Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)

1912-10-28 / nr. 8309

Anul al 2R&V-1*;» No. 8300 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei. No. 8 Ei. I. — Telefon 3/4 V, BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplara? Duminecă 20 Octombrie 1912 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: O» nn .... ....................................* Lai 90.­Șase luni ............. _ \\~— Trei luni ................... » Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala...............No. 14 10 n ....... 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «io» V­EDEREA l­­ LOXItmiJI Salonicul în mâinile grecilor? Eri si Astăzi — Eri, îmi scrie un cetăţean, d-ta erai în potriva Bulgariei şi cereai ca cu armele in mină, să readucem la simţul reeditatei şi al prieteniei pe vecinii noştri. Astăzi, din potrivă, ceri ca sa ne aliăm cu dinsa si nu ai decit cu­vinte de laudă pentru ea. Intre ei­, şi astăzi, nu-i oare o contradicţiune? Răspund : Atitudinile şi liniile de conduită se fau după împrejurări, nu după sentimente. Cind s’a dat de gol, cu ocaziunea atentatelor contra lui Mîhăileanu şi Fitovski, sufletul bul­gar, noi­ ne-am spus că avem peste Dunăre un duşman şi că este bine de a’l distruge ori reduce la tăcere cit este încă slab şi nepregătit.­­ N’am fost ascultat şi—cine ştie, a. că atunci acum zece . ani, se proceda drastic cu Bulgaria, azi n-am îi­ atît de înfriguraţi, faţă de evenimentele, cari se desfăşoară la graniţele noastre. Ceea ce a fost erî, nu mai este astăzi.’ Bulgarii au făcut jertfe pe­ste jertfe, şi au devenit puternici, mai puternici decit noi zic unii, e­gali­şu­ noi se rostesc alţii, în nici un caz, nu cu mult inferiori nouă. Ca forţă armată brutală a­­ceasta, fiindcă vecinii noştri mai au­ suflul şi credinţa, idealul şi con­ştiinţa naţională, care, vai! ne lip­sesc nouă. Bulgarii au dovedit puterea lor de a vroi, înfăptuind alianţa po­poarelor balcanice şi graţie ei, au doborit împărăţia otomană, în cinci­sprezece zile au schimbat faţa Europei, au făcut nas mare pute­rilor Europei şi şi-au­ bătut joc de statu-QUO, pe perna căruia dulce dormea diplomaţia statelor mari. Astăzi — în loc de o Turcie pu­tregăită, şi în juru-i patru state mici cari se luptau între ele, după instigaţiile celor mari, —astăzi a­­vem o întreagă confederaţiune bal­canica, ce se va întinde la Bosfor. Marea Egee şi Marea Adriatică, până la Dunăre, o putere de aproa­pe şasesprezece milioane de suflete şi faţă de o armată de aproape 700 mii de oameni. Se pune întrebarea, dacă în ase­­menea condiţion­, Român­ia trebue să-şî­ urm­ez­e , vechea politică, de săteli ,al­ Austriei în ofttoeiţa alian­­ă, şi ppm n.rmare să renunţe la o mindere jteritoiiniala spre nord şi ră­­ăr®t prci o linie de .conduîtă nouă se impune.? Părerea noastră este că nu pu­tem da cu piciorul momentului cultriplării care ni se prezintă. Am greift odată când am refuzat, uni­rea personală cu Bulgaria, pe care ne-o oferea marele patriot bulgar Stambulov. Noua închegare care se înfăptu­­eşte peste Dunăre, are nevoie de concursul nostru. Avînd contra ei pe Austria şi pe noi,, ea este pri­mejduită. Cu noi împreună, dînsa este sigură pe soarta ei. Din patrieta