din diecesa Caransebeșului a decis în ședința sa de Marți, ținută la Lugoj, ca la adunarea generală a acestei reuniuni, care se va ținea la Caransebeș la 31 August și 1 Sept., st. v. a. c., să serbeze centenarul nașterii episcopului Caransebeșului I. Popazu, sub păstorirea căruia a luat viață această Reuniune. S’a decis, ca pe lingă parastasul ce se va celebra în memoria acestui episcop să se țină și o ședință festivă. Se aduce la cunoștința rudelor și prietenilor mult regretatului pictor N. Grigorescu, că Sîmbătă 26 iulie ora 10 și jumătate dimineața se va oficia la Cimpina în biserica Hramu, un parastas pentru pomenirea de un an. După serviciul religios, se va inaugura la cimitir crucea pusă pe mormîntul repausatului. D. Comănescu, șeful gărei de Nord, ni se adresat, cu privire la cele scrise de noi în chestia neraevei din gara de Nord, arătându-ne că nu d-sa a fost acela care a refuzat a ne da, prin telefon, amănuntele pe cari le cerusem asupra accidentului. D-sa ne-a declarat ,că nici nu se afla un birou în momentul cînd noi am chemat gara de Nord la telefon, și că probabil vreun subaltern s’a dat drept șeful stației și a refuzat a ne da informațiile cuvenite. D. Comănescu ne-a declarat că d-sa e totdeauna la dispoziția presei și înțelege interesul pe care îl au instituțiile noastre ca informațiile presei să fie cît mai exacte și mai controlate. Șeful gării de Nord ne-a promis că va lua măsuri contra acelui subaltern, care dîndu-se drept șef al stației, a avut acea atitudine care ne-a determinat să facem cuvenitele observații. Luăm act cu plăcere de declarațiile dlui Comănescu. Azi sf a prezentat la redacția noastră familia nenorocitului conductor de tren Stelian Petrescu, care a fost omorîțt într’un accident de tren întâmplat lingă rampa stației T.Severin și ni s’a plîns asupra modului în care autoritățile au procedat cu cadavrul victimei. Cadavrul a fost purtat într-un cărucior de copil, cu capul și picioarele auriind de o parte și de alta a căruciorului. Membrii familiei nu au fost lăsați timp de trei zile a se apropia de cadavru. Un abonat al nostru din Buftea ne scrie următoarele, cu privire la ostenirea chibriturilor: „Am cetit în ziarul dv. că chibriturile s’au oftenit or, la noi în Buftea se vind tot chibriturile vechi și cu prețurile de mai înainte, deși in orașe s’au pus de mult in vînzare chibriturile cele noui“. Atragem atenția celor în drept asupra acestui fapt, căci e nedrept ca o parte a populației țârii să plătească mai scump unele articole ale monopolului statului. Persoanele cari doresc să cunoască condițiunile de admitere în diferitele scoale, fie din ț ară fie din străinătate, să se adreseze, biroului nostru de informațiunî, care in schimbul unei taxe convenabile, este în măsură a procura orice informațiunî privitoare la ele. A se scrie: D-lui L. Voinea, licențiat, în drept, directorul biroului de informațiunî al ziarului „Adevărul" București, strada Sărindar No. II. A se alătura o marcă pentru răspuns.. Groasnica explozie de pe șalupa „Argeșul” 2 soldați morți. — Mecanicul șalupei grav rănit Parchetul militar de pe lingă consiliul de război și al corpului II de armată a primit ori o telegramă din Calafat în care se anunță că pe cînd șalupa. ..Argeșul“ se afla pe Dunăre în dreptul acelui oraș, cazanul șalupei a făcut explozie. Mecanicul șalupei împreună cu caporalul Zamfir Constantin și soldatul Ristea Marin de la marină au fost grav răniți. Dîndu-se alarma din port au sosit imediat ajutoare de salvare. Răniții au fost transportați la spitalul din Calafat. Eri la orele 1 caporalul Zamfir Constantin și soldatul Pislea Marin au încetat din viață. Comandantul corpului II de armată avizind despre aceasta ministerul de război i s'a ordonat o anchetă.