Adevěrul, octombrie 1908 (Anul 21, nr. 6856-6885)
1908-10-24 / nr. 6879
Anni fil XX lea—No. 6879 FONDATOR Alex. V. Beldimanui PUBLICITATEA, CONCEDRTA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER &. Co. JILCUIEȘTI Str. Kara^corsini ii IS- TI Schi« SA Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Vineri 24 Octombrie 19u8 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AISOSAMESXE : St ^ D n an . . .................l.el iS ti mST 6 toni..............................„ s N 3!u ° l.............................. 4\ mM o June ......... 1,50\ '«äesS? TE^1.FOM N ' Pentru Direcțiune No. 1499 » Capitola „ 14/10 . Provincie și Străinătate No. 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Interviewul „Adevărului“ cu prințul moștenitor al Serbiei Liga d-lni fi. Filipeseu Kostul Ligei.—Propaganda electorală și propaganda de idei.—Răscularea nemulțumiților.—Falimentul „proprietarilor de idei“. Iată -ne cu o nouă organizație politică, cu o Ligă de propagandă conservatoare, avînd sediul la „Dacia“ și fiind pusă sub patronagiul partidului carpist. Botezul drapelului Ligei a avut loc Marți seara, d. Filipescu fiind naș. Liga aceasta are două rosturi: pentru intelectualii la cari se adresează carpiști, ea va fi liga de propagandă a marilor idei conservatoare; pentru masele poporului, pentru mahalale, ea va fi liga de propagandă electorală menită a aduce la carpiști pe plugari ca și pe cîrciumarî, pe proprietarii de la sate și de la orașe, pe comercianți, în fine toate victimile de la orașe și de la țară ale liberalilor și takiștilor. Se vede că d. Nicu Filipescu a fost silit de intelectualii din statul major carpist să mai dea luptei electorale un lustru ceva mai civilizat, să nu-și cheltuiască bărbăția și agerimea numai în alergături prin mahala, în combinațiune cu agenții electorali, in goana disperată de-a... fura vre-un Nae Basol de la liberali sau vreun agent al lui Nenea Iancu Brătescu. Cu aceasta s’a ocupat toată vacanța d. Nicu Filipescu crezînd că astfel va repurta victoria electorală în contra takiștilor și liberalilor, „furtați“ agenți de la liberali și de la takiștî. Probabil că d. Carp a atras atenția d-lui Filipescu că orîcît va alerga prin mahalale și oricu agent va rupe de la takiștî, n’are să-l poată desființa pe d. Take Ionescu și apoi nu-i tocmai de demnitatea grupărei care propagă de atîta vreme asanarea moravurilor să pornească o campanie electorală în condițiile în care a început-o d. Filipescu. Și pentru a se da acțiunei carpiste, un lustru mai modern, au căzut de acord să înființeze Liga pentu propaganda ideilor conservatoare, Juna Milie Dar d. la Țibănești, după ce a prezidat in Ștuția a comitetului executiv regulînd politica europeană, și a lăsat tot d-lui Filipescu însărcinarea, de a se da o altă direcție campaniei electorale. „ Cum să împace , însă d. Filipescu propaganda de... idei cu propaganda d-sale electorală la mahala? Azi propaganda de idei, de pe tribuna de la „Dacia“, ajunge și la mahala, și se ciocnește cu propaganda de făgădueli și de corupțiune electorală pe care d. Filipescu n'a încetat s’o practice un singur moment. Pentru ca nu cumva să-și strice combinațiile electorale, d. Filipescu a avut grija să-și scrie discursul inaugural, să-l citească la constituirea Ligei, să-și cumpănească astfel bine toate declarațiile, așa ca să satisfacă întrucîtva pe acei cari așteaptă de la junimiști o propagandă de idei și să satisfacă și garda d-sale electorală care operează în mijlocul „victimelor“ de la sate și orașe. Dar cu toată truda d-lui Filipescu de a alcătui un astfel de discurs „inaugural“, cu toate că s’a hotărît să-l scrie din vreme, nu să-l improvizeze, și să-l citească, nu să-l rostească, cu toate acestea monologul de la „Dacia“ a eșit desechilibrat, partea electorală preponderind și fiind așa de accentuată în cit, se termină cu un apel la răscularea tuturor nemulțumiților din această țară! Partea cea serioasă din discursul d-lui Filipescu privitoare la politica externă are și ea un cusur:d. Take Ionescu a spus-o cu o lună înainte, iar ceea ce promit azi carpiștii meseriașilor o prevede de un an de zile programul conservatorilor democrați. Ca să nu fim acuzat că facem... takism vom reproduce ceea ce a zis d. Take