noastră aceeaşi situa­ţi­une neplăcută, de a fi statul tam­pon şi­ jandarm între Austria— ale căreia interese şii scopuri sunt pe­­riclitate de către alianţa statelor balcanice — şi între noua confede­­raţiune dunăreană. Reese clar, că dar trebue să schimbăm cu totul linia noastră de conduită, că trebue să primim cu plăcere mîna care ni se întinde şi că, odată asiguraţi despre sud, să ne gândim să facem şi noi ca şi Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru şi să căutăm a ne în­tregi cu toate teritoriile pe cari restriştea trecutului ni le-a dezlipit, devenind­ înşine noi, în afară de oria© aliantă, m stat numernic «I o» mogen de douăsprezece milioane români. Erî a fost erî, astăzi este azi — Statele se conduc după desfășura­rea' evenimentelor — și a­stfel fiind nu există contradicțiune nici în li­nia noastră de conduită, între erî și astăzi. CONST. MILLE. S'a burzuluit Papricașul! Papricaşul nu ne­ a fost nici­oda­­tă prielnic stomacului. D’aia e lesne de înţeles de ce o parte din pressa maghiară nu ne mistue nici ea pe noi. A fost destul să audă că Austria ar avea do gind o i­no avcţie în jus­tele noastre pretenţii faţă de înce­tarea statuluî-quo în Balcani, ca numitei presse să-i vie papricaşul în gît şi să strige: — Austria să nu ne ducă în răz­boi şi pentru Romînia, că noi nu in­trăm în foc pentru această vecină. In general, ungurul nu prea intră în foc. Preferă să-i spui să intre aiurea. Dar poate fi liniştit. O să vie vremea să intrăm noi - dacă nu pentru el, atunci la el! Pac. Noi şi ungurii Opoziţia maghiarii contra noastră Tine politic Ce ne datorese Politica brutală d­­­luî Steif­an Tis­za, n’a putut’o aproba nici un om cu judecată. Ea nu e cu putinţă decât într’un parlament minciună care nu are rădăcini mai adânci în popor şi chiar într’un asemenea parlament implică primejdii, lată una care se vede acum. Contele Berchtold a făcut cunos­cutele declairaţiuni primitoare la Ra­­imista. El n’a făcut debit să recu­noască printr’însele, că interesele României în, rezolvarea' chestiune!­aaldamee sânt în­dreptăţite. Acelaş­ucru l’a spuls şi d.­Sassonow, mini­strul de externe al Rusiei,— şi doa­ră Rusia e departe de a avea faţă d£ noi obligaţiunile pe carri, le are Austro-Ungaria. Iată, însă, că opoziţia ungară se ridică împotriva dedapat­­ anilor con­telui Berchtold, se ridică adică îm­potriva politicei externe a m­onahr­­chieî, în momente foarte grele pen­tru dînsa. E puţin patriotic acea­sta, dar patriotizmul sincer nu este şi nu p­oate fi călăuza opoziţiei ce se naşte în sinul unei oligarchii, preocupată de interesele şi ambiţii­­e ei de dominaţiune. Pentru o ase­menea opoziţiune — nous en savons quelque chose — nu există alegere în armele de luptă. De aceea atitudinea opoziţiei ma­ghiare nu ne-a surprins. Ea nu ne-a surprins şi pentru că ştim că şovinismul, care e rezultatul unui amestec de ură, invidie şi fri­că, dacă nu e pur şi simplu o făţăr­nicie sau un truc politic, —­orbeşte şi că deci pentru a ne scoate nouă un ochi, oligarchii maghiari sînt întotdeauna gata să şi-i scoată pe amândoi. Comparaţia aceasta e în cazul de faţă mai potrivită ca oricând, căci declaraţiile contelui Berchtold sînt la adresa noastră, — dar în rezol­varea