—"Tis. O scrisoare a d-’ui loc călit ziarul Budapesti „Hírlap“ Budapesta, 10 Iulie. Profesorul universitar Nicolaie Iorga a trimis redactiunea ziarului Budapesti Hírlap următoarea scrisoare redactată in limba germană: Stimate domn, Reportagiul dv. asupra unor conferințe de vară, în Vălenii de Munte mi-a fost comunicat de către un amic și mă grăbesc în interesul ziarului dv. să vă trimit informațiile necesare. Conferințele n’au fost organizate prin ministerul cultelor. Ele au scopul exclusiv de a răspîndi cunoștințele asupra vieței romînești în prezent și trecut în cercurile poporului român din și în afară de România cari nu au prilejul de a asista la cursuri regulate universitare. In ce mă privește pe mine personali nu urăsc nici un popor din lume, iubesc numai poporul romín și mă silesc să-l ajute pe cale culturală și politică. Eă nu aparțin acelei vechi generații care se conduce după sentimente și idei de drept metafizice. Poporul maghiar urmează unui impuls ,explicabil căutînd, să se ridice și să facă uz de forțele de care dispune. La rîndul nostru noi romînii avem dreptul și datoria de a ne apăra, în interesele turei și, în afară, la orice atac îndreptat in contra naționalităței noastre, fără a căuta, insă să înălțăm sau să slăbim, un popor in mod natural dușman nouă. Noi vrem să întărim poporul nostru și să-l facem, mai capabil de apărare. Aceasta, se întîmplă prin întărirea conștiinței sale naționale și cînd profesorii românî și conducătorii științei se devotează acestei misiuni nici un om care are patrie și simte pentru poporul sau nu are dreptul de a-î refuza aprobarea sa. In speranță că aceste rîndurî vor găsi loc in ziarul d vuă răniți îndatoritor, deputat. „ Budapesti Hírlap" adaogă la această scrisoare: Partea caracteristică și importantă a acestei scrisori a profesorului Iorga este că consideră întregul popor român ca un tot unit și nu țipe socoteala că româna cari trăesc in afară de Româlia aparțin aceleași limbi dar nu sunt fiii uneia și aceleiași țări și că atîta timp cît trăesc nici’o țară străină trebue să aducă acestei țări devotamentul lor politic și moral. Acea unitate de simțiri pe cari vor s’o provoace în întreaga lom.inime lor o a^ și colegii săi nu e decit o flecăreală fără sens, care nici germanilor nu le trece prin girul și care n’ar putea fi decit în paguba popoarelor îndemnate la lipsă de devotament, față de țările în care trăesc. Prima adunare generală a acționarilor Casei rurale Prima adunare generală a acționarilor Casei rurale a avut loc drin sala cea mare a Băncii Naționale. Adunarea a început la orele 3 p. m. sub preșidenția d-lui Anton Carp, ministru de domenii. In sală se observă un mare număr de acționari între cari și cițiva săteni. Discursul d-lui Anton Carp D. Anton Carp, ministru de domenii, luînd cuvintul vorbește despre însemnătatea instituțiunei ale cărei baze acționarii o pun în această primă adunare generală. D-sa declară că instituțiurnea a fost regulat constituită contorul legel, cu un capital de zece miloane lei împărțit, în 20.000 acțiuni de 5000 lei fiecare, din cari cinci milioane au fost vărsate de către stat iar cinci milioane prin subscriere publică. Capitalul acesta va putea fi sporit după trebuință in urma deciziuni , adunărei generale. Totalul acțiunii este de 15.924 dintre cari 10.000 părtinind statului iar restul de 5924 acționarilor. Trecînd