Adevěrul, octombrie 1914 (Anul 28, nr. 9898-9927)

1914-10-26 / nr. 9923

amn xx ied vn w®. fOIDATOR ALEX. V. BELD85WSANU 6 Bant Exemplarul EBBaneea 26 Octob­vrie ww »»USMCitatea cosaceoaTA Bxcs.aissif' Agenției ú® PtiMSeiîat® CaROL SCHULDER­­& Goscij». Str. Karagecspgewsissy, RSe. 9 Bi­t.--T®8ef©ffi S/4 CIROURELE ZIARULUI s Wo. 11, București Strada Sărindar Wo 11 DIRECTOR POM Ti© CON ST. MIILE Aceaaimente cu prsiania mm «*■­«“ .o......... o. S­mt 18.«­­«*At •0o«oo©ooo*ot9 0 oOOOoOOOuOOdO 0 atrâ­ssătate.pîetul este Weit» TEl.EFOW8 ©•pStai»................m&, î4 D© CO .0090® 3*'73 Provincia . 0 „ • eo t4'99 Străinătatea . 0 . w U'4G • Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi ii­enilj l«iriiiiri!e ■ EMIL COSTINESCU IX Filipescu s'a pus în mişcare. E incontestabil că acţiunea d-sare, departe de orice gînd de a vina popularitate, este salutată cu plă­cere şi simpatie. Toată lumea rtwnînească îşî da sdam­a că o Austro-tingarie victo­rioasa înseamnă asaltat suprem pentru­­deznaţionalizarea rominilor din Ardeal şi necesitatea pentru Ro­mínia de a face peste un an-doî un ■război' cu monarchia vecină liberă­­de ■încurcături, pe cnd astăzi am intra în războiţi, alaturi de puterile Triplei înţelegeri.. Acţiunea d-lui Filipescu e fatal destinata sa zorească evenimentele. Urmarea va fi că ,şi partidul conser­vator-democrat, ale cărui sentimen­te se cunosc, va fi încurajat să zo­rească şi el acţiunea sa, poate sub al­te forme, dar tinzind la acelaş scop, în chiar partidul liberal vor fi glasuri cari­ vor spune d-lui Brătia­­nul sa activeze acţiunea diplomatică şi sa nu lase să se creeze în ţară legenda, care mai tirziu nu se mai poate doborî, că partidul naţional­­liberal în loc să fie cel dinţii, să fie ce! din urmă la o mare acţiune na­ţionala. Este imposibil ca d. Filipescu să se fi gîndit a se opri după o simula manifestaţiune Acţiunea sa va lua de­sigur proporţiile ce comportă iscopul pe care-l urmăreşte. g. ram. costinescu întrebarea-ît­sa este care va fi si­­­­tuaţia din partidul conservator in urma acestei acţiuni? Se .poate, :'să: râmîie această ano­­m­alie ca. pressa conservatoare în­­treagft sa fie nu numai pentru neu­tralitate, dar vădit . germano-filă, pe dnd­­. Filipescu să ducii cam* pani-ul pe care o duce? ( Oameni ca d. ion Lahovary sau ca d. îonaș Grădișteanu, fără a mai ■ vorbi de im­ ni ii d-lui Filipescu. can »int destul de numeroși', vor trebui 'să aducă'pe d. Marghiloman la po­litica drSjiî Filipescu, sail în această chestiune s’o rttpâ eu direcţia par­­tidulu­î lor. E adevărat că se mai poate în­­rîminla un lucru. Fiind cunoscute slăbiciunile noastre politice, Întrea­ga chestie de politică naţională sa degenereze într’o chestie de politica internă".şa ca­ aceia cari aă aerul sa se­ hotărască aşa de greu pentru luarea Transilvaniei, să se hotăra­scă mai lesne la războiţii pentru apărarea portofoliului. Ar fi ceva absolut nedemn.* In toata această mare turburare internă se ridică o figură care pînă acuma nu fusese cunoscută de ni­meni, cel puţin de nouile­­generaţi­­unî, sub forma eroica. D. Emil. Co­­streescu, din prima zi­­a crizei, ceas cu ceas, s’a înălţat mai sus ir, ad­miraţia unanimă a tuturor romîni­­lor fără 'deosebire de partid. Omul înţelept, cumpătat­ la minte, de un bum simţ care impunea ţârei întregi, era cunoscut de nouile generaţii ca un mare financiar, ca an distins e­­conomist, ca an înţelept al ţârei, e­­ra însă şi bănuit că într’însul idealul era