Adevěrul, septembrie 1911 (Anul 24, nr. 7891-7920)

1911-09-19 / nr. 7909

< Anul AA IV-lea Mo. /90Ș 6 Bal l Exemplarul^ nagBaBnaBranERgnMBHMSBHaa agau FONDATOR UTO — ®| DIRECTOR POLITIC ALEX. V. BELDIMANN |||j^â ill “|||| COM3 T. M­I­L­L­E­ R^'^ÉÍWB/^ flPR3^|S SlS§jf|S §l|fi|§ PUBLICITATEA CONCED ATA EXCLUSIV JfflSW țjjjfl ^ f^f^jjj ȘR^ jfgf|Ș|§ B ill! Bili §11$ Agenției de Publicitate j\&g iHlfil fpfjgallffil ^W^gk MfMl h9B­­^ÎÎA «­ffreî î»”­­n "• • * • ", OR­DAROL SCHULDER A Comp. WM ||| Ig^M IjjgM Ijjgpyfia M ül­g§| |g| Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 IffPip fll§l ÍPIb «Zw­iffimwM ^faT Z!^ Kaffi SN1Í­Í BÜH pttÉlli­ f ■,*,­­■•­■,? | ----------­­iMfW Qpa §£ifi Ml w i BHffl ISI f^LJPi JmS iR ML plpLv^fv^v V? .. București, Strada Sărindar No. 11 mMtmap ESeämm v^i^sISííid WMaaT hmăf Tumt&mr mama » ” străinătate « 12/40 «'❖n Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespon­denții săi • b­roul­le ziarului. ESM lafinal üMasi :y^;^Luni 19 Septembrie 19N1 Abonamente cu premii. F“ »•_l­......................................................................I.*» *o— .. f­f.jy Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 mWM filidgffl împăcarea Conservatorilor -----------MN-----------­ Cine cîștigă —■ Cine pierdem? De astă­ dată se spune că cele două ta­bere conservatoare sunt pe punctul de a se împăca. Ba chiar se precizează că în principii­ împăcarea este ca și făcută. Ce­­ea­ ce însă ține pe loc tratativele, sînt con­­dițiunile împăcărei. D. Take Ionescu ci­că cere ca o condițiune sine qua non, di­zolvarea imediată a parlamentului, pe cînd d. Carp—de astădată chiar d. Carp— pretinde ca dinții să se facă împăcarea și apoi să survină dizolvarea. Mărturisim că nu știm cu preciziune dacă împăcarea se va face și încă mai pu­țin in ce stadiu sînt tratativele. Și lucru­rile sînt foarte explicabile. De­sigur că cei doi șefi de partide nu discută puncte­le împăcărei avînd la dreapta lor cite un­­ reporter politic. Această operație se să­­ftea, a o­dată, dar pe semne că experiența -ji,’a,i dat loăciie satisfăcătoare și de aceia s’a vechiu al tratativelor se­•si *• #r Ceea ce este sigur, este că se tratează împăcarea, că de dînsa sînt preocupate spiritele tot atît de mult ca și de războiul italo-turc, bine­înțeles spiritele dela noi. Indiferent însă de rezultatul tratative­lor, presupunînd că ele vor fi încoronate de succes, este de datoria noastră să cer­cetăm cum­ ar fi urmările și dacă d. Take Ionescu va cîștiga făcînd împăcarea ori dacă țara va avea vre­ un folos punîndu-se capăt luptei dintre taberele conserva­toare? Ca în­totdeauna ne vom spune părerile fără de reticență și fără de înconjur. Noi credem că în partidul boeresc con­servator d. Take Ionescu nu va putea o­­cupa locul ce-l merită — adică primul loc. Sunt prea multe interese în joc, prea multe prejudecăți, ambiții personale și de clasă sunt acolo, pentru că d. Take Ionescu, mai de­vreme sau mai tirziu să nu fie silit să repete gestul sau de răzvrătire și de închegare al unui alt partid — de astă-dată democratic. In ade­văr să presupunem împăcarea făcută. In partidul conservator în loc de trei nuan­țe cari își dispută azi preponderența, vor fi patru : tachiștii, filipescanii, marghilo­­maniștii și cant­acuziniștii. Fatalmente d. Take Ionescu va trebui să se unească cu una din aceste nuanțe ori chiar cu două. A­plana deasupra tuturor este foarte no­bil și frumos, dar în politica țarei romî­­nești, trebue să fii cu cineva