mai departe, ministrul de domenii spune că instituțiunea Casei rurale este bazata pe principii solide cari vor înlătura greșelile din trecut. Casa rurală dă posibilitate tuturor acelora cari muncesc, să-și cumpere pămînt din economiile ce-șî vor agonisi. „ Pentru a-șî ajunge scopul insă, ministrul de domenii spune că este nevoe de concursul tuturor. Prin alegerile ce se vor face, trebue să se dea instituțiunei prestigiul de care are nevoe. Pentru aceasta trebue să domnească intre toți bună înțelegegere, ca astfel Casa rurală să fie pusă pe baze tot atît de solide ca și celelalte instituțiuni similare. D. Anton Carp termină dinci instrucțiuni acționarilor de modul cum trebue să voteze, și roagă pe d-nii Columbeanu și Victor Antonescu, ca să distribue buletinele de vot. Votarea La orele 3 și jumătate s’a început votarea. Biroul era compus din d-nii Anton Carp președinte, Răducan Popescu și Dinu Brătianu, scrutători. In sala de vot circula o singură listă, aceea a guvernului, compusă din d-nii: C. Costescu-Comăneanu, M. Orleanu și Vintilă Brătianu, ca membri în consiliul de administrație și d. Teodor Ștefănescu censor. In sală, printre numeroșii acționari se afla și d. Ionel Brătianu, ministru de interne. La orele 6 fără un sfert, terminîndu-se despuierea scrutinului d. Anton Carp anunță rezultatul, care este următorul: Votanți 233 cu 1053 de acțiuni de vot, corespunzînd la 5265 de acțiuni ale Casei rurale. Au întrunit: D. C. Costescu-Comăneanu 806 voturi, ales; D. M. Gh. Orleanu, 807 voturi ales; D. Vintilă Brătianu 1006 voturi, ales. Au mai întrunit puține voturi alte cîteva persoane, și anume d-nii: dr. Petrini-Paul 36, D. Sturdza 28, P. Carp 28, Take Protopopescu 20, I. Poenaru-Bordea. In ce privește alegerea de cenzor, a întrunit 899 voturi și a fost proclamat ales de Theodor Ștefănescu. Și la această alegere s’au împrăștiat multe voturi, și anume d-nii: dr. Petrini-Paul, N. Rîmniceanu, G. Grigorescu, Dim. Popovici, Sava Grigorescu și C. Alimănișteanu au primit cîte un vot, iar d. Take Ionescu. 17.—Tis. Bursa cerealelor Săptămîna care a trecut, a fost sub raportul variațiunei prețurilor străinătății, o săptămînă de palpitație pentru comerțul cerealelor și dacă rezultate luptelor dintre haussiști și baissiști au fost la noi aprope egale, totuși prețurile la închiderea săptăminei au fost mai scăzute cu 40—50 lei la vagon pentru griu. Dar această scădere nu se datorește străinătății, ci pur și simplu imprejurărea că griul la noi, cota la Brăila mai mult decit valora în paritate în străinătate. De altfel această scădere s-a resfinit numai asupra grinelor slabe, pe cînd calitățile superioare nu au pierdut nimic din valoarea lor. Tendința porumburilor a rămas fermă în vederea stocurilor ce se fac pentru amestecarea cu porumb din noua recoltă. Dârzele pentru acoperiri se mențin urcate, iar tendința ovăzului susținută. Răpită are o mare căutare pentru sămînță. Perspectivele recoltei sînt din cele mai excelente, exceptind unele localități unde a suferit din cauza secetei 18 FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ MKHSUK «Si? — Mare roman popular — Ah!da, Maria aceea care e mama Lilli? — Tocmai venea de unde se dusese cînd comisionarul cu scrisoarea plecase. Atunci am rugat-o să-mi păzească loja pînă ce mă voi sui iar Mă duc să i dau drumul de la pază. Portarul deschise ușa cînd fete f cu ochii de un nou sosit care se gătea să intre. — Aci locuește artistul în toate, întrebă acest nou vizitator care nu era altul decât d. Rorainir. Gringoire se detesa o parte cu politețe pentru