Adevěrul, iunie 1914 (Anul 28, nr. 8876-8905)
1914-06-11 / nr. 8886
n mrn de Duminică fei* I interpelări irite ----— bagtft, ^ la Senat, d. ministru de iLsa • privința ticăloşiilor infect r* Ziua de Duminică, cînd I '& bătăuşi au ^ zădărnicit, p0*’a' tecţiunea politicî, libertatea 1 runire, d-sa a răspuns că _au pedepsiţi.— un Sai'dist, un ini' şi că un comisar va fi dat iata consiliului administrativ. Danieră, interpelat ministrul tuoc. ■ de către scriitorul aces- A y numele d-sale și a băn- Wntor. dale a răspuns d. Emil ftrufi«,. ■ We a desaprobat cu cfonww. 'lîmplatc și a făgăduit D. V.' j vor fi pedepsiţi, astjustit'ft, ,ie se va da opiniunei ' -At _ ată. Șt „ , . al veriror dela C' de vedere pariajolul că răspunsul d-luî tcu a trebuit să ne saca, c nu tot astfel este cu uns1 ' ' -fe V. O. Morţun. A pe- i rdist, care a avut ordin a'tfV/ fşi să nu audă nimic, a ada , ■]'n sută de lei pe un însor ,ţ 'gtjţienesc si a da în judepertP biet comisar, nu poa- I fie-ji satisfacţie deplină pentru ;i' 5ui:a nu poate fi atît de simplă o Jlluțiune atît de sumară de'"'iculă. Cum adică, timp de ore, anarhia domnește în '' mea fuge îngrozită, sîngele nimenii' sínt bătutî la lo,*■ -toate aceste sălbăticii se N lotrul Capitalei, la cîteva de :tri de prefectura de pe*»' 'prefect nu știe nimic, nu "°L° , d. ministru de interne . *v ' format, nici un ministru ? * ,, pe cînd există telefon, mai, . trăsuri de piață și cînd fi sp, ficiorul se putea ajunge în caM* t Vsl la Ploești? datrr « • * eet’ 'mai sus pus trebue să fie de aceste ticăloşii, cari în j ■ ml s'au făptuit cu ştirea d-lui de poliţie, căci dacă nici d-sa a ştiut timp de patru ore că “’fiaiul şi bătaia domnesc în Iaşi au luat stăpînirea stradei, 1. iul acesta, acest domn ar tre- 11 restituit imediat şi cu decretat, ca incapabil. L);.r noi vedem în toate acestea nu fratelui Vintilă, şi — tocmai noică ticăloşia nu a fost întocmită chip inteligent — îl vedem pe sa. Şi dacă vedem bine, atunci se alică totul, complicitatea tuturor ganelor poliţieneşti, complezenţa lui ministru de interne, şi încerca,a băncei ministeriale de a eşi din bcurcătură, la Senat prin o declaraţiune insuficientă, la Cameră, prin alta care în formă cel puţin, ne satisface.... • » • Dar dacă fratele Vintilă a devenit stăpîn pe guvern, pe ţară şi pe Capitală, să ni se spună cel puţin, fiindcă în, cazul acesta cetăţenii vor şti să se apere şi contra acestui şobolan, care nici măcar nu are curagiul să iasă din gaura lui, ci operează din umbră şi... pe răspunderea altora prea naivi şi prea complezenţi pentru a nu-i da de gît. CQftSt. MiSie Ic. 39 Am xxvn-lea No. 8888 6 Bani Exemplarul «DIRECTOR POUTIC CONST. MILLE » ompator ALEX. V. BELDIMANU Abonamente cu premiui ............................... aS.-■ nul luat ............. Pentru străinătate prețul este îndoit. * TELEFON: Capitala.....................No. 1410 »» •••••.. 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 LUBRICITATEA COnCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER « Comp. str. Karageorqevlcl, Wo. 9 Et. L—Telet®» 3/4 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦.» Miercuri 11 iunie 1914 Cine-i stăpîn? Cînd după scenele vandalice de Duminică întrebai pe oamenii d-luî Vintilă Brătianu despre rostul acestor scene, ei îţî răspundeau: — Dar ce? Să rămîie Miile sau Filipescu stăpînul Capitalei? Trebuie să se simtă cine-i la putere şi cine-i stăpîn. Iată explicaţia stupidă, dar singura explicaţie care există pentru fapt a ne maipomenit