Adevěrul, septembrie 1911 (Anul 24, nr. 7891-7920)
1911-09-19 / nr. 7909
< Anul AA IV-lea Mo. /90Ș 6 Bal l Exemplarul^ nagBaBnaBranERgnMBHMSBHaa agau FONDATOR UTO — ®| DIRECTOR POLITIC ALEX. V. BELDIMANN |||j^â ill “|||| COM3 T. MILLE R^'^ÉÍWB/^ flPR3^|S SlS§jf|S §l|fi|§ PUBLICITATEA CONCED ATA EXCLUSIV JfflSW țjjjfl ^ f^f^jjj ȘR^ jfgf|Ș|§ B ill! Bili §11$ Agenției de Publicitate j\&g iHlfil fpfjgallffil ^W^gk MfMl h9B^ÎÎA «ffreî î»”n "• • * • ", ORDAROL SCHULDER A Comp. WM ||| Ig^M IjjgM Ijjgpyfia M ülg§| |g| Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 IffPip fll§l ÍPIb «ZwiffimwM ^faT Z!^ Kaffi SN1ÍÍ BÜH pttÉlli f ■,*,■•■,? | ----------iMfW Qpa §£ifi Ml w i BHffl ISI f^LJPi JmS iR ML plpLv^fv^v V? .. București, Strada Sărindar No. 11 mMtmap ESeämm v^i^sISííid WMaaT hmăf Tumt&mr mama » ” străinătate « 12/40 «'❖n Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi • broulle ziarului. ESM lafinal üMasi :y^;^Luni 19 Septembrie 19N1 Abonamente cu premii. F“ »•_l......................................................................I.*» *o— .. ff.jy Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 mWM filidgffl împăcarea Conservatorilor -----------MN----------- Cine cîștigă —■ Cine pierdem? De astă dată se spune că cele două tabere conservatoare sunt pe punctul de a se împăca. Ba chiar se precizează că în principii împăcarea este ca și făcută. Ceea ce însă ține pe loc tratativele, sînt condițiunile împăcărei. D. Take Ionescu cică cere ca o condițiune sine qua non, dizolvarea imediată a parlamentului, pe cînd d. Carp—de astădată chiar d. Carp— pretinde ca dinții să se facă împăcarea și apoi să survină dizolvarea. Mărturisim că nu știm cu preciziune dacă împăcarea se va face și încă mai puțin in ce stadiu sînt tratativele. Și lucrurile sînt foarte explicabile. Desigur că cei doi șefi de partide nu discută punctele împăcărei avînd la dreapta lor cite un reporter politic. Această operație se săftea, a odată, dar pe semne că experiența -ji,’a,i dat loăciie satisfăcătoare și de aceia s’a vechiu al tratativelor se•si *• #r Ceea ce este sigur, este că se tratează împăcarea, că de dînsa sînt preocupate spiritele tot atît de mult ca și de războiul italo-turc, bineînțeles spiritele dela noi. Indiferent însă de rezultatul tratativelor, presupunînd că ele vor fi încoronate de succes, este de datoria noastră să cercetăm cum ar fi urmările și dacă d. Take Ionescu va cîștiga făcînd împăcarea ori dacă țara va avea vre un folos punîndu-se capăt luptei dintre taberele conservatoare? Ca întotdeauna ne vom spune părerile fără de reticență și fără de înconjur. Noi credem că în partidul boeresc conservator d. Take Ionescu nu va putea ocupa locul ce-l merită — adică primul loc. Sunt prea multe interese în joc, prea multe prejudecăți, ambiții personale și de clasă sunt acolo, pentru că d. Take Ionescu, mai devreme sau mai tirziu să nu fie silit să repete gestul sau de răzvrătire și de închegare al unui alt partid — de astă-dată democratic. In adevăr să presupunem împăcarea făcută. In partidul conservator în loc de trei nuanțe cari își dispută azi preponderența, vor fi patru : tachiștii, filipescanii, marghilomaniștii și cantacuziniștii. Fatalmente d. Take Ionescu va trebui să se unească cu una din aceste nuanțe ori chiar cu două. Aplana deasupra tuturor este foarte nobil și frumos, dar în politica țarei romînești, trebue să fii cu cineva dacă vrei să însemnezi ceva