redus la un rol secundar, pentru ca, omul acesta se devotase ridicare­ economice şi industriale a ţârei. Şi deodată, cînd soseşte criza cea mai mare din viaţa de atîtea vea­curi a poporului român, Emil Costi­­nescu­ răsare ca un adevărat­ erou­, cu cea mai clară­ pricepere a pro­blemelor celor mai adinei, cu cea mai energicii hotărire de a te dezlega, după interesele bine înţelese aie ţâ­rei şi fără nici o altă considera­ţie şi cu un curaj , calm cari au­ uimit pe toţi acei cari au­ avut cinstea sa stea de vorbă cu dîi*vil în cele trfcî hw'i din urmă şi ceea ce este şi mai admirabil este absoluta desfiinţare, absoluta înrolare a personalitate! în acest om care a trecut peste vîrsta de şeaptezecî de ani. In genere, oamenii politici cînd imbătrînesc, devin egoişti, vanitoşi, strimţi şi reci. Costinescu astăzi este în cel mai desăvîrşit şi mai dezinteresat patriotism. Ar fi putut, dacă ar îi vrut, ar putea în orice, moment, să ia Col guvernul şi nume­le lui sa stea­ sub pagina din istorie care nu va putea fi comparată decît cu descalicarea lui Trăiau. Nu întinai că nici prin minte nu i-a trecut, dar categoric ar refuza. Orice împrejurare, care ar putea să-i arate propriei lui conştiinţi că s’a gîndit şi la e! în această criza, i-ar fi odioasă. Nouile, generaţii, se pot întreba cum se explică această extraordinară evoluţie a lui Emil Costinescu. Nu este n­îci o evoluţie. Este o firească reîntoarcere la •silele, ci o tinereţă. Emil Costinescu tmăr,­ a înecat a­­lăturrî de Costache Rosetti, s'a do­gorit la acel foc nestins de idea­lism şi de înalt patriotism. Oamenii aceia dela 48, Rosetti, Ion Bratianui, Kogălniceanum — Rosetti în­ fruntea tuturor fiindcă el era cugetătorul partiduM — cînd vorbeau de abne­gaţie, de virtute, de sacrificii], cre­deau şi realitatea acestor lucruri. La ei nu erau vorbe; era însuşi su­fletul lor şi de aceea au­ învins,şi de aceea au­ făcut lucruri mari iară bani, iară armata, aproape cu m­îi­­nile goale, dar cu sufletele pline. In tinereţe, Emil Costinescu a respirat în acea atmosferă. Suflete! Iui, bineînţeles un suflet primitor de cete bune, s’a plămădit In duhul a­­ceîa. A venit pe urma o viaţă­ în­treagă de muncă economică, o via­ta de toate zilele şi eroismul a ră­mas­­în trmbră. Dar , cînd acuma a sunat ceasul ei aspeei, s'a renăscut Eroii Costinescu cel dela­­Rom­i­­mil“, cei din atmosfera ■ ultimilor descendenţi ai hu­­­S IS. Salutînd pe Emil Costinescu în realitate, salutăm generația cea mare de la care ar trebui sâ se in­spire generația de azi. Ignotus r., / v .........— '"Tt ■ ' ; . -I ■ ; At­ā?/-■ ' ‘ -fS.'Id Wme‘~ο»i j|lî că şi în acelaş timp şi comică. A­­\­em la cîrm­a ţarei un guvern care de sigur nu-i la­ înălţimea situaţiei, care de zece ori pe zi ia hotărî rî­virile şi de zece ori face în pan­taloni cînd se scrimba la ceî nemţii şi cei din Viena şi cei din Berlin. Nu avem înaintea noastră o linie de conduita dreaptă, şi hotărîtă — ei una într’o suta şi-o mie de zigza­guri, graţie căreia nimeni nu mai înţelege nimic, dar absolut nimic. Şi aceşti* caraghioşi pretind că eî sunt în ■­ curent cu situaţiunea, că ei simt factori răspunzători şi cu toţi aceia cari îl întreabă şi cari li — somează­­să vorbească ori să reac­ţioneze, toţi sunt nişte, impostori şi răi voitori ţârei !