dacă vrei să însemnezi ceva și să nu fi devansat și e­­clipsat. Să presupunem că d. Take Io­nescu se va uni — cum este și firesc— cu d. Filipescu și cu fiii Nababului împotri­va d-lui Marghiloman și că acesta va fi răpus. In ziua dinții a victoriei, d-sa la rindul sau va deveni ținta luptelor d-lui Filipescu — care împreună cu fiii Naba­bului și nu’î esclus chiar cu d. Marghi­loman, va reîncepe hărțuiala de altă­da­­tă, îi va face imposibilă viața, îl va sili din nou să plece din partid. Și lucrul es­te foarte verosimil — de­oarece este es­clus ca d. N. Filipescu să admită șefia d-lu d. Take Ionescu și ori­cu­ acesta ar a­­vea puterea morală și numerică, d. Fili­pescu este prea maestru în intrigă și­­„mici infamii”, în ,,lovituri”, pentru ca să nu fie d-sa învingător și d. Take Ione­­­cu să reînceapă a ceea ce a fost nevoit să întreprindă cînd a întemeiat partidul de­mocrat conservator. In această împreju­rare împăcarea pentru șeful democraților este, pur și simplu, o amânare a soluțiu­­nei procesului d-sale cu d. N. Filipescu, proces care nu se poate sfîrși de­cit, prin distrugerea definitivă a unuia din adver­sari *­ * . De altfel de pe urma împăcărei țara nu are de­cit să sufere. In prima linie ea pierde speranța înființărei unui partid și al unui curent democratic. Hărțuit de in­trigi, redus la neputință de prejudecățile boerilor, d. Take Ionescu nu va putea de­mocratiza partidul conservator. Regele își va vedea realizat idealul său, al celor două partide, alternativ luînd puterea, iar d. Take Ionescu se va mărgini doar să se strecoare printre împrejurări și e­­venimente și să nu-și poată da măsura talentului și a aptitudinelor sale de mi­nistru. Neînțelegerile și luptele intestine, pe lingă aceasta vor ține pe loc ori­și ce ac­tivitate rodnică. In tot cazul se va pier­de un ideal, se va distruge un avînt popu­lar și cine știe, dacă altă­dată, mai tirziu, șeful de astăzi al democraților, făcînd a­­pel din nou la mulțime, va mai fi ascul­tat și va putea să înjghebe a ceea ce ar fi putut face acum, dacă nu ar fi făcut gre­șeli de neertat și dacă nu ar fi dat dova­dă de o totală lipsă de a voi. * * # Treb­e însă să recunoaștem că totuși cel puțin o parte bună va avea această în­tregire a forțelor conservatoare. Ea va avea de rezultat distrugerea definitivă și totală a caracatiței brătieniste, desființa­rea molimei Celor trei frați. Conservato­rii uniți. Dinastia care n’a trăit în ultimul timp decit grație d-lui Take Ionescu, își va vedea ultima speranțță apusă. Foarte ușor va fi, un joc de copil, ca toată citade­­la brătienistă să fie pusă la pămînt, ca par­tidul liberal să fie­­ scăpat de șefia nenoroc­­­ită a Celor trei fraț. Se va da asalt la Creditul rural, la Banca Națională, la tramvaiele zise comunale, la Casa Rura­lă, la Băncile populare și familia Brătia­­nu va fi scoasă ori din politică ori din a­­faceri. Dacă acesta va fi rezultatul împă­cărei conservatorilor, tot va fi un bine și încă unul apreciabil, căci va însemna însănătoșirea în parte a vieței politice și salvarea țărei din mina acestor acapara­tori fără de rușine și fără de scrupule. Și cu atît mai ușor se va face această dezrădăcinare, cu câ­, întreaga opiniune publică, întreaga țară, va colabora la­ a­pararea contra holerei Dinastiei * * * Așa vedem noi situațiunea și credem că nu ne înșelăm. De altfel, și bunul simt precum și cunoașterea evenimentelor și mai ales a oamenilor ne spun tot la fel. E și posibil să ne înșelăm, dar nu cre­dem. I