Ionescu despre bulgari și în chestia Dunărei și ceea ce spune azi d. Filipescu: Am reprodus textual, după notele stenografiei D. Take Ionescu a vorbit la V Octombrie d. Nicu Filipescu a cetit declarațiile d-sale la 27 Octombrie. Constatăm apoi aceiași potrivire între solicitudinea de azi a d-lui Filipescu pentru meseriași și între ceia ce glăsuește programul conservator-democrat: „Ca și țăranul, meseriașul român, în greaua sa muncă, cată a fi săltat.El trebue să afle în regimul corporativ un interes mai viu ca cel de azi. „Invățămîntul profesional, țintind la naționalizarea meseriilor, trebue cu ajutorul statului, să devie una din îndatoririle corporațiunilor. „Ajutorul mutual trebue dezvoltat. Casele de ajutor ale corporațiunilor pot deveni o unealtă prețioasă pentru organizarea cu contribuția Statului, a asigurărilor pentru bătrînețe“. Ne amintim însă că atunci cînd s’a lansat programul conservatorilor democrați, d. Filipescu a ridiculizat asigurarea pentru robînețe a meseriașilor, •* Iată clar ca junimiștii văzînd azi că cu toate apelurile ce se fac la proprietari ei nu se mai mișcă, nu mai vorbesc de sus, nu mai ridiculizează „pe proprietarii de idei“, ci se scoboară ceva mai jos, devenind chiar arendași ai ideilor altora, cum reiese din citatele de mai sus, că însuși d. Nicu Filipescu a devenit un fel de arendaș al ideilor d-lui Take Ionescu, dar un arendaș cu moravuri stricate fiindcă exploatează aceste idei fără nici un scrupul. R. X. Din discursul d-lui Take Ionescu: „Vorbesc de reușita Bulgariei, d-lor, fără nici o grijă, pentru că ști ü că în atmosfera cam grea din zilele din urmă, nu a fost nici un sentiment de gelozie pentru succesele unei țări vecine, căci noi nu înțelegem să fim tari prin slăbiciunea altora, dar tari prin tăria noastră. Din discursul d-ln N. Filipescu: „Față de grijile situațiunei externe, ținem să spunem că Romînia nu poate fi vătămată nici prin încălcarea drepturilor sale, nici prin prefaceri teritoriale, cari ne-ar micșora pe noi prin acea că ar mări pe alții. „S’a vorbit de ii Asupra fortificațiilor: „Or, d-lor, pare hotărît că chestiunea Dunărei în întregimea ei are să se pună la viitorul congres, și chestiunea Dunărei are mai multe fete. Iată una: chestiunea fortificațiilor pe malurile Dunărei. Știți că tratatul din Berlin a dispus raderea fortificațiilor cari se aflau pe malurile Dunărei și în consecință oprirea de a se ridica altele. „Fortărețele nu au fost rase și ași voi să văd cum ați să fie desființate de aci înainte. Dacă nu au fost desființate cînd aparțineau unui principat vasal, cum au să fie desființate acum cînd Bulgaria devine independentă ? „O altă chestiune este aceea a Comisiunei Dunărene. „Comsiunea Dunăreană, neavînd atribuțiuni decit de la Brăila pînă la Mare, nu este cu putință să figureze altcineva întrinsa decit reprezentanții celor șapte mari puteri și reprezentantul Romîniei care este stat riveran la gurile Dunărei..... „Aci nu este chesstiune de ambițiune că vrem să fim mai mari decit cei mai mici, ci este chestiune de drept, și dreptul nu este măcar discutabil. Prin urmare sugestiunea de a veni și alții este inadmisibilă din punctul nostru de vedere.“ (Din programul inovatordemocrat:) „Muncitorii din orașe, meseriașii și lucrătorii au și ei nevoile lor, asigurarea în caz de accidente și pentru bătrînețe este cea dintîî nevoe a muncitorimei. Partidul conservator-democrat e dator să rezolve. Pe lîngă această reformă, organizarea legală a caselor de ajutor, reglementarea răspunderea patronilor în caz de accidente, inființarea creditului meseriașilor, sunt numai unele măsuri la care partidul conservator-democrat e dator să cugete“ntrarea Bulgariei și a Serbiei în Comisia Dunăreană. „Cred că nu e decât o vorbă aruncată și fără urmări. Nici Serbia, nici Bulgaria nu au aci vreun interes, precum nu au dreptul,—nefiind riverani pe acea parte a Dunărei.“ Și ca închcere în chestia Dunărei: „Oricum, nu vom da pas pretențiunilor nelegitime și împotrivirea noastră va trece, cînd va fi vreun prilegiu, de la vorbe la fapte. „Ospitalitatea pe care o dăm azi Comisiunei Dunărene va înceta și autoritățile noastre vor zădărnici împlinirea hotărîrilor nouei comisiuni“. Apoi în chestia conferinței puterilor, cu privirea la cetățile de pe marginea Dunărei face următoarea declarație : „Dar starea de drept, sau starea de fapt, care se va consfinți, va alcătui dreptul nostru. „De se vor îngădui cetăți pe Dunăre vom avea dreptul de a ne întări și sperăm că îndată și fără nici o învoire, vom ridica fățiș fortificațiile de cari avem nevoe.