Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)

1912-10-26 / nr. 8307

5 Bani Exemplarul Anni &l £&ţT-l®a No. 8SOT FONDATOR ALEX. V. BELDSMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER «Comp. Strada Doamnei, No. 8 Ei. I. —• Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: Bucureşti, Strada Sărindar No. 11 « ♦n Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+1» Bih­arii var si nani mina pe UM VICTORIOS Ferdinand swrade Si cu Ilia pe ei Si cu coada în sus . Proverbul acesta se aplică gre­­­­cilor. Aşa cel puţin românul îl a­­plică. Nu-i, însă, vorba aici de gre­cii luaţi in general, ci­ de scoborî­­torii lui Kir Enache Grecul din sa­tul Brătienî din Argeş. Şi să mă ie­rte cititorii, că pe a­­ceste timpuri mari si grele imi stric bunătate de cerneală şi îmi tocesc, Ciocul condeiului vorbind de Spur­­.Căc­ile lor — Cei trei fraţi. Cite odată, tocmai cin­d priveşti cel mai grandios spectacol, trebue să-ţi îr­­­trerupi această uitare de sine, pen­tru a ocoli cu piciorul o murdărie în care călcînd, poţi luneca... Fie-ne dar permis să vorbim o clipă de Cei trei fraţi şi de ameste­cul lor din nod în luptele politice, cu eleganta­ şi bunacredinţă a unui s­tîlp de tramvai comunal. 000 Pentru a se face actuala forma­ţiune a guvernului conservator, a fost­ nevoe de a se ţine­­seamă de cuvîntul dat Dinastiei de către d. Take Ionescu. Intre cei doi şefi din opoziţia trecută, cînd s’a făcut re­tragerea din parlament, s’a luat ho­­tărîrea reciprocă de a se realege, oricare din ei­ ar veni la guvern,— foştii, parlamentari retraşi din Ca­meră şi Senat. D. Take Ion­escu şi-a ţinut angaja­mentul şi una din condiţiunile con­lucrării a fost această’alegere a li­beralilor. Care însă a fost intenţiu­­nea părţilor, atunci cînd s’a înche­iat aceasta înţelegere ? Desigur că takiştîi, dacă vor veni la putere, să nu aibă liberalii mai puţini d­epu­taţi, nici­­să nu ceară mai muiti, decît­ aveafi in fostul parlament. Tot astfel, liberalii, dacă dînșii ar fi căpătat puterea — ceea ce din fe­ricire mu s’a‘ înt­îtm­plat. - %000‘ Ce se întîmplă însă? Oamenii 'dela Roteștî, cari dacă ar fi sa lup­te singuri nu ar reuși să intre nici zece in parlament, au­ primit poma­nă guvernului de­ treizeci, şi două de locuri- dar pe deasupra plănuesc să pună şi alte candidaturi — desigur nu in Bucureşti,’ci acolo unde pro­­fitîftd de neînţelegeri şi nemulţu­miri locale, să se mai strecoare câţiva în parlament. Or, credem noi, nu a fost — tiu putea să fie astfel vorba. Guvernul are dreptate să zică Dinastiei de rea credinţă ca în­totdeauna de alt­fel : Ori te mulţumeşti, cu pomana ce fi­ tori făcut, ori dacă nu, retrag Şi cu milostenia mea şi atunci ale­­ge-te cum pod şi unde pod- Şi cu pomana mea şi cu ciupeala ce o pod face nu merge, trebue să alegi ori una, ori alta. 0 0 0 • Nu știm"ce-o face centrul — dar văd cu­ plăcere că în provincie chi­pul acesta de a vedea se pune în a­­plicare. Astfel la Iași, limbagiul ace­sta i se fine d-luî Stere. li se spune : Ori pui lista întreagă și atunci te Ștergem de pe lista noastră, ori te alegem noi, fără de contra­candidat. Aşa-i tocmeala cinstită, dar de cinste şi de corectitudine poţi vorbi cu Dinastia? Partidul conservator este dator să limpezească acest echivoc şi să dea Celor trei fraţi, tovatara, ce