și să nu fi devansat și eclipsat. Să presupunem că d. Take Ionescu se va uni — cum este și firesc— cu d. Filipescu și cu fiii Nababului împotriva d-lui Marghiloman și că acesta va fi răpus. In ziua dinții a victoriei, d-sa la rindul sau va deveni ținta luptelor d-lui Filipescu — care împreună cu fiii Nababului și nu’î esclus chiar cu d. Marghiloman, va reîncepe hărțuiala de altădată, îi va face imposibilă viața, îl va sili din nou să plece din partid. Și lucrul este foarte verosimil — deoarece este esclus ca d. N. Filipescu să admită șefia d-lu d. Take Ionescu și oricu acesta ar avea puterea morală și numerică, d. Filipescu este prea maestru în intrigă și„mici infamii”, în ,,lovituri”, pentru ca să nu fie d-sa învingător și d. Take Ionecu să reînceapă a ceea ce a fost nevoit să întreprindă cînd a întemeiat partidul democrat conservator. In această împrejurare împăcarea pentru șeful democraților este, pur și simplu, o amânare a soluțiunei procesului d-sale cu d. N. Filipescu, proces care nu se poate sfîrși decit, prin distrugerea definitivă a unuia din adversari * * . De altfel de pe urma împăcărei țara nu are decit să sufere. In prima linie ea pierde speranța înființărei unui partid și al unui curent democratic. Hărțuit de intrigi, redus la neputință de prejudecățile boerilor, d. Take Ionescu nu va putea democratiza partidul conservator. Regele își va vedea realizat idealul său, al celor două partide, alternativ luînd puterea, iar d. Take Ionescu se va mărgini doar să se strecoare printre împrejurări și evenimente și să nu-și poată da măsura talentului și a aptitudinelor sale de ministru. Neînțelegerile și luptele intestine, pe lingă aceasta vor ține pe loc oriși ce activitate rodnică. In tot cazul se va pierde un ideal, se va distruge un avînt popular și cine știe, dacă altădată, mai tirziu, șeful de astăzi al democraților, făcînd apel din nou la mulțime, va mai fi ascultat și va putea să înjghebe a ceea ce ar fi putut face acum, dacă nu ar fi făcut greșeli de neertat și dacă nu ar fi dat dovadă de o totală lipsă de a voi. * * # Trebe însă să recunoaștem că totuși cel puțin o parte bună va avea această întregire a forțelor conservatoare. Ea va avea de rezultat distrugerea definitivă și totală a caracatiței brătieniste, desființarea molimei Celor trei frați. Conservatorii uniți. Dinastia care n’a trăit în ultimul timp decit grație d-lui Take Ionescu, își va vedea ultima speranțță apusă. Foarte ușor va fi, un joc de copil, ca toată citadela brătienistă să fie pusă la pămînt, ca partidul liberal să fie scăpat de șefia nenorocită a Celor trei fraț. Se va da asalt la Creditul rural, la Banca Națională, la tramvaiele zise comunale, la Casa Rurală, la Băncile populare și familia Brătianu va fi scoasă ori din politică ori din afaceri. Dacă acesta va fi rezultatul împăcărei conservatorilor, tot va fi un bine și încă unul apreciabil, căci va însemna însănătoșirea în parte a vieței politice și salvarea țărei din mina acestor acaparatori fără de rușine și fără de scrupule. Și cu atît mai ușor se va face această dezrădăcinare, cu câ, întreaga opiniune publică, întreaga țară, va colabora la apararea contra holerei Dinastiei * * * Așa vedem noi situațiunea și credem că nu ne înșelăm. De altfel, și bunul simt precum și cunoașterea evenimentelor și mai ales a oamenilor ne spun tot la fel. E și posibil să ne înșelăm, dar nu credem. I CONST. MILLE NAZBITII Prevederile