Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)
1913-09-19 / nr. 8628
Anul al XXVI-lea No. £ 628 ' FONDATOR ALEX. V. BELDSMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. S. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI» București, Strada Sărindar No. îl « ❖i» Apare silnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «m»i» 5 Bani Exemplarul Basis! unui sitei* Tu Buletinul Armatei și Marinei, sub semnătura maiorului Crăiniceanu, găsesc un articol pe care eri Adeverul l’a rezumat și care deși are aerul a combate linia noastră de conduită, totuși pare a porni din același izvor de intelectualitate din care ne împărtășim și noi. Ori cum ar apăra d. maior Crăiniceanu, el face parte din marea armată a acelora cari se ridică deasupra luptelor urîte de la partid la partid și care întrezăresc în toate manifestațiile vieței noastre, o altă luptă, lupta cea mare, „între țăranul de secol Hainind“ și clasa „nenumăraților arcma și mulți milionari și proprietari latifundiari". Așa văzute problemele sociale, ori cu educațiunea militară a deformat întrucîtva mentalitatea autorului, totuși, în adversarul nostru noi recunoaștem o cunoștință veche, un amic comun și oricît el s’ar apăra de rubedenia Adevărului, noî nu’l putem renega. 919 D. maior Crăiniceanu ne ține de rău, că în loc să privim chestia relelor tratamente și a lipsurilor din armată, ca o urmare a putreziciunei vieței noastre sociale, ne agățăm de armată, ca și cirul ea nu ar face parte din acest tot al țării veni în ești ? " In prima linie, este o nedreptate care ne-o face fostul directori al Buletinului Armatei și Marinei. Zicem fostul, deoarece în ultimul număr al revistei, ni se spune, că maiorul Crăiniceanu pedepsit pentru trecutele sale articole — publicațiuuea pe care o redactează fiind interzisă de trei ori de către autoritățile militare, nevoind să angajeze răspunderea revistei, care are director pe d. general Istrati și ca prezident de onoare pe d. general Crăiniceanu— se retrage de la conducerea ei. După cum se vede, d. maior Crăiniceanu este socotit în armată drept un revoluționar, chipul său de a vorbi așa cum crede, este rău văzut — și aceasta confirmă credința noastră și mai mult că atît d-sa cît și noî, ceștia dela Adevărul, procedem din acelaș punct de vedere sănătos, credem noi. Q © O zicem că ni se face o nedreptate,cinci suntem ,acuzați de a fi lăsat la o parte cauză generală a răului și a ne fi agățat de efecte și cînd suntem acuzați , de a combate „armata"". în această privință ne-am explicat de mai multe ori. Nu combatem Justiția cînd denunțăm că unii magistrați sofistichează pentru interese mai ales publice, balanța dreptății; nu atacăm corpul profesoral cînd dăm de gît pe cîțîva dascăli stricați; și cari lipsesc dela datoria lor; presa nu’i de vină, fiind că se găsesc printre attea elemente cinstite și briganzi ai condeiului. eüSS^StmmimtSSSiimiiiiäKamomitäiSiSSiSSSS^ Tot astfel „armata“ nu poate fi acuzată, dacă conține și multă „neghină", armata, în care trebue să comptăm în prima linie, marea majoritate a soldaților și a gradelor inferioare, față de mica minoritate a corpului ofițeresc. Dar nici corpul ofițeresc nu se poate simți veștejit, fiindcă denunțăm faptele unite ale cîtorva cari nu fac cinste acestui corp, și de cari, în primul rînd, ofițerii culți și civilizați, ar trebui să se silească să se desolidarizeze și să scape cît mai curind. • » « Dar nedreptatea ce ni se face se complică prin faptul că suntem acuzați a fi vizat numai efectele și a fi neglijat cauzele. Noi de ani de zile, de un sfert de veac, arătăm care este cauza primordială a stricăciunei societății