Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)
1912-10-26 / nr. 8307
5 Bani Exemplarul Anni &l £&ţT-l®a No. 8SOT FONDATOR ALEX. V. BELDSMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER «Comp. Strada Doamnei, No. 8 Ei. I. —• Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 « ♦n Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+1» Biharii var si nani mina pe UM VICTORIOS Ferdinand swrade Si cu Ilia pe ei Si cu coada în sus . Proverbul acesta se aplică grecilor. Aşa cel puţin românul îl aplică. Nu-i, însă, vorba aici de grecii luaţi in general, ci de scoborîtorii lui Kir Enache Grecul din satul Brătienî din Argeş. Şi să mă ierte cititorii, că pe aceste timpuri mari si grele imi stric bunătate de cerneală şi îmi tocesc, Ciocul condeiului vorbind de Spur.Căcile lor — Cei trei fraţi. Cite odată, tocmai cind priveşti cel mai grandios spectacol, trebue să-ţi îrtrerupi această uitare de sine, pentru a ocoli cu piciorul o murdărie în care călcînd, poţi luneca... Fie-ne dar permis să vorbim o clipă de Cei trei fraţi şi de amestecul lor din nod în luptele politice, cu eleganta şi bunacredinţă a unui stîlp de tramvai comunal. 000 Pentru a se face actuala formaţiune a guvernului conservator, a fost nevoe de a se ţineseamă de cuvîntul dat Dinastiei de către d. Take Ionescu. Intre cei doi şefi din opoziţia trecută, cînd s’a făcut retragerea din parlament, s’a luat hotărîrea reciprocă de a se realege, oricare din ei ar veni la guvern,— foştii, parlamentari retraşi din Cameră şi Senat. D. Take Ionescu şi-a ţinut angajamentul şi una din condiţiunile conlucrării a fost această’alegere a liberalilor. Care însă a fost intenţiunea părţilor, atunci cînd s’a încheiat aceasta înţelegere ? Desigur că takiştîi, dacă vor veni la putere, să nu aibă liberalii mai puţini deputaţi, nicisă nu ceară mai muiti, decît aveafi in fostul parlament. Tot astfel, liberalii, dacă dînșii ar fi căpătat puterea — ceea ce din fericire mu s’a‘ întîtmplat. - %000‘ Ce se întîmplă însă? Oamenii 'dela Roteștî, cari dacă ar fi sa lupte singuri nu ar reuși să intre nici zece in parlament, au primit pomană guvernului de treizeci, şi două de locuri- dar pe deasupra plănuesc să pună şi alte candidaturi — desigur nu in Bucureşti,’ci acolo unde profitîftd de neînţelegeri şi nemulţumiri locale, să se mai strecoare câţiva în parlament. Or, credem noi, nu a fost — tiu putea să fie astfel vorba. Guvernul are dreptate să zică Dinastiei de rea credinţă ca întotdeauna de altfel : Ori te mulţumeşti, cu pomana ce fi tori făcut, ori dacă nu, retrag Şi cu milostenia mea şi atunci alege-te cum pod şi unde pod- Şi cu pomana mea şi cu ciupeala ce o pod face nu merge, trebue să alegi ori una, ori alta. 0 0 0 • Nu știm"ce-o face centrul — dar văd cu plăcere că în provincie chipul acesta de a vedea se pune în aplicare. Astfel la Iași, limbagiul acesta i se fine d-luî Stere. li se spune : Ori pui lista întreagă și atunci te Ștergem de pe lista noastră, ori te alegem noi, fără de contracandidat. Aşa-i tocmeala cinstită, dar de cinste şi de corectitudine poţi vorbi cu Dinastia? Partidul conservator este dator să limpezească acest echivoc şi să dea Celor trei fraţi, tovatara, ce se dă peste bot ac celuia din care Sfîntul Anton şi-a făcut un tovarăş — ceea ce dovedeşte că şi el era unul din strămoşii Dinastiei, ori că poate este numai sfîntul şi patronul Celor trei fraţi, c£ri sînt Şi cu rnia pe ei Şi cu conflit în sus CONST. MILLE. JM JJ 1 T I Lista din Ilfov î „Dinastia“ s’a dat cu progresul; ea lansează tinerimea; ea îşi ia drept deviză : „lăsaţi Kirrténî să vie la noi“ ! De unde o stau ? De unde — dacă nu din foaia care şi-a pierdut Procopsiul ? ! Aseară ea ne spune că dacă nu poate încă da lista candidaţilor liberali la alegerile