Prensului Se știe că milioanele babacului și cinematografele, ce exploatează, permit prensului să prevadă și să prezică de două ori pe zi soarta Europei și a celorlalte continente. Astfel Vineri dimineața Premiul constata că «cine tratează, nu se bate“, că Turcia și Italia tratează și prevedea, cu diplomatica sa perspicacitate că „un războiu turco-italian e tot ce poate fi mai puțin probabil“, că „aceste state numai pentru războaie nu sunt pregătite“ și „dacă un războiu nu va fi“, degeaba „un ziar de dimineață îl prevede“!.... Toate acestea Prensul le spunea Vineri dimineața și azita a fost de ajuns ca Vineri după ameaza Italia să declare războiul Turciei, fără să aștepte vr’un aviz prealabil al Prensului! Morala afacerei: luați-vă după „prensa“ I Prensului, dacă voiți să fiți bine informați! Pac. Cereți astazi Duminecă 18 Septembrie prima fascicolă din: ------------------ORFANA “Mare Roman de senzație PRIMA FASCICOLA GRATIS - 1 RĂZBOIUL ITALO-TURC Importanți Mici a Tripolisulul — Punctt de vedere german Conflictul, izbucnit din pricina pretențiunilor Italiei în Tripolis, deșteaptă interesul pentru chestiunea importanței economice a acestei, pentru moment, provincii turcești... Firește, deocamdată, pentru judecarea acestei chestiuni, avem numai puține amânunte. Unele date, însă, ce pot fi socotite ca autentice, ni le oferă raportul comercial pe care consulul Germaniei în Tripolis, dr. A. Tilger, l a trimis, pe anul 1909, ministrului sau de interne. Bineînțeles, lucrurile sunt prezentate aci din punctul de vedere german și, deci, poate nu tocmai obiectiv; cu toate acestea credem că raportul în chestie e destul de edificător și ne facem datoria de a-1 rezuma pentru cititorii noștri. * * Pentru moment, spune d-rul Tilger, importanta economică a Tripoîkului e mică. Cultivabili sunt, în total, numai 60.000 kilometri, adică o pătrime sau o cincime din întinderea întreagă a țărei. Exploatarea ei este îngreuiată, în special, de chestiunea apei, căreia i se află acum o deosebită importanță, încercîndu-se crearea unor noui izvoare de apă și introducerea unui mai bun sistem de conducte. Că Tripolisul nu-i cu totul impropriu pentru o colonizare agricolă, reesă din faptul că numitul consul spune în raportul său că agricultorii germani, cari ar fi înarmați cu multă răbdare și cu ceva capital, și cari cunosc viața și limba orientului, ar putea găsi de pe acum chiar și, cu atît mai vîrtos, într-un viitor destul de apropiat, teren pentru întreprinderi mai mari sau mai mici. . Activitate minieră nu există pînă acum. Se exportează ceva carbonați de sodiu, ce se găsesc în Fessan, partea sudică a Tripolitaniei, înainte se exporta și sulf. Aci, însă trebue să avem în vedere că o exploatare serioasă a comorilor minerale — cari ar da rezultate excelente in ce privește fosfatele, probabil și ferul și alte metale — n’a avut loc pînă acum. Și aceasta din pricina dificultăților pe cari le ridică guvernul turc. Se găsesc, de altfel, și cărbuniil, pare că calitatea lor nu este socie în scopuri de încălzire. In ce privește afacerile de bancă se pare că Tripolisul este deservit mai cu seamă de Banca di Roma, sau mai bine zis de Società Coloniale, afiliată acesteia. Dimpotrivă, interesele germane gravitează spre filiala Băncii Imperiale Ottomane, din Tripolis, pe lângă care ia rang și banca particulară E. Labi. * Relativ, la relațiunile comerciale, consulul german consiliază ținerea în