noastre, a acestei oligarhii, de cîteva zeci de mii de indivizi, cari conduc cu Iriza, cu legi expres făcute, cu armata și cu o administrație de apași, conduc șapte milioane de țărani, lăsați în întuneric și în sărăcie. Acesta este punctul nostru de vedere general. Cînd însă, cazuri speciale se prezintă, de felul celora relevate de ultima noastră campanie în Bulgaria, cînd am văzut cum au pornit cu flori și cîntece cei cincisute de mii de soldați și cum s’au întors — cei ce nu au murit de holeră— cum s’au întors, ofiliți și din punctul de vedere fizic și mai ales din cel moral, cînd soldații de regimente întregi, cu gradații lor, au fost bătuți cu hoții de cai și cînd pe deasupra comandamentul superior a lăsat atîta de dorit — față de toate acestea, datoria noastră de cetățeni a fost și este să denunțăm cazurile, să le înfierăm și să cerem dreptate. Cînd epoca de luptă contra acestor lipsuri și sălbătăcit va trece, atunci ne vom ridica mai sus și vom trage concluzii generale. Acum deocamdată suntem luptători pentru bine și dreptate. Mîine vom face filosofie socială. W &a a Cu toate acestea, articolul din Buletiinul Armatei și ai Marinei ne-a făcut plăcere, căci am regăsit acolo un suflet frate. Dacă fiecare ofițer conștient ar face ceea ce a făcut maiorul Crăiniceanu, cu prețul neplăcerilor personale de tot soiul, desigur că multe din neajunsurile de cari sufere armata și multe din apucăturile unite ale unei părți ale ofițerimei noastre vor dispare. Dar mă tem că ofițerii de talia d-lui maior Crăiniceanu nu sunt pentru armata romina de astăzi—și că nu peste multă vreme îl vom compta printre civili, demisionat, ori silit să demisioneze. Ar fi de regretat pentru armata romina, dar nu e de loc imposibil. Constluite si ® ISBHSIÉ Situațiunea in politica internă, la reintrarea in acțiune a partidelor, se caracterizează prin aceeaș nepilduiri a elementelor boerești nemulțumite de a îndruma lucrurile în sensul dorințelor lor. E o dovadă ai împrejurările sint mai puternice cu dorințele. , O întreagă vacanță a fost utilizată de presa boarilor nemulțumiți spre a spune cină d-lui Maiorescu, ,cină diul Marghiloman că d. Take Ionescu vrea săru umilească și să-i predomine — iar cînd, drept răspuns la aceste învechite intrigi a apărut cunoscutul comunicat al președintelui de consiliu, s'a întors cojocul și presa boerilor disidenți a început să arate il-lui Take Ionescu că slijisul e cel umilit, predominat, etc. Nici una, nici alta din aceste încercări mi -a dat rezultate, așa că se poate spune că daca între dînșii 'Colaboratorii nu vor vasi unul?j se desfacă, din partea .'.disidenților'' conservatori primejdia c naicola. Fiindcă rezultatul conierentei dela București, realizat sub guvernul de colabnare, are un npnheier disidenților și a liberalilor. Cari ar n, dea, cavi ului de ■a se cere de către aceștia retragerea guvernului? Chestiile interne din partidul conservator. Ele nu privesc pe țară iar conducerea o au conducătorii din guvern și parlament cari nu recunosc d-lor Carp, Filipescu și Olănescu dreptul de a-i guverna cu intruniri de club. Raminea învoiala boereasco-brătienistă spre a răsturna, din spirit opoziționist, actualul guvern. Or. brătieniștii declară că pun înainte exproprierea marei proprietați și înlocuirea actualului sistem electoral. Dacii este vreun punct de contact intre ei si conservatori, apoi da si ciar că acest contact e cu conservtorii-democrați cari mi sînt refractari unor asemenea reforme. Rămîne, deci, de văzut, pe ce își reasămd forța elementele doerești caii cel partid și guvern conservabiv fără atingerea marei proprietăți, fara atingerea actualului sistem .cin