“ (se zice d nul Bisu FilipESCU:) intceva amîi 1 D. ministru al justiției manifestă frumoase scrupule de conștiință— cam tardiv, dar le manifestă. Ușa ar dori mult să se poată distruge dovezile făcute de noî că a procedat cu două măsuri, cînd la Iași a imputat Curiei de apel indulgența, iar la Călărași a lovit cu transferarea într'o comună rurală pe un jude de pace care a întrebuințat severitatea, într'o împrejurare în care însuși d. ministru al justiției nu cutează a aprecia că ar fi fost rău plasată. Regretăm că nu putem ușura conștiința d-lui ministru al justiției. „Viitorul", al cărui rol în prezent este să încerce asemenea consolațiuni pentru d-nii miniștri, revine mereu cu încercările sale. Cel mai puternic argument la care s'a oprit e informatiunea pe care a descoperit-o în ,,Adevărul" din Iunie. A fost lesne să dovedim că ea a fost o notă redactată în cabinetul ministerial și strecurată cum se strecoară zilnic atîtea altele în toate ziarele. De altfel oficiosul guvernului are prudența de a nu vorbi despre aceasta. Cînd vrea să glumească însă spunînd că acea notă era un „neadevăr", o nimerește. A fost în adevăr un neadevăr, ca mai toate dezmințirile ce se dau în asemenea ocazii și a căror valoare o cunoaște și lumea și... presa oficioasă. Așadar, altceva aveți de spus pentru ușurarea conștiinței d-lui ministru al justiției? Dacă nu—condoleanțele noastre. S. Y. R. NAZBITISI, „Liga" Cunoașteți pe „naționalistul“ Boureanu care apare în costum național și strigă pe toate străzile: Liga—liga—liga— Liga— liga—ligia?! „Ei bine, nu trebue să confundați „Ligaliga“ cu Liga conservatoare a d-lui Filipescu. Nu trebue s’o confundați nici cu „Liga de rezistență“ a proprietarilor, înființată tot de d. Filipescu la hotel Splendid, în urma răscoalelor, nici cu faimoasa Liga Langa de la Iași, nici, cu alte ligi de conservare, rezistență și apărare. Liga d-lui Filipescu nu e nici defensivă, nici ofensivă, ci mai mult inofensivă. E o ligă de propagandă, care n’are nimic a face cu Liga...... negustorilor de băuturi spirtoase! Nu se știe dacă d. Iorga va anunța însă în revista d-sale că cetățenii trebue să se ferească a confunda Liga d-lui Filipescu cu Liga condusă de d-sal ■w t m t amu.'-------- Fac. Situația crizei balcanice — Co span telegramele — Ultimele telegrame arată că pentru moment toate tratativele stagnează. In consecință toată chestiunea balcanică stagnează. Turcia ar înclina iarăși pentru tratative directe cu Austro-Ungaria și platforma pentru o înțelegere pare a fi găsită. Turcia recunoaște anexarea, iar Austro-Ungaria va da o compensație financiară. Tratativele dintre delegații Porțe\ și delegatul bulgar Liappceff nu au ajuns încă departe. Dar corespondentul „Diminețeu" din Constantinopole a transmis acestui ziar o convorbire cu Liappceff, în care acesta a declarat că Bulgaria e gata să satisfacă toate cerințele Porței, dacă nu vor trece de margine rezonabile. Din această parte o înțelegere pare deci probabilă. Conflictul sîrbo-austriac pare a lua o întorsătură mai favorabilă. Atacul ziarului „Nevoie Vreme” contra înarmărilor Austro-Ungariei va aduce desigur și pe aceasta la realitate. De altfel Austro- Ungaria știe azi că Rusia susține pe sîrbî, — a declarat-o președintele Dumei ambasadorului austriac din Petersburg și a declarat-o și prințul moștenitor al Serbiei trimisului nostru special, care l-a intervievat între Ungheni și Iași. Importantă e și declarația lui „Daily Telegraph“ care spune că dacă Austria va rămîne intretabilă, Serbia și Muntenegrul, cari trebue să se prepare pentru orice eventualitate, vor avea sprijinul Angliei și Rusiei. Act. Așadar, dacă am fi văzut la d. ministru de război și cel puțin tendința de a introduce în consiliile de războiu și judecători civili, sau de a suprima consiliile de razboiu, dînd atribuțiile lor justiției civile, cu condiția de a i se adăuga și un judecător militar—am fi putut saluta începutul