rezervă, mai cu seamă, accentuează el, că termenele de plată lungi nu sunt de loc indicate. Se are în vedere aci că recurgerea la tribunalele tripolitane nu pare tocmai profitabilă, deoarece Cunoscătorii cei mai buni ai țării preferă o împăcare amiabilă cu o pagubă de 50 pînă la 60 la sută, decit să tranșeze diferendele pe cale judiciară... Industria e foarte slab reprezentată în Tripolis. Industria manuală produce lină și țesături de lină și mătase, apoi rogojini, pe lingă acestea se lucrează și argintul. Se mai găsesc, iarăși, cîteva mici cuptoare de cărămizi și făbrici de săpun, precum și două șantiere neînsemnate și, în sfîrșit, o fabrică de gheață. In vremea din urmă Banca di Roma a chemat la viață o moară cu aburi, cu un capital de 400.000 lei, și o fabrică de ulei, cu un capital de 300.000. întreprinderi industriale germane lipsesc cu totul, și consulul german nici nu le indică în împrejurările actuale. Navigația e deservită de trei linii italiene și una franceză, dar real szarea portului din Tripolis și a celorlalte porturi tripolitane împiedică regularitatea serviciului de poștă. Intervin, adesea, întîrzieri chiar și de 14 zile. S’au făcut, e drept, propuneri pentru îmbunătățirea situației portului din Tripolis; de asemenea și guvernul turc a prevăzut suma de 6 milioane, în acest scop. Dar, în vremea din urmă, aceste porniri au rămas, pare-se, în stagnare. In total, în 1909, au intrat în portul Tripolis 495 corăbii și 331 vapoare, printre care numai douăzeci vase germane. Cele mai multe : 304 turcești, 230 italiene și 127 de ale Tunisului. La importul în Tripolis, Germania a participat cu 22000 lei, lemne de construcție, 36.000 lei, lină și stofe de mătase, 43.000 lei, fier și mărfuri de fier, 77.000 lei, cereale și făină, 130.000 lei, zahăr, mirodenii, cafea și ceai. In total, importul german s’a ridicat la 387.000 lei, dintr’un import general de 8.75 milioane lei. Exportul german din Tripolis, în 1909, s’a restrîns la 9539 lei, dintr’un export total de 4.03 milioane lei. Italia a participat la import cu 1.96 mii lei și ia, astfel, rang, în capul tuturor: Angliei și Maltei îi revine 1.79 mii. lei, Egiptului 1.62 mii. lei (aproape numai cereale și făină), Franței și Tunisiei 1.61 mii. lei și Austriei 1.02 mii. lei. In ce privește exportul din portul Tripolis, Italiei îi revine 0.36 mii. lei, pe cînd Angliei și Maltei 2.30 mii. lei, Franței și Tunisiei 1.04 mii. lei, Egiptului 0.15 mii. lei și Austro-Ungariei 25.426 lei. Comerțul german se află în mina reprezentanților, în vreme ce voiajorii comerciali germani nu vin aproape de loc in Tripolis. Aceste date sunt suficiente pentru a dovedi că importanța economică a Tripolisului este, pentru moment, mică — și că, mai ales, interesul economic al Germaniei pentru Tripolis e de minimă importanță. Nu se știe, însă, sau, mai bine, se poate prevedea de pe acum ce însemnătate poate căpăta mîine. Aceasta, bineînțeles, depinde de felul cum se va rezolva conflictul italo-turc. Ceea ce rămîne să vedem: ------------**----------Ura în politică "actul Marghiloman-Ionel Brătianu Frații Brătianu se lamentează împotriva urei cu care a pornit contra lor regimul d-lui Marghiloman. ! ! — De ce nu ne sînteți adversari ? De ce ne sînteți vrăjmași ? se întreabă Cei Trei Frați, vorbind tot d-luî Marghiloman. Se vede că nici o ură din lume nu li se pare mai cumplită ca aceea împotriva gheșeftului tramwayului!... Ne-am întrebat