Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)

1914-01-24 / nr. 8752

Anul a XXVIII-ea No. 8752 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU 6 Bani Exemplarul PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Kr.G georgevici, No. 9 Et. I,Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Vn» ....... . . ........................ tot îs.* Trei Iubi ............. ’ 5.^ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala ..... No. 14/10 » 34/73 Provincia . . . ♦ „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «141» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «.în Vineri 24 Ianuarie 1914 C^ea.aaca^Eaa. creolii OTbiceiiir1! Tecbi ! Din.prim­a zi cînd partidul liberal a proclamat întronarea unei ere nouă, am zîmbit. Pretind ca cunosc perfect pe cei trei conducători ai acestui partid, pentru ca să nu pot înţelege că poate exista o le­gătură de concepţiune intre demo­craţie şi dinşii. Ni se mai spunea la ureche că oamenii s’afi schimbat, că eveni­mentele­ sunt mai presus de ei, că i-ati ridicat pina la ele. Iarăşi am rîs—fiindcă învăţătura istoriei ne spune că faptele mari nu s’aQ făcut nici odată de oameni mici. • • ® r Or, iată'i pe oamenii aceştia la guvern. Pentru a 11c putea face să credem că s’au schimbat, ar fi tre­buit să inaugureze în adevăr o eră nouă, să dovedească schimbarea mentalităţei lor arbitrară şi retra­gr­adă.. Or, aşa ceva nu s’a întîmplat. Relele apucături se repetă şi unele relative la măsuri de ordin gene­ral, altele, fapte mici, dar cari ne arată perfect speţa şi stofa oa­menilor celor „vioi­i". Aşa de bilda Brătieniî vin — nu’i îişa ? — Iu guvern pentru a da ţă­ranilor pămint şi vot. Ce ar fi mai natural ca să înceapă prin bu­na pildă de a da vot ţăranilor dela colegiul al 3-lea, şi a nu le impune ca în trecut pe nevolnicii şi coco­­naşii oraşelor drept deputaţi cari să legifereze pentru ei şi în intere­sul lor? Ei bine, luaţi lista candi­daţilor dela colegiul al 3-lea ai gu­vernului şi vă veţi convinge ime­diat că nimic nu s’a schimbat in fapt şi ca şi de astădată, în parla­mentul care va fixa punctele de dezbătut ale Constituantei —şi cari vor vota principiul exproprierea şi întinderea dreptului de vot, vor fi­gura aleşi ai prefecţilor şi că ţă­ranii, ca şi în trecut, nu vor îi re­prezentaţi. Nu’)­ pare acesta un indiciu, o do­vadă că totul este şi va fi mort ,şi că oamenii au rămas aceiaşi ? Par mai­ sunt şi alte indicaţiuni tot in acelaş înţeles. Pentru a face alegeri mari, nouî, frumoase, cu­rate, cari să­ inagureze era cea nouă, s’au numit prefecţi — unii mai curăţei — faţada — dar drept mina lor dreaptă, drept prefecţi adevăraţi li s’au dat oameni, ale cărora numele singur nu poate fi de­cit o indicaţiune despre chipul ne­schimbat şi balcanic în care se vor face alegerile. E de ajuns să spu­nem că de fapt, de pildă, la Ialo­miţa, prefect va fi d. Cotru­ţ, fost inspector de poliţie îin Capitală, bi­ne reputat şi cu diploma de bătăuş liberată de Curtea de apel din Bu­cureşti. Nu este aşa cu­ faptul vor­beşte de la sine, că în loc de alegeri se vor face aceeaşi bătae de joc şi bătae pur şi simplu­, la noroe. Un bătăuş al guvernului, aduce însă 1111 alt bătăuş al opoziţiei şi,cînd slnt faţă în faţă doi bătăuşi profesio­nişti, ce voiţi ca să facă, decit să bată şi să se bată, pentru a alege pe aceia cari vor modifica Con­stituţia şi vor inaugura era cea nouă ? 