se dă peste bot ac celuia din care Sfîntul Anton şi-a făcut un tovarăş — ceea ce dove­deşte că şi el era unul din strămo­şii Dinastiei, ori că poate este nu­mai sfîntul şi patronul Celor trei fraţi, c£­ri sînt Şi cu rnia pe ei Şi cu conflit în sus CONST. MILLE. JM JJ 1 T­­ I Lista din Ilfov î „Dinastia“ s’a dat cu progresul; ea lansează tinerimea; ea îşi ia drept deviză : „lăsaţi Kirrténî să vie la noi“ ! De unde o stau ? De unde — dacă nu din foaia care şi-a pierdut Procop­si­ul ? ! Aseară ea ne spune că dacă nu poate încă da lista candidaţilor libe­rali la alegerile parlamentare din Il­fov- poate însă spune că „o foarte „largă parte a fost făcută elemente­lor tinere din partid“. Da ! Tinerime!, Kinderimel se va rezerva onoarea de a cădea cu cite 200 voturi în Bucureşti .­! Fruntaşii „se vor resemna cu mi­tuiala“ celor 32 locuri în provincie ! O ! „Dinastia“ înţelege ca­ tinerii să fie cei dintâi­... la cădere !! Nu cumva o să-și încerce populari­tatea pe pielea ei ?! Pac. Conservatorii nemulţumiţi ce se petrece în culise Dacă n’ar fi fost evenimentele ex­­terne la ordinea zilei, nu s'ar fi a­­juns la o înţelegere nici asupra gu­vernului de colaborare. Sînt cîd­va fruntaşi conservatori cari tiu vor cu nici un preţ să admi­tă o concentrare sau o conlucrare cu partidul conservator-democrat pe baza egalităteî. Pe de altă parte d. Take Ionosai Si fruntaşii democraţi nu vor să mai primească o fuziune in alte condi­­tiuni. Regele insă a intervenit şi a men­ţinut la guvern, sub forma colaboră­­rei, regimul conservator. Regele­­ s’a arătat de astadată foarte binevoitor fată de partidul conservator, de la început, de la constituirea cabinetului Carp, a ară­tat o deosebită favoare faţă de con­servatori, de­oarece corpul electo­ral si opinia publică indicase ne d. Take­lor,eseu. Apoi regele a­ dat conservatorilor for­mat­iun­ea Ti­tu Maior­escu. In fine regele a consimţit la o a treia combinaţie, la guvernul Maio­­rescu-Take Ionescu, prin colabora­rea partidului conservator cu parti­dul democrat. Spre a se realiza această combi­naţie regele a consimţit ca, în aces­te momente sa se facă si alegeri generale. Aceasta este o dovadă­ că regele s’a hotărît să mai mențină cel pu­in doi ani regimul conservatar. Ce se intimulă insă? Conservatorii sacrificaţi sail cei diminuaţi au început sărs'i manîfes­ te nemulţumirea atît la contra cit si în unele judeţe. Sint si la takisti sacrificaţi si di­minuaţi. — dar vină acum aceştia stau resemnaţi de si sint in opoziţie de vre­o şapte ani. Dar conservatorii nemulţumiţi se agită si din lagărul lor sa lansat, zilele acestea, zvonul cu d. Filipes­­cu ar avea intenţia să iasă din gu­vern. Se vede că „sacrificaţii" con­servatorilor caută un om ca d. Fili­­pescu pentru a se grupa in jurul lui. Deocamdată d. Filipescu na făcut un pas care să poată fi interpretat in sensul ca ar fi dispus să desfacă... colaborarea. Dar dacă faptul se va realiza, după descinderea noului parlament e foarte probabil că regele tot nu va concedia regimul conservator, ci va menţine la guvern pe acei cari vor voi să mai stea un an sau doi la putere şi in contra nemulţumiţi­lor. A. W. nt­unu Iorga şi regele — Apelul electoral al „naţio­­naliştilor­ democraţi“ ■ Nu există mai veselă distracţie decît să urmăreşti..... „politica