și noi, nu cumva o fi și ură în pornirea d-lui Marghiloman și atunci ni s’a ivit o altă întrebare : — De unde însă această ură? Unul din oficioasele brătieniste punîndu-și aceiaș întrebare, răspunde : — Din fericire taina nu resistă unei examinări mai apropiate. Ni se par foarte misterioase și cabalistice aceste cuvinte. — Așadar, există o taină a acestei uri ? Atunci care e taina ? Să se dea pe fată ca s’o știm și noi și lumea — mai ales că e o taină care a stîrnit atita ură!... De ce însă monitorul brătienist adaugă că „din „fericire taina nu resistă unei examinări „mai apropiate”? Că nu rezistă unei examinări mai apropiate — se poate o credem chiar. Dar atunci, de ce „din fericire”?!... Noi vom spune : „din nenorocire” ! ! Se încearcă o explicare a acestei ure pe tema „urei neputinciosului, care piscuieste pe adversar pentru puterea și superioritatea sa”. De aici să fi pornit ura d-lui Marghiloman contra d-lui Ionel Brătianu ? Cum adică? Talentul, puterea și superioritatea d-lui Marghiloman să fie în așa de prăpăstioasă disproporție cu talentul puterea și superioritatea d-lui Ionel Brătianu ? Numai simplu faptul că cel dintîi el a urmat ca ministru de interne celui de al doilea înlătură o asemenea disproporție. Atunci, încă odată : — Dacă ură este din partea d-lui Marghiloman, apoi — vorba oficiosului brătienist: „De unde această ură?” Din senin, de sigur că nu. * ■)£ Tedescop CHESTIA ZILEI Situația internațională buzunare!! Puterile se operează una pe alta ca cei mai fini operatori de n Adeveruri Procopiade !. Ilustrul Procopsiu, pe care conu Petrache l-a destituit din funcția de interviewer pe Calea Victoriei, afirmă aseară că directorul Adevărului are botniță în chestia împăcărei. A nimerit’otaman cînd directorul Adevărului își dăduse articolul pe care-l vedeți în capul paginei de azi. Societatea Protecției Animalelor ar putea să trimeată o botniță ilustrului Procopsiu !... Alta Procopsiul „Ci pandanțului“ se răzbună groaznic împotriva dlui Take Ionescu numindu’l aseară....... ministru de instrucție în cabinetul Carp, de unde mai alaltă ori îi prezicea că va lua succesiunea lui Conu Petrache. Să te ferească D-zeu de neputința prostului ! Sinuciderea Pressa brătienistă e ffe îngrijată ca împăcarea conservatorilor să nu fie o sinucidere a d-lui Take Ionescu. E posibil ca peste cîteva zile ea să anunțe că d-nul Take Ionescu s’a și sinucis. Dacă ne aducem bine aminte n’ar fi pentru întăia oară că „Violența“ ar publica o asemenea știre !! Rigoletto -----------■**----------- Trebue să dai prilej cuiva ca să te urască astfel. Și dacă vrei să supui conștiinței publice aprecierea acestei uri, trebue să supui aprecieri sale și cauza — „taina” — acesteî uri, ca să judece ea de care parte e dreptatea. . Ura politică, oricît de înverșunată ar fi, păstrează caracterul politic și frații Brătianu ștm că nu a fost în Romînia ură politică mai mare ca aceea dintre Ion și Dumitru Brătianu. Cînd însă oameni politici săvîrșesc în viața lor privată acte de acelea cari pot stîrni consecințe grele în viață publică, nu ei sînt chemați a ridica chestia urei în politică, fiindcă sînt cei dinții cari au semănat’o prin actele lor. On est puni par ou Von a péché. “■■■■ **----------- Mentor. 