parlamentare din Ilfov- poate însă spune că „o foarte „largă parte a fost făcută elementelor tinere din partid“. Da ! Tinerime!, Kinderimel se va rezerva onoarea de a cădea cu cite 200 voturi în Bucureşti .! Fruntaşii „se vor resemna cu mituiala“ celor 32 locuri în provincie ! O ! „Dinastia“ înţelege ca tinerii să fie cei dintâi... la cădere !! Nu cumva o să-și încerce popularitatea pe pielea ei ?! Pac. Conservatorii nemulţumiţi ce se petrece în culise Dacă n’ar fi fost evenimentele externe la ordinea zilei, nu s'ar fi ajuns la o înţelegere nici asupra guvernului de colaborare. Sînt cîdva fruntaşi conservatori cari tiu vor cu nici un preţ să admită o concentrare sau o conlucrare cu partidul conservator-democrat pe baza egalităteî. Pe de altă parte d. Take Ionosai Si fruntaşii democraţi nu vor să mai primească o fuziune in alte conditiuni. Regele insă a intervenit şi a menţinut la guvern, sub forma colaborărei, regimul conservator. Regele s’a arătat de astadată foarte binevoitor fată de partidul conservator, de la început, de la constituirea cabinetului Carp, a arătat o deosebită favoare faţă de conservatori, deoarece corpul electoral si opinia publică indicase ne d. Takelor,eseu. Apoi regele a dat conservatorilor formatiunea Titu Maiorescu. In fine regele a consimţit la o a treia combinaţie, la guvernul Maiorescu-Take Ionescu, prin colaborarea partidului conservator cu partidul democrat. Spre a se realiza această combinaţie regele a consimţit ca, în aceste momente sa se facă si alegeri generale. Aceasta este o dovadă că regele s’a hotărît să mai mențină cel puin doi ani regimul conservatar. Ce se intimulă insă? Conservatorii sacrificaţi sail cei diminuaţi au început sărs'i manîfes te nemulţumirea atît la contra cit si în unele judeţe. Sint si la takisti sacrificaţi si diminuaţi. — dar vină acum aceştia stau resemnaţi de si sint in opoziţie de vreo şapte ani. Dar conservatorii nemulţumiţi se agită si din lagărul lor sa lansat, zilele acestea, zvonul cu d. Filipescu ar avea intenţia să iasă din guvern. Se vede că „sacrificaţii" conservatorilor caută un om ca d. Filipescu pentru a se grupa in jurul lui. Deocamdată d. Filipescu na făcut un pas care să poată fi interpretat in sensul ca ar fi dispus să desfacă... colaborarea. Dar dacă faptul se va realiza, după descinderea noului parlament e foarte probabil că regele tot nu va concedia regimul conservator, ci va menţine la guvern pe acei cari vor voi să mai stea un an sau doi la putere şi in contra nemulţumiţilor. A. W. ntunu Iorga şi regele — Apelul electoral al „naţionaliştilor democraţi“ ■ Nu există mai veselă distracţie decît să urmăreşti..... „politica naţionalistă“, mai cu seamă cînd ajunge la apeluri solemne în momentele... culminante. Aşa, de pildă, alegerile generale aranjate de astă dată în cea mai duioasă armonie de către cele trei partide de guvernământ, au inspirat d-lui Iorga un apel de o incoherenţă şi de un grotesc pe care numai d-sa le poate atinge. De ce credeţi că „luptă“ d-sa astăzi şi-i îndeamnă şi pe cei 15-20 de partizani ai săi să-şi puie candidatura? Fiindcă i-a făgăduit d-nul Filipescu că pe d-sa îl alege? Nu! Asta o spun gurile perfide. Adevărul e acela proclamat prin „Incunostintarea“ apărută ori în foaia d-sale., D-sa luptă ca „să se poată da pe „fată călcările de lege ce se săvârşesc spre a se opri alegătorii de la „libera exprimare a vointii lor si „cînd tara va trage, in nenorocirea „ei, ultimele condusii ale dăinuireî „acestui regim pe care n’a fost in „stare sal înlăture, istoricul va avea acte la îndămînă pentru nemiloasa sa condamnare". Vedeţi! In tara aceasta călcările de lege încep odată cu intrarea în arenă a d-luîorga şi ca să aibă ,istoricul“ acte spre a condamna „nemilos“ regimul