Adevěrul, iunie 1909 (Anul 21, nr. 7091-7118)
1909-06-11 / nr. 7100
. V Anul al XXI-îea Vo. 70Sfii 'i ^ FONDAflTOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA, CONCEDfiTĂ EXCLUSIV» Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Co» BUCUREȘTI Str. Kara GeorgeTlX 18— Telefon 3M Birourile ziarului:Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE : Un an ,••••••• I/eî 16 i «,6 InnT * . ...............* 8> *3 Innî................................ 4 o lună......................................1.50 ^ Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcţia şi Administraţia No. 14/10 Redacţia cu Capitală „ 14/10 n „ Provincia „ 14/99 * „ Străinătatea No. 12/40. Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate joi 11 iunie 1900 D. N. Djuvara şi egalizarea lefurilor Ministrul industriei şi comerţului este acela care a egalizat lefurile fără a mai consulta micul parlament. Nu ştim bine cine-i fericitul proprietar al... ideei armonizatei lefurilor. Ştim însă cine, pe tăcute, chiar prin surprindere, a reuşit să egalizeze lefurile unor funcţionari creeaţi pe repezeală, intr’o noapte, la noul departament ministerial, la strapontinul industriei şi comerţului. Ed. Al Djuvara. Cel de al noulea ministru, cum a luat în stăpînire strapontinul, n’a avut decit preocuparea de a-şi dubla mai întîi bugetul şi apoi să afecteze aproape întreaga sumă... personalului. D. Djuvara a crezut că dacă are să-şi facă o serie de direcţiuni şi servicii la departamentul d-sale, ca la interne sau finanţe, are să dea strapontinului său ministerial lustrul unui departament important. Şi d. Djuvara e unul dintre cei mai inteligenţi fruntaşi şi miniştri ai partidului liberal ! Cu toate acestea d-sa crede că toată importanţa departamentelor ministeriale constă în faptul de a avea cu mai mulţi directori, subdirectori, şefi şi sub-şefi de serviciu, chiar fără funcţionari, numai să egalizeze organizaţia şi lefurile cu departamentele cele mari. La aceasta s’a mărginit, deocamdată, toată activitatea d-lui Djuvara. Ceea ce a făcut d-sa la departamentul strapontin este pur şi simplu o comicărie. A creeat o serie de direcţiuni şi birouri cu directori, sub-directori, şefi, retribuiţi cu lefuri mari ca la celelalte ministere, dar direcţiile şi serviciile creeate strălucesc prin lipsa de alţi funcţionari, aşa că şefii sunt şefi peste ei şi n’au pe cine conduce. O asemenea organizaţie credem că este unică în toată Europa. De pildă , s’a creeat o direcţie a industriei şi a munceî cu un şef de serviciu (700 lei lunar), un şef de biuron şi un sub-şef. Cîţi funcţionari vă închipuiţi că are această direcţie ? 3 funcţionari mari şi laţi! S’a creeat biuroul reglementării şi poliţiei industriei cu un şef şi un sub-şef de biurou Cîţi funcţionari are biuroul ? Unul singur ! Biuroul brevetelor are asemenea tmn şef peste un funcţionar. Serviciul meseriilor şi industriei casnice are numai un singur şef cu 700 lei lunar, fără nici un funcţionar ! Biuroul furniturilor statului, un şef cu un funcţionar . Biuroul pentru pregătirea convenţiilor comerciale are un şef şi un şef de biurou cu doi funcţionari. , Biuroul... studiilor are un şef şi un biet funcţionar... auxiliar. Biuroul statisticei are vre-o 4 şefi şi sub-şefî şi numai trei funcţionari. Sunt 4 avocaţi care înghit 2420 lei lunar. Acum, după ce şi-a aranjat astfel strapontinul ministerial, cu o mulţime de directori, sub directori, şefi, sub-şefi şi avocaţi, crede că opera e terminată, că ministerul industriei şi comerţului e aşezat pe temelii solide şi deci poate pleca la alt departament, la acel al externelor, unde lucrează mai mult cu excelenţele noastre din străinătate de citc cu simpli directori şi fără funcţionari. D. Anton Carp pare a fi scandalizat de modul cum