forat si fara conlucrarea cu partidul conservaton demc H Tat. S. U. R. iii si Alifie Stalu-quo intern — Ce spun pertisanii d-lui Maioressia — D. Maiorescu n'are tocmai multi partizani printre conservatori, dar de cînd președintele consiliului cată să mențină un echilibru între diferitele nuanțe conservatoare spre a păstra actuala organizare a partidului, s’au grupat în jurul d-sale acei conservatori cari s’au declarat contra alegere! unui nou șef. Acești partizani, puțini la număr, dar cu mari pretențiuni, sfătuesc mereu pe d. Maiorescu să mențină statu-quo în politica internă. Prin statu-quo politician aceștia înțeleg continuarea guvernului de colaborare cît timp regele nu va face un semn de neîncredere. Cei din jurul d-lui Maiorescu spun că regele vrea cu orice preț să mențină guvernul actual, să evite acum o schimbare de regim. Prin urmare dacă acest parlament se redeschide,e de prevăzut că guvernul va rămînea și va dobîndii și bugetul pe 1914. D. Maiorescu neavînd nici d-sa intenția să plece dela guvern, va căuta să se înțeleagă cu d. Take Ionescu asupra acelor cîteva chestiuni interne cari reclamă o clarificare intre colaboratori, D. Maiorescu nefiind intransigent probabil că nici șeful democraților nu va fi. Rămîne însă de văzut dacă între ceilalți miniștri conservatori și d. Take Ionescu se va putea stabili un acord,căci în politica internă n’a fost și nu este un acord între colaboratori.. A. Răutele sunt de Hoetsenedorf Șeful statului major austro-ungar a cărui numire și demisie din acest înalt, post se anunță mereu, e desigur într’o mare neînțelegere cu principele Frantz Ferdinand, moștenitorul tronului austriac. NAZISAT și Automobilul d-lui Take Ionescu După ce l'ai declarat, spion pe regele Carol, fiindcă se aventurează cu automobilul pînă dincolo de Brașov, ungurii continuă campania lor Contra automobilului d-lui Take Ionescu, căruia pentru a doua oară i-au ridicat tricolorul romin. O. Take Ionescu trebue să înțeleagă că taurul nu poate vedea roșu și ungurul roș-galben-albastru. Ministrul de interne trebue să se decidă a înceta să fie romín cînd e nevoit să străbată Ungaria. Ideea de stat național maghiar nu poate trăi dacă d-sa are steguiețe tricolore romînești la automobil ! ! Așadar , jos tricolorul român dela automobil, căci altfel , e crimă de stat ! Vrea d. Take Ionescu să facă cunoștința temniței dela Szeghedin ? ! Pac. Flagelul Cu toată vremea prematur de rece și cu toate făgăduelile domnilor de la serviciul sanitar că Holera nu se va mai întinde, holera parcă a vrut să facă întradins în ciudă și ultimele buletine sunt din ce în ce mai încărcate de cifre și de dovada groaznicei incurii care a domnit și continuă să domnească încă în starea sanitară a țării. Sute de cazuri pe zi sute de morți, azi mai mulți decitori, mîine mai mulți decit azi și pe deasupra bănuiala că cifrele comunicate nu sune cele reale și că serviciul sanitar ascunde intenționat, sari de teama răspândirea panicei, numărul adevărat al celor morți. Persoane de încredere, cari au trăit cîteva zile in țara în ultimul timp, ne-au povestit lucruri groaznice. In satele contaminate nu exista nicî urmă de higiena. Murdăria e stăpînă, atotputernica. Oamenii, dobitoacele și vibrionii se bălăcesc în aceleași înlaștine și în aceleași noroae negre ca și viața țăranului. Doctori nu sînt. Medicamente nu sînt. Nimeni nu se îngrijește de cei cari și-au făcut așa de cinstit și așa de prostește datoria către țară și cari azi mor în bătăturile vizitate doar de mizerie și de holeră. Din cînd în cînd trece prin tăcerea mută a satului doar vestea că undeva, la o margine de drum, lingă un coșar aproape gol sau