CONST. MILLE N­AZBITII Prevederile Prensului Se știe că milioanele babacului și cinema­tografele, ce exploatează, permit prensului să prevadă și să prezică de două ori pe zi soarta Europei și a celorlalte continente. Astfel Vineri dimineața Premiul constata că «cine tratează, nu se bate“, că Turcia și Italia tratează și prevedea, cu diplomatica sa perspicacitate că „un războiu turco-italian e tot ce poate fi mai puțin probabil“, că „a­­ceste state numai pentru războaie nu sunt pregătite“ și „dacă un războiu­ nu va fi“, de­geaba „un ziar de dimineață îl prevede“!.... Toate acestea Prensul le spunea Vineri di­mineața și azita a fost de­ ajuns ca Vineri după ameaza Italia să declare războiul Tur­ciei, fără să aștepte vr’un aviz prealabil al Prensului! Morala afacerei: luați-vă după „prensa“ I Prensului, dacă voiți să fiți bine informați! Pac. Cereți astazi Duminecă 18 Septembrie prima fascicolă din: ------------------ORFANA “Mare Roman de senzație PRIMA FASCICOLA GRATIS - 1 RĂZBOIUL ITALO-TURC Importanți Mici a Tripolisulul — Punctt­­ de vedere german Conflictul, izbucnit din pricina preten­­țiunilor Italiei în Tripolis, deșteaptă inte­resul pentru chestiunea importanței eco­nomice a acestei, pentru moment, pro­vincii turcești... F­irește, deocamdată, pentru judecarea acestei chestiuni, avem numai puține a­­mânunte. Unele date, însă, ce pot fi soco­tite ca autentice, ni le oferă raportul co­mercial pe care consulul Germaniei în Tripolis, dr. A. Tilger, l a trimis, pe anul 1909, ministrului sau de interne. Bine­înțeles, lucrurile sunt prezentate aci din punctul de vedere german și, deci, poate nu tocmai obiectiv; cu toate acestea credem că raportul în chestie e destul de edificător și ne facem datoria de a-1 rezuma pentru cititorii noștri. * * Pentru moment, spune d-rul Tilger, importanta economică a Tripoîkului e mică. Cultivabili sunt, în total, numai 60.000 kilometri, adică o pătrime sau o cincime din întinderea întreagă a țărei. Exploatarea ei este îngreuiată, în spe­cial, de chestiunea apei, căreia i se a­­flă acum o deosebită importanță, încercîn­­du-se crearea unor noui izvoare de apă și introducerea unui mai bun sistem de conducte. Că Tripolisul nu-i cu totul impropriu pentru o colonizare agricolă, reesă din faptul că numitul consul spune în rapor­tul său că agricultorii germani, cari ar fi înarmați cu multă răbdare și cu ceva capital, și cari cunosc viața și limba o­­rientului, ar putea găsi de pe acum chiar și, cu atît mai vîrtos, într-un viitor des­tul de apropiat, teren pentru întreprin­deri mai mari sau mai mici. . Activitate minieră nu există pînă a­­cum. Se exportează ceva carbonați de so­diu, ce se găsesc în Fessan, partea sudică a Tripolitaniei, înainte se exporta și sulf. Aci, însă trebue să avem în vedere că o exploatare serioasă a comorilor minera­le — cari ar da rezultate excelente in ce privește fosfatele, probabil și ferul și alte metale — n’a avut loc pînă acum. Și a­­ceasta din pricina dificultăților pe cari le ridică guvernul turc. Se găsesc, de altfel, și cărbuni­­il, pare că calitatea lor nu este soc­ie în scopuri de încălzire. In ce privește afacerile de bancă se pa­re că Tripolisul este deservit mai cu sea­mă de Banca di Roma, sau mai bine zis de Società Coloniale, afiliată acesteia. Dimpotrivă, interesele germane gravi­tează spre filiala Băncii Imperiale Otto­mane, din Tripolis, pe lângă care ia rang și banca particulară E. Labi. * Relativ, la relațiunile comerciale, con­sulul