Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)
1912-10-28 / nr. 8309
Anul al 2R&V-1*;» No. 8300 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei. No. 8 Ei. I. — Telefon 3/4 V, BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplara? Duminecă 20 Octombrie 1912 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: O» nn .... ....................................* Lai 90.Șase luni ............. _ \\~— Trei luni ................... » Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala...............No. 14 10 n ....... 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «io» VEDEREA l LOXItmiJI Salonicul în mâinile grecilor? Eri si Astăzi — Eri, îmi scrie un cetăţean, d-ta erai în potriva Bulgariei şi cereai ca cu armele in mină, să readucem la simţul reeditatei şi al prieteniei pe vecinii noştri. Astăzi, din potrivă, ceri ca sa ne aliăm cu dinsa si nu ai decit cuvinte de laudă pentru ea. Intre ei, şi astăzi, nu-i oare o contradicţiune? Răspund : Atitudinile şi liniile de conduită se fau după împrejurări, nu după sentimente. Cind s’a dat de gol, cu ocaziunea atentatelor contra lui Mîhăileanu şi Fitovski, sufletul bulgar, noi ne-am spus că avem peste Dunăre un duşman şi că este bine de a’l distruge ori reduce la tăcere cit este încă slab şi nepregătit. N’am fost ascultat şi—cine ştie, a. că atunci acum zece . ani, se proceda drastic cu Bulgaria, azi n-am îi atît de înfriguraţi, faţă de evenimentele, cari se desfăşoară la graniţele noastre. Ceea ce a fost erî, nu mai este astăzi.’ Bulgarii au făcut jertfe peste jertfe, şi au devenit puternici, mai puternici decit noi zic unii, egalişu noi se rostesc alţii, în nici un caz, nu cu mult inferiori nouă. Ca forţă armată brutală aceasta, fiindcă vecinii noştri mai au suflul şi credinţa, idealul şi conştiinţa naţională, care, vai! ne lipsesc nouă. Bulgarii au dovedit puterea lor de a vroi, înfăptuind alianţa popoarelor balcanice şi graţie ei, au doborit împărăţia otomană, în cincisprezece zile au schimbat faţa Europei, au făcut nas mare puterilor Europei şi şi-au bătut joc de statu-QUO, pe perna căruia dulce dormea diplomaţia statelor mari. Astăzi — în loc de o Turcie putregăită, şi în juru-i patru state mici cari se luptau între ele, după instigaţiile celor mari, —astăzi avem o întreagă confederaţiune balcanica, ce se va întinde la Bosfor. Marea Egee şi Marea Adriatică, până la Dunăre, o putere de aproape şasesprezece milioane de suflete şi faţă de o armată de aproape 700 mii de oameni. Se pune întrebarea, dacă în asemenea condiţion, România trebue să-şî urmeze , vechea politică, de săteli ,al Austriei în ofttoeiţa aliană, şi ppm n.rmare să renunţe la o mindere jteritoiiniala spre nord şi răăr®t prci o linie de .conduîtă nouă se impune.? Părerea noastră este că nu putem da cu piciorul momentului cultriplării care ni se prezintă. Am greift odată când am refuzat, unirea personală cu Bulgaria, pe care ne-o oferea marele patriot bulgar Stambulov. Noua închegare care se înfăptueşte peste Dunăre, are nevoie de concursul nostru. Avînd contra ei pe Austria şi pe noi,, ea este primejduită. Cu noi împreună, dînsa este sigură pe soarta ei. Din patrieta noastră aceeaşi situaţiune neplăcută, de a fi statul tampon şi jandarm între Austria— ale căreia interese şii scopuri sunt periclitate de către alianţa statelor balcanice — şi între noua confederaţiune dunăreană. Reese clar, că dar trebue să schimbăm cu totul linia noastră de conduită, că trebue să primim cu plăcere mîna care ni se întinde şi că, odată asiguraţi despre sud, să ne gândim să facem şi noi ca şi Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru şi să căutăm a ne întregi cu toate teritoriile