într’o cocioabă îngropată pe jumătate în pămînt, a murit un țăran de holeră, pe înfundate,ca un pui de găină căruia i se răsucește gîtul. Cîteva bocete, umbre de jandarmi și nici o știre care să străbată pînă la noi. In vremea asta domnii de la direcția sanitară se ceartă între""dinșii și se mături că ca dinți. Lux șase! Krupp Cititorii noștri își amintesc desigur de recentele afaceri necurate ale casei Krupp, afaceri, cari au dus pe o parte din emisarii ci și pe cîțîva ofițeri germani în fața justiției. Abia s’a potolit întîiul scandal scos in evidență de deputatul socialist Libeknecht, abia s’au dat, primele sentințe împotriva oamenilor de afaceri ai acestei case de afaceri inevitabile și iată că telegramele ne aduc vestea unui nou scandal care amenință încă odată reputația faimoasei case germane și care, de data asta, a izbucnit în Anglia. Lucrurile sau mai curînd operațiile industriei Krupp au fost date pe față într’o împrejurare cu totul străină de operațiile și procesele obicinuite ale numitei firme. In fața tribunalelor din Londra s’a prezintat, zilele trecute -acțiunea de divorț a baroanei Werther împotriva soțului ei. Cu prilejul acestui proces, baronul de Werther a fost acuzat în mod public, de soția sa , că a furat planuri de cupola, de forturi și fie lumi din Brazilia pe cari le-a vînflut casei Krupp. Destăinuirile acestea, cum era de prevăzut, au produs o senzație enormă, ziarele engleze au cerut anchete minuțioase și lumină, deplină, toată opinia publică a Angliei a fost mișcată și fiecare s’a întrebat cu drept cuvânt dacă cumpărările de conștiință ale casei germane nu sunt făcute cumva pe o scară cu mult mai întinsă ca cea dezvăluită de acest proces. Dacă industria Krupp se folosește de ofițerii armatelor străine cu cari intră în contact ca să-i îndemne la trădare, ca în acest proces, sau ca să-l miluiască, cum a dovedit procesul trecut, înțelege oricine primejdia operațiilor acestei case și ce riscă țările cari intră în legături cu dînsa. Procesul din Londra ne interesează astfel și în primul rînd, pe noi, cari suntem clienții sau tributarii perpetui ai firmei Krupp. Și la noi reprezentanții acestei case au legături strînse cu anumiți ofițeri, și la noî nevoile de expertize și de comenzi stabilesc legături permanente între militari și emisarii casei Krupp. înțelege oricine cari pot fi rezultatele unui asemenea contact cu oameni a căror reputație o stabilesc procesele infame de la toate bazele Europei. ț Credem că ne facem o datorie patriotică mulțumindu-ne numai să punem chestia și Kishidahma, sarcina s'o rezolve. . . L» Înregistrând zvonul senzațional despre o convenție militară austrobulgară îndreptată împotriva Romîniei și afirmînd că există o hartă a statului -major bulgar care încorporează toată Dobrogea Bulgariei și Moldova Austriei, am arătat că în ce privește această hartă, existența ei nu poate fi pusă nici un moment la îndoiala. Eram pe deplin justificați să facem această categorică afirmare, deoarece harta în chestiune a fost sub ochii noștri. E firesc, deci, ca să ne lase cu totul reci zbuciumul acelora cari vor nu numai să dezmintă existența unei convenții militare între Austria și Bulgaria — lucru destul de ușor căci existența unor asemenea documente nu e ușor controlabilă ci să prefacă in legendă și un fapt absolut veridic, care e cea mai nestrămutată realitate dintre toate realitățile. , Sistemul dezmințirilor — cum sa încercat prin ..Pester Lloyd“ — e totdeauna comod, dar de astadata, în chestia hărței de care e vorba, el devine de o absurditate abia imaginabilă. Căci această harta nu e păstrată în cine știe ce arhive încuiate cu o sută de