000 De multe ori, după faptele mici judeci şi micimea oamenilor. O al­tă ilustraţiune. Îşi aminteşte citi­torii­ de scandalul produs de frate­le Dinu, care pentru a avea un ad­ministrator gratuit la cîrciumile Dinastiei, a numit ca intendent la palatul Creditului funciar Rural, unde era el director, pe un domn Mocatiu. Faptul era mic, urît — și caracterizează mentalitatea aces­tor oameni cari amestecă afacerile lor particulare cu acelea­ publice. Oamenii aceștia cari au pe mîna lor milioane, se murdăresc pentru o sută-două de lei. Ei bine, după scandalul făcut, după ce n’au avut obrazul ca să îndrepte lucrurile şi să trimită la plimbare pe zisul domn Mocanu­, fie dela Creditul Durai, fie dela cîrciumile familiei, astăzi îşi măresc murdăria şi dau la iveală nesaţul lor: au­ numit pe zisul Mocanu intendent la... grajdu­rile comunale... E începutul dar din nou­ al afacerilor patriotice, mici şi mari, al aceloraşi ticăloşii, pentru cari au­ fost înfieraţi de Petre Carp. Şi cînd oamenii au­ revenit la guvern absolut aceiaşi, cu aceleaşi apucături politice­ şi ca oameni de afaceri necurate, cum voiţi ca să puterii crede că din creerul lor va putea răsări o idee nouă, gene­roasă, largă şi o abandonare de sine?. • • • Oamenii sînt aceiaşi, au­ rămas vechi, cu apucături unite ,şi înve­chite şi — din dosul tejghelei şi din odaia din fund a cămătarilor, n’a răsărit niciodată — nu poate răsă­ri ceva sfînt şi mare. lată pentru ce zimbim faţă de noua panglicărie liberală şi zim­bim şi faţă de aceia cari se lasă să fie înşelaţi din nou de aparenţe şi vorbărie. Const- M’lle Să vorbească guvernul! ----------------­ ­ Cită vreme, partidul liberal, se­­afla in opozitiune i se mai ierta sa arunce vorbe ca modificarea Con­stituţiei. Expropriere. Reformă lectorală fară a preciza nimic. De altfel, eveniment­ele externe prea erau pe primul plan, ca lumea sa se ocupe de vorbele liberalilor. Azi lucrurile se schimbă. . Partidul liberal a luat răspunde­rea pitierei, a disolvat Parlamentul ,și va prezida alegeri generale pen­tru un Parlament exiem­at a deci­de convocarea unei Constituante nu­ mai departe decit prin iunie viitor, pe cit se pare. De alegerile din care trebuie să iasă Parlamentul care va decide convocarea unei Constituante, mo­vile o­ modifica Constitutia, nu ne mai despart nici trei saptămini , lupta electorala a început si totusi guvernul tace, nu zice o vorbă, cum, ce fel înțelege sa facă refor­mele anunţate. "Adică marii proprietari, ţăra­nii, alegătorii din diferitele colegii, intelectualii, presa şi opinia publică nu trebue să cunoască nici linea­­mentele generale, caracterul esen­ţial al Exproprierei, al Reformei electorale şi al atingerei pe care anim presa liberală mărturiseşte că e vorba să se aducă libertăţea presei ? Un guvern care vrea să prezide­ze o Revizuire de Constituţie se in­stalează la putere si nu adresează tarei in ajunul alegerilor generale un cuvînt explicativ ? Toată lumea, în țară ca si în afa­ră, a aşteptat de astă-dată, mai mult ca pri­einul, eu uum­i­esc al gu­vernului. • Nu'l vedem și idei mi sunt semne că se va ivi. Va trebui somat in fiecare zi gu­vernul d-luî Brdtiamui să­ s­puie scurt şi categoric in mod oficial cam­ anume articole din Constitu­ţie şi in ce sens îşi propune să ceară modificarea lor. Ar fi cea mai sângeroasă bătaie de joc la adresa alegătorilor să le im­pute a-i da un parlament care să decidă Constituanta fără a le preciza caracterul revizuitei la ca­re va fi supusă Constituţia. Aic. ❖OA devenim Precizare „T­a Politique“ crede de cuviinţă să­ precizeze carnet,orii­ reintrărel în acţiune a d-luî Filipescu, anun­ţînd aseară ca d-sa ..a luat de cri, dire­ciunea campaniei electorale la Bucu­reşti“. Oare numai aici