german consiliază ținerea în rezer­vă, mai cu seamă, accentuează el, că ter­menele de plată lungi nu sunt de loc indi­cate. Se are în vedere aci că recurgerea la tribunalele tripolitane nu pare tocmai profitabilă, de­oarece Cunoscătorii cei mai buni ai țării preferă o împăcare amiabilă cu o pagubă de 50 pînă la 60 la sută, decit să tranșeze diferendele pe cale ju­diciară... Industria e foarte slab reprezentată în Tripolis. Industria manuală produce lină și țe­sături de lină și mătase, apoi rogojini, pe lingă acestea se lucrează și argintul. Se mai găsesc, iarăși, cîteva mici cuptoa­re de cărămizi și făbrici de săpun, pre­cum și două șantiere neînsemnate și, în sfîrșit, o fabrică de gheață. In vremea din urmă Banca di Roma a chemat la viață o moară cu aburi, cu un capital de 400.000 lei, și o fabrică de u­­lei­, cu un capital de 300.000. întreprinderi industriale germane lip­sesc cu totul, și consulul german nici nu le indică în împrejurările actuale. Navigația e deservită de trei linii itali­ene și una franceză, dar real szare­a portului din Tripolis și a celorlalte por­turi tripolitane împiedică regularitatea serviciului de poștă. Intervin, adesea, întîrzieri chiar și de 14 zile. S’au făcut, e drept, propuneri pentru­­ îmbunătățirea situației portului din Tri­­­polis; de asemenea și guvernul turc a pre­văzut suma de 6 milioane, în acest scop. Dar, în vremea din urmă, aceste porniri au rămas, pare-se, în stagnare. In total, în 1909, au intrat în portul Tripolis 495 corăbii și 331 vapoare, prin­tre care numai douăzeci vase germane. Cele mai multe : 304 turcești, 230 italie­ne și 127 de ale Tunisului. La importul în Tripolis, Germania a participat cu 22000 lei, lemne de con­strucție, 36.000 lei, lină și stofe de măta­se, 43.000 lei, fier și mărfuri de fier, 77.000 lei, cereale și făină, 130.000 lei, za­hăr, mirodenii, cafea și ceai. In total, importul german s’a ridicat la 387.000 lei, dintr’un import general de 8.75 milioane lei. Exportul german din Tripolis, în 1909, s’a restrîns la 9539 lei, dintr’un export total de 4.03 milioane lei. Italia a participat la import cu 1.96 mii­ lei și ia, astfel, rang, în capul tu­turor: Angliei și Maltei îi revine 1.79 mii. lei, Egiptului 1.62 mii. lei (aproape numai cereale și făină), Franței și Tunisiei 1.61 mii. lei și Austriei 1.02 mii. lei. In ce privește exportul din portul Tri­polis, Italiei îi revine 0.36 mii. lei, pe cînd Angliei și Maltei 2.30 mii. lei, Fran­ței și Tunisiei 1.04 mii. lei, Egiptului 0.15 mii. lei și Austro-Ungariei 25.426 lei. Comerțul german se află în mina re­prezentanților, în vreme ce voiajorii co­merciali germani nu vin aproape de loc in Tripolis. Aceste date sunt suficiente pentru a do­vedi că importanța economică a Tripoli­­sului este, pentru moment, mică — și că, mai ales, interesul economic al Germa­niei pentru Tripolis e de minimă impor­tanță. Nu se știe, însă, sau, mai bine, se poa­te prevedea de pe acum ce însemnătate poate căpăta mîine. Aceasta, bineînțeles, depinde de felul cum se va rezolva con­flictul italo-turc. Ceea ce rămîne să vedem: ------------**----------­Ura în politică "actul Marghiloman-Ionel Brătianu Frații Brătianu se lamentează împotri­va urei cu care a pornit contra lor regi­mul d-lui Marghiloman. ! ! — De ce nu ne sînteți adversari ? De ce ne sînteți vrăjmași ? se întreabă Cei Trei Frați, vorbind tot d-luî Marghilo­­man. Se vede că nici o ură din lume nu li se pare mai cumplită ca aceea împotriva gheșeftului