lacăte, ea nu e numai în toi volante păstrate de ofițerii statului major bulgar ; ea e pusă la îndemînia tuturor militarilor bulgari, soldați, grade inferioare și ofițeri, pentru ca toți să știe că Dobrogea e a Bulgariei și Moldova a Austriei. „ . E o hartă recenta. Figurează , și într'o carte tipărită în 1912 și intitulată „Tovarășul soldatului”, care e cartea de teorie a militarului bulgar. Dobrogea acolo, dispare sub o mare pată roșie, care este coloarea convențională a teritoriilor bulgare libere și subjugate însemnate pe hartă. Moldova nu exista, ea se pierde in coloarea convențională a Austro-Ungariei. Din toată țara rominească nu rămîne decît Muntenia rn Oltenia, atîta ne lasă harta statului major bulgar: un burduf dizgrațios, ciuntit parcă cu toporul. Prin urmare, hartă există, ba încă a fost popularizată. Cum e tipărită numai de uman, se poate pune întrebarea de ce tocmai de la această dată statul major bulgar a socotit că t trebue să treacă Moldova sub dominațiunea Austriei, căci Dobrogea a avut-o întotdeauna pe hărțile sale ca posesiune bulgară. Nu aduce această o întărire zvonuriului care pretinde că există o convenție militară austro-bulgară ? Dar nu ne oprim la această bănuială. Singurul fapt de reținut este că existența unei hărți a statului major bulgar, care dă Bulgariei Dobrogea și Austriei Moldova, nu poate fi sub nici un cuvânt pusă la îndoială Existența cărții „Tovarășul soldatului“, care conține și harta în chestiune, trebue să atragă atenția statului nostru major și a tuturor românilor din regat asupra educației sistematice de cucerire care se face tineretului bulgar și asupra mijloacelor de cari se servesc bulgarii în scopul ce urmăresc. Nu numai că Dobrogea a figurat întotdeauna în hărțile bulgărești ca o provincie bulgară și aceasta pînă și în școalele bulgărești din Macedonia (și ar fi interesant să se afle dacă nu va fi la fel și de acum înainte), dar încă tot ce privește puterea armată a Romîniei e cunoscută Bulgariei mai bine chiar decît o cunosc mulți ofițeri romîni. In această privință,putem cita o nouă carte a statului major bulgar, care poartă titlul: „Puterile armate ale Romîniei pînă la 1 ianuarie 1910” și adaosul: „Ediția statului major al armatei“. Ea poartă și un frontispiciu, care arată toată importanța ce în "'dau bulgarii: „Confidențial“, " ■ " / E o lucrare absolut complectă asupra forțelor noastre militare sub toate raporturile, întreaga noastră organizație militară în timp de pace și în timp de război n e cercetată în cele mai mici amănunte, ele la recrutare pînă la mobilizare, de la instrucția soldatului pînă la rechiziții. Se dă o amănunțită descriere a forturilor noastre din toate punctele din țară și a artileriei respective. E examinată organizarea tactică și dislocarea armatei noastre. Armamentul nostru n’are nici o taină pentru bulgari. Planul de războiu al statului major român, pe anul 1910, perioada pe care o descrie cartea, e precizat în mod complect. Volumul mai conține și șase hărți: una despre dizlocarea armatei române; a doua, despre numărul total al armatei noastre în timp de pace: a treia, același număr în timp de război și; a cincea, cu planul fortificațiilor Bucureștilor; a șeasea, cu planul militar al armatei române pe 1909—1910. El conține și critici bulgare asupra rechizițiilor noastre cari, spune cartea,nu vor putea satisface nevoile de cai ale armatei române și asupra mobilizărei noastre, al cărei sistem îl găsește defectuos. Critica mai spune că aprovizionarea armatei române e slab prevăzută. Așadar, bulgarii sînt în curent cu apărarea noastră militară în cele mai mici amănunte. E posibil ca aceasta să