vede .l­a Poli­tique“ direcţiunea d-luî Filipescu?! __Pake şi Fericitide In partidul liberal sa deschis o luptă fratricidă intre Pake şi Feri­cit ide. ^Să juri că­ sunt luptele dela 48!! Nu sintem­ în ajunul „marilor prefa­ceri“? Rectificare Un ..distins“ publicist scrie: „Noi socialiştii nu suntem şi cre­dem că nu sintem­ nimic“. Protestăm ! Noi credem că acest publicist e ceva ,şi anume — un fleac. . Rigolet­to Biadocul la Bucureşti Prinţul moştenitor al Greciei a so­sit ori în Capitală şi inline va sosi şi d. Venizelos. Din Berlin, unde re­gele Greciei s'a întâlnit cu prinţul Ferdinand, a venit vestea desprie vi­zita diadocului şi odată cu aceasta şi aceia că ar fi vorba de căsătoria acestuia cu principesa Elisabeta. Da­că această din urmă ştire e adevăra­tă, ea va trebui să primească acum confirmarea oficială şi dacă va pri­mi această confirmare, ea va avea şi o anume însemnătate politică. Legăturile de familie dinastice, e drept, nu mai au­ astăzi importanţa de altădată şi astăzi nu se mai pot­ crea state prin căsătorie, cum s’a creat Austria de pildă. Dar dată fi­ind importanţa pe care o are in via­ta statului mi suveran, nu se poate ra relatiunile sale (ie. familie sij. nu influenţeze de loc politica acelui stat. In cazul nostru special e cu atît unii probabil că o asemenea influ­enţii se va exercita, cu cit originea a­­cestei căsătorii nu este cu totul strei­nă de politică. E unul din desavan­­tagiile prinţilor şi princeselor, t­ă foarte adesea ori motive politice sînt hotărîtoare la contractarea unuia dintre cele mai importante legămin­­te din viaţa lor. Din fericire pentru principesa Elisabeta căsătoria ei cu diadocul nu ar fi o necesitate nea­părată, — aşa că rămlne foc şi ini­mei ca să­ vorbească şi să decidă. Intre Romînia şi Grecia, după atî­­tea neînţelegeri şi conflicte, a inter­venit acum un interes comun, de o însemnătate covârşitoare pentru Gre­cia: menţinerea integrală a tratatu­lui de Bucureşti. Iată temelia de un­de a pornit şi ideia căsătoriei diado­cului cu principesa Elisabeta. O prin­ţesă romîncă pe tronul Greciei, — se crede pesemne că aceasta ar fi o chezăşie mai mult că ţara noastră anu va tolera modificarea tratatului de Bucureşti care a adus atîtea fo­loase Greciei. In tot cazul la interesele pe cari am declarat in anul 1913 că Ie avem in Balcani, se adaogă acum şi inte­rese dinastice — prinţul de Wied in Albania, princesa Elisabeta poate în Grecia... Şi am spus că întru cîtva chiar In timpurile noastre în cari interesele naţionale sint decisive, nici cele dinastice nu rămin cu totul fără de efecte­ E. Noul regim SECRETARUL GENERAL DEL­A JUSTIŢIE Fost prim preşedinte al tribuna­lului de Ilfov d­­e im magistrat de ■care de altfel se spune mult bine. Are doua cusururi însă : Intîji­ îl chiama Rătescu şi al doilea, în pro­cesul tramvaielor Oamenilor dela Ruteşti, a fost ca aceştia in loc să fie cu comuna­ București — care a fost pur și simplu jefuită ca în co­drul... Dinastiei. I­. CONST. C. RATESCU Lupta conservatorilor Lupta pe care o începe partidul conservator odată cu reintrarea d-luî Filipescu are caracterul unei lupte de răzbunare m­potriva d-lui Take Ionescu. De ci­te­va zile exproprierea, co­legiul unic, guvernul liberal, toate au căzut pe ultimul plan. ..Takis* mul“f­iatir marea primejdie care tulbură zi şi noapte pe d. Filipescu. Liberalii n’au­ procedat cu abili­tate faţă de opoziţia conservatoa­re. Dacă d. Brătianu ar fi lăsat a­­se înţelege că e gata să ignoreze partidul conservator-democrat da­că conservatorii primesc cele 11 locuri cu