d. Djuvara şi a organizat departamentul. Atunci cînd ministrul domeniilor a venit cu proectul prin care se creea strapontinul pentru d. Djuvara, a fixat şi bugetul. La ministerul agricultureî sînt direcţiuni importante începînd de la 10 pînă la 2500 de funcţionari şi cu toate acestea nu sînt aşa d multe slujbe mari, directori şi şefi CIJ, la ministerul d-lui Djuvara. Nu mai vorbim, şi nici comparaţie nu poate fi, de ministerul d finanţe. Cu toate acestea d. Djuvara are unele lefuri chiar mai mari pentru directorii şi şefii d-sale fără funcţionari, de cit au directorii şi şefii de la ministerul de finanţe cari au sub ordinele lor cite 15, 20, 30 şi 70 de funcţionari, fără a socoti mulţimea cea mare de funcţionari, cari sunt tot sub controlul lor. Precum se vede aceasta a fost ambiţia, opera cea mare a d-luî Djuvara, de a avea slujbe şe lecturi mari ca la celelalte ministere, fără ca serviciile să aibă funcţionari, aşa că avem la strapontinul industriei comicul spectacol de a vedea directori, şefi, sub-şefi etc. lucrînd sau... fluerînd, fără funcţionari. Dar... Maurul şi-a făcut datoria. D. Djuvara vrea să plece acum, să treacă la externe. Deci puţin îi pasă cum va merge... strapotinul cu organizaţia democratică ce a dat o, înfiinţînd direcţiuni şi servicii numai cu şefi, aşa că niciodată nu va putea izbucni la acest departament vre-o... grevă de funcţionari, pentru bunul motiv că nu sînt, că toţi sunt şefi cu lefuri mari şi cu atribuţiunî cari încă nu sunt bine definite. Rămîne ca viitorul ministru al industriei şi comerţului să examineze din nou, planul de organizaţie al d-lui Djuvara, şi să vadă ce a voit predecesorul sau, şi ce se poate reţine din opera actualului ministru. -r. X. N A Z R I T I I AL PATRULEA PARTID In urma articolului sau,prin care tratează de asasin al lui Carnot, de madam Steinheil şi de Jak Spintecătorul pe d. Take Ionescu, d. Filipescu a primit o serie de adesiuni cari i-au decis să se despartă de d. Carp şi să formeze un partid de acţiune energică. Preşedinte de onoare va fi d-sa. Preşedinte activ: Aurică Blegescu. Membrii: Popescu-Văcăreştî, Ionescu- Plătăreştî, Vasilescu-Telega, Dumitrescu- Ocnele Mari, Mihălescu-Pîngăraţî, Niculescu-Doftana,Andriescu-Mislişoiara, Constantinescu-Mărcuţa, etc., etc. Acest al patrulea partid va fi o adevărată a patra putere în stat, şi ca să-şi arate forţa din capul locului, toji aderenţii vor purta ca semn distinctiv cîte..... o cămaşă de forţă! Sa poftească celelalte partide să se arate de forţă a-î rezista, cînd s’o pune în acţiune noul partid. Dacă nici partidu ăsta n’o să dea un guvern.... a poigne, apoi nu-l mai dă nimeni ! ^ ^ PAC. Scandal d lulTruipescu in oara de Nord: proces-verbal de ultragio Semicentenarul unui atentat istoric Atentatul contelui Orsini a preparat lui Cavour terenul pe care a întemeiat unitatea Italiei . Toată Italia se prepară să serbeze acum semicentenarul proclamăreî independentei și unirea sale. Istoricii reîmprospătează toate împrejurările cari au însoţit acum cincizeci de ani acest mare şi important eveniment. Se vorbeşte mult cu această ocaziune şi de folosul ce a tras pentru unitatea Italiei Cavour din atentatul contelui Orsini şi al tovarăşilor săi, contra lui Napoleon. Iată amănuntele ce le-au dezvelit nouile cercetări documentare asupra acestei interesante părţi a istoriei diplomatice a Europei de la jumătatea secolului trecut.X’ Napoleon III fusesede repeţite ori primejduit de atentate puse la cale de italieni. Cel mai important însă prjin, consecinţele sale a fost al contelui Orsini. Acesta, născut la 1819 în Romagna, aparţinea unei familii din care eşiseră mai mulţi Papi, ai cărei descendenţi au fost însă încontinuu în luptă cu Papii. Tatăl contelui murise în răscoala din 1831, la care luase