că, timp de patru ore, o parte a centrului Capitalei a fost sub teroarea bandelor de bătăuşi, protejaţi de binevoitoarea atitudine a poliţiei. Până azi amicul Vintilă Brătianu a avut ocaziunea să se convingă că prin gestul energic pe care ’l-a făcut, a dat cea mai strălucită probă că dinastia nu e stăpînă pe Capitală. Lucrul acesta ’l-a aflat ea în mod drastic în alegeri, dar îl va afla în mod şi mai drastic de acum încolo. Cusurul cel mai mare al celor trei fraţi este că în egoismul lor brutal, n’au ştiut să găsească drumul spre inima nici măcar a celor mai intimi partizani ai lor. Sînt serviţi de dînşii pentru avantagiile materiale ce le asigură, dar atîta tot. Acum au vroit să se impuie cu ciomagul! Rezultatul a fost că au trebuit să se deszică erî în Parlament şi să încaseze mai ales de la d. Costinescu o lecţie usturătoare, de care însă, aşa sperăm cel puţin, nu se vor putea răzbuna cu cioma£uL » . Aci* Banditismele ilerisftfinica înaintea parlamentului — INTERPELĂRILE DIN SENAT ŞI CAMERA ALE D-LOR FLEVA, MILLE ŞI G. DOBRESCU — Guvernul şi conducătorii partidului liberal au simţit revolta şi indignarea tuturor după scenele ruşinoase şi sălbatice cari s’a fi desfăşurat Duminică dimineaţă în centrul Capitalei de către aceleaşi bande cari au operat în alegeri. Sub presiunea opiniei publice, s’au încredinţat că nu există altă esire decit o categorică desaprobare cu riscul de a se arunca un blam prefectului Capitalei, cu riscul de a se mărturisi că într’adevăr Capitala a fost lăsată o jumătate zi sub stăpînirea unor bandiţi cari afi fost conduşi de un şef de culoare, de d. Ulvineanu, care se află sub directa conducere a d-luî Vintilă Brătianu. Guvernul a fost interpelat atît în Senat cit şi în Cameră. In Senat a protestat energicul şi simpaticul deputat democrat de Prahova d. George Dobrescu. Ministrul de interne i-a răspuns imediat. Nici un fapt n’a putut fi tăgăduit. S’a recunoscut că bande de mizerabili a fi ciomăgit lumea şi a fi suprimat o întrunire publică. Vinovaţii îşi vor primi pedeapsa ! — a zis d. Morţun. S’a anunţat chiar că un inspector de poliţie şi un comisar afi fost pedepsiţi fiindcă n’a fi... prevenit sau reprimat acele scene! Impresia care a făcut’o declaraţia d-luî Mortun este că în loc să arunce peste bord pe prefectul de poliţie, în loc să fi fost şi mai franc şi să declare că adevăratul" responsabil al celor ce se petrec de o bucată de vreme în Capitală este d. Vintilă Brătianu, şeful Capitalei care a dat mină liberă abilului primar al Capitalei, în loc ca să se spună acest adevăr, oalele sparte le plătesc acum doi poliţişti! * * La Cameră a fi interpelat d-nii Eleva şi Miile. Interpelarea d-luî Eleva avînd un caracter politic mai larg a rămas să fie dezvoltată în altă zi. Dar d. Miile şi-a dezvoltat interpelarea. De astădată deputatul Capitalei a fost ascultat. Prea erau ruşinaţi membrii majoritatei de cele petrecute sub regimul... revizuire! şi afi tăcut. D. Miile a povestit cum bandiţii afi operat opt ore în centrul Capitalei suprimînd o întrunire publică prin stîlcirea cetăţenilor cari se apropiafi de localul întrunire!. Cele relatate de d. Miile afi făcut adîncă impresie asupra Camerei şi cînd interpelatorul a întrebat de rostul nebuniei de Duminică, cînd a stabilit că acea întrunire n’avea nici un caracter politic şi la ea erau invitaţi doi deputaţi revizionişti — căci d. Miile a făcut declaraţia că este revizionist dar nu revizionist în sensul brăticnist ci în sens larg democratic — cînd a făcut