acesta, d-sa şi amicii d-sale se aruncă în luptă într’o campanie electorală în care e nevoe mai puţin ca oricînd de călcări de legi, fie din partea guvernului fie din partea opoziţiei, deoarece totî sunt o apă. Ca incoherentă şi dovadă că aceştî oameni nu au ce spune nici în momente ca cele de azi, apelul acesta al d-luî Iorga poate sluji de pildă. Dar mai este o chestiune. Dacă d-nul Iorga crede că regimul de azi va nenoroci tara si că tara nu a fost în stare să o înlăture, atunci de ce nu se adresează cui de drept, aceluia care singur a creat acest regim: regele? Şi nu numai că l’a creat, dar i’a recomandat tăreî, în mod neobicinuit, ca un regim tare, care trebue să fie urmat de întreaga ţară! De ce uita d-nul Iorga acest lucru esenţial — d-sa, care de cînd i-a fost trimis prinţul Carol la Văleniide Munte, găseşte că tot ce a făcut îi face regele Carol este numai înţelepciune şi numai fericire? Nu le spunem toate acestea, fiindcă ar merita vre-o atenţie logomachia naţionalistă, dar pentru a învedera că profesorul, educatorul și apostolul Iorga are într’insul o doză de politicianism, care’l arată sub devărata-i lumină. P. O. Adeverarî Conferinţa europeană Europa cam ezită să se adune în conferinţă, nu de alta. .:Iar cînd o înceapă a se asigura pacea europeană.. o să iasă la sigur: războiul european ! De cs-au învins. Foile brătienistie au început să arate că bulgarii au învins fiindcă n’au aristrocrafie, di sufragiu universal. D’aia Cet.Trei Fratî au sprijinit mereu boerimea contra conservatorilor democraţî şi au băgat pe socialişti în puşcărie ca escroci, fiindcă propagau sufragiul universal printre ţărani. O foaie emancipată N’o să credeţi: asta e „Violenţa“. Odată cu reapariția colaborărei IUI Ioină,„Violenta“ a ajuns foaia emancipată a t'îrniu. -I inn -nationale Rigoletto. viast'i 26 Oatoaibrie 1912 DIRECTOR POLITIC CONST. MIL LE —__ Abonamente cu premii.f n» »“ • ......................... tei *0.trei luni ............................................... . âU Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala . . . . . No. 1410 ii ••...» 34/73 Provincia...................... 14/99 Străinătatea . . . . 12/40 Colstansino DBl Sililiam mm Ce zice tripla alianţă Ce zice triplicea Ce face Serbia Războiul se apropie de sfirşit. Turcia ese zdrobită pentru totdeauna.Tn prăbuşirea ei, ea nu găseşte ut prieten care să se milostivească de dînsa. Turcia e lăsată să piară in drum ca un cîine, fără ca un cuvînt de consolare să ajungă pînă la dinsa. Prietenii de eri, exploatatorii cari i-au supt sîngele.— păcălitori și păcăliţi se înclină în fata realitătei brutale. Nu sînt două luni de cînd Poincare proclama formula integritătei teritoriale a Turciei europene, azi nimeni nu mai pomenește de dînsa. Vae victis ! Turcia cere, Turcia imploră pacea ! D. Poincaré tratează o mediaţiune și leagă de dinsa condiția ca puterile să proclame în mod anticipat dezinteresarea lor. Rusia convine, li dă mina să fie dezinteresată, fată de victoria statelor balcanice. Austro-Ungaria refuza, însă, să se declare dezinteresată. Ea ar face o figură si maî lamentabilă dacă ar merge cu făţărnicia pină acolo. Intre puteri se desemnează deci prima neînţelegere. Insă se declară că ele rămin in strînsă legătură, dar atita tot. Acordul asupra primei chestiuni în discuţie nu se poate stabili. Iar statele balcanice declara că ele nu vor să accepte intervenţia puterilor, că ele înţeleg să trateze direct cai Turcia, să-i dicteze condiţiile de pace, dar să facă poate din duşmana de azi, aliata de mîine. Emanciparea Peninsulei balcanice de tutela puterilor europene. — Iată scopul mai înalt a! actualului războn. Şi pentru atingerea acestui scop ziua de mîine poate aduce alianţa balcanică cu Turcia, dar nu şi sub heghemonia