a lăsa să treacă bogatul chiriaș, și după un salut afectuos cu mina către gravor protejatul lui, plecă. — D. Rocamir înainta spre tîrfăr care se sculase pentru ca să-l primească; dar la jumătatea drumului, se opri scurt în loc, deschise gura, dete capul pe spate, ridică trompa spre tavan și întinse brațele în lături. — D-zeu să vă binecuvinteze! se grăbi sa zice Clovis care ghicea ceea ce era să se întîmple. Dar omul fără ca să facă să se audă detonarea lui, reluă pozițiunea lui naturală zicînd: — Pare că nu e de data asta... Cînd vântul suflă dela vest, drăcia asta îmi vine întotdeauna... îmi vine... dar nu pot să isprăvesc.... N’am băgat de seamă barometru, dar m’ași prinde că d’o oră, a trecut la ploaie... Da e sigur, vîntul trebue să fi sărit la vest. Apoi, ridicînd în susul muntelui lor ochelarii verzi, fostul droghist urmă: — Aidem să vorbim puțin de subiectul care mă aduce. Am auzit că d-nul e artist? — Și ați făcut foarte bine c’ați auzit. — Artist în toate... după cît mi-a afirmat Flora, gazela cea albă. — Zisa gazelă a fost indulgentă pentru mine ... Artist în toate, e prea mult. — Cel puțin sînteți artist valsator? — Ahi da, e una din specialitățile stărei mele. — Atunci, iată despre ce e vorba. Voesc sa dau în curînd un bal. — E o ideie bună, pentru că averea d-v. v’o permite. — Nu e pentru că mi-o permite averea, ci pentru că mi-a ordonat doctorul. — D-voastră. — Oh! nu mie, eu sînt din miază-zi.... nevestei mele, care Sărmana are nevoie să fie desamorțită... căci nu știi? fără îndoială, că e amorțită de frig. — Ah! adevărat? făcu gravorul neștiind dacă trebue să rîdă. * — Da, suspină cu melancolie omul din miază zi, doctorul, ne maiștiind ce să mai facă, a sfîrșit prin a ordona șase baluri mari, la domiciliu în timpul sezonului. Nădăjduește că prin exercițiul valsului va desgheța acea natură înghețată E o ultimă încercare pe care voig te s’o mai facă doctorul nostru care e un put sdînc plin de știință. — Și d-na Rocamir se pretează bucuros la aceste din urmă încercări? — Hm! hm! nu prea. Maî întîî a plîns foarte mult acuzîndu-mă că m’am Înțeles cu doctorii pentru ca s'o supunem la tortura asta, dar cum mă iubește la nebunie, a sfîrșit prin a ceda. — Atunci o să valseze? — Da, v'asigur. M’am asigurat deja d'un valsator bun, d. de Rochegris, locotenentul care stă la etajul de d’asupra noastră, căruia i-am făcut vizită. Tînărului acesta nu-î prea place valsul, dar cînd i-am spus cazul meu, a binevoit să se sacrifice pentru mine, și mi-a făgăduit să învîrtească pe Gudali la toată, noaptea. „Voi desgheța-o, îmi spuse el, caută numai pe cineva care s’o împiedice d’a răci pe cînd mă voiți duce la bufet. Atunci m'am gîndit la d-voastră. — Cum cal de întărire? — Nu ca un cal! Unde vedeți vr’un cal? Artiștii nu pot să fie nici un moment serioși! Vă spun așa dar că m’am gîndit la, d-v. ca să faceți să varseze Gudalisa in timpul cînd d. de Rochegris își va repara puterile la bufet... căci, înțelegeți, că dacă cerul va voi să să desghețe, cu. de teribilă ar fi o răceală pentru sărmanul înger. Veți fi dat așa acolo pentru a o lua numai decît de la d. Rochegris și a o varsa. Oh! e într’adevăr foarte cum se cade tînărul acesta, făcindu-mi serviciul ăsta. — Ei bine, dar eu? — Dar dv., pentru că sînteți artist, e situația dv... Veți fi la masă, v’o făgăduesc... Acum spuneți-mi prețul ce cereți pentru fiecare valse întrebă cu naivitate Rocamir. In existenta lui de artist, Clovis se mai izbise de mai multe ori de această prodigioasă stupiditate a unor oameni care își închipue că artiștii sînt dobitoace bune a esecuta orice, pentru plată. Pentru proștii aceștia, clasa artiștilor vine după aceia a servitorilor. In loc să se supere de idioata întrebare a fostului droghist, tînărul răspunse cu aerul său cel mai serios: — Sa vă spun prețul unui vals, așa numai decît, fără ca să văd u’vragiul, e greu... Este mare nevasta d-tale? • Femee superbă! — Grasă? de 80 la 120 kilo? — Maiestoasă. — Maiestoasă.... De ordinar, maiestoasele atîrn între 80 și 105 kilo... blum! hum e greu de tras! ’ •?. i. ‘ - - —, - .