na­ţionalistă“, mai cu seamă cînd a­­junge la apeluri solemne în mo­mentele... culminante. Aşa, de pildă, alegerile generale aranjate de astă dată în cea mai duioasă armonie de către cele trei partide de guvernământ, au­ inspirat d-lui Iorga un apel de o incoheren­­ţă şi de un grotesc pe care numai d-sa le poate atinge. De ce credeţi că „luptă“ d-sa astăzi şi-i îndeamnă şi pe cei 15-20 de partizani ai săi să-şi puie candi­datura? Fiindcă i-a făgăduit d-nul Filipescu că pe d-sa îl alege? Nu! Asta o spun gurile perfide. Adevărul e acela proclamat prin „Incunost­intarea“ apărută ori în foaia d-sale., D-sa luptă ca „să se poată da pe „fată călcările de lege ce se săvâr­şesc spre a se opri alegătorii de la „libera exprimare a vointii lor si „cînd tara va trage, in nenorocirea „ei, ultimele condusii ale dăin­uireî „acestui regim pe care n’a fost in „stare sal înlăture, istoricul va a­­­vea acte la îndămînă pentru nemi­­­loasa sa condamnare". Vedeţi! In tara aceasta călcările de lege încep odată cu intrarea în arenă a d-luî­­orga şi ca să aibă ,istoricul“ acte spre a condamna „nemilos“ regimul acesta, d-sa şi amicii d-sale se aruncă în luptă în­­tr’o campanie electorală în care e nevoe mai puţin ca oricînd de căl­cări de legi, fie din partea guver­nului fie din partea opoziţiei, de­oare­ce totî sunt o apă. Ca incoherentă şi dovadă că a­­ceştî oameni nu au ce spune nici în momente ca cele de azi, apelul a­­cesta al d-luî Iorga poate sluji de pildă. Dar mai este o chestiune. Dacă d-nul Iorga crede că regi­mul de azi va nenoroci tara si că tara nu a fost în stare să o înlăture, atunci de ce nu se adresează cui de drept, aceluia care singur a creat acest regim: regele? Şi nu numai că l’a creat, dar i’a recomandat tăreî, în mod neobici­­nuit, ca un regim tare, care trebue să fie urmat de întreaga ţară! De ce uita d-nul Iorga acest lu­cru esenţial — d-sa, care de cînd i-a fost trimis prinţul Carol la Vălenii­­de­ Munte, găseşte că tot ce a făcut îi face regele Carol este numai în­ţelepciune şi numai fericire? Nu le spunem toate acestea, fiind­că ar merita vre-o atenţie logoma­­chia naţionalistă, dar pentru a înve­dera că profesorul, educatorul și apostolul Iorga are într’insul o doză de politicianism, care’l arată sub devărata-i lumină. P. O. Adeverarî Conferinţa europeană Europa cam ezită să­ se adune în conferinţă, nu de alta. .:Iar cînd o înceapă a se asigura pacea europea­nă.. o să iasă la sigur: războiul eu­ropean ! De cs-au învins. Foile brătienistie au început să a­­rate că bu­lgarii au­ învins fiindcă n’au aristrocrafie, di sufragiu­ uni­versal. D’aia Cet.Trei Frat­î au sprijinit mereu boerimea contra conservato­­rilor­ democraţî şi au băgat pe socia­lişti în puşcărie ca escroci, fiindcă propagau sufragiul universal printre ţărani. O foaie emancipată N’o să credeţi: asta e­­ „Violenţa“. Odată cu reapariția colaboră­rei IUI Ioină,­„Violenta“ a ajuns foaia eman­cipată a t'­îrniu. -I inn -nationale­­ Rigoletto. viast'i 26 Oatoaibrie 1912 DIRECTOR POLITIC CONST. MIL LE —__ Abonamente cu premii.f n» »“ • ......................... tei *0.t­rei luni ............................................... . âU Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala . . . . . No. 1410 ii ••...» 34/73 Provincia......................