tramway­ului!... Ne-am întrebat și noi, nu cumva o fi și ură în pornirea d-lui Marghiloman și atunci ni s’a ivit o altă întrebare : — De unde însă această ură? Unul din oficioasele brătieniste punîn­­du-și aceiaș întrebare, răspunde : — Din fericire taina nu resistă unei examinări mai apropiate. Ni se par foarte misterioase și cabalis­tice aceste cuvinte. — Așa­dar, există o taină a acestei uri ? Atunci care e taina ? Să se dea pe fată ca s’o știm și noi și lumea — mai ales că e o taină care a stîrnit atita ură!... De ce însă monitorul brătienist adaugă că „din „fericire taina nu resistă unei examinări „mai apropiate”? Că nu rezistă unei examinări mai a­­propiate —­ se poate­­ o credem chiar. Dar atunci, de ce „din fericire”?!... Noi vom spune : „din nenorocire” ! ! Se încearcă o explicare a acestei ure pe tema „urei neputinciosului, care piscu­­ieste pe adversar pentru puterea și supe­rioritatea sa”. De aici să fi pornit ura d-lui Marghi­loman contra d-lui Ionel Brătianu ? Cum adică? Talentul, puterea și supe­rioritatea d-lui Marghiloman să fie în așa de prăpăstioasă disproporție cu talentul puterea și superioritatea d-lui Ionel Bră­tianu ? Numai simplu faptul că cel dintîi el a urmat ca ministru de interne celui de al doilea înlătură o asemenea disproporție. Atunci, încă odată : — Dacă ură este din partea d-lui Mar­ghiloman, apoi — vorba oficiosului bră­tienist: „De unde această ură?” Din senin, de sigur că nu. * ■)£ Tedesco­p CHESTIA ZILEI Situația internațională buzunare!! Puterile se operează una pe alta ca cei mai fini operatori de­ n Adeveruri Procopiade !. Ilustrul Procopsiu, pe care conu Petrache l-a destituit din funcția de interviewer pe Calea Victoriei, afirmă aseară că directorul Adevărului are botniță în chestia împăcărei. A nimerit’o­taman cînd directorul Adevă­rului își dăduse articolul pe care-l vedeți în capul paginei de azi. Societatea Protecției Animalelor ar putea să trimeată o botniță ilustrului Procopsiu !... Alta Procopsiul „Ci pandanțului“ se răzbună groaznic împotriva d­lui Take Ionescu nu­mindu’l aseară....... ministru de instrucție în cabinetul Carp, de unde mai alaltă ori îi pre­zicea că va lua succesiunea lui Conu Pe­­trache. Să te ferească D-zeu de neputința prostu­lui ! Sinuciderea Pressa brătienistă e ffe îngrijată ca împă­carea conservatorilor să nu fie o sinucidere a d-lui Take Ionescu. E posibil ca peste cîteva zile ea să anunțe că d-nul Take Ionescu s’a și sinucis. Dacă ne aducem bine aminte n’ar fi pen­tru întăia oară că „Violența“ ar publica o asemenea știre !! Rigoletto -----------■**----------- Trebue să dai prilej cuiva ca să te u­­rască astfel. Și dacă vrei să supui con­științei publice aprecierea acestei uri, trebue să supui aprecieri sale și cauza — „taina” — acesteî uri, ca să judece ea de care parte e dreptatea. . Ura politică, oricît de înverșunată ar fi, păstrează caracterul politic și frații Bră­tianu ștm că nu a fost în Romînia ură politică mai mare ca aceea dintre Ion și Dumitru Brătianu. Cînd însă oameni politici săvîrșesc în via­ța lor privată acte de acelea cari pot stîr­­ni consecințe grele în viață publică, nu ei sînt ch­emați a ridica chestia urei în po­litică, fiindcă sînt cei dinții cari au se­­mănat’o prin actele lor. On est puni par ou Von a péché. “■■■■ **-----------­ Mentor. 