certitudine că d- Filmpes­cu le accepta imediat. Lista era gata. Dar fiindcă­­ Brătianu să prezentat simultan en la conserva­tori ,şi la conservatori-democrat cu aceiaşi propunere, d. Filiipescu , respins-o, iar d. Take Ionescu , primit-o. Acum fireşte că d. Filipescu tip, şi denunţă cartelul dintre takiştî ş liberali. Ar fi fost o mape greşală politi­că din partea d-lui Take Ionescu să intre şi de astădată in cartelul cu­­li­­beralii. Dar foile democrate spun categoric că nu .0 cartel, ci s’a ac­ceptat numai 15 locuri oferite de d. Brătianu spre a înlesni, fără luptă, intrarea a 15 fruntaşi democraţi in parlament. Oferta aceasta nu ex­­clude lupta la celelalte colegii şi takiştii vor lupta deci pretutindeni. Cum prima alegere generală n’a­­re nici o importanţă o luptă apri­gă poate n’ar fi avut o explicaţie din partea unui partid care este re­vizionist. Lupta electorală cea im­portantă vă fi acea pentru Consti­tuantă și atunci vom vedea ce are să­­mai inventeze d. Brătianu spre a avea concursul partidelor. A. NAZBATII PRECIZAREA REFORMELOR A început lumea sa se întrebe: a­­dică dacă guvernul ne cere să n î dăm Parlament pentru a decide modi­f­i­cărea Constituţiei, n'ar putea să ai­bă bunătatea de a ne spune şi nouă cam ce fel de revizuire vrea să facă. ? Ei bine, dacă in ce priveşte ex­proprierea şi reforma electorală tai­nele guvernului sunt nepătrunse; în ce priveşte libertatea Presei am pus mina pe proectul guvernului. Se va prohibi prin Constituţie ti­părirea cuvintelor : Trei Fraţi, Ba­ieşti, Bulevardul Distanţei, Loturile 1:1 şi. l­­. .sin, nliscii, fluginoasa şi al­te cile ca metehne ale Disnalieî! lată ceva­ precis ! Pac. I Politica de compromisuri Este un sistem vechiu la liberalii noştri, acela de a-şî scuza lipsa de spirit reformator şi refuzul de­ a se îndruma pe calea largă a democra­ţiei, prin atitudinea protivnică a partidului conservator. Aşa, ori chiar ziarul lor oficios vorbind de actuala noastră întoc­mire electorală şi de corupţia la care ea a dat loc, o explica tot prin acţiunea din trecut a partidului conservator. Se ştie apoi că, ori de cite ori se vorbeşte de rezultatele infime pe cari Ie-a dat Casa­ Rurală, li­beralii dau vina pe conservatori, cari mi i-au­ lăsat să înfăptuiască această reformă încă de acum cincisprezece ani, căci pîna azi roadele ei ar. fi fost mult mai a­­preciabile. Casa Rurala s’a înfăptuit însă, dar împroprietărirea pe loturi merge extrem de greu: vina e tot a conservatorilor, cari le-au­ impus să ceară cumpărătorilor un avans în bani de 15 la sută, pe cînd ei voiau un avans numai­­de 30 la sută. In chestia islazurilor, aceiaşi scuză. Autorii legei ar fi voit să facă obligatorie pentru proprie­tari acordarea islazurilor ,şi să pre­vadă chiar şi o sancţiune legală în acest sens. Dar din cauza opoziţiei conservatorilor au fost siliţi să la­se islazurile facultative şi, prin ur­mare, fără nici o sancţiune. Îfc * * Citeşti şi răm­îî uimit. Dar ce fel de partid al democraţiei şi al pro­gresului este partidul acesta, ca­­re-şi condiţionează necontenit ac-tivitatea de opoziţia reacţionarilor şi caută mereu compromisuri cu a­­ceştia? Şi ce fel de valoare are scuza de mai sus într’o ţară în ca­re guvernele sunt atît de puternice faţă de opoziţie ? în realitate lucrurile stau cu to­tul altfel. Actuala lege electorală datează data 1384. In Camer­e de revizui­re, liberalii erau­­într’o zdrobitoare majoritate, iar puţinii opozanţi caii izbutiseră­ să se aleagă, se­ re­­trăseseră din cauza „alegerilor vi­trate“. Numeroase voci s’au­ ridicat, ch­iar dintre