unei reale reforme Ceea ce proedează însă d. ministru de razboiu nu va opri neutrederea crescîndă în consiliile de războiu. Saturn D. Bl. Him șnUMă Brătianu D. Alexandru Djuvara enunțînd la Galați cîteva elementare adevăruri economice, a dat peste cap tot programul pe care îl adroiase partidului liberal gruparea atotputernică a tinerilor liberali sub inspirația teoretică a d-lui Vintilă Brătianu. D. Al. Djuvara a făcut însă mai mult decit atîta. D-sa a spus că partidul liberal trebue să fie liberal în fapte, nu în vorbe. Și acesta un adevăr banal. Diai îl înțelegem pe d. Djuvara, dacă îl auzim spunând: „ca liberali, orice capital, orice muncă străină, cînd ea este cinstită, ne este bine venită în țara noastră“, iar mai departe: „In comerț nu există deosebire de neam. Nu există In Romînia două feluri de comerțuri și de industrie: romina și străină. Tot comerțul care se face în Romînia este românesc. Toată industria din Romînia este romînească". Din aceste declarații ale d-lui Djuvara se poate trage o încheiere, anume că și d-sa condamnă acea nenorocită politică, atît de mult practicată acum, care in loc de a căuta să naționalizeze tot ce-î existent, prin ură și persecution caută să înstrăineze totul, mai mult în paguba țărei decit a acelora în contra cărora se îndreptează. Și punctul de vedere al d-lui Djuvara e diametralmente opus aceluia al d-lua Vintilă Brătianu, exprimat între altele, în ședința Camerei de la 6 Februarie, căruia a doua zi, oficiosul Viitorul entuziasmat, în ciuta laude, accentuînd asupra teoriilor xenofobe. Cînd deci o asemenea flagrantă contrazicere se constată intre ministrul de comerț liberal și cel ce pretinde a fi economistul partidului, unic și infailibil,—e fatal ca adevărurile exprimate de miniștri, să producă surprinderea ce au produs. C. F. Consiliile de războiu E vorba ca d. ministru de războiu să vie cu un proect modificator al legei asupra consiliilor de războiu și parchetelor militare. Una din dispozițiile noului proect ar fi ca pe viitor membrii consiliilor de războiu să fie desemnați exclusiv din ofițeri cu titluri academice. Continuele încercări de reformă asupra consiliilor de războiu arată cât de puțin corespund cele actuale nevoilor de azi și spiritului de dreptate. Ele sunt și rămîn un stat în stat față de justiția țarei și un izvor permanent de conflicte în timp de pace. Nenumăratele cazuri în care sentințele consiliilor de războiu au revoltat societatea civilă și nu puțini dintre militarii crescuți la școala modernă, au dovedit îndeajuns că consiliile de războiu au ajuns un anachronism și, departe de a fi o instituție de garantare a justiției, sunt o instituție de perturbare a societăței. Dispoziția d-lui ministru de razboiu de a nu admite pe viitor ca membri ai consiliilor de razboiu decit ofițeri cu titluri academice arată cel mult și mai lămurit că chiar în convingerea ministrului această instituție nu mai prezintă garanțiile necesare, fără a fi însă o soluțiune serioasă. Ceea ce lovește dreptatea înaintea consiliilor de război, nu este lipsa de titluri academice ale membrilor consiliului, cu spiritul de corp, care crede și impune un caracter special justiției militare, neputînd să înțeleagă că justiția nu poate fi decit una, fie ea dată pentru militari sau civili. 3«Adevĕruri ____Oțelirea.... In vederea declarației d-lui Filipescu că este „pentru oțelirea mădularelor“, cetățenii chemați a participa la alegerile din Capitală au început să se preocupe de.... și la spinăreul impus D-nu Vintilă Brătianu a fost nevoit să dea o diurnă de 350 de lei d-lui Ciocanelli din partea primăriei. Alegerile se apropie și d. Vintilă Brătianu era pus între... Ciocanelli și nicovală! ”Replică . „Violența" spune că Ioină publică articole „fară replică“! D’aia n’a replicat nici o vorbă în chestia publicărei articolului lui Durnovo în chestia retrocedărei Bassarabiei. Cît despre replică din partea altora, să nu se aștepte, c’o să îmbătrînească așteptînd. Presa umoristică e „fără replică“! Rigoletto Noul împrumut rusesc Cheltuelile extraordinare ale Rusiei.