pe cari restriştea trecutului ni le-a dezlipit, devenind înşine noi, în afară de oria© aliantă, m stat numernic «I o» mogen de douăsprezece milioane români. Erî a fost erî, astăzi este azi — Statele se conduc după desfășurarea' evenimentelor — și astfel fiind nu există contradicțiune nici în linia noastră de conduită, între erî și astăzi. CONST. MILLE. S'a burzuluit Papricașul! Papricaşul nu ne a fost niciodată prielnic stomacului. D’aia e lesne de înţeles de ce o parte din pressa maghiară nu ne mistue nici ea pe noi. A fost destul să audă că Austria ar avea do gind o ino avcţie în justele noastre pretenţii faţă de încetarea statuluî-quo în Balcani, ca numitei presse să-i vie papricaşul în gît şi să strige: — Austria să nu ne ducă în război şi pentru Romînia, că noi nu intrăm în foc pentru această vecină. In general, ungurul nu prea intră în foc. Preferă să-i spui să intre aiurea. Dar poate fi liniştit. O să vie vremea să intrăm noi - dacă nu pentru el, atunci la el! Pac. Noi şi ungurii Opoziţia maghiarii contra noastră Tine politic Ce ne datorese Politica brutală dluî Steifan Tisza, n’a putut’o aproba nici un om cu judecată. Ea nu e cu putinţă decât într’un parlament minciună care nu are rădăcini mai adânci în popor şi chiar într’un asemenea parlament implică primejdii, lată una care se vede acum. Contele Berchtold a făcut cunoscutele declairaţiuni primitoare la Raimista. El n’a făcut debit să recunoască printr’însele, că interesele României în, rezolvarea' chestiune!aaldamee sânt îndreptăţite. Acelaşucru l’a spuls şi d.Sassonow, ministrul de externe al Rusiei,— şi doară Rusia e departe de a avea faţă d£ noi obligaţiunile pe carri, le are Austro-Ungaria. Iată, însă, că opoziţia ungară se ridică împotriva dedapat anilor contelui Berchtold, se ridică adică împotriva politicei externe a monahrchieî, în momente foarte grele pentru dînsa. E puţin patriotic aceasta, dar patriotizmul sincer nu este şi nu poate fi călăuza opoziţiei ce se naşte în sinul unei oligarchii, preocupată de interesele şi ambiţiie ei de dominaţiune. Pentru o asemenea opoziţiune — nous en savons quelque chose — nu există alegere în armele de luptă. De aceea atitudinea opoziţiei maghiare nu ne-a surprins. Ea nu ne-a surprins şi pentru că ştim că şovinismul, care e rezultatul unui amestec de ură, invidie şi frică, dacă nu e pur şi simplu o făţărnicie sau un truc politic, —orbeşte şi că deci pentru a ne scoate nouă un ochi, oligarchii maghiari sînt întotdeauna gata să şi-i scoată pe amândoi. Comparaţia aceasta e în cazul de faţă mai potrivită ca oricând, căci declaraţiile contelui Berchtold sînt la adresa noastră, — dar în rezolvarea chestiunei balcanice, Austro- Ungaria are co puţin atîtea interese câte avem şi noi. Sprijinindu-ne pe noi, ea se sprijină deci de fapt pe dînsa şi noi sîntem pentru politica ei poate numai un pretext, dinpă cum sînt albanezii de exemplu De altfel, după declaraţiile d-lui Sassonow, după ce toate puterile ,admiţând participarea noastră la conferinţă, au admis implicit că avem revendicări îndreptăţite de apărat, — contele Berchtold nu risca nimic angajîndu-se în favoarea noastră. Dar opoziţia maghiară îşi motivează protestul împotriva declaraţiunilor lui Berchtold cu argumentulcă s'ar putea ca Austro-Ungaria să facă războifi din cauza României. Dar oare noi, prin relaţionale noastre cu monarchia vecină, n’am putea fi antrenaţi într’o bună zi, din cauza ei, într’un războiu în care am avea foarte mult de pierdut, dar prea puţin de câştigat, deoarece obiectivul politicei noastre nu poate fi decit întregirea naţională şi ea nu se poate îndeplini alături de Austro- Ungaria? In plus, nu pentru că noi avem revendicări