chestiunei balcanice, Austro- Ungaria are co puţin atîtea intere­se câte avem şi noi. Sprijinindu-ne pe noi, ea se sprijină deci de fapt pe dînsa şi noi sîntem pentru poli­tica ei poate numai un pretext, din­­­pă cum sînt albanezii de exemplu De altfel, după declaraţiile d-lui Sassonow, după ce toate puterile ,admiţând participarea noastră la conferinţă, au admis implicit că a­­vem revendicări îndreptăţite de a­­părat, — contele Berchtold nu risca nimic angajîndu-se în favoarea noa­stră. Dar opoziţia maghiară îşi moti­vează protestul împotriva declara­­ţiunilor lui Berchtold cu argumentul­­că s'ar putea ca Austro-Ungaria să facă războifi din cauza României. Dar oare noi, prin relaţionale noa­stre cu monarchia vecină, n’am pu­tea fi antrenaţi înt­r’o bună zi, din cauza ei, într’un războiu în care am avea foarte mult de pierdut, dar prea puţin de câştigat, de­oarece o­­biectivul politicei noastre nu poate fi decit întregirea naţională şi ea nu se poate îndeplini alături de Austro- Ungaria? In plus, nu pentru că noi avem revendicări de formulat. Austro- Ungaria se expune unui războiu,­­ ci poate pentru a nu expune Austro- Ungaria şi celelalte puteri unui răz­boi şi, noi am ezitat atâta vreme de a exprima cererile noastre şi a le da tărie prin vigoarea oştire! noa­stre. Aceasta trebue stabilit de pe acum, şi opinia publică’ a Europei întregi într’un rar acord­, cu guvernele eu­ropene, o recunoaşte. Opoziţia maghiară să-şi calmeze deci zelul. Şovinismul ei poate s’o orbească, dar să nu uite că Ungaria va fi cea mai primejduită în ziua cînd ne-om depărta din anele politi­cei austriece. B. Colaborarea Cuvin­tul d-lui Filipescu La Tirgovişte d-nul Deşliu a ros­tit o scurtă cuvintare, pe care „E­­poca" o reproduce textual. Se ştie că atunci cînd ne vorbeşte d-nul Deşliu, auzim pe d-nul Nicu Filipes­­cu, de aceea discursul acesta e cu deosebire interesant. El ne spune limpede că actuala colaborare a celor două partide conservatoare nu e menită să ducă la o fuziune, după cum susţinea d-nul Maior­escu. Ea are numai de scop să conducă ţara in nişte mo­mente grele şi să rezolve probleme­le ce pune politica externă. îndată ce dificultăţile de acum vor trece, cele două partide vor divorţa diri nou­ şi lupta va reîncepe. Acestea d-nul Filipescu, pardon d-nul Deşliu, le spune în chip atit de limpede, în cit orişice îndoia­lă e exclusă. Dar mai spune ceva d-nul Deşliu, pardon d-nul Filipescu: D-sa spune că colaborarea, aceasta s'a îndepli­nit numai cu sacrificii din partea conservatorilor. Aceasta e nedrept. Dacă delimitarea colaborărei strict la nevoile externe convine probabil takiştilor, nu le convine de­sigur această de a doua afirmaţ­­­ne. Toată lumea vede că takiştii au­ făcut tot atîtea sacrificii cit şi con­servatorii, ba poate şi mai multe, cînd au sacrificat jumătate din tină­­rul lor partid. D-nul Deşliu, adică d-nul Filipes­­cu, în amărăciunea sa, vrea să dea şi o lovitură takiştilor. „Colabora­torii noştri — spune d-sa — au­ căutat victorii şi unul de ai lor l-a comparat cu bulgarii". „Partidul nostru — conchide d-nul Deşliu — nu se preocupă de cit de victoriile ţărei şi nu se făleşte de cit cu sa­crificiile sale". Nota aceasta care are aerul de a clasa