parte şi prinţul Louis Napoleon. La 1845 contele a luat şi el parte la o răscoală, fu însă prins şi scăpă numai graţie amnistiei pe care o dăduse noul Papă Piu IX. La 1848 a fost membru al Constituantei republice romane care a fost distrusă de Louis Napoleon. Apoi contele Orsini a apărat cu Manin republica Veneţiei contra Austriei. După căderea acestei republici fugi la Londra, de unde Mazzini îl trimise în Elveţia pentru ca de acolo să organizeze o răscoală în Italia. Guvernul elveţian prinzînd de veste, el fugi la Veneţia, de unde prin Trieste şi Viena se duse în Ungaria spre a se uni cu Kossuth. Prins la Sibiu, fu arestat, pus înaintea unui consilii de războiu şi închis în citadela San Giorgio. Din aceasta reuşi să fugă în chip foarte romantic. Prin bună purtare îşi cîştigă simpatia supraveghetorilor cari nu ţineau prea strîns. Emma Herwegh, soţia poetului revoluţionar, cunoscut sub epitetul de „Ciocîrlia de fier“, îi procură o pilă cu care pili gratiile de la fereastră. Din cearşaf îşi făcu funie pe care se lăsă în jos. Care nu-i fu însă spaima cînd ajuns la capătul funiei constată că e prea scurtă ? Neputînd să se mai urce îndărăt sus, se văzui silit să se lase să cadă în jos. Căzu în șanțul citadelei, dar se răni atît de grav, încît nu maî putu să iasă din el. Se luminase aproape ele ziuă cînd din întîmplare trecură pe acolo cîțiva vînători, cari îl luaseră cu dînșii și salvară. In noaptea aceasta teribilă părul sau negru ca pana corbului albise cu totul. «■ Scăpat Orsini se întoarse la Londra, unde făcu organizaţia a căreia operă a fost atentatul de la 1 Ianuarie 1858 contra lui Napoleon III. Acest atentat avu de urmare moartea a zece oameni, rănirea a o sută şi pregătirea terenului pentru unitatea Italiei. Napoleon scăpă neatins. Orsini scăpă, dar tovarăşii săi denunţînd locul unde el se refugia, fu prins şi dat în judecată el îşi asumă toată răspunderea atentatului. Jules Favre îl apără şi citi înaintea justiţiei scrisoarea pe care Orsini o adresase din închisoare lui Napoleon. Iată conţinutul acestui document istoric: .... „Sire. Declaraţiile ce am făcut asupra atentatului sunt suficiente pentru a mă destina morţei şi o voiu suporta fără a cere graţie, pentru, că niciodată nu mă voiu umili înaintea acelui® care a nimicit gemenele libertate! ce încolţise în patria mea şi pentru că în situaţia în care mă găsesc moartea mî-ar fi o binefacere. Ajuns aşadar la sfîrşitul vielei mele, voia totuşi să fac o ultimă încercare pentru a ajuta Italia, pentru a căreia independenţă am sfidat pînă acum toate primejdiile şi am făcut toate sacrificiile, Italia a fost obiectul incontinuu al dragostei mele : ea va fi ultima idee a cuvintelor ce adresez acum Majestăţei Voastre. Pentru a menţine actualul echilibru, al Europei, trebue sau să faci pe Italia independentă sau să stringă şi mai tare lanţurile ce le-a pus Austria, per eu oare ca pentru liberarea Italiei să se verse singe franţuzesc ? Nui, nu merg atît de departe. Italia cere numai ca Franţa să nu se îndrepte ,contra el, ca să nu permită Germaniei de a ajuta pe Austria în lupta care va începe poate în curînd. Iată tocmai ce puteţi să faceţi, numai dacă vroiţi. De voinţa M. V. depinde soarta patriei mele, soarta unei naţiuni căreia Europa îi datoreşte în mare parte civilizaţiunea sa. Aceasta-i rugămintea pe care îndrăznesc s’o îndreptez din închisoarea mea. M. V. şi nu mă îndoesc ca slabul meu glas va fi ascultat. Conjur pe M. V. să dea patriei mele independenţa pe care a pierdut’o în 1848 tocmai din vina Franţei. Fie ca M. V. să’şi amintească de faptul că italienii, dintre cari făcea parte şi tatăl meu, au vărsat o’* bucurie «Rutele lor pentru marele Napoleon, ori unde i-a dus el şi că i-au rămas credincioşi pînă la căderea lui Fie ca