0 anomalie vexatoare — Cum se șicanează lumea la fron­tiera noastră cu Ungaria — Prin § IX al convențiunei de comerț, în vigoare, dintre Austro-Ungaria și Romînia, s’au prevăzut punctele de intrare a animale­lor și produselor de animale. Intre altele — după cum se știe — este prevăzut și punctul Bran-Giuvala. In acest scop, pe timpuri, medicii veterinari respec­tivi ai ambelor state, locuiau chiar în clădi­rile de la frontieră. De curînd însă, sub diferite pretexte, acești slujbași ai statelor român și ungar au găsit cu cale să se acomodeze foarte potrivit cu interesele lor personale și s’au stabilit: cel din Romînia în comuna Dragoslavele din județul Muscel, distanță de aproape 30 km. de la graniță, iar cel din Ungaria, în localitatea Bran, depărtare de 15 km., fără a ține in seamă că cu acest mij­loc aduc cele mai mari greutăți trecătorilor cari au interese a circula cu animale de transport. Așa, partea cea mai grea, este pentru nu­meroșii cărăuși, cari au afaceri zilnice de a trece dintri o parte in alta a țărei. Și iată de ce ,D. Dunăreanu, medicul punctului Giuva« la a luat de curînd o dispozițiune ca toate animalele de transport la intrarea lor în­ țară, să fie prezintate pentru vizita d-sale in comuna de reședință Dragoslavele. Indi­­­ferent este pentru d-sa dacă interesele cărău­șilor le impun acestora să ia alte direcțiuni decît drumul spre Dragoslavele. Se întim­i­plă adeseori ca cărăușii să aibă afaceri pen­tru transportul diferiților vizitatori străini cari merg numai pînă la peștera Dîmbovi­­­cioara. Ei bine, de la graniță și pînă la peș­ i­teră nu e nici jumătate din întreaga distan­ță pînă la comuna Dragoslavele și cu toate astea bieții cărăuși urmează să se prezinte neapărat d-lun medic veterinar în scopul de a le vizita caii. Altă dată — și aceasta în cele mai multe cazuri — cărăușii au afaceri pentru tran­sportul de fructe și legume verzi din comu­na Rucăr de unde le cumpără și le exportă­ apoi prin Giuvala în Ungaria. Și cu aceste ocazii, în loc să se înapoeze în aceiași zi — distanța fiind relativ mică — totuși mi o pot face din cauză că trebue să mai bată­ caii încă 14 km. pînă la di. medic veterinar/ Dacă vreunul din cărăuși cari domiciliază' In apropierea frontierei au ocazională nevoe a trece călare în Ungaria pentru un mic in­teres,— chiar numai de citeva ore, vă închi­puiți ce greu îi vine ca să parcurgă cineva! distanța de aproape 30 kilometri până tn co­muna Dragoslavele, spre a obține de la un medic respectiv actele relative la trecerea graniței. Și alte cazuri nu se prezintă în cari călă­tori sosiți din alte direcțiuni decît drumul Dragoslavelor, au fost siliți a se înapoia,—i renunțînd totdeodată și la interesele lor, din­ cauză că fără actele medicului veterinar nu li s’a permis trecerea. Intre altele, vom cita un caz mai însem­nat . In ziua de 15 (28) Iulie a. c. d. dr. Ro­sen, ministrul Germaniei în București, fiind în escursiune de plăcere pe munții din ju­dețele Dîmbovița și Muscel, însoțit de fa­milia d-sale, precum și de mai multe doam­ne și d-șoare, s’au prezentat la granița Giu­vala spre a eși din țară cu 9 cai, urmând a continua escursiunea în munții din Un­garia. Din cauza însă că, pentru cai nu po­­sedau certificate de sănătate nu li s’a per­mis trecerea. Totuși d. Rosen și ceilalți es­­cursioniști au­ trecut frontiera fără permi­siunea agenților vamali , dar ca consecință după sosirea la Bran li s’au confiscat caii.