mai jos grija patriotă a „colaboratorilor" de cit cea a con­servatorilor puri, — aruncă o lu­mină asupra armoniei colaborărei şi a celor ce o aşteaptă, evident că nu de la d-nul Deşliu, AcS­ Fortificarea Dobrogei de AL. CIURCU Am fost cel dintiiu .c­are am po­menit despre eventualitatea unei ce­reri din partea României pentru rectificarea fruntariei răsăritene a Dobrogei, cu încorporarea Silistrei. De atunci această presupunere a mea a făcut înconjurul presei euro­pene. Gravul „Le Temps“ dă ştirea ca venindu-i dintr’un izvor sigur, numai că face confuzi­uni geografice — ceea ce intră în obiceiul france­zilor— şi amestecă Rusdupul cu Silistra şi Silistra cu Cernavoda. Să fi fost eu în secretul teilor ? Nici de cum. Eu am raţional pur şi simplu şi amintind­u-m­i cele petrecute după congresul du­b Berlin, am­inţind­u-mi chestia Arab-Tabieî, şi­­ştiind că graniţa de răsărit a Dobrogei, aşa curm e trasă astăzi, e greu de apă­rat, mi-am zis în mine însumi că dacă ar fi ca Romînia să ceară vreo compensaţiune cu ocazia îmbuc­­­ăţireî imperiului otoman, apoi n’ar putea cere altceva decât rectificarea fruntariei de est a Dobrogei, căci în colo n’are ce căuta peste Dunăre. De bună iseaimă, corespondenţii ziarelor străine,­ i inspirindi,­-se din articolele mele, afi comunicat acea­stă ştire ca ţinând-o din sorginte o­­ficială. Cu atît­ mai vârtos că toată Europa se întreabă ce are de gând Romînia şi, cum intenţiunile ei sânt impenetrabile, ziariştii străini au fost buni bucuroşi să găsească o versiune. încă odată, această versiune a e­­şit din capul meu, cum a eşit Miner­va din capul lui Jupiter şi aceasta fiindcă mereu s’a zis că România are să ceară la momentul oportun compensaţii. Nu ştiu dacă am ghicit intenţiuni­­le diplomaţiei noastre. Ceea ce pot însă afirma este că n’am primit in­­straţiuni dela Excelentele Lor d-mii Maiohrescu şi conte Berchtoild, nici nu mii-au făcut confidenţe asupra a­­cestei chestiuni Maiestăţile lor re­gele Carol sau împăratul Austriei. De altmintrelea cu Franz Iosef n’am mai vorbit de şase ani. Dar să lăsăm gluma. Se vorbeşte de compensaţii şi în acelaş timp se vorbeşte de preten­­ţiunile României în privinţa români­lor din Macedonia. Rectificarea graniţei Dobrogei ar fi la compensaţie, pe cînd salvgar­darea naţionalităţii românilor mace­doneni nu e nici de­cum o compen­saţie, ci un drept al României. In imperiul otoman de a­stăzi, românii din Macedonia, se bucurau de anu­mite drepturi, obţinute de Romînia cu mari sacrificii şi statuil nostru are oarecare privilegii cu privire la fraţii noştri din Turcia. Ce poate fi mai natural decât ca România să pretindă ca prin schimbările ce vor interveni în Macedonia, drepturile fraţilor noştri să nu fie ştirbite, iar privilegiile statului român să rămâ­nă cel puţin ceea ce sînt as­tăzi ? S’a zis că România va pretinde pro­tectoratul asupra românilor mace­doneni. ... Eu mi-am­ spus părerea în această privinţă şi am arătat de ce nu-mi fac iluzii asupra soartei fraţilor no­ştri, în caz cînd Macedonia ar fi îm­părţită între statele balcanice. Chiar dacă i s’iar admite protectoratul Ro­mâniei, ceea ce nu cred din partea unor state independente şi, suverane şi, pe deasupra, îmbătate de glăd­mne, ele l’ar admite de formă, cu gândul ca mai târziu să nu se ţină de anga­jamente. Cit despre românii anexaţi Gre­ciei, îmi fac şi mai puţine iluziuni. Aceia vor fi iremediabil pierduţi pentru noi. Numai proclamarea Macedoniei în principal independent ar putea salva pe românii de acolo. Putea-va însă Romînia să obţină de la viitorul congres acest lucru? Iată ce nu se poate şti. Dar «să revenim » Dobrogea.