M. V. să înţeleagă că atîta timp cît Italia nu esteindependentă, liniştea Europei şi liniştea M. V. nu decît o chimeră. Fie ca să nu respingeţi ultima dorinţă a unui patriot, care stă pe scările eşafodului; liberaţi patria mea şi binecuvîntările a 25 milioane de cetăţeni vă vor transmite posterităţei. Felice Orsini“ Ideea lui Orsini expusă în această scrisoare, că Curtea lui Napoleon e o chimeră cită vreme Italia nu-i liberă, plăcu lui Cavour. El se folosi de dînsa pentru a influenţa pe Napoleon. Ziarele anunţară în curînd că italienii nu se lasă intimidaţi de păţania lui Orsini care cu scrisoarea de mai sus nu-şî scăpase capul, dar făcuse un real serviciu Italiei, ci prepară noul atentate contra împăratului dacă nu face nimic pentru Italia. Succesul mu întîrzie. In Iunie 1858 Cavour întîlni în cel mai mare secret pe Napoleon, la Plombieres, unde se incheia alianţa pentru salvarea Italiei. La 1 Ianuarie 1859 Napoleon, făcu baronului de Huebner declaraţia istorică: ,,Regret ca relaţiunile mele cu guvernul dv. nu maî sînt atît de bune, vă rog însă să spuneţi M. S. împăratului Franz Iosef că sentimentele mele personale pentru dînsul nu s’au schimbat“. Toată lumea ştia că aceste cuvinte însemnau: războiul ! Şi războiul a fost salvarea Italiei. 2. Omul urei Disperata eşire a d-luî Filipescu împotriva d-lui Take Ionescu, din numărul de ori al gazetei celui dintîiu, a provocat scîrba şi revolta ,pînă şi a adversarilor celor mai înverşunaţi ai şefuluî conservatorilor-democraţi. Violenţe de asemenea natură au, din fericire, tocmai efectul contrar celui la care se aşteaptă autorii lor. „Viitorul", evident inspirat de acel articol în care clocotea o ură pe cit de sălbatică, pe atit de neputincioasă, face azi constatări şi rellezii asupra acestui fenomen. Mi„Niciodată ura politică în această ,{ară în care totuşi ura formează aproape o lege de existenţă a partidelor, nu ’,s'a manifestat cu atîta putere şi n'a luat ’n forme atit de extreme, scrie foaia guvernului. Dar de ce n’are curajul această foaie redactată de tineri cari pretind să reformeze moravurile, de ce n are curajul să execute pe omul urei, pe autorul acestei politici,pe acela la care accesul de om nu e nici primul, nici ultimul? Pentru a ocoli necesitatea în care se aflau de a înfiera pe d. Filipescu, cei de la „Viitorul" vorbesc de ura dintre carpişti şi takişti. Să avem iertare. O fi existînd duşmănie politică, oricît de mare între ambele aceste fracţiuni conservatoare, dar poate pretinde „Viitorul“ că d. Carp, d. Arion, d. Delavrancea, d. Iancu Lahovary, Nababul chiar, aduc în lupta lor împotriva d-lui Take Ionescu nota bestială a d-lui Filiipescu? Poate pretinde „Viitorul" că şeful conservatorilor-democraţi este omul unor asemenea porniri de ură tătărească, derăzbunare corsicană? Dacă ar putea-o pretinde, măcar cu o infimă șansă de succes, de sigur că ar face-o. Fiindcă însă s’ar lovi de sentimentul general al ț ărei, care numai pe omul urei nu-l vede în d. Take Ionescu, foaia guvernului tace. Şi dacă ar tăcea, tot ar mai fi un merit. Dar în toată această dezlănţuire de ură antiomenească şi otrăvitoare, care este atitudinea şefului guvernului şi a întregei sale dinastii? Pentru mizerabile motive de politicianism josnic, dinastia Brătianu formează placa pe care se bizue d. Filipescu în exerciţiile sale de la.... Făurei. Dacă ar avea puţin tact membrii acestor dinastii, ar vedea că ceea ce aplaudă ai la d. Filipescu este ceea ce inspiră oroare şi dezgust chiar, celor mai convinşi carpiştî. O să vie o zi cînd dinastia Brătianu va fi straşnic pedepsită tocmai vie unde a păcătuit — şi atunci va avea răsplata politicei sale de azi. Opinia publică vede însă cine e omul urei şi cine sint acei cari cu lacrimi de crocodil vor să deplîngă ura