această constatare, majoritatea care l’a apostrofat încercînd să-l împiedice să vorbească la validări, de astă-dată l’a aplaudat, aplauze cari a fi încreţit frunţile fraţilor Vintilă şi Dinu Brătianu. La interpelarea d-luî Miile a răspuns d. Costinescu, ministrul de interne fiind reţinut la Senat. De cîtva timp ori de cite ori este o încurcătură în partid ,şi în parlament apare patriarhul de la finanţe ca să potolească lucrurile cu duhul blîndeţeî şi cu sfaturi bătrîneştî. Ce să spună d. Costinescu ? A roşit şi d-sa de ticăloşiile făptuite Duminică şi a mărturisit că asemenea ticăloşii deservesc guvernele, că e regretabil că poliţia nu a intervenit şi că se vor pedepsi şi poliţiştii nepăsători şi... “particularii,,, adică bătăuşii cari aui ciomăgit lumea ! D. Ferechide s’a grăbit apoi să închidă incidentul. Dar acum va reveni d. Fleva și va mai vorbi, la mesaj, și d. Miile spre a constata ce anume măsuri de... pedepsire s’a fi luat. R. X. «4 Adeveruri Indiscreţie. D. Nicuşor Săveanu a declarat era solemn, în Senat, că opoziţia conservatoare nu are dreptul de a-l întreba încescopuri a, dat d. Anagnostiade suma pe care a dat-o. «Tusta meritei»! Opoziţia e de o indiscreţie care frizează necuviinţa ! Miile sînt chestiuni particulare! Curios! Cînd d. Filipescu a adresat majorităţi?! cîteva... complimente mai puţin înmînuşate, senatorii au făcut scandal. Era însă cînd acelaşi orator a arătat. în mod drastic, cum conducătorii partidului liberal jefuesc ţara cu reţeaua lor de întreprinderi cointeresate, d. Filipescu a fost lăsat in pace. Curios ! Iată niște oameni pe cari iî supără violentele cari nu spun nimic și îî lasă nepăsători adevărurile cari spun tot! Ribbietto alishil. Oamenii cari n’afi trecut prin mişcarea socialistă pentru a deveni miniştri, sunt extrem de miraţi de purtarea foştilor socialişti în momentul în care afi acceptat vre-o demnitate, prefectură sa fi minister, indiferent. Niciodată un om de guvern, eştt din partidele burghezeştî, nu va fi capabil de violenţele, de ilegalităţile, de brutalităţile chiar, de cari se arată capabil un fost socialist. Cine nu’şî aminteşte de purtarea d-luî Atanasiu la Galaţi? D-sa care înfipsese altădată steagul roşiu, vedea roşiu la orice mişcare a muncitorilor şi nu se dădea înapoi de la nici un mijloc pentru a’î teroriza. De la arestarea ilegală şi maltratarea în poliţie, pînă la trimitere la urmă şi expulzare, d. Atanasiu a uzat de toată gama persecuţiilor contra cărora altă dată protestase din răsputeri. Fiind socialiştii la putere s’a suprimat lucrătorilor de la C. F. R. dreptul de coaliţiune, ceia ce nici un politician burghez nu s’a gîndit să facă pe cînd d-nii Mortun, Atanasiu, Radovici, organizaţi în partid socialist pe aceşti lucrători, ba chiar îi aţîţa fi la grevă. Acum a trebuit să fie d. V. G. Mortun ministru de interne, pentru ca timp de patru ore, cetăţeni pacinici să fie Snopiţi în bătăi in mijlocul Capitalei, sub ochii binevoitori ai poliţiei... * # Cum se explică faptul că aceste izbucniri neobicinuite, se produc tocmai sub socialişti? Explicaţia nu poate fi decit psichologică. Socialiştii deveniţi prefecţi, miniştrii, aduc cu dînşii temperamentul, apucaturilerevoluţionare. Fiind însă ei la putere,, nu le mai pot aplica contra guvernelor şi atunci le aplică poprului. E drept că în opoziţie cu d. Atanasiu, d. Morţun a dezaprobat scenele de azi, dar a pedepsit pe sergentul de stradă, sărmanul, care avea ordin să nu vadă și să nu audă Atît e de naiv fostul socialist