ei. picioarele Bulgariei democratice şi neînvinse suib regimul votului universal Bulgaria a învins pentru că n’a trimis pe cîmpul de razboiu cohorte flămînde, fără drepturi cetăţeneşti şii fără conştiinţa înaltă a platinei. Bulgaria a învins pentru că totî sioîdiăţii ei erau în acelaş timp şi soldaţiii cetăţeni. Ceea ce a învins la Kiirktisse safi la Lule- Burgas, n’a fost geniul unui general, oricit de mare ar fi el, n’a fost superioritatea armamentului sail mulţimea copresatoare a gurilor de foc, ci sufletul imens al unei armate pregătită pentru toate visurile şi revendicărille naţionale, prin treizeci de ani de democraţie şi i de vot universal. Bulgarul e cetăţean în ţara lui. Turcul e sclav. Bulgarul are o patrie. Turcul n’are decît ‘bunul plac al paşaleilor sau al padişahului. Bulgarul a ştiut să-şi cucerească prin încăpăţânare sau prin revoltă, nu importă, libertatea cetăţenească. Turcul n’a ştiut decât să se supună. Bulgaria votului universal merge din izbîindă în obînidă, înfruntă voinţa marilor puteri, înfăptueşte ideallul ei naţional, mîine va fi sub zidurile Constantiinopollului şi-şi va scălda graniţele ţăreî în valurile a două mări. Turcia plăteşte cu intringeri şi cu dezastrul imperiului, ruşinea că a suportat o jumătate de veac aproape, despotismul nefast al lui Abdul Hamid, tot aşa cum Româniia i plăteşte ,astăzi cu dezinteresarea ei silită şi cum va plăti mîine cu umilinţa şi micşorarea regatului, greşala că nu şi-a acordat regimul votului universal şi gloria că a suportat fără să colcnească domnia gheşeftară şi reacţionară a unui Hohenzollern. N. D. Cocea CHESTIA ZILEI Pompierii lui Offenbach Mariie Puteri ■ Iar am venit prea tîrstu! Votul universal a învins Armateleimperiului otoman, sutele de mii desoldaţi cari, după proorocirile din ajunul războiului, trebuiau să se reverseca un puhoi imens din fundurile Arabiei şi ale Asiiei mii ci asupra popoarelor balsarnice, oştirile nenumărate ridicate din deşerturi în numele lui Mali şi itlitate, să lupte împotriva crucei, au fost înfrînte. Dela Kirku'isse şi pînă îla ţărmurile lacului Scutari, dela Adrianopol şi pînă aproape, de zidurile Constantinopolului, pretutindeni unde cohortele fanaticeale sultanului au dat piept cu îahrmatele disciplinate şi conştiente ale statelor aliate, au fost învinse. Din ştirile incomplecte venite de pe cîmpul de războiu, din înseşi mărturisirile timide şi resemnate ale guvernului imperial, reies limpedeca lumina zilei dezastrul şi prăbuşirea semi-lumeî. N’au mai fost victorii şi înfrîngeri alternative, rezistenţa metodică a unei armate învinse dar demnă pînă şi în înifringerile ei, ci fuga pierdută, panica unei oştiri de adunătură, măcelul oribil al mulţimilor aduse din fundurile Asiei ca să impară fără glorie şi fără speranţă, sub ploaia de foc a armatei bulgăre. De ce au fost învinse armatele sultanului ? N’au avut ele sute de mii de soldaţi fanatici,sobri, rezistenţi, adevărate automate pasive fără altă voinţă decît voinţa şefiilor? N’au avut ofiţeri capabili şi generali albiţi în experienţa războaielor? N’au avut puşti,tunuri, muniţii, aeroplane şi steaguri purtate în zeci şi sute de bătălii victorioase? S’au împotrivit corpurile de armată să meargă la un măcel sigur şisoldatul turc a stat în cumpănă dacă să-şi verse sîngele pentru patrie sau nu? Nu! Dacă n’ar fi trecît cei douăzeci de linii de morţi delta, Lule-Burgas, şi încă ar fi destul. Soldatul turc şî-a făcut cu prisosinţă datoria. Muncitorul otoman, ca fraţii lui de pretutindeni, a plătit cu sîngele lui vărsat zadarnic, greşelile şi primele elgarhiei-■ cfraiuitotane. Aceasta e marea vinovată ci înf. nigeriei şi prăbuşirea Imperiului otomian. Guvernele criminale ale lui Abd'U’-Hamiid, tripatagile, furturile necuimate, sistemul