sălbatică din luptele politice de azi, după ce cu aceleaşi miini cu cari scriu articolele lor de prefăcută revoltă, împing şi aplaudă pugilatul politic al d-lui Filipescu. Şi fiind că „Viitorul“ a vorbit de acei ce urăsc şi se aseamănă — apoi lumea va înţelege că politica de ură a brătienismului se aseamănă ca două picături de apă cu ura d-lui Filipescu — şi, fatalmente, aceste două urî merg împreună. Unde vor ajunge, o să se vadă mai curînd decît cred acei cari nu ştiu nici să gîndească, nici să muncească şi de aceia nu cunosc ceea ce uneşte, ci numaî ceea ce desparte şi învrăjbeşte pe oameni. .ALFA- Dina ofiţerilor dia Giurgiu Ce zice codul justiţiei militare Unele ziare au pretins că justiţia e cu totul desarmată faţă de cazul ofiţerilor din Giurgiu, cari, din propria lor iniţiativă, au scos armata pe străzi şi au atacat pe cetăţenii paşnici. De aceea nu li s’a dat culpabililor decit 10 zile închisoare de cameră, iar regele alarmat de această regretabilă lacună a codului justiţiei militare, ar fi exprimat, zice-se, dorinţa ca el sa se complecteze. Nu e nevoe să se deranjeze parlamentul pentru acest scop, căci codul justiţiei militare prevede perfect cazuri ca acele întîmplate la Giurgiu cît şi pedepsirea lor. Legiştii puteau, dacă doreau în adevăr dreptatea legală, să deschidă colecţia Hamangiu, vol. 1, şi la „Codul Justiţiei militare“ paginile 1081 —1082, capitolul III, întitulat „Revoltă, insubordonare şi rebeliune“, ar fi găsit tot ceea ce trebuia. Iată cum sună art. 210: „Sunt consideraţi ca la stare de revoltă şi pedepsiţi cu moarte un timp de războiui şi munca silnică pe viaţă în timp de pace.“ » .*•••••« • •••«, al 2-lea „militarii cari în număr de h- cel puţin, iau armele fără autorizaţiune şi lucrează în contra ordinelor şefilor lor.“ Soldaţii nu au nici o răspundere în cazul de la Giurgiu, căci finalul art. 210 zice: „In toate cazurile prevăzute de acest articol, pedeapsa cu moarte sau munca silnică pe viaţă nu se dă decit instigatorilor şi militarului celui mai înalt în grad“. Art. 221 e încă şi mai clar, şi mai aplicabil cazului din Gurgiu. El zice: „Se pedepseşte cu moartea în timp de război şi şi cumunca silnică pe viaţă in timp de pace, orice militar care ia o comandă fără ordin sau motiv legiuit, sail care o păstrează contra ordinelor şefilor săi.“ Extraordinara asprime a pedepsei pentru asemenea fapte se explică lesne. Dacă ofiţerii n'ar fi reţinuţi cu atare pedepse,’cazuri ca acelea din Serbia, cu detronarea şi uciderea regelui Alexandru, s’ar repeta foarte des în toată Europa. Negreşit că cele întîmplate la Giurgiu sînt’cu totul’ departe de-a fi un început de pronunciament militar, căci le lipseşte cu totul motivul politic şi caracterul general social. E neîndoelnic însă că sînt un început de anarhie, şi cînd spiritul anarhic poate avea la îndemîna lui 50.000 de soldaţi cu 400 de tunuri, ori cine înţeţelege unde ne-ar duce el dacă n’ar fi extrem de energic şi de sever reprimat. De aceea nici" munca silnică pe viaţă nu e de aplicat cazului din Giurgiu, dar nici 10 zile închisoare de cameră. S’a căzut dintr’un extrem la altul. Ceea ce am voit însă să semnalăm, deocam dată, e că justiţia militară nu era de loc dezarmată faţă de asemenea cazuri, după cum s’a pretins. Index. «6 iVdeveruri 3ES A GREȘIT ADRESA.. D. Filipescu a provocat un scandal fenomenal în gara de Nord. Era o greşeală de adresă: se credea în gara Făureî! ..CANALIA“ Intre douî carpiștî: — Bine, dragă, ăzi Filipescu face canalie pe Take lonescu, mîine ce o să-i maî zică: — Mîine.?.... O să-î zică „distinsul nostru fruntaș“!! CADOUL D-LUI CARP In urma articolului d-lui Filipscu prin care califică de tîlhar pe d. Take lonescu, conu Petrache a trimes cadofi, d-luî Filipescu, un prea frumos termometru de