liberali, cerînd un sis­tem electoral mult mai larg decit cel ce s’a adoptat. Şi totuşi, Ca­mera de revizuire a respins toate propunerile mai înaintate şi s’a o­­prit la colegiile cenzitare actuale, pentru că acesta era sentimentul şi interesul liberalilor. Casă Rurală, apoi, dacă nu s’a înfăptuit nici de Stolojan, nici de Aurelian, nici de d. Dimitrie Stur­dza la 1901, nu e din cauza împo­­trivirei conservatorilor, ci din pri­­cină că se opuneau chiar liberali de seamă. Cit despre islazuri, guvernul de la 1907 a renunțat la o'Diigativitivu 'or mai mult din cauza proprieta­rilor­ liberali, cari, după cum s’a vă­zut, au fost cei mai recalcitranţi in chestia islazurilor şi cei dinţii cari s’au grăbit să se folosească de acordul patriotic cu conservatorii. *­ I Un partid de guvernămînt, care r.u face numai paradă de democra­ţie şi care ţine la principiile lui, nu stă mereu cu urechea la adver­sari si nu e gata in tot momentul la compromisuri cu aceştia. Dacă totuşi o face, dă dovadă că princi­piile şi democratismul lui sînt foar­te şubrede. De altfel, dacă am relevat lucru­rile acestea, o facem nu cu gîndul la trecut, ci la viitor. Tare ne te­mem că din actualele frămîntărî politice ne vom trezi iarăşi cu un compromis, pentru ca peste cîțiva ani, să se dea vina tot pe conser­vatori ! I. N. Citiți în pag. IVa ur­mare a noului roman Femeia-Demon CHESTIA ZILEI Brătienii și libertatea pressei Ionel­­• S'o stringent mai bine de gît Vintilă, că de mult ne stă in git 11 Votul obştesc de TEODOR RĂŞCANU avocat Azi, m­ai mult ca orîcînd, ţara în­treagă smte nevoia unei reforme electorale. Reformă de pe urma că­reia, naţiunea ar fi aceia care şi-ar manifesta voinţa. Trebue o refor­mă electorală care să dea ţarei, na­­ţiunei, poporului, putinţa să-şi alea­gă liber reprezentanţii pentru par­lament: Sintem altstat, nu consti­tutional — deşi avem o Constituţie scrisă — (în Anglia de ex.: mai nu e scrisa) ci un stat curat oligarhic. Pentru ce nu sintem­ un stat con­­stitutional ? Pentru că nu numai nu s’aă rea­lizat nici pină azi unele prescripţii­ constituţionale (de ex.: TO'forma descentralizărei administrative) dar nici spiritul ei nu a fost respectat. Alegerile ni sunt, la noi, decit o simplă formalitate şi implicit parla­mentul devine o păpuşărie. îndată ce un guvern a căpătat de la rege puterea, el e stă­pin pe situ­aţie. Disolvă Camerile vechi şi face nouî alegeri. Cuvîntul e, de altfel, caracteristic, căci într’adevar el le ,,*I­tW', /Vji/fcvi'fjv *.•.«“«-^ --- J~ cici de soarta guvernelor, ci invers. Cînd a mai căzut vreodată un gu­vern în alegeri ? Dacă alegeri to­tuşi se fac, este numai spre înde­plinirea unei sim­ple ,,formalităţi constituţionale“ pentru salvarea a­­parenţelor constituţionale ale ţarei. Luptă electorală reală nu există. Guvernul avînd „sacul cu grăunţe“ obţine majorităţi negreşit. Opoziţia fiind mai dinainte miluită cu un nu­măr determinat de scaune nu mai are nevoe să facă nici o sforţare şi nu mai are nici­ un stimulent la luptă. Guvernele şi majorităţile — în însuşi interesul lor — au nevoe de acest „decor”. * Parlamentul nostru nu este quin­­tesenţa voinţei naţionale­ a popo­rului. Şi nu este, pentru că colegii­le electorale censitare, aşa cum­ sunt ele alcătuite astăzi, nu mai cores­pund nevoilor reale ale masselor mari. Colegiul proprietăţei, simplu pri­vilegiu de pe urma căruia, dacă in­teresele personale ale alegătorilor trag foloase, în special materiale, interesele însăşi ale proprietăţei, nu capătă nici unul. Colegiul oraşelor , stăpînit tot­deauna de guvern, în