—Cum se jefuesc fondurile Se pare că șederea la Paris a d-lui Isvolski, ministru de externe al Rusiei, a avut și un alt scop decît o înțelegere diplomatică în vederea unei conferințe internaționale. Cel puțin așa afirmă unele ziare, exprimând teama că guvernul francez va trebui să servească în curînd Rusiei un împrumut însemnat. Că Rusia are nevoie de bani, e neindoelnic. Numai cheltuelile extraordinare pe 1909, depuse Dumei în extract de ministerul de războiu, se ridică la 88.184.000 de ruble. De ce ministerul de räzboiu are nevoe de atîția bani? Iată de ce, după extract: Adiția generală a intendenței cere 29.688.000 de ruble, a artileriei 24.061.000 ruble. Administrația statului major cere 681 mii ruble, a sănătate! 104.0CKL iar cancelaria ministerului de räzboiu 8.325.000 ruble, destinate mai cu deosebire construirea de cazărmi. Serviciile de räzboiu solicită un credit de 3.500.000 de ruble în vederea rambursărei către administrația estului chinez, pentru lucrările făcute după cererea ministerului de räzboiu. Costul acestor lucrări s’a ridicat la 8 și jumătate milioane ruble. Totalul despăgubirilor ce trebuesc plățile particularilor lezați de operațiile militare e evaluat de minister la 25.000 de ruble. Să notăm că totalul despăgubirilor cerute e de 2.250.000 ruble. Statul major mai cere niște credite menite să răsplătească pe foștii milițieni de la Port-Arthur și pe alte persoane care au făcut servicii în apărarea Portului Arthur. 4.000.000 ruble sunt afectate despăgubirea companiilor de căi ferate, pentru transportarea trupelor cu prilejul războiului. Totalul despăgubirilor pe care ministerul le datorește companiilor e de 45.000.000 ruble. Din cele 88.484.000 de ruble de credite extraordinare pe cari le solicită ministerul de războiu, 71.169.000 de ruble depind de discuția adunărilor legislative, iar 17.315000 ruble sunt „cuirasate“, adică obligatorii, sfinte, indispensabile. * Dar să vedem cum se întrebuințează fondurile de cari dispune guvernul rusesc. D. Stolypin, primul ministru, primește 26.000 de ruble pe an. D. Schwartz, ministrul instrucției publice ,22.000 ruble, ceilalți miniștri, cîte 18.000 ruble. Cei mai mulți dintre miniștri ajutători între 10.000 și 13.000 ruble. Apoi, guvernatorul Moscovei Herschelmann, 36.000 ruble; al Finlandei și al regiunei Amurului, cîte 30.000 de ruble. Ceilalți, în ordine descrescîndă: 24.000, 22.000 18.000, 15.000 și 12.000. Foarte elocvent! CHESTIA ZILEI Conferințele „Ligai conservatoare” Intre doi cetățeni, la o conferință a Ligei conservatoare, la „23 — Ce bate cîmpiî, nenișorule ? Mai bine ne-ar spune, cînd la putere ? Dacia veni Salonul de toamnă din Paris Artiștii romîni — De la o vreme, tinerii artiști de valoare, dezgustați de supunerea oarbă ce trebuiau să arate membrilor diriguitori ai celor două Saloane, au simțit, trebuința să afirme în mod imperios un spirit larg de libertate, creînd „Salonul de toamnă“, încercarea lor a izbutit. Azi, „Salonul de toamnă" . Salonul cel mai viu și toate sincerile talente pot să găsească în el un loc și de multe ori un loc de frunte. Dintre cele două mii de pînze și sculpturi cari sunt expuse în acest Salon, mă voiü mărgini a vorbi numai de operile artiștilor romîni, deoarece aceștia ne interesează mai direct. Ei sînt în număr de cinci: patru pictori și un sculptor. Gănescu. Sculptorul Gănescu, de care presa franceză a avut ocaziunea să se ocupe în mai multe rînduri, expune două vitrine cu sculpturi, care demonstra că un sculptor inteligent poate nu numai să exprime prin sculptură forma plastică, ci să și pună această formă în serviciul unei idei. Cîtă observațiune în figurinele sale. „Le malade“, „Le queteur“! Un mic bust intitulat: „Portrait“, atrage atenția publicului. Acest bust nu reproduce numai trăsăturile personagiului, ci e în același timp un studiu de psihologie, redat cu mult succes în sculptură. Bustul reprezintă un mare artist francez, care e tot atît de îngîmfat pe cît e de mare sculptor. Gropeanu. In sala No. 12, pictorul Gropeanu ocupă tot peretele de răsărit cu opt tablouri, patru picturi și patru pasteluri. Fidel intenției ce de trei ani urmărește de a face cunoscute în străinătate frumoasele legende ale țărei, el expune de data aceasta un important tablou în pictură: „Moș Sorin“, lăutarul zînelor, bătrîn legendar pe care zînele îl învățase misterile cîntecului, dar pe care îl despoiaseră de farmecul vederea, ca să nu mai poată