­­ 14/99 Străinătatea . . . . 12/40 Col­stansino DBl Sililiam mm Ce zice tripla alianţă Ce zice triplicea Ce face Serbia Războiul se apropie de sfirşit. Turcia ese zdrobită pentru totdea­­una.Tn prăbuşirea ei, ea nu găseşte ut­ prieten care să se milostivească de dînsa. Turcia e lăsată să piară in drum ca un cîine, fără ca un cu­­vînt de consolare să ajungă pînă la­ dinsa. Prietenii de eri, exploata­torii cari i-au supt sîngele.— păcă­litori și păcăliţi se înclină în fata realitătei brutale. Nu sînt două luni de cînd Poincare proclama formula integritătei teritoriale a Turciei eu­ropene, azi nimeni nu mai pome­nește de dînsa. Vae victis ! Turcia cere, Turcia imploră pa­cea ! D. Poincaré tratează o mediaţiu­­ne și leagă de dinsa condiția ca puterile să proclame în mod antici­pat dezinteresarea lor. Rusia convine, li dă mina să fie dezinteresată, fată de victoria sta­telor balcanice. Austro-Ungaria re­fuza, însă, să se declare dezintere­sată. Ea ar face o figură si maî la­mentabilă dacă ar merge cu făţăr­nicia pină acolo. Intre puteri se desemnează deci prima neînţelegere. Insă se declară că ele rămin in strînsă legătură, dar atita tot. Acordul asupra pri­mei chestiuni în discuţie nu se poa­te stabili.­ ­ Iar statele balcanice declara că ele nu vor să accepte intervenţia puterilor, că ele înţeleg să trateze direct cai Turcia, să-i dicteze condi­ţiile de pace, dar să facă poate din duşmana de azi, aliata de mîine. Emanciparea Peninsulei balcanice de tutela puterilor europene. — Iată scopul mai înalt a! actualului răz­­bo­n­. Şi pentru atingerea acestui scop ziua de mîine poate aduce a­­lianţa balcanică cu Turcia, dar nu şi sub heghemonia ei. picioarele Bulgariei democratice şi neînvinse suib regimul votului uni­­ver­sal Bulgaria a învins pentru că n’a trimis pe cîmpul de razboiu co­horte flămînde, fără drepturi cetă­ţeneşti şii fă­ră conştiinţa înaltă a platinei. Bulgaria a învins pentru că totî sio­îdiăţii ei erau în acelaş timp şi soldaţi­ii cetăţeni. Ceea ce a învins la Kiirktisse safi la Lule- Burgas, n’a fost geniul unui general, oricit de mare ar fi el, n’a fost su­perioritatea armamentului sail mul­ţimea copresatoare a gurilor de foc, ci sufletul imens al unei armate pre­gătită pentru toate visurile şi reven­­dicărille naţionale, prin treizeci de ani de democraţie şi i de vot uni­versal. Bulgarul e cetăţean în ţara lui. Turcul e sclav. Bulgarul are o patrie. Turcul n’a­­re decît ‘bunul plac al paşaleilor sau al padi­şahului. Bulgarul a ştiut să-şi cucerească prin încăpăţânare sau prin revoltă, nu importă, libertatea cetăţenească. Turcul n’a ştiut decât să se supună. Bulgaria votului universal merge din izbîindă în obînid­ă, înfruntă vo­inţa marilor puteri, înfăptueşte i­­deallul ei naţional, mîine va fi sub zidurile Constantiinopollului şi­-şi va scălda graniţele ţăreî în valurile a două mări. Turcia plăteşte cu in­tri­ngeri şi cu dezastrul imperiului, ruşinea că a suportat o jumătate de veac aproape, despotismul nefast al lui Abdul Hamid, tot aşa cum Româniia i plăteşte ,astăzi cu dezinte­resarea ei silită şi cum va plăti­ mîi­ne cu umilinţa şi micşorarea rega­tului, greşala că nu şi-a acordat re­gimul votului universal şi gloria că a suportat fără să colcnească dom­nia gheşeftară şi reacţionară a unui Hohenzol­lern. N. D. Cocea