­­A trebuit apoi ca ministrul Germaniei să facă energice demersuri spre a-i pune caii în libertate. Aceasta, negreșit, s’a petrecut cu un per­sonagiu­ de talia Excelenței Sale ; să vedem însă cine altci ar avea curajul să se explie rigorilor legilor și procedeurilor funcționa­rilor. Medicul din Bran (Ungaria) nu eliberează­ certificate de trecere decît pentru un termen de maximum 30 zile. Dacă se intîmplă insă că, forțați de împrejurări călătorii să in­­tîrzie numai cu o singură zi, peste termen, nu li se admite trecerea de cii sub achitarea sumei de 20 coroane pe cari le pretinde cai spese de transport de la Bran și pînă la li­nia frontierei, unde zice că trebue să viziteze casî.— cu toate că dînsul este in mod ex­­clusiv plătit ca medic de punct. Dacă însă, medicii punctelor ar sta la frontieră, conform stipulațiunilor din con­venție nu s’ar aduce asemenea vexațiuni că­lătorilor și chiar comerțului în genere, — știut, fiindcă în relațiunile țărilor la punctele unde nu există cale ferată — schimbul de mărfuri se face tot cu mijloacele de tran­sport, al animalelor. I. R. A. CĂRȚI ȘI REVISTE Dr. C. I. Istrate: „Macedonia“ In primăvara anului acestuia, un grup de compatrioți au făcut o escursiune în Macedonia pentru a vizita satele și ora­șele fraților noștri de la Pind și a studia viața socială a Aromînilor. Printre escur­­sioniști — conducătorul lor chiar — era și distinsul nostru academician și profe­sor universitar d. dr. G. I. Istrati, care și-a luat în urmă sarcina de a rezuma în­­tr-o broșură impresiile pe cari le-au avut în această frumoasă călătorie. Broșura a apărut și cuprinde mai inti! un interview acordat de savantul profesor ziarului „Di­mineața“ imediat după întoarcerea din es­cursiune și apoi o comunicare făcută la Academie asupra călătoriei.­­ Dintre toate genurile de scrieri, fără în­doială că cele mai interesante pentru vre­murile noastre de expansiune culturală­­practică sunt descrierile de călătorii. Cînd un scriitor știe să vadă — și d. dr. Istrati a dovedit că are această însușire încă de cînd a publicat relația călătoriei sale la Cairo — cînd știe să sintetizeze, să prindă partea interesantă a celor ce-î trec, pe din­­­ mintea ochilor în variatul cinematograf care e o călătorie, cînd are ochiul ager și pătrunzător al omului de studiu care sub mirajul formelor are putința de a prinde realitatea, atunci relația de călătorie ca­pătă un deosebit interes, fiind prin genul ei ușoară la cotit și totuși plină de învă­țăminte. In publicistica franceză din ul­tim­ii ani nu cunosc cărți mai interesante decit descrierile de călătorie ale lui Jules Ruret prin America și Germania. Broșura d-lui dr. C. I. Istrati prezintă pentru noi un interes mai apropiat prin faptul că se ocupă de Macedonia, provin­cie despre care vorbim atita, pentru care cheltuim atita, dar pe car­e o cunoaștem atît de puțin. Au mai fost, desigur, romînî prin Ma­cedonia și literatura noastră numără cîte­va descrieri de călătorii prin acele locuri. Nici una însă nu se înfățișează ca un stu­­diu întreg, cuprinzînd totalitatea cunoș­tințelor pe cari le-am dori despre patria aromînilor. Așa, descrierea lui Dimitrie Bolintineanu e prea sumară, întemeiată pe date nu prea exacte și alcătuind o ope­ră mai mult literară. Cartea lui Ioan Ne­­nițescu Dela romînii din Turcia, europea­nă are mai mult caracterul unei „cerce­tări istorice și geografice de cabinet“, și apoi autorul ei n’a vizitat decît prea pu­ține centre românești. D. C. Burileanu, care a făcut o lucrare foarte conștiincioa­să, s’a ocupat numai de romînii din Al­bania. Așa în­cit, după cum constată d. dr. Istrati, nu­ cunoaștem prea puțin sta­rea, adevărată în care se află frații noștri din