de formulat. Austro- Ungaria se expune unui războiu, ci poate pentru a nu expune Austro- Ungaria şi celelalte puteri unui război şi, noi am ezitat atâta vreme de a exprima cererile noastre şi a le da tărie prin vigoarea oştire! noastre. Aceasta trebue stabilit de pe acum, şi opinia publică’ a Europei întregi într’un rar acord, cu guvernele europene, o recunoaşte. Opoziţia maghiară să-şi calmeze deci zelul. Şovinismul ei poate s’o orbească, dar să nu uite că Ungaria va fi cea mai primejduită în ziua cînd ne-om depărta din anele politicei austriece. B. Colaborarea Cuvintul d-lui Filipescu La Tirgovişte d-nul Deşliu a rostit o scurtă cuvintare, pe care „Epoca" o reproduce textual. Se ştie că atunci cînd ne vorbeşte d-nul Deşliu, auzim pe d-nul Nicu Filipescu, de aceea discursul acesta e cu deosebire interesant. El ne spune limpede că actuala colaborare a celor două partide conservatoare nu e menită să ducă la o fuziune, după cum susţinea d-nul Maiorescu. Ea are numai de scop să conducă ţara in nişte momente grele şi să rezolve problemele ce pune politica externă. îndată ce dificultăţile de acum vor trece, cele două partide vor divorţa diri nou şi lupta va reîncepe. Acestea d-nul Filipescu, pardon d-nul Deşliu, le spune în chip atit de limpede, în cit orişice îndoială e exclusă. Dar mai spune ceva d-nul Deşliu, pardon d-nul Filipescu: D-sa spune că colaborarea, aceasta s'a îndeplinit numai cu sacrificii din partea conservatorilor. Aceasta e nedrept. Dacă delimitarea colaborărei strict la nevoile externe convine probabil takiştilor, nu le convine desigur această de a doua afirmaţne. Toată lumea vede că takiştii au făcut tot atîtea sacrificii cit şi conservatorii, ba poate şi mai multe, cînd au sacrificat jumătate din tinărul lor partid. D-nul Deşliu, adică d-nul Filipescu, în amărăciunea sa, vrea să dea şi o lovitură takiştilor. „Colaboratorii noştri — spune d-sa — au căutat victorii şi unul de ai lor l-a comparat cu bulgarii". „Partidul nostru — conchide d-nul Deşliu — nu se preocupă de cit de victoriile ţărei şi nu se făleşte de cit cu sacrificiile sale". Nota aceasta care are aerul de a clasa mai jos grija patriotă a „colaboratorilor" de cit cea a conservatorilor puri, — aruncă o lumină asupra armoniei colaborărei şi a celor ce o aşteaptă, evident că nu de la d-nul Deşliu, AcS Fortificarea Dobrogei de AL. CIURCU Am fost cel dintiiu .care am pomenit despre eventualitatea unei cereri din partea României pentru rectificarea fruntariei răsăritene a Dobrogei, cu încorporarea Silistrei. De atunci această presupunere a mea a făcut înconjurul presei europene. Gravul „Le Temps“ dă ştirea ca venindu-i dintr’un izvor sigur, numai că face confuziuni geografice — ceea ce intră în obiceiul francezilor— şi amestecă Rusdupul cu Silistra şi Silistra cu Cernavoda. Să fi fost eu în secretul teilor ? Nici de cum. Eu am raţional pur şi simplu şi amintindu-mi cele petrecute după congresul dub Berlin, aminţindu-mi chestia Arab-Tabieî, şiştiind că graniţa de răsărit a Dobrogei, aşa curm e trasă astăzi, e greu de apărat, mi-am zis în mine însumi că dacă ar fi ca Romînia să ceară vreo compensaţiune cu ocazia îmbucăţireî imperiului otoman, apoi n’ar putea cere altceva decât rectificarea fruntariei de est a Dobrogei, căci în colo n’are ce căuta peste Dunăre. De bună iseaimă, corespondenţii ziarelor străine, i inspirindi,-se din articolele mele, afi comunicat această ştire ca ţinând-o din sorginte oficială. Cu atît mai vârtos că toată Europa se întreabă ce are de gând Romînia şi, cum intenţiunile ei sânt impenetrabile, ziariştii străini au fost buni bucuroşi să găsească o versiune. încă odată, această versiune a eşit din capul meu, cum