­­ Va cere ori nu va cere România , rectificarea graniţei sale, o va obţi­­­­ne ori nu o va obţine, un lucru tre­­­bue neapărat :să facem : să fontifi-­i­căm Dobrogea. Toţi vor crede că priin fortificarea Dobrogei înţeleg să ridicăm de-a­­lun­gul graniţei din­spre Bulgaria i niscai-va forturi de beton, niscai- i va ziduri chinezeşti. | Nu astfel înţeleg eu fortificarea. | Nu - CH-fiortwî de beton,­­nu .cu ziz­i­duri înţeleg eu sa fortificăm Dobro­­­geta, ci cu inimi româneşti. | Forturile, orieit de rezistente, pot­­ fi distruse, inimile romîneşti nicîo­■ dată. Cîrrd inimi roimîneşti vor fi pre- i sănate dealungul graniţei, despre [ care se zice astăzi că e islabă, ea va­­ deveni tare, va deveni un fort de­­ granit, inexpugnabil. I Iivcă deila anexarea Dobrogei am ■ propus lui C. A. Roisetti ca să fie­­ colonizată c­u romlîni andeileni, sus­­i, finind că numai aşa vom face o ţa- I ra romînească din noua noastră , provincie transdanubiană, care şi I astăzi poartă urmele flexiunilor lui­­ Traian şi ale civilizaţiei romane. S’a făcut ceva în această direc-j ■ tie, am lucrat şi efl la încurajarea colonizărei, dar nu i s’a făcut destul. Să facem de acum înainte ceea ce pînă acum am neglijat a face. Din datele pe­­cari mi le-a procu­rat d.­­Platîanu, fostul­ prefect al Constantei şi cel mai bun cunoscă­tor al­ Dobrogei, reese că populaţia­­ romlînă din această provincie repre-­­ zintă 60 la sută, iar toate «celelalte­­ naţionalităţi 40 la sută. Bulgari ar fi vreo 50.000. Romînii ar­­fi deci în majoritate. Dar această majoritate nu e suficientă. Cuim populaţia Do­­brogei e nară şi «cum imigrafiunm elementelor străine poate să depla­seze cu timpul proporţia de astăzi, trebuie să sporim« elementul român în Dobrogea. Aceasta o putem face în două chi­puri : prin «colonizare și prin lega­rea Dobrogei cu târmiul stîng al Dunărei printr’un pod peste «care să­­ poată trece orice fel de vehicul, nu numiai vagoanele drumului de fier,­­ cum e astăzi. Cînd «am «azistat la' inaugurarea | podului «dela Cernavoda, prima pro-jj servatie pe care am făcut-o d-lui j1 Saligny a fost că acest pod nu u­­n­eş­te îndestul provincia transdanu-­­ blană cu patria-miaimă. Cu un «astfel [ de pod nu se pot stabili relatiuni i între populaţiile de pe «ambele tări-­­ muri dunărene, aşa «de depărtate în acest punct, și Dobrogea rămîne «pentru noi o colonie. Duna «aitîtia­­ «ani «dala inaugurarea acestui pold, * mai strînse raporturi s«înt între po-. “ pulatiile dela Giurgiu cu cele dela 11 Pusciuk, «între «cele delta« Zimnicea­­ «cu «cefe dela Şiştov, «decit între po- ^ puleţiile din­­reajma Feteştilor cu 1 «cele dela Cernavoda. Colonizarea Dobrogei cu romîni ardeleni ar constitui cea mai solidă­­ fortificare a ei. Cînd zecimi de mii­­ de romîni airdaleni, totî harnici, toţi­­ excelenţi «plugari şi buni gospodari,­­\ tofi naţionalişti înflăcăraţi, se duc­­ să «populeze Statele-Unite ale Am­e-­­ ricei de Nord si republicele din­­ cea de Sud, iar Dobrogea «stă puis«tie cu întinsele ei cîtmniî fertile, ar fi «c­e crimă să nu atragem spre ea e­ s­codul romînilor ardeleni. \ Luaţi seama! voiu zice bărbaţilor «e noştri de stat. Trebuie nu numai să­­ colonizaţi cu romîni­i provincia noastră transdanubiană şi s’o le­gaţi mai intim cu patria mamă, dar încă s’o administraţi într'un chip exemplar. Să nu se repete ceea ce s’a făcut cu Basarabia. Răposatul meu tată îmi istorisia adesea cît de vitreg a fost admi­nistrată Basarabia, după ce la 1856 ie-o dăd­use Congresul din Paris. Tot ce era mai rău­, mai stricat, mai prevaricator, mai necinstit şi mai fără­­conştiinţă era trimis în Basarabia ca funcţionar. Aceştia o­­perau­ acolo ca într’o ţară cucerită. Bietele populaţiunî regretau admi­nistraţia moscovită, de sub care la scosese Europa. Şi poate că s’au bucurat cînd au trecut din nou sub oblăduirea ţarului. O populaţie în mare majoritate romînească, o populaţie mulţămită de administraţie, va fi în Dobrogea valul cel mai solid în contra orică­rei încălcări, va constitui cea mai formidabilă fortăreaţă. Inimile romîneşti vor fi pavăza cea mai sigură a Dobrogei. Iată cum înţeleg eu fortificarea Al. Ciurcu 1­ijffl» ti mniDiH— ! mutatul M\m\. 1 „Voinţa Naţională“ e în culmea entuziasmului: izbînzile bulgarilor au convinsio­­că „democraţia e forţa naţiunilor“. Dacă bulgarii au eşit biruitori, asta se datoreşte, zice ,Voinţa“, .faptului­­că în Bulgaria clasele de jos nu sânt subjugate u­­nei oligarhii şi nu sânt ţinute în asu­prire şi întuneric. „La ei, urmează organul liberal, nu a devenit maire un om pentru că a descins din alţii, ci pentru­­că s’a ridicat acolo unde trebuia să se ridice“. Aceste constatări sânt foarte drepte şi n’am avut n­evoie de izbuc­nirea războiului pentru a le face. Dar apariţia lor în „Voinţa Naţio­n­al­ă“ constitue o bătae de joc. Cine e vinovat de faptul că ţăra­nii noştri zac în subjugare, asuprire şi întuneric, — cine, dacă nu toc­mai partidul liberal ? Nu numai că acest partid a fo­st mai mult la pu­tere decît celelalte, dar el a avut­­întotdeauna puterea în condiţii ex­cepţional de favorabile. Şi apoi, în­suşi titlul­ de liberal, ca şi programul ce­ şi-a dat, ca şi eternele lui profe­sii de credinţă democratice, l’ar fi obligat de mult să scoată din robie clasele de jos. Se ştie însă că n’a făcut nimic în acest sens. Din con­tra, ori de cîte ori a fost la putere s’a arătat de un reacţionarism săl­batic, înăb­uşinid orice veleitate ce­tăţenească­­în păturile populare. Că la bulgari nimeni n’a devenit mare pentru că a descins, ci pentru că s’a ridicat ? Dar în virtutea că­ror merite s’au ridicat fraţii B­rătia­­nu, dacă nu în virtutea singurului merit că au­­descins din Ioan Bră­­tianu ? Şi cine a dus o luptă mai în­verşunată contra d-lui Take Ione­­scu, ridicat prin propriile sale meri­te, dacă nu liberalii şi presa lor ? Negreşit, democraţia e forţa na­ţiunilor şi bulgarii au­ dovedit-­o încă odată, în chip strălucit. Dar de asta n’au să se bucure liberalii, căci în­­văţămiîntull ce reiese de aici, este tocmai necesitatea absolută de a în­­ătura pe liberalii noştri dela­ condu­cerea ţării. Alte principii trebuie să domneas­că la baza vieţii noastre naţionale şi mai cu seamă alţi oameni, dacă vrem ca împrejurările istorice — şi cele prevăzute şi cele neprevăzute să ne găsească pregătiţi.