CHESTIA ZILEI Pompierii lui Offenbach Mariie Puteri ■ Iar am venit prea tîrstu! Votul universal a învins Armatele­­imperiului otoman, su­tele de mii de­­soldaţi cari, după proorocirile din ajunul războiului, trebuiau să se reverse­­ca un pu­hoi imens din fundurile Arabiei şi ale Asiiei mii ci asupra popoarelor bal­sarnice, oştirile nenumărate ridi­cate din deşerturi în numele lui Mali şi itlitate, să lupte împotriva crucei, au fost înfrînte. Dela Ki­rku­'isse şi pînă îla ţărmu­rile lacului Scutari, dela Adrianopol şi pînă aproape, de zidurile Cons­­tantinopolului, pretutindeni unde co­hortele fanatice­­ale sultanului au dat piept cu îahrmatele disciplinate şi conştiente ale statelor aliate, au fost învinse. Din ştirile incomplecte ve­nite de pe cîmpul de războiu, din înseşi mărturisirile timide şi re­semnate ale guvernului imperial, re­ies limpede­­ca lumina zilei dezas­trul şi prăbuşirea semi-lumeî. N’au mai fost victorii şi înfrî­ngeri alter­native, rezistenţa metodică a unei armate învinse dar demnă pînă şi în înifringerile ei, ci fuga pierdută, panica unei oştiri de adunătură, mă­celul oribil al mulţimilor aduse din fundurile Asiei ca să impa­ră fără glorie şi fără speranţă, sub ploaia de foc a armatei bulgăre. De ce au fost învinse armatele sultanului ? N’au avut ele sute de mii de sol­daţi fanatici,­­sobri, rezistenţi, a­­devăr­ate automate pasive fără al­tă voinţă decît voinţa şefiilor? N’au avut ofiţeri capabili şi generali al­biţi în experienţa războaielor? N’au avut puşti,­­tunuri, muniţii, aeropla­ne şi steaguri purtate în zeci şi su­te de bătălii victorioase? S’au îm­potrivit corpurile de armată să meargă la un măcel sigur şi­­solda­tul turc a stat în cumpănă dacă să-şi verse sîngele pentru patrie sau nu? Nu! Dacă n’ar fi trecît cei două­zeci de linii de morţi delta, Lule-Bur­­gas, şi încă ar fi destul. Soldatul turc şî-a făcut cu prisosinţă dato­ria. Muncitorul otoman, ca fraţii lui de pretutindeni, a plătit cu sîngele lui vărsat zadarnic, greşelile şi pri­­mele­ el­garhiei-■ cfraiuitotane. Aceasta e marea vinovată ci în­­f. nigeriei şi prăbuşirea Imperiului o­­tomian. Guvernele criminale ale lui Ab­­d'U’-Hamiid, tripatagile, furturile ne­­cuimate, sistemul nefast de spiona­­giu şi de spoliaţiune,­­secătuirea în folosul unui pumn de reacţionari im­placabilii, a tuturor avuţiilo­r naţio­­nale, dezorganizarea, incultura şi jaful, fatal legate de­ toate autocra­ţiile, dată b­an­de cari­ au­­prăbuşit în sînge armatele sublimei Porţi, la Revendicările noastre naţionale din Macedonia sunt foarte moderne. Cine ar fi pomenit de aşa ceva în epoca redeşteptării noastre naţio­nale din 1848—1849, n’ar fi fost luat în serios. Pe atunci aspirath’­nile noastre mergeau­ ceva mai departe. Patrioţii noştri de pe atunci visau unirea Transilvaniei cu Romînia. Multă vreme ei s’au hrănit cu i­­luziunea desmembrăreî Austro-Un­­garieî, de pe urma căreia să ne a­legem şi noi cu provinciile române din această împărăţie-mozaic. S’a crezut şi se crede de mulţi şi as­tăzî că însăşi Germania are interes la această desmembrare, spre a’şi putea alipi provinciile germane din Austria, împreună cu Boemia şi Galiţia, şi există în Austria chiar un partid care revendică pe faţă a­­ceastă alipire. Sunt cunoscute eşi­­rile deputatului Schönerer pe