Mortun, încit să creadă că sergentul fost neglijent și că altfel între scandalul nu ar fi avut loc?Iss. D EAZBIŢII LA TELEFON! Corbescu, prefectul poliţiei Capitaleî, n’a ştiut, nimic de cele petrecute Duminică timp de 5 ore în jurul săleî „Amiciţia“. D-sa a luat cunoştinţă de banditismele săvîrşite, din ediţia specială a „Adeveruluî“, apărută la orele 6 seara! Aşa fiind convenim şi noi că d-sa nu e răspunzător întru nimic de cele intimplate! Pentru noi însă e o sarcină cam grea, deoarece nu putem scoate în fiecare zi o ediţie specială pentru a-l pune în curent cu cele ce se întîmplă în Capitală! Atîta îi putem însă conceda, ca să ne întrebe la telefon, din cînd în cînd, ce mai e nou! Cum tânărul prefect ne e simpatic îl vom send bucuros! Pac. ------------ «Cii I ♦--------------- latperetva ingerinţelor In timp ce de pe tribuna Camerei directorul nostru interpela guvernul asupra suprimărei dreptului de întrunire de care autorităţile s’afi făcut vinovate Duminică, d. Scarlat Orăscu înfiera la Senat ocîrmuirea pentru chipul cum a prezidat alegerile pentru Constituantă. Senatorul de Prahova a protestat cu deosebire împotriva sistemului guvernanţilor de acum de a-şî ascunde ticăloşiile sub paravanul păcatelor altora. Senatorul de Prahova a ţinut să arunce primului ministru în faţă învăţămîntul alegereî d-lui C. Miile, împotriva căruia a luptat un întreg partid fără să-l poată doborî. D. SCARLAT ORASCU Liberalisai şi democraţie! Toţi aceia cari au asistat la şedinţa de erî a Camerei a fi rămas stupefiaţi de cinismul unei teorii constituţionale ad-hoc a d-luî I. G. Duca. D. A. C. Cuza îşi dezvoltase interpelarea sa adresată ministrului instrucţiune! publice, arătînd că un profesor suplinitor de la Iaşi a fost destituit pentru că, în timpul campaniei electorale, l-a înjurat pe d. Stere ! Ştiţi ce răspunde d. Duca ? Că, în învăţămînt, numai profesoriidefinitivi pot face politică, pe cînd suplinitorii şi funcţionarii pot cel mult să se ducă la vot, dar le este interzis să-şi arate preferinţa pentru un partid sa fi altul. Şi d. Duca a justificat faptul că a destituit pe suplinitorul în chestie prin afirmarea că acesta şi-a permis să facă politică. Declaraţia d-luî Duca este, în adevăr, fenomenală. Iată un guvern care vine la putere pe baza unui program care urmăreşte în prima linie extinderea drepturilor politice. Şi înaintea Constituantei menită a vota această lărgire, vine un ministru care face declaraţia că funcţionarii şi profesorii suplinitori nu au folosinţa drepturilor lor cetăţeneşti ! Iar Camera, aplaudă o teorie atît de monstruoasă. Printre cei ce a fi aplaudat, se afla şi d. Stere, raportorul propunerea de revizuire, d. Stere care, de altfel, este adevăratul autor al destituire! profesorului cu pricina, căci din cauza d-sale a fost acesta depărtat din învăţămînt. E ruşinos lucru pentru d. Stere că s’a răzbunat în felul acesta pe suplinitorul de la Iaşi, dar e şi mai ruşinos faptul că admite teorii ca aceea a d-luî Duca. împrejurarea aceasta ne aduce aminte de expresia cunoscută : „Zgîrie-1 pe rus, şi vei da peste cazac“. Aşa şi la noi : „Zgîrie-1 pe liberalul cel mai înaintat, şi vei da peste reacţionarul cel mai hotărît“. Dovadă d-niî Duca şi Stere cari, într’o Cameră care voeşte să lărgească drepturile politice, tăgăduesc aceste drepturi unei importante categorii de cetăţeni. Nestor 3ia,si»I num ţăranioM mmmmmlşi arondarea la obşti Stimate d-le Miile, Noi ţăranii, cam târziu putem primi ştirile ce ne interesează citeodată şi pe