cea mai mare parte, din cauza alcătuire! sale din oameni'or căror'pîine zilnică este în mîna guvernului, e o ficţiune. Colegiul ţărănimei: nu exista. Iar peste toate, se întinde atort puternică şi atotstăpînitoare comb­rupţiunea. La orizontul zorilor vremurilor nouî, poporul cel mare care aşteap­tă în tăcere, întrevede apropierea­, unor zile mai senine. O primeniră­ se va face. Trebue să se facă. O reformă largă electorală, che­­mînd la viaţa politică întregul acel popor, care nu a şovăit o clipă, cînd­ a sunat goarna, ci lăsînd coarnele plugului, rămas pe brazdă, a aler­gat în cîteva zile peste Dunăre, pe­ste Balcani, piuă ,la Sofia. Nu ne mai este îngăduit, în seco­l­­ul XX-lea, să ţinem ţărănimea ro­mina — pe viaţa căreia, se razimat viaţa statului român — sub călcîiul apăsător al unei oligarhii inconşti-, ■ cute. n pjpi'f/vi'alS iar poate îi nici Mr un caz colegiul unic al iliberalilor, ci numai: votul obştesc. Colegiul unic, departe de a che­ma la viaţa publică poporul cel ma­re dela ţară, va răpi dreptul de vot şi celor cîţiva ştiutori de carte ce azi, cu cens, pot vota. Colegiul unic va îndepărta dela vot, îr­­ loc săi cheme, un milion şi mai bine de ţărani. Colegiul unic va servi şi­ mai bine interesele acelei oligarhii, care spre a se putea men­ţine, va da cît mai puţină învăţătu­ră ţărănimei. Votul obştesc, votul pentru toţi, fără deosebire, va chema întreaga ţărănime la viaţa ţarei. Ar fi o mare greşală, ar fi chiar un păcat, să ne ferim şi să ne te­mem, tocmai de acea massă de oa­meni în sufletul căreia se păstrează curată puterea­­de viaţă a neamu­lui nostru. Să avem, dimpotrivă, încredere in ea, în iubirea ei de pămîntul strămoşesc, în statornicia ei. Prin însuşi traiul şi firea ei, mai este, mai mult decit oricare alta, romînească, patriotică, conserva­toare. Teodor Răşcanui. t Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Fim­icularul tare umblă într’un loc tare încli­nat, cu ajutorul unui cablu. Mijloa­cele obişnuite n’ar fi îndeajuns ca să reţie la coborîş. Mi-aduc a­­minte că la Iaşi, tramvaiul cobo­­rînd panta unei stradele care se a­­îla în coasta străzii Alba, a pătruns neri. Intîiul funicular cu care am um­fl­at, e acel din Marsilia, care se ve­rită la biserica Notre-Dame de a Oarde- Funicularul se sue aproa­­pe vertical, lăsînd jos oglinda mur* rară a canalului cu armata lui de catarguri și bazarul de pînze întin­se; el se sue în spre fecioara gi­gantică, toată numai de aur acope­rită, şi care e ca un far de bucu­rie pentru marinari. Aici, la,, Paris, sint două funicu­­lare: unul la Montmartre, care se sue la Sacré-Coeur, şi altul în Fau­bourg du Temple, rute de Belleville, care de la Piaţa Republicei, duce oamenii sus pîna la biserica Belle­ville. De funicularul acesta au vor­bit ziarele, descriind un accident destul de grav, care a pricinuit vreo douăzeci de răniţi. Funicularul a­­cesta m­i-e cunoscut în chip deose­bit, şi pour cause , el trece pe dina­intea casei mele. Accidentul a fost produs de rup­tura unui cablu. Cele două vagoa­ne verzi, legate unul de celălalt, coborau panta destul de tare a străzei Beîlevills, cînd, de­odată conductorul şi-a dat seama că Ri­nele nu funcţionează şi ca funicu­larul continuă s’alerge, ca trenul din sfîrşitul­­romanului lui Zola : La Béte du maine. La o răspîntie s’ai ciocnit de o căruţă, a răsturnat-o şi a luat-o iar la vale. Atunci con­ductorul şi-a uitat datoria de căpi­tan... şi a sărit din vagon. Oame­nii, zăpăciţi, înspăimîntaţî, şi-au pierdut mai toţi buna judecată: li­nii au sărit rău, alţii s’au lăsat duşi