precizie, cu instrucţiunea: „Ia-ţî temperatura dimineaţa, la-amiază şi seara“. D. Filipescu a rămas foarte mişcat de acest semn de simpatie din partea şefului. RIGOLETTO Primariatul brătienist Pe fiecare zi lumea simte tot maî greu, că la primăria Capitalei domneşte spiritul sectar al d-luî Vintilă Brătianu. Cercurile financiare şi industriale şi-au făcut de mult convingerea cu cine au, a face. A venit rîndul negustorilor, al întreprinzătorilor, al proprietarilor şi constructorilor de la oraşe. Un caz rece. Se ştie cită gălăgie face primarul cu chestia caselor în vederea noului gheşeft naţional-liberal ce se proectează în această direcţie. Ar urma ca clădirea de casesă fie activată din toată puterile de primărie, căci numai astfel s’ar iefteni chiriile. Ei bine, pentru obţinerea unei ——"SBBHPBBS să«» Eî bine, pentru obţinerea Uriei autorizatiunî de clădire constructorii întîmpină sicane ne maî pomenite. Aceasta în numele unei decizii a primanduî, care impune ca planurile să fie semnate de un architect ,,cunoscut Or, de cite orî numele architectiduî nu sună bine, autorizarea se refuză. Şi ce înseamnă a nu suna bine? înseamnă a fi diplomat, a fi oricît de cunoscut, dar a nu face parte din lista acelora cari, cu samsari, iţi trimit vorbă că numai în schimbul a 2.300 de lei şi cu viza lor pe plan poţi obţine autorizaţia. Va susţine d. primar că nu ştie nimic despre aceasta? Cu atit mai rău, dacă deciziile d-sale sunt aşa concepute ca să deschidă porţile tuturor abuzurilor. Ceea ce ştim, ceea ce afirmăm cu certitudine, e că şicana cea mai scandaloasă domneşte în această privinţă la primărie şi că dacă orimând nu va interveni, o să ajungem să avem intervențiuni umilitoare . p. 6. Colecta noastră naţională LIV Banca populară cooperativă „Desvoltarea“ din comuna Tîrgul Ştefăneşti (jud. Botoşani) 50 lei Liste precedente 15.366 lei 75 b. Tfttal 15.406 lei 75 b. ■KOdată cu suma de maî sus, am primit din partea Bănceî ,,Desvoltarea“ următoarea adresă, căreea ii facem Ioc cu plăcere în întregime spre a putea servi de pildă şi altora . No. 1171 1909 Iunie 8 Onor. Administraţii a ziarului „Adeverii!1 Bucureşti Această bancă, prin stăruinţa semnaţilor, a prevăzut in budgetul pe exerciţiul curent 1909 suma de lei 50 (cincizeci), pentru a veni în ajutorul romînilor de peste Carpali şi de care sumă vă punem în cunoştinţă că am expediat-o prin mandat poştal pe adresa administraţiei dv., rugindu vă a ne trimite o chitanţă pentru a o întrebuinţa ca act justificativ. Totodată vă mai punem în cunoştinţă că am trimis una sută lei şi comitetului pentru ridicarea statuii nemuritorului Domn Alexandru Ioan Cuza — şi vă rugăm să daţi publicităţii în ziarul dv aceste contribuţii, cari credem că va fi un îndemn şi pentru celelalte bănci din ţară. Preşedinte, U. Jocescu Casier, V. C. Cumpătă, învăţător fin * Profităm de acest prilej ca să rugăm în mod stăruitor pe toţi bunii români şi amicii noştri, cari au primit liste de subscripţie pentru Colecta noastră naţională, să binevoiască a ne trimite fără intirziere rezultatul demersurilor lor—aceasta în dorinţa ce avem de a închide în mod definitiv Colecta noastră. Sumele încasate şi orice ofrande benevole se primesc personal de directorul nostru, ori de d. I. Rusu Abrudeanu, sau la Cassa administraţiei ziarului, ghişeul No. 2, din palatul „Adevărului“ Turcia gata de razboi. Arătam în numărul de ori motivele pentru cari credem într’o rezolvare paşnică a Gestiunii cretane. Peste noapte însă ne-au sosit telegrame cari prezintă lucrurile într’o lumină mult maî puţin favorabilă păceî. Maî întăî puterile europene sunt absolut hotărîte să evacueze Creta. Cu aceasta revine însă pe tapet cestiunea: cine s’o ocupe ? Grecii ar voi s’o ocupe eî, turcii sînt hotărîţî s’o ocupedînşii