acea­stă temă în parlamentul austriac. Cine n’a auzit de faimoasa for­mulă Drang nach Osten, care se a­­tribue lui Bismarck ? Prin această formulă se înţelege ca monarchia habsb­urgică să fie împinsă spre O­­rient, ca să formeze un mare stat al slavilor de sud şi să contrabalan­seze împărăţia slavilor de Nord, iar Germania să-şi alipească provin­ciile germane din Austria. Anexa­rea Bosniei şi Herzegovinei pare a adeveri existenţa acestui proect. De unde odinioară monarhia habs­­burgică reprezintă marea împără­ţie germană, atetăzi ea reprezintă maî mult o împărăţie slavă. O fi existind sau nu acel proect al Germaniei faţă de Austria, fapt este că aceasta şi fa însuşit faţă de Romînia şi vrea să ni-l aplice nouă, vrea să ne împingă spre sud, să ne transforme în stat balcanic. Şi a reuşit în parte. Profitînd de răcirea relaţiunilor noastre cu Rusia, în urma răpirei Basarabiei, Austria ne-a strîns în braţe, ne-a îndrăgostit şi s’a pus să dir­igă politica noastră externă. Ne-­a arătat Macedonia. Chestia celor cîţiva cuţovlahi din Macedonia a fost pentru ea o ocazie binevenită, ca să ne facă să ne întoarcem pri­virile de la milioanele de fraţi de sub scutul ei şi să le aţintim către ro­­­mînii­ macedoneni, al căror număr exact nimeni nu-l ştie. Pentru Austro-Ungaria acest de­rivativ a devenit o minunată su­papă de siguranţă în contra explo­ziei cazanului în care clocotesc na­ţionalităţile de sub stăpînirea ei şi în special cea romina. Va aduceţi aminte cum pînă mai anii trecuţi ne agitam la fiecare ne­dreptate, la fiecare apăsare ce se săvîrşea împotriva conaţionalilor noştri din Ungaria? întrunirile pu­blice, cuvîntările înflăcărate, maa­nifestaţiunile pe strade se ţineau lanţ. Părintele Lucacu era purtat în triumf de întreaga populaţie deli­rantă a Capitalei, iar d. Dinu. Sturd­­za cerea în plin Senat guvernului conservator să intervină în favoa­rea romînilor din Ungaria, la care Al. Lahovari răspundea: — Războiu nu pot să fac, scuze n’am obiceiu. De atunci fraţii noştri din Unga­ria au continuat a fi împilaţi ca şi maî înainte, legi draconiane s’au votat în contra lor şi­­ungurii se străduesc tot maî mult să le ră­pească şcoala şi biserica, singurele refugii ce le-au mai rămas pentru conservarea naţionalităţii lor. Mişcatu-s’a cineva în Romînia? Nimeni. I-am uitat pe fraţii din Ungaria. S’ar părea că ei nici nu maî există pentru noi. Toate preocupările noa­stre s’au întors spre fraţii din Ma­cedonia. Eu nu zic că nu facem bine că ne interesăm şi de aceşti fraţi. Romî­­nii din tarile subjugate sunt cei cari simpatizează mai mult între ei, dovadă marele român Sinoescu. Ca român de origine ardeleană nu­tresc pentru fraţii din Macedonia cea mai călduroasă iubire. Dar am vrut să constat un fapt și să trag din el concluzia că la noi manifes­tările opiniei publice nu pornesc de jos în sus, ci de sus în jos. Toate agittotilile anti-maghiare e­­rau comandate de sus, fiindcă așa cereau atunci interesele — veți cre­de că voiu zice interesele tăreî ? nu, ci din nefericire interesele unui partid. Cînd ne-am du­s să fraternizăm la Atena, entuziasmul era de coman­dă; tot­­d­e comandă au fost revolta și indignarea noastră în contra tră­dării grecești, pe caire repede am uitat-o; tot din ordin superior am fraternizat cu bulgarii, cu sârbii, cu