nefast de spionagiu şi de spoliaţiune,secătuirea în folosul unui pumn de reacţionari implacabilii, a tuturor avuţiilor naţionale, dezorganizarea, incultura şi jaful, fatal legate de toate autocraţiile, dată bande cari auprăbuşit în sînge armatele sublimei Porţi, la Revendicările noastre naţionale din Macedonia sunt foarte moderne. Cine ar fi pomenit de aşa ceva în epoca redeşteptării noastre naţionale din 1848—1849, n’ar fi fost luat în serios. Pe atunci aspirath’nile noastre mergeau ceva mai departe. Patrioţii noştri de pe atunci visau unirea Transilvaniei cu Romînia. Multă vreme ei s’au hrănit cu iluziunea desmembrăreî Austro-Ungarieî, de pe urma căreia să ne alegem şi noi cu provinciile române din această împărăţie-mozaic. S’a crezut şi se crede de mulţi şi astăzî că însăşi Germania are interes la această desmembrare, spre a’şi putea alipi provinciile germane din Austria, împreună cu Boemia şi Galiţia, şi există în Austria chiar un partid care revendică pe faţă această alipire. Sunt cunoscute eşirile deputatului Schönerer pe această temă în parlamentul austriac. Cine n’a auzit de faimoasa formulă Drang nach Osten, care se atribue lui Bismarck ? Prin această formulă se înţelege ca monarchia habsburgică să fie împinsă spre Orient, ca să formeze un mare stat al slavilor de sud şi să contrabalanseze împărăţia slavilor de Nord, iar Germania să-şi alipească provinciile germane din Austria. Anexarea Bosniei şi Herzegovinei pare a adeveri existenţa acestui proect. De unde odinioară monarhia habsburgică reprezintă marea împărăţie germană, atetăzi ea reprezintă maî mult o împărăţie slavă. O fi existind sau nu acel proect al Germaniei faţă de Austria, fapt este că aceasta şi fa însuşit faţă de Romînia şi vrea să ni-l aplice nouă, vrea să ne împingă spre sud, să ne transforme în stat balcanic. Şi a reuşit în parte. Profitînd de răcirea relaţiunilor noastre cu Rusia, în urma răpirei Basarabiei, Austria ne-a strîns în braţe, ne-a îndrăgostit şi s’a pus să dirigă politica noastră externă. Ne-a arătat Macedonia. Chestia celor cîţiva cuţovlahi din Macedonia a fost pentru ea o ocazie binevenită, ca să ne facă să ne întoarcem privirile de la milioanele de fraţi de sub scutul ei şi să le aţintim către romînii macedoneni, al căror număr exact nimeni nu-l ştie. Pentru Austro-Ungaria acest derivativ a devenit o minunată supapă de siguranţă în contra exploziei cazanului în care clocotesc naţionalităţile de sub stăpînirea ei şi în special cea romina. Va aduceţi aminte cum pînă mai anii trecuţi ne agitam la fiecare nedreptate, la fiecare apăsare ce se săvîrşea împotriva conaţionalilor noştri din Ungaria? întrunirile publice, cuvîntările înflăcărate, maanifestaţiunile pe strade se ţineau lanţ. Părintele Lucacu era purtat în triumf de întreaga populaţie delirantă a Capitalei, iar d. Dinu. Sturdza cerea în plin Senat guvernului conservator să intervină în favoarea romînilor din Ungaria, la care Al. Lahovari răspundea: — Războiu nu pot să fac, scuze n’am obiceiu. De atunci fraţii noştri din Ungaria au continuat a fi împilaţi ca şi maî înainte, legi draconiane s’au votat în contra lor şiungurii se străduesc tot maî mult să le răpească şcoala şi biserica, singurele refugii ce le-au mai rămas pentru conservarea naţionalităţii lor. Mişcatu-s’a cineva în Romînia? Nimeni. I-am uitat pe fraţii din Ungaria. S’ar părea că ei nici nu maî există pentru noi. Toate preocupările noastre s’au întors spre fraţii din Macedonia. Eu nu zic că nu facem bine că ne interesăm şi de aceşti fraţi. Romînii din tarile subjugate sunt cei cari simpatizează mai mult între ei, dovadă marele român Sinoescu. Ca român de origine ardeleană nutresc pentru fraţii din Macedonia cea mai călduroasă iubire. Dar am vrut să constat un