pentru a-şi apăra un teritoriu al lor. Marele vizire într’o convorbire avută cu ambasadorii n’a hezitat să declare limpede că turcia e gata să apere drepturile sale asupra Cretei eventual cu arma. Cei din Atena îşi păstrează deocamdată sîngele rece. Nu vor să maî repete, se vede, ultima lor greşală, cînd au provocat nenorocitul războiu cu Turcia. Acest calm le este înlesnit de declaraţia puterilor cari, afară de Rusia, se încearcă să găsească o modalitate care să împace şi capra şi varza, adică şi să efectueze anexarea la Grecia şi să menţie suveranitatea Turciei în apele cretane. Combinaţia ar fi: Creta să trimită , deputaţi în Camera grecească, iar Poarta să menţie drapelul turcesc în apele cretane, în care scop să întreţie şi puterile cîte un vas de războiu în Creta pentru a susţine drapelul turcesc. Toată cestiunea este însă dacă regimul tînăr turc poate accepta o asemenea soluţiune, care, poate, mergea sub vechiul regim, dar nu merge astăzi. Azi turcia se crede o putere în stare de a-şi menţine singură drepturile sale şi nu poate accepta în acest scop sprijinul vaselor de război şi streine. Acesta e punctul care poate da naştere unui grav conflict. S. CHESTIA ZILEI Războin greco-turc — Ia spune, fraţicule, dacă bătrinilor turţi le-am dat dosul, apa ce o să mai dăm zunilor turţii ! Iar „razziile“ sanitare De Al. Ciurcu .Razziile“ sanitare şi realitatea.— Murdăria din trecut, Capitalei , halele, birturile, cofetăriile, brutăriile, etc.— Ce s’a făcut şi ce mai este de făcut.— Infectarea publicului dela obîrşie.— E de neînchipuit cît de ignorant este venţie a lor şi nu ştimcă alţii, înaintea publicul la noi despre cele ce se petrec în sinul administraţiilor noastre publice şi ce uşor este indus în eroare. E fenomemul cum se scrie istoria la noi. Data exactă a facere! lume! nu se cunoaşte încă; savanţii nu sunt de acord asupra acestui punct. Dar se ştie acum pozitiv că controlul alimentelor în Capitala n’a început decit de săptămîna trecută de cînd cu „razziile“ d-luî dr. Botescu. Pînă atunci n’a existat nic! cel mai mic control al alimentelor şi nu s’a luat de autorităţile competinte nici o măsură care să garanteze sănătatea şi viaţa cetăţenilor în contra intoxicările de tot felu). Măsurile de salubritate şi de higiena publică nu erau cunoscute pînă în săptămîna trecută. Aşa să fie oare ? întreb pe foştii primari în viaţă, pe d-nii general Manu, C. F. Robescu, Procopie Dumitrescu, N. Filipescu, B. Delavrancea, M. Cantacuzino şi foastele lor ajutoare ca d-nii Bibicescu, Safta, Paul Arion, Cezărescu, Solacolu, inc., dacă sub dînşii n’a existat nici un control sanitar şi dacă pe cînd administrau ei oraşul lumea era otrăvită cu alimentele ce se debitează pretutindeni în Capitală, fără ca administraţia lor să fi luat vre-o măsură de îndreptare. lor au luat asemenea măsuri mai cu rost, dar fără tămbălări. Ga e murdărie la noi? Dar cine n’o* ştie? Aceasta e cam in firea poporului din preajma Orientului. Popoarele dela', Nord au, instinctul curăţeni*?î cu mult mai desvoltat decit cele de la Miazărzi. Italienii sînt uri poipor cu o culturii mult, mai vechie decît Engle,iii sau Olandezii, dar nici pe departe nu vei găsi în Italia curăţenia pe care o găseşti in Fnglitera sau in Olanda. Chiar în Franţa, cu o populaţie azi omogenă, o deosebireîntre curăţenia de la Nord şi cea de la Sud. Tinerii de azi ştii! el oare care erai starea de salubritate a Capitalei noastre arinii 20. 