acele părți și suntem­ încă în aștepta­rea unui s studiu precis și amănunțit asu­pra situațiunei lor reale, etnografice, cul­­­­turale și economice. Nici broșura d-ui dr. Istrati nu este a­cea carte mult așteptată, căci d-sa, atît în articolul din „Dimineață” cit și în co­municarea făcută la Academie, s’a mul­țumit să expună numai în chip sintetic impresiunile cu cari s’a întors din acea călătorie. Autorul însă făgăduește că va trata în chip mai complect chestiunea ma­cedoneană într-o lucrare pe care o pregă­tește și care va cuprinde o descriere pe larg a impresiilor ce a căpătat în decur­sul escursiune­ prin Macedonia. Locurile vizitate de d. dr. Istrati sunt cele de pe linia care, pierind din Belgrad, trece prin Niș, Vesküb, Köpruli (Veles), Perlepe, Crușova, Bitolia (Monastir), Vo­­dena, Cavaseria, pînă la Salonic. In afară de această linie, escursioniștii au mai fă­cut o călătorie de pătrundere, pe la mun­tele Diavata, prin Bezna, Ohrida și Struga. Autorul broșurei a avut prilejul să cu­leagă în decursul acestei călătorii nume­roase date geografice și etnografice cum și foarte interesante amănunte asupra vieței economice și sociale a aromânilor. Iată, de pildă, ce ne spune în privința starei materiale a populațiunei aromâ­nești în deosebi, care e mult mai bună decît s’ar crede : „Romînii trăesc cu multă economie, muncind din greu­ , cu siguranță însă, după cire am văzut în acele regiuni, ei sînt cu mult mai superiori populațiunea noastre rurale. Totuși bulgarii i-au în­trecut ca proprietari rurali, căci au cu­prins toate șesurile și văile mai întinse, de unde ai noștri au­ fost desființați, asi­milați, sau împinși către regiunile mai pustii. „Bulgarii cuceresc pământurile zilnic și păliind tot mai departe constituindu-se proprietari pe locurile rurale. Zilnic do­meniile mari ale beilor trec în mîinile io­bagilor bulgari, cari astfel capătă drep­turi mai hotărîte Țara cu dominațiunea turcă.­­ „De altfel și romînii au început a face acelaș lucru, ceea ce am constatat în drumul de la Vodena spre Cavaselia”. Satele, constată apoi autorul, sînt mult mai frumoase ca­ alev noastre. Casele ex­trem de­ curate, încărcate cu covoare de mare preț. Chiar și cele mai modeste, deși zidite pe rîpi și ponoare, par mai mult niște vile pentru vilegiatură. D. dr. Istrati dă apoi numeroase date asupra portului aromânilor și asupra lim­­bei lor. O constatare foarte interesantă: Analfabeți, printre bărbați, mai nici nu se găsesc între aromîni decît doar­ 1—2 la sută, căci ei mai toți știu­ româna, bulgara, albaneza, greaca, turca ori chiar engleza. Popor de comercianți ei n’ar pu­tea trăi fără cunoașterea unei limbi­ Situația elementului romînesc însă este foarte critică, din cauză că se găsesc res­firați pe suprafețe mari și în centre nu tocmai avute în populație romînească. Apoi, expatriindu-se mereu, rîndurile ro­mânilor se răresc .Afară de două puncte extreme, unul spre apus în Albania, altul spre miazăzi în Tesalia, localități în cari se află mai compacți, restul e alcătuit nu­mai prin linii cari denotă de regulă coa­mele catenelor muntoase pe unde s’au refugiat pe vremuri. D. dr. Istrati vorbește mai pe larg asu­pra situației aromînilor în comerț, asupra luptelor pe cari au­ să le ducă cu popoa­rele conlocuitoare pentru păstrarea ființei lor naționale și închee cu un apel către conducătorii acestei țări ca să înlesnească aromînilor dreptul de a avea clerul­ apr propriu, necesitate pe care o simt adine. î. iii. f I

Next