pleca de ln ele. Gropeanu reprezintă pe acest bătrin șezînd pe o stîncă; corpul îi e pe jumătate gol, iar restul îi e acoperit cu o blană de oaie. Cu mina stîngă stringe vechea vioară cu șase coarde, iar cu cea dreaptă își reazămă corpul pe genunchi. E de prisos de a vorbi mai pe larg de acest artist, care a cucerit favoarea criticei mondiale, dar nu pot să trec mai departe fără a cita No. 849: „La leșon de la grande mère“, No. 850: „Dans le jardin“, No. 851- „A Tombre“, No. 852: „En plain air“. . Gropeanu expune de asemenea două marine : „Effet de mera Carantec", o dulce armonie de gri și roz, de un farmec pătrunzător și de o justă observație a naturei și „La pecheuse de crevettes“, în care soarele se scaldă pe algul ce marea depune pe stînci, armonizînd cu incarnația vie a pescărițelor. Camille le Senne, președintele cercului de critică, în articolul sau magistral asupra „Salonului de toamnă“, după ce critică cu asprime libertatea prea mare ce-și iau unii societari de a expune lucrări cu totul de concertate și laudă pe acei cari, deși originali, păstrează însă o formă estetică a figurilor ce reprezintă, vorbind de Gropeanu se exprimă astfel: „Gropeanu rămîne de asemenea unul din expozanții cari trimit la „Salonul de toamnă“ operaie ,cele mai stilizate. Violonistul cu bustul nud, parte Homer, parte King Lear, vederile sale de parcuri și grădini publice populate de doici cu rochile deschise, de mame și copii ale căror costume cată vesel la soare, dovedesc o siguranță și o autoritate fără pereche." Macedonsky expune două aquaforte de o factură încă timidă. In No. 1281 ajunge să exprime, prin mijloace simple, toată poezia stradelor solitare, îmi place mai puțin No. 1280 intitulat: „Golful de Corinth“ unde tînărul artist nu a putut să se degajeze de oarecari influențe străine temperamentului sau. Foimîine, Sîmbăta 25 Oct., Se pune în vânzare = 1 Letopisiți = de CONST. MILLE Copertă în culori de N. Trantci. 1 vol. în 8 de 260 pag. 1 leu 50 b. exemp* iiss CTrelt Cînd apar aceste rînduri, Vo'al cetățenilor Statelor Unite ale Amercei a d*.» cine va avea să conducă de acum încolo politica acestui Stat. Tot de odată a fi hotărît că Theodor Roosevelt, al cărui nume e azi mai popular dorit al celor mai populari prezidenti ai Statelor Unite, redevine un simplu particular. Politica pe care el a făcut-o Insa, va fi neapărat continuată de succesorul său, căci ceea ce a deosebit lupta electorală pentru prezidenție din zilele trecute, este faptul că toți candidații mai de seamă îîi au crezut că pot afișă un program mai favorabil lor, un program care să le asigure mai mult reușita, decît declarația că vor continua politica lui Roosevelt. Aceasta dovedește mai mult decît orice că politica lui Roosevelt a fost în spiritul tuturor americanilor, o politică cu adevărat națională și pe deasupra partidelor, deși în America nu domnește prejudecata că președintele republicei nu trebue să se amestece în luptele de partid și deși Roosevelt, prin temperamentul sau, nu o dată a luat pe față o atitudine de partid. Retrâgindu-se, Roosevelt nu va mai conduce personal politica americană, dar spirtul său va continua încă multă vreme să o redemimească și el însuși, desigur, că, simțu cetățean, nu odată se va ridica spre a-și spune cuvîntul de critică unde va trebui, de laudă și aprobație unde se va cuveni. Cred că cititorii vor urmări cu interes amănuntele ce vroia să dau la acest articol și cari sunt menite să lumineze personalitatea lui Roosevelt. Nu personalitatea lui fizică, de vreme ce biografii de ale lui s’au publicat și la noi, ci personalitatea lui morală, intelectuală, așa cum rezultă din scrierile și discursurile lui. Cred că aceste amănunte nu vor interesa numai pentru că ne vor apropia pe un mare om de pe continentul nou, dar și pentru că putem trage și noi ceva foloare din afirmațiunile acestui bărbat eminamente practic și realist, și totuși atît de idealist ~ . În genere pentru a pricepe bine personalitatea unui mare american, trebue să ne dăm seamă de condițiunile speciale ale Americei. Mai bine, cu o sută de ani în urmă, marele Goethe cu geniala sa intuiție a scris faimoasele versuri care sintetizează perfect deosebirea dintre vechiul și noul continent. Amerika, du hast es