nu aibă decît o însemnătate relativă, dar ceea ce apare în evidență este faptul că bulgarii au urmărit întotdeauna de aproape toate mișcările noastre, că în fundul cugetărei lor a fost întotdeauna o dușmănie concentrată împotriva noastră,că în 1912, cînd am tipărit harta prin care nu numai că ni se lua Dobrogea, dar se trecea și Moldova Austriei, ei aveau un plan bine hotărît împotriva noastră, pe care numai împrejurările i-am împiedicat să-l realizeze. Astfel se adeverește mereu că nu ne putem bizui nici o clipă pe prietenia bulgară.. Bulgaria e inundată de o literatură dușmănoasă nouă, căreia nu-i putem pune altă stavilă decît întărind bine granița noastră strategică, pe care se vede încă odată cît de bine am făcut că ne-am asigurat-o. ______ _ Sag. Klineili Hliiiiirg HORÎRÎ ce este cu harta statului major bulgar. — Ce lasă ea Romîniei. —sînt inițiați și gării asupra forței noastre militare. — A fost un în la .î împotriva noastră Cum plan a Ceverul! Remaniere Conservatorii nemulțumiți văd cu ochi răi o remaniere a elementelor tăriste din cabinet. .. Ar prefera o remaniere a elementelor conservatoare, cu reintrarea d-lui Filipescu... Achiziția_ Citind textul scrisorii lui don’ general Crăiniceanu Către directorul „Adevărului“, un ofițer entuziasmat îl va trece în „Manualul de stil și compoziție cazone" J Rigoletto Joi 19 Septembrie 1913 a— DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiu X»«i străinătate prețul este IndorL ’*3S TELEFON Capitala . ?» • • Provincia Străinătatea . No. 14 10 . „ 34/73 . 14/09 . „ 12/40 Situația politică in Ungaria Spre rezsmrea chestiii rationalitătilor?.. Singura grijă a prim-ministrului ungar, Tisza, in momentul de față este împăcarea cu romînii și croații, <e spune un ziar vienez bine informat. — Dela corespondentul nostru — BUDAPESTA, 11 Septembrie. Pe cinci ziarele partidului național român, într’un singur glas declară acum oăi între romîni și guvernele maghiare nu se mai poate ajunge la nici o înțelegere, și că între concepțiile partidului național român și ale guvernului ungar —prăpastia este acum mai mare ca înainte vreme, ziarele din Budapesta și Viena — inspirate de cercurile oficiale ungurești — din potrivă, declară ca tocmai acum a sosit " momentul ca tratativele între guvernul ungar și conducătorii politicei romînești să ajungă, la un rezultat, satisfăcător pentru ambele părți. Unele ziare maghiare nu se silesc să aducă chiar amănunte despre reluarea tratativelor. E de prisos sa arătăm aci că aceste detalii sunt pure invenții, ca nu î vorbă de tratative acum și în cel mai apropiat viitor, că din contra,comitetul partidului național este hotărît să pășească energic contra regimului Tisza, în noua sesiune parlamentară. Un singur lucru este adevărat, anume că guvernul ungar și în special contele Tisza este animat de dorința unei reluări a tratativelor cu romînii. Și de aceea răspîndește în presa sa„ fel de fel de știri, de versiuni și propuneri. Așa ziarul vienez „Neues Wiener Tageblatt“,cunoscut că are legături cu șeful guvernului ungar, publică în numărul său de ori un articol foarte serios, care destăinuește intențiunile și proiectele contelui Tisza. „Acțiunile contelui Tisza“ este titlul acestui articol — și dat fiind importanța lui — reproducem aci părțile sale,mai caracteristice. , „Contele Tisza nu e omul care ar putea să facă politică de mic negustor. De aceea se ocupă de fleacurile, iscodite de opoziție numai atît cît e strict necesar ,pentru un set de guvern. Totuși în planurile și îmin tențsiunile sale nu se lasă de loc deranjat de astfel de incidente. Participarea opoziției la desbaterile parlamentare sau abținerea