a eşit Minerva din capul lui Jupiter şi aceasta fiindcă mereu s’a zis că România are să ceară la momentul oportun compensaţii. Nu ştiu dacă am ghicit intenţiunile diplomaţiei noastre. Ceea ce pot însă afirma este că n’am primit instraţiuni dela Excelentele Lor d-mii Maiohrescu şi conte Berchtoild, nici nu mii-au făcut confidenţe asupra acestei chestiuni Maiestăţile lor regele Carol sau împăratul Austriei. De altmintrelea cu Franz Iosef n’am mai vorbit de şase ani. Dar să lăsăm gluma. Se vorbeşte de compensaţii şi în acelaş timp se vorbeşte de pretenţiunile României în privinţa românilor din Macedonia. Rectificarea graniţei Dobrogei ar fi la compensaţie, pe cînd salvgardarea naţionalităţii românilor macedoneni nu e nici decum o compensaţie, ci un drept al României. In imperiul otoman de astăzi, românii din Macedonia, se bucurau de anumite drepturi, obţinute de Romînia cu mari sacrificii şi statuil nostru are oarecare privilegii cu privire la fraţii noştri din Turcia. Ce poate fi mai natural decât ca România să pretindă ca prin schimbările ce vor interveni în Macedonia, drepturile fraţilor noştri să nu fie ştirbite, iar privilegiile statului român să rămână cel puţin ceea ce sînt astăzi ? S’a zis că România va pretinde protectoratul asupra românilor macedoneni. ... Eu mi-am spus părerea în această privinţă şi am arătat de ce nu-mi fac iluzii asupra soartei fraţilor noştri, în caz cînd Macedonia ar fi împărţită între statele balcanice. Chiar dacă i s’iar admite protectoratul României, ceea ce nu cred din partea unor state independente şi, suverane şi, pe deasupra, îmbătate de glădmne, ele l’ar admite de formă, cu gândul ca mai târziu să nu se ţină de angajamente. Cit despre românii anexaţi Greciei, îmi fac şi mai puţine iluziuni. Aceia vor fi iremediabil pierduţi pentru noi. Numai proclamarea Macedoniei în principal independent ar putea salva pe românii de acolo. Putea-va însă Romînia să obţină de la viitorul congres acest lucru? Iată ce nu se poate şti. Dar «să revenim » Dobrogea. Va cere ori nu va cere România , rectificarea graniţei sale, o va obţine ori nu o va obţine, un lucru trebue neapărat :să facem : să fontifi-icăm Dobrogea. Toţi vor crede că priin fortificarea Dobrogei înţeleg să ridicăm de-alungul graniţei dinspre Bulgaria i niscai-va forturi de beton, niscai- i va ziduri chinezeşti. | Nu astfel înţeleg eu fortificarea. | Nu - CH-fiortwî de beton,nu .cu ziziduri înţeleg eu sa fortificăm Dobrogeta, ci cu inimi româneşti. | Forturile, orieit de rezistente, pot fi distruse, inimile romîneşti nicîo■ dată. Cîrrd inimi roimîneşti vor fi pre- i sănate dealungul graniţei, despre [ care se zice astăzi că e islabă, ea va deveni tare, va deveni un fort de granit, inexpugnabil. I Iivcă deila anexarea Dobrogei am ■ propus lui C. A. Roisetti ca să fie colonizată cu romlîni andeileni, susi, finind că numai aşa vom face o ţa- I ra romînească din noua noastră , provincie transdanubiană, care şi I astăzi poartă urmele flexiunilor lui Traian şi ale civilizaţiei romane. S’a făcut ceva în această direc-j ■ tie, am lucrat şi efl la încurajarea colonizărei, dar nu i s’a făcut destul. Să facem de acum înainte ceea ce pînă acum am neglijat a face. Din datele pecari mi le-a procurat d.Platîanu, fostul prefect al Constantei şi cel mai bun cunoscător al Dobrogei, reese că populaţia romlînă din această provincie repre- zintă 60 la sută, iar toate «celelalte naţionalităţi 40 la sută. Bulgari ar fi vreo 50.000. Romînii arfi deci în majoritate. Dar această majoritate nu e suficientă. Cuim populaţia Dobrogei e nară şi «cum imigrafiunm elementelor străine poate să deplaseze cu timpul proporţia de astăzi, trebuie să