fapt și să trag din el concluzia că la noi manifestările opiniei publice nu pornesc de jos în sus, ci de sus în jos. Toate agittotilile anti-maghiare erau comandate de sus, fiindcă așa cereau atunci interesele — veți crede că voiu zice interesele tăreî ? nu, ci din nefericire interesele unui partid. Cînd ne-am dus să fraternizăm la Atena, entuziasmul era de comandă; totde comandă au fost revolta și indignarea noastră în contra trădării grecești, pe caire repede am uitat-o; tot din ordin superior am fraternizat cu bulgarii, cu sârbii, cu albanezii,cu turcii, cu japonezii, căci noi oricindi sintem gata să frafiernizăm cu orișicine, şi să ne revoltăm împotriva celor cu cari am fraternizat, aacă lasa va îi porunca de isus. Cînd cineva n’are nici o dpinie, nici o credinţă, le are pe toate. Cînd un popor n’are nici un ideal, nu ştie ce să dorească. Bulgarii ştim ce vor şi ştiu să vroiască. Dacă ei bat pe turci, cauza este că armată bulgară se compune din cetăţeni, ipe cînd cea turcească e compusădir sclavi. Astăzi cuvîntuil de ordine este să uităm pe fraţii din Austro-Ungaria şi să ne învrăjbim cu popoarele creştine din Balcani şi aşa vom face?, căci aşa cer interesele politicei lausitro-ungarie de Drang nach Osien. O Românie duşmănită cu vecinii de la Ad, nu va mai putea avea aspiraţiuni spre nord şi nord-vest şi se va lua Austro-Ungariei o piatră de moarăde pe piept. Va putea dormii în pace dim spre partea românilor, cari vor avea necontenit nevoe de sprijinul ei. Şi cum principiul tradiţional după care s’a condus diplomaţia austriacă a fost totdeauna divide et impara, n’aţi fi de mirare ca ea să fi lucrat şi să lucreze la învrăjbirea noastră cu popoarele creştine dela sud. * Iată de ce din milioanele de romiul risipiţi prin diferitele state limitrofe ce se înconjoară, noi nu maî vedem azi pe mici unii, pe cînd pe puţinii şi depărtaţii cuţovlahi, pierduţi prin munţii Macedoniei şi în majoritate grecizaţi, îi vedem printr’un 11 telescop care măreşte grozav. La congresul care va decide de soarta, Turciei vom spune cuvîntul nostru şii vom cere garantarea naţionalităţii fraţilor noştri din Macedonia şi bine vom face. In tot cazul făcînd aceasta ne vom îndeplini o datorie sfântă. Dar eu nu-mi fac iluzii asupra rezultatului final. Congresul ne va acorda probabil ceea ce vom cere,precum cel din Berlin ahotărât raderea fortăreţelor iute pe miaflul drept al Dunării, care stau şi astăzi în picioare, poate chiar restaurate şi armate cu tonuri moderne, precum stauşi alte multe lucruri a căror desfiinţare o hotărâse congresul din Berlin. Se poate chiarsă se recunoască protectoratul Romîniei asupra românilor macedoneni. Dar la ce ne vor folosi toate astea, dacă Macedonia va fi împărţită între statele balcanice ? La nimic.Statele balcanice ne vor promite tot ce vom dori, pînă să pună mina pe Macedonia. După aceea, prinde orbul, scoate-i ochii. Dacă cu toată protecţia împărăţiei turceşti şi cu toate milioanele cheltuite şi tot n’am putut face mare treabă în Macedonia, unde n’amputut obţine nici măcar un mittropolitt român, cum au sîrbit şi bulgarii, iar rezultatul cel mai vădit a fost asasinarea atâtor cuţovlahi şi de către unii şi de către alţii, apoi slabă nădejde ne va mai rămîne după ce fraţii noştri vor trece sub stăpinrea unor popoare tinere şi viguroase, absorbante şi ambiţioase. Prea puţin numeroşi ca să reziste absorbţiuniî chiar cînd ar forma o singură massă eorropiantă, vor f. şi maî slabi dacă vor fi parcelaţi între diferitele state. Dacă Macedonia va fi dezlipită de Turcia,după cum e azi credinţa generală, atunci interesul nostru arfi ca ea să formeze un principat deosebit, după modalul Elveţiei, astfel m ■diferitele naţionalităţi să-şi Drang nach Osten Noi şi Macedonia de AL. CIURCU