0 anomalie vexatoare — Cum se șicanează lumea la frontiera noastră cu Ungaria — Prin § IX al convențiunei de comerț, în vigoare, dintre Austro-Ungaria și Romînia, s’au prevăzut punctele de intrare a animalelor și produselor de animale. Intre altele — după cum se știe — este prevăzut și punctul Bran-Giuvala. In acest scop, pe timpuri, medicii veterinari respectivi ai ambelor state, locuiau chiar în clădirile de la frontieră. De curînd însă, sub diferite pretexte, acești slujbași ai statelor român și ungar au găsit cu cale să se acomodeze foarte potrivit cu interesele lor personale și s’au stabilit: cel din Romînia în comuna Dragoslavele din județul Muscel, distanță de aproape 30 km. de la graniță, iar cel din Ungaria, în localitatea Bran, depărtare de 15 km., fără a ține in seamă că cu acest mijloc aduc cele mai mari greutăți trecătorilor cari au interese a circula cu animale de transport. Așa, partea cea mai grea, este pentru numeroșii cărăuși, cari au afaceri zilnice de a trece dintri o parte in alta a țărei. Și iată de ce ,D. Dunăreanu, medicul punctului Giuva« la a luat de curînd o dispozițiune ca toate animalele de transport la intrarea lor în țară, să fie prezintate pentru vizita d-sale in comuna de reședință Dragoslavele. Indiferent este pentru d-sa dacă interesele cărăușilor le impun acestora să ia alte direcțiuni decît drumul spre Dragoslavele. Se întimiplă adeseori ca cărăușii să aibă afaceri pentru transportul diferiților vizitatori străini cari merg numai pînă la peștera Dîmbovicioara. Ei bine, de la graniță și pînă la peș iteră nu e nici jumătate din întreaga distanță pînă la comuna Dragoslavele și cu toate astea bieții cărăuși urmează să se prezinte neapărat d-lun medic veterinar în scopul de a le vizita caii. Altă dată — și aceasta în cele mai multe cazuri — cărăușii au afaceri pentru transportul de fructe și legume verzi din comuna Rucăr de unde le cumpără și le exportă apoi prin Giuvala în Ungaria. Și cu aceste ocazii, în loc să se înapoeze în aceiași zi — distanța fiind relativ mică — totuși mi o pot face din cauză că trebue să mai bată caii încă 14 km. pînă la di. medic veterinar/ Dacă vreunul din cărăuși cari domiciliază' In apropierea frontierei au ocazională nevoe a trece călare în Ungaria pentru un mic interes,— chiar numai de citeva ore, vă închipuiți ce greu îi vine ca să parcurgă cineva! distanța de aproape 30 kilometri până tn comuna Dragoslavele, spre a obține de la un medic respectiv actele relative la trecerea graniței. Și alte cazuri nu se prezintă în cari călători sosiți din alte direcțiuni decît drumul Dragoslavelor, au fost siliți a se înapoia,—i renunțînd totdeodată și la interesele lor, din cauză că fără actele medicului veterinar nu li s’a permis trecerea. Intre altele, vom cita un caz mai însemnat . In ziua de 15 (28) Iulie a. c. d. dr. Rosen, ministrul Germaniei în București, fiind în escursiune de plăcere pe munții din județele Dîmbovița și Muscel, însoțit de familia d-sale, precum și de mai multe doamne și d-șoare, s’au prezentat la granița Giuvala spre a eși din țară cu 9 cai, urmând a continua escursiunea în munții din Ungaria. Din cauza însă că, pentru cai nu posedau certificate de sănătate nu li s’a permis trecerea. Totuși d. Rosen și ceilalți escursioniști au trecut frontiera fără permisiunea agenților vamali , dar ca consecință după sosirea la Bran li s’au confiscat caii.A trebuit apoi ca ministrul Germaniei să facă energice demersuri spre a-i pune caii în libertate. Aceasta, negreșit, s’a petrecut cu un personagiu de talia Excelenței Sale ; să vedem însă cine altci ar avea curajul să se explie rigorilor legilor și procedeurilor funcționarilor. Medicul din Bran (Ungaria) nu eliberează certificate de trecere decît pentru un termen de maximum 30 zile. Dacă se intîmplă insă că, forțați de împrejurări călătorii să intîrzie numai cu o singură zi, peste termen, nu li se admite trecerea de cii sub achitarea sumei de 20 coroane pe cari le pretinde cai spese de transport de la Bran și pînă la linia frontierei, unde zice că trebue să viziteze casî.