sporim« elementul român în Dobrogea. Aceasta o putem face în două chipuri : prin «colonizare și prin legarea Dobrogei cu târmiul stîng al Dunărei printr’un pod peste «care să poată trece orice fel de vehicul, nu numiai vagoanele drumului de fier, cum e astăzi. Cînd «am «azistat la' inaugurarea | podului «dela Cernavoda, prima pro-jj servatie pe care am făcut-o d-lui j1 Saligny a fost că acest pod nu uneşte îndestul provincia transdanu- blană cu patria-miaimă. Cu un «astfel [ de pod nu se pot stabili relatiuni i între populaţiile de pe «ambele tări- muri dunărene, aşa «de depărtate în acest punct, și Dobrogea rămîne «pentru noi o colonie. Duna «aitîtia «ani «dala inaugurarea acestui pold, * mai strînse raporturi s«înt între po-. “ pulatiile dela Giurgiu cu cele dela 11 Pusciuk, «între «cele delta« Zimnicea «cu «cefe dela Şiştov, «decit între po- ^ puleţiile dinreajma Feteştilor cu 1 «cele dela Cernavoda. Colonizarea Dobrogei cu romîni ardeleni ar constitui cea mai solidă fortificare a ei. Cînd zecimi de mii de romîni airdaleni, totî harnici, toţi excelenţi «plugari şi buni gospodari,\ tofi naţionalişti înflăcăraţi, se duc să «populeze Statele-Unite ale Ame- ricei de Nord si republicele din cea de Sud, iar Dobrogea «stă puis«tie cu întinsele ei cîtmniî fertile, ar fi «ce crimă să nu atragem spre ea e scodul romînilor ardeleni. \ Luaţi seama! voiu zice bărbaţilor «e noştri de stat. Trebuie nu numai să colonizaţi cu romînii provincia noastră transdanubiană şi s’o legaţi mai intim cu patria mamă, dar încă s’o administraţi într'un chip exemplar. Să nu se repete ceea ce s’a făcut cu Basarabia. Răposatul meu tată îmi istorisia adesea cît de vitreg a fost administrată Basarabia, după ce la 1856 ie-o dăduse Congresul din Paris. Tot ce era mai rău, mai stricat, mai prevaricator, mai necinstit şi mai fărăconştiinţă era trimis în Basarabia ca funcţionar. Aceştia operau acolo ca într’o ţară cucerită. Bietele populaţiunî regretau administraţia moscovită, de sub care la scosese Europa. Şi poate că s’au bucurat cînd au trecut din nou sub oblăduirea ţarului. O populaţie în mare majoritate romînească, o populaţie mulţămită de administraţie, va fi în Dobrogea valul cel mai solid în contra oricărei încălcări, va constitui cea mai formidabilă fortăreaţă. Inimile romîneşti vor fi pavăza cea mai sigură a Dobrogei. Iată cum înţeleg eu fortificarea Al. Ciurcu 1ijffl» ti mniDiH— ! mutatul M\m\. 1 „Voinţa Naţională“ e în culmea entuziasmului: izbînzile bulgarilor au convinsiocă „democraţia e forţa naţiunilor“. Dacă bulgarii au eşit biruitori, asta se datoreşte, zice ,Voinţa“, .faptuluică în Bulgaria clasele de jos nu sânt subjugate unei oligarhii şi nu sânt ţinute în asuprire şi întuneric. „La ei, urmează organul liberal, nu a devenit maire un om pentru că a descins din alţii, ci pentrucă s’a ridicat acolo unde trebuia să se ridice“. Aceste constatări sânt foarte drepte şi n’am avut nevoie de izbucnirea războiului pentru a le face. Dar apariţia lor în „Voinţa Naţională“ constitue o bătae de joc. Cine e vinovat de faptul că ţăranii noştri zac în subjugare, asuprire şi întuneric, — cine, dacă nu tocmai partidul liberal ? Nu numai că acest partid a fost mai mult la putere decît celelalte, dar el a avutîntotdeauna puterea în condiţii excepţional de favorabile. Şi apoi, însuşi titlul de liberal, ca şi programul ce şi-a dat, ca şi eternele lui profesii de credinţă democratice, l’ar fi obligat de mult să scoată din robie clasele de jos. Se ştie însă că n’a făcut nimic în acest sens. Din contra, ori de cîte ori a fost la putere s’a arătat de un reacţionarism sălbatic, înăbuşinid orice veleitate cetăţeneascăîn păturile populare. Că la bulgari nimeni