besser Als unser Kontinent, das alte, Hasi keine verfallene Schloesser Und keine Basalte. Dich sioert nicht im Innern , Zu lebendiger Zeit Unnuelzes Erinnern Und vergeblicher Streit..., sau pe romînește: „America, tu ești mai fericită decit vechiul nostru continent. Tu n'au palate dărîmate, nici bazalte. Pe tine nu te deranjează in interior în timpuri vii,amintiri inutile și certuri zadarnice“. Necontestat că tradiția are și ea importanța ei, dar dacă s’ar cîntări foloasele ce aduce și pagubele ce cauzează prin prejudecățile ce crează, poate s’ar vedea că acestea din urmă precumpănesc. Progresele enorme ce le-a făcut America, repeziciuirea cu care își asimilează toate elementele străine, libertățile ce domnesc acolo,—toate dovedesc aceasta, Roosevelt este prin complecta lipsă de prejudecată care predomnește la dînsul, tipul americanului. De altfel idealul lui este americanismul. Intr'însul vede el soarta Americei, care poate fi mare sau nenorocită, care însă va infringe toate dificultățile ce i s’ar pune în cale, dacă locuitorii ei vor ști să fie americani, înainte de a fi președinte și ca președinte a luptat de aceea cu cuvîntul și cu fapta pentru americanism. El se adresa tuturor cetățenilor, fără deosebire de origină, de religie, de virstă. Pînă și copiilor se adresa. Intr’un articol din Mai 1900 întitulat „Băiatul american“, el scria: „Dela fiecare băiat american trebue să aștept ca să devie un bun Cetățean american. El are puțină nădejde să devie un bun cetățean, daca nu e un băiat cum se cade. El nu trebue să fie laș, nici slab, nici încăpățînat, nici ursuz, nici pedant. El trebue să aibă un cap limpede și o purtare curată, trebue să poată face față oricăror și tuturor condițiunilor. Numai atunci poate să devie un bun cetățean, de care America să fie cu drept cuvînt mîndră“. Și Roosevelt dă sfaturi frumoase și utile asupra modului cum trebue să se poarte un băiat asupra utilitaței sportului, dar și a părței sale primejdioase,toate pentru ca băiatul să devie un bun american. Roosevelt e un adversar al patriotismului local, de parochie, al bisericuțelor. Dar el e pentru patriotismul mare și larg conceput. Acesta va mai dăinui multă vreme. Oamenii de știință discută asupra lui, cei mai imiBi irea că el nu va fi etern. Dar în condițiunile reale date, două cuvinte au de mii de ani o mare însemnătate. Aceste două cuvinte sunt: vatră proprie și patrie. Patriotism însemnează dragostea și devotamentul pentru statul sub ocrotirea căruia trăește. E o mîndrie să fii american. „Germanul, irlandezul care vrea să devie american,a spus Roosevelt într’un discurs rostit la 1894—ne este binevenit, dar nu ne trebue un străin care nu voește să se lase de naționalitatea sa.... Noi nu putem accepta decît americani, și ne este absolut indiferent dacă sunt de origine germană sau irlandeză.... Nu admitem oameni cari nu lucrează si votează ca americani. De asemenea nu avem nevoe de oameni cari manifestează în politică prejudecățile lor religioase sau cari se uită la starea și naționalitatea cuiva. Sîntem adepți înfocați ai invățămntului public. In limba engleză și nu i alta trebue să se predea... De asemenea condamnăm pe acei cari pun în cumpînă ..redința unui om. Noi cerem ca toți cetățeii, protestanți și catolici, israeliți și necredincioși, să fie tratați în chip egal și protejați în drepturile lor, împotrivirea noastră contra școalelor speciale subvenționate de stat, ne impune datoria să avem grije ca în școlile publice sa nu se facă nici un fel de deosebire de credință. Inspectorii școlari, institutorii, școlarii, toți trebue să fie tratați la fel, fără a se avea în vedere credința lor. E o rușine ca la votarea pentru un funcționar comunal sau al statului să întrebi de religia lui“. Și fără dezitare, limpede, Roosevelt spune: „Vroiu să fiu bine înțeles. Americanismul e o chestiune de entuziasm, de convingere și de tendințe și nu are nimic de a face cu credința și originea“. Ce caracterizează însă pe american, pe americanul bun? Roosevelt răspunde: O viață deplină. Ce înțelege însă printr’o viață deplină vrednică de un american? Intr’un discurs rostit la Chicago Roosevelt răspunde: O viață deplină este „o viață plină de încordare și muncă, plină de osteneală și luptă". „Să-mi