cari nu Ie găsim decit numai în vreun ziar pe care nu-l putem avea totdeauna la îndemînă ca orăşenii Eram nerăbdător să aflu rezultatul alegerea d-voastră şi iată că într-o zi capăt ziarul „Dimineaţa“ din care văd că aţi fost ales ca deputat. Şi mi-am zis: Oare nu ar fi bine să-i scriu şi eu o scrisoareşi să-i arăt mulţumirea sufletească ce o am acum cînd îl ştiu deputat? Dar mai ziceam: Poate am să-i provoc o neplăcere, cu scrisul meu şi am să-i răpesc din timp care pentru d-sa e atît de preţios în aceste împrejurări. Oricum, cred că mă va ierta. Şi zic : Acum cînd aţi pus piciorul în ogorul părăginit, să dea Dumnezeu ca din sămînţa bună care o veţi arunca să răsară încă mulţi ca d-v. şi cu toţii să susţineţi pentru noi ţăranii, două din principiile scumpe ale dv precum scumpe ne sunt şi nouă. Şi anume: Votul Universal şi Arendarea moşiilor actuale şi viitoare ale statului în întregime obştiilor săteşti, făcîndu-se legi în această privinţă. Acesta este crezul nostru al ţăranilor. Şi să vă arătăm de ce: 1. Pentru că noi ţăranii nu ne putem folosi de dreptul de vot cu legea de azi, aşa că unii mor şi nu ştiu ce e votul, deoarece pentru alegerile coleg, al II-lea de deputaţi nu votează de crt. 89 delegaţi aleşi pe sprinceană de autorităţi şi totdeauna de acei ce plac guvernului care e la putere. Şi de aceea voim ca totul universal să vie cit mai curînd. 2) Cu împămîntenirea individuală nu ne putem împăca şi să vă arătăm de ce. Ştim că statul cînd va veni să ne dea pămînt are să ne ceară poate garanţii mari safi oarecari sume date înainte din valoarea lotului, sume pe care cea mai mare parte din noi nu le avem. Din pricina asta vor cumpăra pămîntul tot ţăranii cari vor avea bani şi cari poate au şi pămînt, iar cei în mizerie şi fără palmă de pămînt vor rămîne tot cum se găsesc. Mai e şialtă cauză care face să cerem arendareaa obştii şi anume: Pentru că loturile mici de 4 safi 5 hectare cu timpul ajung a se îm- părţi între moştenitorii proprieta- rului şi se fărimiţează în curele atît de mici că aproape nu te poţi folosi de ele şi nu servesc decit de vraj bă moştenitorilor celui împroprietărit Şi dovadă este împămîntenirea marelui domnitor Cuza Vodă făcută ţăranilor la 1864, care poate pe acele timpuri era bună, însă astăzi loturile au ajuns împărţite aşa fel că aproape nu ai ce întoarce cu plugul. Iată de ce Vin eu, d-le Miile, cu asemenea rugăminte, nu numai în numele meu, ci şi al altora ca mine, ca să susţineţi aceasta în sfatul ţarei, căci dacă nu acum poate mai tîrziui se vor putea înfăptui aceste dorinţî, cari cred că vor fiale tuturor ţăranilor fără pămînt şi fără mijloace de traifi. Aceste vi le scriu cu persoana-mi independentă şi suflet curat, căci politică nu fac, fie la guvern cine ar fi, numai bine să fie. Terminînd vă rog a mă ierta că am lungit atîta, dar sînt lucruri cari le simţim ca foarte trebuincioase. Primiţi vă rog stima ce vă păstrez- Grigore M. Scutariu Corn. Cepliniţa, jud. Iaşi Cărţi şi reviste „Evoluţiisitea in mimă şi sgurefafiie omenieşti“ tie H. Fusstrăfe»i. Intr’un volumaş modest ca înfăţişare, d. H. Fundăţeanu condensează un bogat material de cugetare asupra metodei evoluţioniste în studiul naturei şi al societate! omeneştî. E o lucrare de sinteză, de concentrare în care evoluţia socială este arătată ca o continuare a evoluţiei din natură — organică şi anorganică — autorul privind viaţa socială ca un fenomen al nature!, ajuns la faza actuală mulţumită linei evoluţii din cele maî fireşti. E o idee pe