albanezii,­­cu turcii, cu japonezii, căci noi oricindi sintem­ gata să fra­­fiernizăm cu orișicine, şi să ne re­voltăm împotriva celor cu cari am fraternizat, a­acă lasa v­a îi porunca de isus. Cînd cineva n’are nici o d­pin­­ie, nici o credinţă, le are pe toate. Cînd un popor n’are nici un ideal, nu ştie ce să dorească. Bulgarii ştim ce vor şi ştiu să vroiască. Dacă ei bat pe turci, cauza este că armată bulgară se compune din cetăţeni, ipe cînd cea turcească e compusă­­dir­ sclavi. Astăzi cuvîntuil de ordine este să uităm pe fraţii din Austro-Ungaria şi să ne învrăjbim cu popoarele creştine din Balcani şi aşa vom fa­ce?, căci aşa cer interesele politicei lausitro-ungarie de Drang nach Os­ien. O Românie duşmănită cu veci­nii de la Ad, nu va mai putea avea aspiraţiuni spre nord şi nord-vest şi se va lua Austro-Ungariei o pia­tră de moară­­de pe piept. Va putea dormii în pace dim spre partea ro­mânilor, cari vor avea necontenit nevoe de sprijinul ei. Şi cum principiul tradiţional după care s’a condus diplomaţia austria­că a fost totdeauna divide et im­para, n’aţi fi de mirare ca ea să fi lucrat şi să lucreze la învrăjbirea noastră cu popoarele creştine dela sud. * Iată de ce din milioanele de ro­miul risipiţi prin diferitele state li­mitrofe ce se înconjoară, noi nu maî vedem azi pe mici unii, pe cînd pe puţinii şi depărtaţii cuţovlahi, pierduţi prin munţii Macedoniei şi în majoritate grecizaţi, îi vedem printr’un 11 telescop ca­re măreşte gro­zav. La congresul care va decide de soarta, Turciei vom spune cuvîntul nostru şii vom cere garantarea na­ţionalităţii fraţilor noştri din Mace­donia şi bine vom face. In tot ca­zul făcîn­d aceasta ne vom îndeplini o datorie sfântă. Dar eu nu-m­i fac iluzii asupra rezultatului final. Congresul ne va acorda probabil ceea ce vom cere,­­precum cel din Berlin a­­hotărât raderea fortăreţe­­lor iute pe miaflul drept al Dunării, care stau şi astăzi în picioare, poa­te chiar restaurate şi armate cu to­nuri moderne, precum stau­­şi alte multe lucruri a căror desfiinţare o hotărâse congresul din Berlin. Se poa­te chiar­­să se recunoască pro­tectoratul Romîniei asupra români­lor macedoneni. Dar la ce ne vor folosi toate as­tea, dacă Macedonia va fi împăr­ţită între statele balcanice ? La nimic.­Statele balcanice ne vor promite tot ce vom dori, pînă să pună mina pe Macedonia. După aceea, prinde orbul, scoate-i ochii. Dacă cu toată protecţia împără­ţiei turceşti şi cu toate milioanele cheltuite şi tot n’am putut face ma­re treabă în Macedonia, unde n’am­­putut obţine nici măcar un mittro­­polit­t român, cum au sîrbit şi bul­garii, iar rezultatul cel mai vădit a fost asasinarea atâtor cuţovlahi şi de către unii şi de către alţii, apoi slabă nădejde ne va mai rămîne după ce fraţii noştri vor trece sub stăpinrea unor popoare tinere şi viguroase, absorbante şi ambiţioa­se. Prea puţin numeroşi ca să re­ziste absorbţiuniî chiar cînd ar for­ma­ o singură massă eorropiantă,­ vor f. şi maî slabi dacă vor fi parcelaţi între diferitele state. Dacă Macedonia va fi dezlipită de Turcia,­­după cum e azi credin­ţa generală, atunci interesul nostru ar­­fi ca ea să formeze un principat deosebit, după­ modalul Elveţiei, ast­fel m ■diferitele naţionalităţi să-şi Drang nach Osten Noi şi Macedonia de AL. CIURCU

Next