fie permis, continuă el apoi, a atrage atențiunea asupra celui mai înalt grad al succesului pe care nu-l atinge niciodată omul care caută numai liniște și pace,ci care e splendida răsplată pentru bărbatul care nu se lasă intimidat, cînd dă greș, de primejdii sau de muncă grea“. Și mai departe: „Noi nu admirăm omul fricos și pacinic. Admirăm omul care e simbolul riscului și ciștigului, omul care nu înșală pe vecinul său, care e credincios amicilor săi, dar care posedă virtuțile bărbătești necesare pentru ca să iasă în cele din urmă Biruitor din serioasa luptă a vieței. E trist cînd vezi că sforțările tale dau greș,. Dar mai trist este să nu fi făcut nici odată sforțări serioase. Fără muncă nu poți obține nimic pe pămînt“» ae Roosevelt e un optimist. De altfel nota fundamentală a caracterului american în genere, e optimismul, întreprinderile americanilor o dovedesc. . Imensa dezvoltare tehnică, clădirile lor fenomenale, casele lor cu 40 de etaje—o dovedesc. De altfel chiar noi ne-am obicinuit să numim fiecare proiect mai măreț, mai îndrăzneț—american.. Și acest optimism dovedește că pesimismul și scepticismul european sunt rezultatul prejudiciilor și deziluziilor ce ne-au dăruit o cultură seculară, o tradiție culturală. Fiind optimist, Roosevelt mal .. . i___muu în cal nici + ni* r1.r4itir>în rln P.aTt.ft a lui Pearson National life and Charakter, Roosevelt spune: „Niciodată viața n’a fost atît de interesantă și de variată ca a noastră și nu numai pentru clasa muncitoare ci și pentru bogați. Niciodată nu au fost mai bune ocaziuni pentru a întemeia noul comunități, pentru a cultiva țări, a cuceri regate sau a adapta principiile de guvernare ale popoarelor bătrîne, nouilor și necunoscutelor împrejurări. Ultima jumătate de secol a distribuit mari lauri istorici. Lincoln și Bismark șî-au luat rolul lor între oamenii renumiți din lume. Maeștrii ai artei războiului s-au ivit în America, Germania și Rusia: Lee și Grant, Jackson și Farragut, Moltke și Skobeleff. Iar descoperirile în domeniul mecanicei și electricitate sunt fără precedent". Unde vezi aci măcar o urmă din scepticismul vechiului continent? Iar mai departe plin de optimism Roosevelt scrie: „Afirmația lui Pearson că tot ce-i mare s’a îndeplinit, e vrednică de discuție. El crede că toate poeziile frumoase s’au scris, și că zilele dramei și ale epopeei au trecut. Abstracție făcînd însă de piesele lui Shakespeare, cea mai bună piesă ce s-a scris a apărut în secolul acesta. După autorii dramatici atenieni lumea a trebuit să aștepte două mii de ani înainte ca Shakespeare să se fi născut și apoi iarăși două secole pînă cînd Goethe și-a scris capo d’opera sa. N’ar fi deci mai bine să așteptăm cu judecata noastră încă vreo cîteva secole, înainte de a afirma că în nici o țară și în nici o limbă nu se va mai scrie vreodată o dramă? Și același lucru e și cu epopeea. Milton care a trăit trei mii de ani după Homer, nu e încă de destulă vreme îngropat, pentru ca să se justifice afirmațiunea că în secolele viitoare nu se va mai crea o epopee. A fo*>t o vreme în care scriitorii greci și latini credeau și ei că nu mai au nimic de spus. Un critic din aceste două națiuni ar fi putut clătina din cap și zice că toate temele mari au fost uzate, toate ideile mari enunțate. Și totuși Dante, Cervantes, Mo Ilière, Goethe, Schiler, Chaucer și Scott zăiceau în viitor". Cred că cele de mai sus vor da o idea de modul cum cugetă Roosevelt, de cum cugetă un adevărat american. Lipsă de prejudecată, dragoste de țară, dar și de umanitate, speranță mare în viitor, dor de muncă, iată trăsăturile esențiale ale caracterului american. In plus — pregătirea permanentă de a spune și susține adevărul,, căci — spune Roosevelt — „o ființă mai detestabilă decît lașdl este acela, care nu apără în toate împrejurările ceia ce crede că-î drept și adevărat...." Și Roosevelt a dovedit în chestia negrilor de ex. că știe să apere ce-î drept împotriva opiniei publice a Americei întregi. Și în America opinia publică e altă ceva decît la noi sau chiar într'o țară din Occidentul Europei- E lesne să plutești cu cursul apei, să fie mare, lingușind patimile publicului mare. Greu însă să întreprinzi lupta contra acestora. Și totuși asta-î datoria. , , B. Brănișteanu