-"i. ■ •• Are zulufi care pătează hainele? — E pieptănată ca o vergină. — Ah! atunci, e mai puțin scump... Voi reduce plata pentru pătatul hainelor... Vorbește valsînd? Vă întreb aceasta pentru ca plata convorbirilor se socotește aparte. — Cicaliza nu vorbește decît cu persoanele cari i-au fost prezentate. — Bun, am înțeles... Vă trebue un vals mutesc.... No. 2, din seria 2-a. După ce se prefăcu, că se gîndește, închizînd ochii, tînărul pronunță cu gravitate. — D-le Racamir, nu pot, cu mina pe conștiință, să vă iau mai puțin de șasezeci centime de vals. — Șasezeci de centime! — Acesta e prețul meu pentru principesele ruse in saloanele ducelui Celarius și marchizul de Bulkier. — Dar la mine aveți și cina. — O am și pentru prințesele ruse... și mai mult, în timpul serei, am drept pentru ca să mă răcoresc, la două butelii de cidru... ,sau o livră de prune uscate. Dv. nu vi se pretând, pentru că țin să vă am de clientelă. — Fie șaizeci de centime! Cicaliza face cît. o prințesă rusă! ! strigă soțul prodig, „ D. Rocamir abia consimțise și începu d'o podina pantamima omului pe care-1 gîdila nasul. — D-zeu să vă binecuvânteze! repetă Clovis făcînd un salt, la o parte. Dar după ce așteptă zadarnic criza, fostul droghist lăsă trompa în jos și murmură. — Fără îndoială că vîntul a sărit la vest. Reasigurat în contra pericolului unei exploziuni, gravorul reluă convorbirea, Intrebînd: — Fi vol indiscret, permițindumi să întreb ceva? — Nici de cum. — In loc d’a plăti cheltuelile enorme ale unui artist, pentru ca să înlocuiască pe d. de Rochegris, pentru ce nu varsați dv. cu nevasta dv. — Pentru două motive. Primul, e că nu știu să dintez de loc. — Acest prim motiv vă scutește d’a-mi mai spune pe al doilea. — Din contra, al doilea este mai nJipbrtarit.... E că voi fi împedicat de costumul meu. — Costumul dv. Ah! atunci baiul dv. va fi costumat? — Costumat și mascat, da domnule, înțelegeți bine că Cicaliza, latura pudibondă și castă, n’ar fi consimțit niciodată să se lase in brațele unui dănțuioij dacă costumul și masca nu trebuiau să ascundă roșeața frunței sale și rozele pudoarei sale speriate. Ea a sonsimțat mai întîî la un bal de gală, dar virtutea ei s’a revoltat și numai sub masca cea mai impenetrabilă s’a resemnat să întreprindă cura pentru deget prin șase baluri succesive... Așadar voi fi și eu ín costum. — In prin tril încîntători, nu e așa? — Nu, am ceva mai bun. Nu vă voi ascunde că sunt cam în discordie in privința asta cu nevasta. Știindu-mă cu formele frumoase, Cidalizes i-ar plăcea să mă vadă ca arlechin.... ideie de femeie, mîndră de mine, care ar voi să mă arate în avantagjele mele la toate prietenele. — Și pentru ce nu acordați satisfacțiunea asta legitimului orgoliu al d-nei Rocamir? — Pentru că am o dorință nebună pentru un costum istoric... pentru că am nasul Burbonilor, nu știu dacă dv. l-ați observat? — Atît de mult că atunci cînd ați intrat am crezut că e Eilric IV, regele galant care vine să mă vadă. Mă uitam, chiar să văd dacă frumoasa Gabriela nu vă urma, a 'Va urmaț-.