— cu toate că dînsul este in mod exclusiv plătit ca medic de punct. Dacă însă, medicii punctelor ar sta la frontieră, conform stipulațiunilor din convenție nu s’ar aduce asemenea vexațiuni călătorilor și chiar comerțului în genere, — știut, fiindcă în relațiunile țărilor la punctele unde nu există cale ferată — schimbul de mărfuri se face tot cu mijloacele de transport, al animalelor. I. R. A. CĂRȚI ȘI REVISTE Dr. C. I. Istrate: „Macedonia“ In primăvara anului acestuia, un grup de compatrioți au făcut o escursiune în Macedonia pentru a vizita satele și orașele fraților noștri de la Pind și a studia viața socială a Aromînilor. Printre escursioniști — conducătorul lor chiar — era și distinsul nostru academician și profesor universitar d. dr. G. I. Istrati, care și-a luat în urmă sarcina de a rezuma într-o broșură impresiile pe cari le-au avut în această frumoasă călătorie. Broșura a apărut și cuprinde mai inti! un interview acordat de savantul profesor ziarului „Dimineața“ imediat după întoarcerea din escursiune și apoi o comunicare făcută la Academie asupra călătoriei. Dintre toate genurile de scrieri, fără îndoială că cele mai interesante pentru vremurile noastre de expansiune culturalăpractică sunt descrierile de călătorii. Cînd un scriitor știe să vadă — și d. dr. Istrati a dovedit că are această însușire încă de cînd a publicat relația călătoriei sale la Cairo — cînd știe să sintetizeze, să prindă partea interesantă a celor ce-î trec, pe din mintea ochilor în variatul cinematograf care e o călătorie, cînd are ochiul ager și pătrunzător al omului de studiu care sub mirajul formelor are putința de a prinde realitatea, atunci relația de călătorie capătă un deosebit interes, fiind prin genul ei ușoară la cotit și totuși plină de învățăminte. In publicistica franceză din ultimii ani nu cunosc cărți mai interesante decit descrierile de călătorie ale lui Jules Ruret prin America și Germania. Broșura d-lui dr. C. I. Istrati prezintă pentru noi un interes mai apropiat prin faptul că se ocupă de Macedonia, provincie despre care vorbim atita, pentru care cheltuim atita, dar pe care o cunoaștem atît de puțin. Au mai fost, desigur, romînî prin Macedonia și literatura noastră numără cîteva descrieri de călătorii prin acele locuri. Nici una însă nu se înfățișează ca un studiu întreg, cuprinzînd totalitatea cunoștințelor pe cari le-am dori despre patria aromînilor. Așa, descrierea lui Dimitrie Bolintineanu e prea sumară, întemeiată pe date nu prea exacte și alcătuind o operă mai mult literară. Cartea lui Ioan Nenițescu Dela romînii din Turcia, europeană are mai mult caracterul unei „cercetări istorice și geografice de cabinet“, și apoi autorul ei n’a vizitat decît prea puține centre românești. D. C. Burileanu, care a făcut o lucrare foarte conștiincioasă, s’a ocupat numai de romînii din Albania. Așa încit, după cum constată d. dr. Istrati, nu cunoaștem prea puțin starea, adevărată în care se află frații noștri din