care am Întîlnit-o şi în „Sociologia“ aceluiaşi autor şi care acum capătă mai multă precizare. Evoluţionismul care încă acum cîteva decenii părea atît de revoluţionar şi era respins de doctrinarii ştiinţei este astăzi atotstăpînitor asupra cugetăreî ştiinţifice. Descoperirea lui Lamarck şi Daruin, cum că toate speciile animale şi vegetale descind din forme anterioare mai simple cari şi ele la rîndul lor descind din altele şi mai simple şi că aceste specii se găsesc în continuă transformare, a fost una din acele descoperiri geniale cari lămuresc un domeniui vast al ştiinţei şi pun la îndemînă cercetătorului o metodă superioară, capabilă să dea roadele cele maî fericite. Ideea aceasta genială, pe care marele filozof Herbert Spencer şi-a întemeiat filozofia lui evoluţionistă, a revoluţionat in adevăr ştiinţa, căci i-a deschis im cîmp larg de cercetări şi a transformat-o din statică, în dinamică. „Am putea zice că mulţumită acestei metode — spune d. Fundăţeanu — ştiinţa din statică sa fi descriptivă cum era mai înainte, a devenit dinamică sau istorică cum este şi acum; şi că în loc de a face, ca altădată, numai fotografia lucrurilor din natură, ea face cinematografia lor, adică le arată în mişcarea lor continuă de transformare, din momentul apariţiuniî şi pînă în momentul dispariţiuniî lor“. * . Pentru a arăta că fenomenele naturei decurg unele din altele, d. Fundăţeanu pleacă dela manifestările vieţeî sociale în formele eî cele mai complicate pentru a ajunge, din cauză în cauză, pînă la originea lor primordială. E un mers înapoi din cele mai sugestive. Societăţile cele mai civilizate de astăzi s’afi dezvoltat din societăţile foarte înapoiate ale anticităţeî. Civilizaţia greco-romană a avut şi ea la bază viaţa triburilor barbare, iar dacă urmărim viaţa acestor triburi ajungem pînă în vremurile cele mai îndepărtate ale preistoriei, cînd omul ducea o viaţă animalică şi se adăpostea prin peşteri. Astfel, vedem cum, urmărind viaţa omului civilizat din treaptă în treaptă,eşim din domeniul istoriei pentru a intra în acela al zoologiei şi a studia pe om ca animal. Dar biologia ne arată şi ea că speciile animale derivă linele din altele, şi urmîndu-ne drumul, găsim că omul îşi trage origina, ca orice fiinţă vie, de la protoplazma, care la rîndu-i rezultă din combinarea mai multor materii chimice simple prin intervenţia unor anumite împrejurări din natură. Odată ajunsă aci, mintea omenească voind să-şi explice pricina , combinaţiunea corpurilor simple, este fatal, adusă să-şi pună întrebarea : care este cauza primordială din care derivă toate fenomenele din natură ? Drumul urmat de d. Fundăţeanu de la societăţile civilizate pînă la origina primordială a fenomenelor, poate fi făcut şi în sens invers. Facem ’ acest drum autorul arată cum cu ajutorul mecanicei, fizicei, chimiei corpurile simple se pot combina pentru a da naştere la diverse corpuri pînă la substanţa vie numită protoplasma; apoi, cu ajutorul biologiei, cum protoplasma dă naştere la fiinţe din ce în ce mai complicate, pînă la om; în sfîrşit, cu ajutorul sociologiei, cum oamenii se grupează la rîndul lor în formaţiuni sociale şi cum societăţile se dezvoltă din ce în ce mai mult. Iar concluziile autorului sînt: 1. Că fenomenele naturii formează un kivit nesfîrşit de cauze şi de efecte ce se deduc unele dintr’altele şi cari constitue ceea ce se numeşte evolutiune şi disolutiune. 