30 de ani? Cind le-am face tabloul ar credecă exagerăm.. Dacă e o mare schimbare între starea de azi şi cea de eri, aceasta se datorează măsurilor, energiei, stăruinţei de tot momentul, munceî uriaşe a predecesorilor d-lor Vintilă Brătianu şi din Botescu. Le-ar şedea bine acestor domni să fie mai modeşti, cu atît, mai vîrtos că n’au făcut încă absolut nimic pentru acest om ,raş de cît a bate apă în piuă timp de douî ani. Ceea ce a făcut, d. dr. Botescu cu razziile: d-luî e o copilărie, un înoft, o nimicat toată în comparaţie cu adevăratelemăsuri de igienă publică luate de alţii şi pe cari le voia enumera în curînd.Controlul alimentelor era pe timpul cît am fost ajutor de primar—şi cred că şi, sub alte administraţiuni—un lucru cu« rent şi scotocind prin archiveîe judecă toriilor se pot găsi vrafuri de procese«, verbale de dări în judecată pentru con« travenţiî de asemenea natură. Dar antecesorii d-,lui Botescu, cu toat’ că nu s’aft lăudat, nu s’att mărginit săi descopere un burduf de brânză stricată,refuzată de Soc. „Mercur“, și o sută grame de unt rînced la cutare restau- rant, ca au descoperit, adevărate fabrici da alimente otrăvitoare cu cari se otrăvia mai ales populaţia săracă. S’a făcut un război fi fără milă tuturor bragagericilor unde se întrebuința' aeliarina în locul zahărului, materiile coloranta cele maî toxice, cu care sei falsificatt băuturile spirtoase. Acestea constituiau un adevărat pericol pentru sănătatea publică, căci pe cînd în contra unui patrician fabricat din canid,■ împuţită ne apăra organul nostru pliastic, natura nu ne-a înzestrat, cu nici unui organ ca să putem deosebi zachărul de zacharină şi să distingem materiile colorante inofensive de cele otrăvitoare. Căcî să nu ,,prea exagerăm pericolul intoxicare! cu carne împuţită prin restaurante. Mănîncşi eu de vre o 35 de an! prin tot felul de birturi şi numi-am stricat niciodată stomacul din cauza aceasta. Trebuie să presupunem pe concetăţeni! noştri din cale afară „pahonţî'! pentru ca să li se servească prin birturi mîncăr! împuţite şi eî să nu arunce cu farfuria în capul birtaşului. ,La dreptul1 vorbind mie, mi s’a înlimplat adesea îm Viena şi în. Paris să mi se servească prin birturi bune mîncăr! din carne putrezită şi mi-mî aduc aminte să mi Maî întreb pe toţi foşti! şi actuali! medici comunali, pe fostul şi pe actualul şef al serviciului sanitar al comunei pe foştii şi pe actuali! şef! ai direcţiei sanitare, pe foşti! şi pe actuali! membri a! consiliului sanitar superior, în fine întreb în mod cu totul special pe d. dr. Orleanu dacă pînă acum cincî-şease zi,la eî nu şî-au îndeplinit datoria pentru care sunt plătiţi, ci şi-au bătut joc de slujba lor şi de banii contribuabililor. Căci aceasta rezultă din tot ce actuala administraţie comunală face a se publica prin ziare şi dacă lucrurile stau aşa, apoi toţi cei mai sus numiţi merită nu numai dispreţul public, dar încă unii —ceî ce sînt şi azi în slujbă—trebuesc numai de cît, destituiţi, iar toţi cu toţii laolaltă trebuesc daţi în judecată. Şi cînd zic toţi, înţeleg chiar şi pe d-nuil Vintilă Brătianu şi pe însuşi d. dr. Botescu, căci aceştia fiinţează de maî bine de douî an! încapul comunei şi abia,săptămîna trecută s-au deşteptat că alimentele trebuiesc controlate, că administraţia comunală are menirea de a îngriji de sănătatea cetăţenilor prin tot felul de măsuri de salubritate şi de igienă publică şi chiar privată. Dar oamenii aceştia sunt nişte naivi; lor li se pare că au descoperit praful de puşcă cînd el e descoperit de mult. Mie îmi fac efectul calului care se sperie de propriul sau... strănut. Aşa e, cînd vin oameni nou! în capul unei administraţii; neavînd nici o cunoştinţă de tot ce s’a petrecut. înaintea lor, îşi închipuesc că lumea începe de la eî, şi cînd iaucîte o măsură—deşi foarte tardivă şi adesea sugerată de subalterni! lor—în cazul de faţă de către d. dr. Orleanu, neobositul şef al serviciu-,luî sanitar—eî îşi închipuie că e o fii »aaaaaBttwm «g «t-a* se fvine în vânzare Vol. 15-lea plinetopisiți de CONST, MILLE 500 pagini. Copertă ilustrată de N. Kantu. A