n’a devenit mare pentru că a descins, ci pentru că s’a ridicat ? Dar în virtutea căror merite s’au ridicat fraţii Brătianu, dacă nu în virtutea singurului merit că audescins din Ioan Brătianu ? Şi cine a dus o luptă mai înverşunată contra d-lui Take Ionescu, ridicat prin propriile sale merite, dacă nu liberalii şi presa lor ? Negreşit, democraţia e forţa naţiunilor şi bulgarii au dovedit-o încă odată, în chip strălucit. Dar de asta n’au să se bucure liberalii, căci învăţămiîntull ce reiese de aici, este tocmai necesitatea absolută de a înătura pe liberalii noştri dela conducerea ţării. Alte principii trebuie să domnească la baza vieţii noastre naţionale şi mai cu seamă alţi oameni, dacă vrem ca împrejurările istorice — şi cele prevăzute şi cele neprevăzute să ne găsească pregătiţi. La şecolulDigăressc. Un cititor ne scrie următoarele, pe cari le reproducem ca fiind caracteristice pentru starea i de spirit dela noi: Unde am fost oare ? Pe ce lume eram cînd bulgarii se pregateau să treacă Balcanii ? Ce-au făcut miniştrii şi agenţii noştri diplomatici din peninsula balcanică, de nu ne-afi ţinut în cuvânt cu starea adevărată a armatelor turceşti ? De ce şi de cine am fost orbiţi în a sa grad ? La ce-au folosit defilările Stelia atîţia 10 Maifi, serbările dela Călugăreni şi celelalte ? Ce ne-au adus toate acele cuvântări dela toate ocaziaie, umplute cu : patriotizm, naţionafem,roiminizm, fraţii noştri — iubiţii noştri fraţi — şi mai cîte altele ? Unde sînt urmaşii lui Ştefan cel Mare şi ai lui Mihai Viteazul ? Nimic şi iar nimic, ba ceva şi mai grozav : umilire pe toată linia, falimentul unei poltici îmdoelnice, în lăuntru o politică de afaceri şi chiverniseală, în afară o politică de fricoşi, cari acum umblă după miluire — pentru pretinsa noastră înţelepciune şi iubire de pace, de civilizaţie ! Ah, da! de civilizaţia bulevardelor Parisului, de dragostea cocotelor şi a altor combustibile similare ! ... tf « « 68 » Şi acum ne odihnim de sigur pe laurii noştri! Căci e greu acum să ne deschidem ochii mari; e greu să începi „d’a capo“ , e greu în bătrîneţe să începi iarăşi viaţa de şcoală. E greu să schimbi sistemul cu care ne-am obicinuit aşa de bine. Vom urma de sigur iarăşi cu propovăduirea patriotizmuluî, naţionalizmuluî, etc., cu şi mai mare sforăială, în loc să ne ducem la şcoala bulgărească N. D. ♦# Adeveruri # Apelul bulgarilor După ce am expediat o ambulanţă în Bulgaria, vecinii noştri ne adresează un apel cerînd şi haine şi merinde pentru prizonierii turci. Dacă le-am plăti şi cheltuelile de rǎzboiu?! _Cordonul_ Regele a acordat eri d-luî Take Ionescu marele cordon al „Stelei“. Se știe că d. Take Ionescu acordase mai dinainte regelui... guvernul de colaborare. Nu știu pe cine l’a costat mult!* /• Lista Lista liberală la alegerile generale dincapitală e gata — dar se sfiește „șeful“ s’o dea pe fată, de frica succesului ce o să aibă... _________Rigoletto Politica austriacă m mimul? ROSTUL ATACURILOR PRESEI UNGUREŞTI LA ADRESA ROMINIEI — Directorul nostru a arătat de curînd într’un mod luminos cum că calea cea mai bună şi mai înţelleaptă pentru viitoarea noastră politică externă ar fi să ne alăturăm la gruparea celor patru popoare balcanice, care, tocmai ca urmare a deziluziilor ce au încercat şi ele, s’au aliat la un moment dat fără ştirea Europei, ca să-şî impună azi cu mai multă putere realizarea idealurilor lor nesocotite atîta timp de diplomaţia internaţională . Nu exagerăm de loc cînd afirmăm că ideia care stăpânește azi în majoritate sufletul romînesc, este emanciparea de politica austriacă! Publicul romînesc s’a convins zi de zi că politica noastră austrofilă nu ne-a dus decît la umiliri, trageri