2. Că ştiinţa care se ocupă cu aceste fenomene formează şi dînsă un singur tot, avînd de scop tocmai cercetarea acestor, evolutiune şi * # D. H. FUNDATEANU CHESTIA ZILEI Ipostasul aen In ipostasul acesta sunt siguri de infringere Cum Italia era să fie republică ---------------*--------------O revoluţie politică simptomatică Mişcarea grevistă din Italia a fost’ de fapt o mişcare revoluţionară, a cărei însemnătate se vede abia acuma. N’a trebuit, poate, de cit o zguduire mai mare, o înjghebare chibzuită de forţe, pentru ca monarchia să se prăbuşească şi Italia să se transforme în republică. Primul ministru italian, d- Salandra, a recunoscut fără ocol în Cameră că monarchia a trecut în Italia printr’o criză dintre cele mai serioase şi că numai lipsa de solidaritate şi organizare generală a fi scăpat-o din situaţia gravă în care se afla. Cum s’a produs această mişcare revoluţionară? Mai întîi, din cauza unui fapt, socotit samavolnic de populaţia din Ancona. Un soldat fiind trimis în companiile de disciplină pentru acte considerate ca anarchice, populaţia a protestat zgomotos. Poliţia, ca întotdeauna, a brutalizat lumea şi a aţîţat şi mai mult spiritele. Manifestaţia s’a schimbat astfel în încăerare şi în luptă S’a fi adus trupe şi sîngele a curs. Atunci ca o protestare violentă împotriva sălbătăciilor autorităţilor, muncitorimea a proclamat greva. Greva aceasta n’a fost generală în toată Italia, dar s’a întins în toate regiunile cuprinse între marea Adriatică, fluviul Po şi munţii Apenini. Pe măsură, însă, ce cîştiga în întindere, pierdea caracterul eî de simplă protestare, pentru a deveni o vastă mişcare antimonarchică. In mai puţin de 48 de ore, spiritul acestei mişcări a prins rădăcini şi populaţiile din aceste regiuni afi proclamat republica safi, după termenul adoptat de ziarele guvernamentale italiene, ele s’afi constituit într’o federaţie de republici comunale. Foarte serios, timp de trei-patru zile, o jumătate din Italia a ridicat pe clopotniţele bisericilor steagul roşu, a sunat clopotele pentru a vesti schimbarea de regim, a fost în adevăr republică. Mulţi negustori nu mai primeaţi banii cu marca regală, socotindu-i fără valoare Pentru a merge de la Fabiano la Ancona, trebuia să ai un bilet de circulaţie liberat de comitetul revoluţionar, cu marcă republicană. Populaţiile din Romagna şi Emilia erau convinse că republica s’a pro- clamat în toată ţara. In aşteptarea unei veşti oficiale, ele era şi constituite în comitete și grupuri de a-aparare, gata , să-şi verse sîngele, pentru noul regim republican şi pe» alocurea, opunînd o rezistenţă sin-* geroasă carabinerilor. A fost o mare decepție pentru ele cînd au aflat că mişcarea revolutionară a păstrat în celelalte părți ale Italiei aspectul numai al unei greve ceva mai turbulente, care s’a domolit treptat, şi că nu e vorba încă de prăvălirea monarchismuluî. Acuma, aceste populaţii s’afi mai potolit şi ele, dar cu mare regret şi încă nu se pot deprinde cu gîndul că trebue să înlocuiască din nou steagul roşu prin cel tricolor Aşadar, o nedreptate administrativă a dat naştere mai mult decit unei greve ,şi unei revolte, unei revoluţii politice. Dar, de sigur, această izbucnire uriaşă are o cauza mai adîncă de cit cea care ,s’a vădit. Spiritele erau pregătite pentru o mişcare revoluţionară, pentru ca în regiunile de la Ancona la Lorii, trecînd prin Emilia, Romagna, Ranverina, Parma şi Bolonia, populaţia e esenţial republicană. Aceste regiuni năzuesc un regim comunist, care să facă din comună, un centru şi un focar al vieţei politice şi sociale, fiecare comună fiind ANTONIO SALANDRA