acele părți și suntem încă în așteptarea unui s studiu precis și amănunțit asupra situațiunei lor reale, etnografice, culturale și economice. Nici broșura d-ui dr. Istrati nu este acea carte mult așteptată, căci d-sa, atît în articolul din „Dimineață” cit și în comunicarea făcută la Academie, s’a mulțumit să expună numai în chip sintetic impresiunile cu cari s’a întors din acea călătorie. Autorul însă făgăduește că va trata în chip mai complect chestiunea macedoneană într-o lucrare pe care o pregătește și care va cuprinde o descriere pe larg a impresiilor ce a căpătat în decursul escursiune prin Macedonia. Locurile vizitate de d. dr. Istrati sunt cele de pe linia care, pierind din Belgrad, trece prin Niș, Vesküb, Köpruli (Veles), Perlepe, Crușova, Bitolia (Monastir), Vodena, Cavaseria, pînă la Salonic. In afară de această linie, escursioniștii au mai făcut o călătorie de pătrundere, pe la muntele Diavata, prin Bezna, Ohrida și Struga. Autorul broșurei a avut prilejul să culeagă în decursul acestei călătorii numeroase date geografice și etnografice cum și foarte interesante amănunte asupra vieței economice și sociale a aromânilor. Iată, de pildă, ce ne spune în privința starei materiale a populațiunei aromânești în deosebi, care e mult mai bună decît s’ar crede : „Romînii trăesc cu multă economie, muncind din greu , cu siguranță însă, după cire am văzut în acele regiuni, ei sînt cu mult mai superiori populațiunea noastre rurale. Totuși bulgarii i-au întrecut ca proprietari rurali, căci au cuprins toate șesurile și văile mai întinse, de unde ai noștri au fost desființați, asimilați, sau împinși către regiunile mai pustii. „Bulgarii cuceresc pământurile zilnic și păliind tot mai departe constituindu-se proprietari pe locurile rurale. Zilnic domeniile mari ale beilor trec în mîinile iobagilor bulgari, cari astfel capătă drepturi mai hotărîte Țara cu dominațiunea turcă. „De altfel și romînii au început a face acelaș lucru, ceea ce am constatat în drumul de la Vodena spre Cavaselia”. Satele, constată apoi autorul, sînt mult mai frumoase ca alev noastre. Casele extrem de curate, încărcate cu covoare de mare preț. Chiar și cele mai modeste, deși zidite pe rîpi și ponoare, par mai mult niște vile pentru vilegiatură. D. dr. Istrati dă apoi numeroase date asupra portului aromânilor și asupra limbei lor. O constatare foarte interesantă: Analfabeți, printre bărbați, mai nici nu se găsesc între aromîni decît doar 1—2 la sută, căci ei mai toți știu româna, bulgara, albaneza, greaca, turca ori chiar engleza. Popor de comercianți ei n’ar putea trăi fără cunoașterea unei limbi Situația elementului romînesc însă este foarte critică, din cauză că se găsesc resfirați pe suprafețe mari și în centre nu tocmai avute în populație romînească. Apoi, expatriindu-se mereu, rîndurile românilor se răresc .Afară de două puncte extreme, unul spre apus în Albania, altul spre miazăzi în Tesalia, localități în cari se află mai compacți, restul e alcătuit numai prin linii cari denotă de regulă coamele catenelor muntoase pe unde s’au refugiat pe vremuri. D. dr. Istrati vorbește mai pe larg asupra situației aromînilor în comerț, asupra luptelor pe cari au să le ducă cu popoarele conlocuitoare pentru păstrarea ființei lor naționale și închee cu un apel către conducătorii acestei țări ca să înlesnească aromînilor dreptul de a avea clerul apr propriu, necesitate pe care o simt adine. î. iii. f I