­­­ La şecolulDigăressc. Un cititor ne scrie următoarele, pe cari le reproducem ca fiind ca­racteristice pentru starea i de spirit dela noi: Unde am fost oare ? Pe ce lume eram cînd bulgarii se pregateau să treacă Balcanii ? Ce-au făcut miniş­trii şi agenţii noştri diplomatici din peninsula balcanică, de nu ne-afi ţi­nut în cuvânt cu starea adevărată a­ armatelor turceşti ? De ce şi de ci­ne am fost orbiţi în a sa grad ? La ce-au folosit defilările Stelia a­­tîţia 10 Maifi, serbările dela Călu­găreni şi celelalte ? Ce ne-au adus toate acele cuvântări dela toate o­­caziaie, umplute cu : patriotizm, na­­ţionafem,­­roiminizm, fraţii noştri — iubiţii noştri fraţi — şi mai cîte al­tele ? Unde sînt urmaşii lui Ştefan cel Mare şi ai lui Mihai Viteazul ? Nimic şi iar nimic, ba ceva şi mai grozav : umilire pe toată linia, fali­mentul unei poltici îmdoelnice, în lăuntru o politică de afaceri şi chi­verniseală, în afară o politică de fricoşi, cari acum umblă după mi­luire — pentru pretinsa noastră în­ţelepciune şi iubire de pace, de ci­vilizaţie ! Ah, da! de civilizaţia bu­levardelor Parisului, de dragostea cocotelor şi a altor combustibile si­milare ! ... tf « « 6­8 » Şi acum ne odihnim de sigur pe laurii noştri! Căci e greu acum să ne deschidem ochii mari; e greu să începi „d’a capo“ , e greu în bătrîneţe să începi iarăşi viaţa de şcoală. E greu să schimbi sistemul cu care ne-am obicinuit aşa de bi­ne. Vom urma de sigur iarăşi cu propovăduirea patriotizmuluî, naţio­­nalizmuluî, etc., cu şi mai mare sfo­­răială, în loc să ne ducem la şcoala bulgărească N. D. ♦# Adeveruri # Apelul bulgarilor După ce am expediat o ambulanţă în Bulgaria, vecinii noştri ne adre­­sează un apel cerînd şi haine şi me­rinde pentru prizonierii turci. Dacă le-am plăti şi cheltuelile de rǎzboiu?! _Cordonul_ Regele a acordat eri d-luî Take Io­­nescu marele cordon al „Stelei“. Se știe că d. Take Ionescu acor­­dase mai dinainte regelui... guver­nul de colaborare. Nu știu pe cine l’a costat mult!*­­ /• Lista Lista liberală la alegerile generale din­­capitală e gata — dar se sfiește „șeful“ s’o dea pe fată, de frica suc­cesului ce o să aibă... _________Rigoletto Politica austriacă m mimul? ROSTUL ATACURILOR PRE­SEI UNGUREŞTI LA ADRESA ROMINIEI — Directorul nostru a arătat de cu­­rînd într’un mod luminos cum că calea cea mai bună şi mai înţelleap­­tă pentru viitoarea noastră politică externă ar fi să ne alăturăm la gru­parea celor patru popoare balcani­ce, care, tocmai ca urmare a dezi­luziilor ce au încercat şi ele, s’au aliat la un moment dat fără ştirea Europei, ca să-şî impună azi cu mai multă putere realizarea idealurilor lor nesocotite atîta timp de diplo­maţia internaţională . Nu exagerăm de loc cînd afirmăm că ideia care stăpânește azi în majoritate sufletul romînesc, este emanciparea de politica austriacă! Publicul romînesc s’a convins zi de zi că politica noastră austro­filă nu ne-a dus decît la umiliri, trageri

Next