ei, discuțiile pentru sau pontra gărzii parlamentare, și alte chestii de soiul acesta ce se perindează zilnic, nu-i prea fac mare necaz, ca să piardă din vedere marile probleme politice. De aici se explică, de ce contele Tisza se sinchisește prea puțin de greutatea ce i-ar putea provoca Andrasyi și tovarășii săi. Năzuința lui este să rezolve- odată două chestiuni arzătoare, a căror importanță de sigur -că trece peste granițele statului ungar. Chestiunea croată și cea romînă, sînt două griji cari fac parte din acel complex de probleme cari frământă de ani de zile monarhia noastră, și de a căror rezolvare se „apropie“ totdeauna bărbații politici unguri —fără însă să ducă cu un pas mai departe aceste chestiuni. In fiecare program de guvern sunt considerate aceste chestiuni ca foarte urgente și că trebue rezolvite pe cale pacinică, și deși fiece guvern și fiece opoziție împărtășesc aceiași opiniune nu se face de fapt nimica. Acesta e cazul cu chestia naționalităților în deosebi, cari la drept vorbind este numai o chestie romînească. Cu chestia croată, lucrurile stau și mai prost. Pentru împăcarea cu croații s’a făcut ceva, dar asta a contribuit numai la mărirea zăpăce’lei, căci mărul concordiei întins de Kosuth croaților, a devenit mărul discordiei. Dacă un guvern ungar — din orcine ar fi chiar alcătuit — ar anunța că pregătește rezolvarea ambelor chestiuni — s’ar putea răspunde la sigur: va fi mai rău ca acuma! Dar contele Tisza nu-e omul jumătăților de măsuri și al deslegărilor aparente. Cînd despică ceva, cuțitul sau merge adinc, pină la locul unde e rădăcina răului. De aceia e de așteptat acum, că ambele chestiuni — cari interesează de aproape în special Austria,din motive lesne de înțeles în timpul cel mai apropiat să găsească, de fapt o soluțiune. Chestiunea românilor constituia problema, de căpetenie a contelui Tisza, încă înainte de a lua conducerea treburilor publice. Încă pe vremea alcătuirea partidului național al muzicei, cuvîntul de ordine al lui Tisza era că trebue să se încheie um compromis cu naționalitățile, și în fiecare discurs politic al său figura aceiași aspirație, și nu făcea un secret din faptul că o asemenea împăcare reclamă mari jertfe, jertfe meritate. Pentru aceasta, a fost expus la numeroase atacuri, dar puțin îi păsa lui Tisza de astea. Cabinetele trecute ale partidului național al muncei aveau însă atîta de lucru, pentru a-și asigura dreptul la existență, nicit nici nu puteau sa desbată serios chestiunea naționalităților. Azi însă, după războiul balcanic, trebue sa se puie și mai mare importanță pe faptul ca interesele maghiarismului să fie puse în armonie cu acelea ale populației române, acolo unde viața oferă puncte de atingere, bar cari au fost prefăcute în terenuri de coliziune de către agitatorii de profesie (sic!)dintr’o parte și de către șoviniștii extremi de cealaltă parte. Din tabăra ungurească se manifestă acum o mare dispoziție nu numai de a satisface pretențiunile romîneștî, dar chiar a repara ceea ce s’a săvîrșit în trecut. Romînii se vor putea convinge că aceasta nu e frază deșartă, și că dacă vor arăta numai puțină bunăvoință, atunci nu va mai sta vreun obstacol in calea împăcării. Poate că lucrul acesta se va putea f ■împlini chiar în luna Octombrie. Noua situație în Balcani face de dorit ca și populația din sudul Ungariei să guste binefacerile „păcii interne“. Deja împrejurarea aceasta este o dovadă că pacea cu Croația și înțelegerea cu romînii, sunt chestiuni urgente, mult mai urgente decit toate glumele tactice =*8 CHESTIA ZILEI Se cere Remaniere ! Colaboratarii: Se cunoaște că a venit toamna ! Plouă cu cereri de portofoliul