de cutia aceasta uriaşă, care, ne­­v’rind sa ştie de nimic şi de nimeni, străbatea strada, din ce în ce mai iute, pîna a ajuns la terminus, un­de, fireşte, s’a oprit vrind-nevrind. Atunci răniţii au fost duşi prin far­macii şi la spitalul Saint-Louis, ca­re e în apropiere. In jurul lor toţi pierde-vară — şi numai Domnul ştie ci­i sint la Paris ! — s’au strîns grămadă, i-au condus cu mare a­­laiu, pină li s’a făcut prea frig şi au plecat. Cartierul acesta al Templului e unul din cele mai interesante din Paris. Altă dată Bulevardul Tem­plului era centrul eleganţei parizie­ne. Acolo se află faimosul Teatru Déjazet, care, în zilele noastre, nu mai e decit un mic teatru de mina cinsprezecea. Centrul Parisului s’a strămutat din ce în ce mai în spre Apus, a străbătut Piaţa Republicei, trecind dinaintea leului care apără urna votului Universal, a înaintat în spre Poarta Simţului Martin, în spre Poarta Ştiutului Denis, apoi înspre Opera cea mare. Acum citîva ani, centrul Parisului era încă dincoace de Opera; toţi lite­raţii de seamă se întîlneau prin ca­fenelele de pe Bulevardul Italieni­lor. De cîtva timp Parisul se­ împin­ge în­spre Madeleine, şi noi ceştia­­lalţi devenim din ce în ce mai pe­riferici. E foarte interesantă mişcarea a­­ceasta a unui oraş întreg, şi ea are unele urmări însemnate Aşa, de o­ pildă, cînd Parisul se va fi împins îndeajuns spre Apus, fortificaţiile vor fi distruse. Odată fortificaţiile distruse, chiria caselor va­ scădea in mod brusc. Va fi atunci bucuria noastră, a bieţilor chiriaşi cari plă­tim scump cel mai mic apartament. Dar să nu uit de ce e vorba. E vorba de cartierul Templului. E un cartier popular, mulţi lucrători, ne­gustorii regiunii, şi, dacă te sui ce­va mai sus, dai peste leagănul apa­şilor, peste cuibul vestiţilor pungaşi parizieni, a căror viaţă a fost atît de bine descrisă în ultimul roman al marelui Rosny-Aîne. Mulţi străini, ba chiar şi simpli provinciali, auzind Faubourg du Terapie, îşi închipui că e vorba de vreo mahala tăcută şi pustie. Se înşală. „Mahalaua“ aceasta formea­ză partea cea mai populată a Pa­risului: vreo şaptezeci de mii de locuitori (aproape , toată capitala Moldovei). Fără exagerare, seara între şase şi opt trec pe strada a­­ceasta o sută de mii de oameni. Mişcarea durează pină noaptea tîr­­ziu, vara — pină pe la ceasurile două-trei. Uneori auzi, după miezul nopţii, strigăte, hom­ăci şi paşi gră­biţi: apaşi vor fi dat cu cuţitul în vreun trecător, ca să-i ia ceea ce are în pungă. Caracteristica apa­şului parizian, e că el nu se mulţu­meşte, ca pungaşul din Londra de o pildă, să fure cu îndeminare. Iii : e mai brutal, mai sălbatec, şi par­că o adevărată patimă Far împinge­­ să-şi răzbune. Apaşul parizian e a­­moral; şi totuşi, în unele împreju­rări, e în stare să facă un gest ca­valeresc. E doară parizian... la realitate, Faubourg se chiama străzile care-i în afară de porţile vechiului, Paris, din care mai ră­­mîn două: Saint Martin şi Saint Denis. Bulevardele mari limitează vechiul oraş: dincoace sunt străzile, dincolo foburgurile. Ce e ciudat e că în cartierul acesta al Templului locuesc foarte mulţi actori, drama­tici şi lirici, u­ nu actori de mina întiia, ci modeşti. Lucrul se explică uşor. Aici se află faimosul Theâtre de Belleville, unde, pe vremuri, au jucat cei mai mari artişti ai Fran­ţei ; astăzi teatrul acesta e teatrul poporului; acolo se dau piese me­lodramatice, fie patriotice, fie mai cu seamă poveşti­ în cari e vorba Faubourg du Temple şi­ Piaţa Republicei. — In dreapta se vede Fanicularul ajuns la terminus

Next