­­ Dar, ceea ce este mai trist e că zăpăceala şi zigzagul este şi în li­nia de conduită a opoziţiuneî cu toate că situaţîunea ei ar putea fi limpede şi categorica. Ori este de ntârerea guvernului şi atunci de ce fie agită şi mîrîie In surdină, ori crede ca suntem în, fata aauî gu­vern si imbecil şi fără de atribute! bărbăţiei şi atunci, trebue, este da­toare, să-l someze sa se retragă de îa crima ţărcî, ori dacă. .el du înţe­lege necesitatea acestui act patrio­tic, să-l dea jos, şi pentru aceasta trebue atît de puţin ! O mică zgîl­­ţlrală şî cadavrul acesta care nu e nici măcar ambulant, s'ar prăbuşi la părpînt» ca o cîrpă udă şi murdară. « « » Ceea ce-î mai trist e că chiar în sinul opoziţiei nu este un singu curent, o singură voinţă, o singură linie de conduită. Aşa de. .pilda.I­es partidul conservator d. Al. Mar-J gMÎonsan, sens.ntî este pentru o4 d­-' T M'fll-comedie Situaţiunea noastră este şi tragi- intrare in acţiune contra Austro-Un­garieî, faţă de care d-sa are toate simpatiile şi toate indulgenţele. Cu totul din­potrivă cugetă şi simte d. Nicu Filipescu şi numeroşii săi a­­mici, grosul partidului conservator. Nu-i aşa că soluţiurea acestei cau­ze ar fi uşor de găsit? Şeful care este contra vederilor partidului tre­bue silit,sa se retragă ori să se su­pună dorinţei generale. Ori­­ se întîm­plă lucrul­ ciudat si, ridicol că un întreg partid manifestează sen­timente cari îi sînt ale­ şefului, ier acesta nu se demite din şefie şi tot astfel partidul nu-i sileşte să iasă din această dilemă — aşa că echi­vocul şi balamucul stăpîneşte par­tidul conservator.. Nu-i aşa că situaţîunea este ridi­­culă şi totuşi ea se prelungeşte zi cu zi, fără ca nici măcar d. Filipes­cu, maestru In tăieri de noduri gor-.i diane, să se hotărască la suprema măsura !’ Nici linia de conduita a partidu­lui conservator-democrat nu-i­ mai breaza. Şeful snlrfie, dar foarte dis­cret! ceilalţi membrii iau pe faţă poziţiunie contra politicei austro­­germane şi contra provocat junilor agenţilor acestor două puteri. Dar partidul liberal şi şeful lor ernasen­­tat, este tolerat la guvern, nu se ia contra lui măsura cea energică şi definitiva. Iar în aşteptare, evenimentele ser precipita, ziua de inline este şi mai întunecată, ţara aşteaptă înfrigura-­ tă o soluţiune, pe cînd cele trei partide bat pămîntuî pe loc­­şi com­promit şi prezentul şi viitorul aces-l tei nenorocite târî. Sîntem înclina farsa şi tragi-co­medie! 4©ifSSS» Miile I 9 * © Acordul şefilor O declaraţie oficioasar- Raporturile dintre d-niî Brătianu şi Take lenes» cur-Atitudinea d-luî Mar­ghiloman Avem impresia ca foarte aurind se va­ reviznî­ anit acordul stabilit in constitui de Coroana cînd s'a ba­tant neutralitatea României cit şi al doilea acord intervenit acum o lună intre şefă celor trei partide de guvernământ. Se va revizui acest acord pen­tru că sunt chestiuni cari trebuesc rezol­vite înainte da a se produce evenimentul care sa determine in­trarea noastră în acţiune şi asupra acestor chestiuni şefii nu mai sunt de acord,— aceasta o afirmăm in mod­ categoric şi fără teamă de a fi de smintit­. Guvernul insa scoate mer­eu la i­­vet­lti­­mărirea consiliului de Co­roana, menţinută din nou acum o linnă de şefii partidelor şi fiindcă nu denunţai, cu aceleaşi forme, această hotărire, guvernul se crede în drept să declare că şefii, parti­delor sunt şi acum de acord. „L’Independatice Roumanne" rele­vă acordul fără a face vre’o rezer­vă. Dar in realitate acordul nu mai exista de muie mai alegi intre■ d-nui Take lenescu şi Marghiloman şi nu există nici intre d-nii Brătianut şi Take lonescu în ce priveşte multe chestiuni în legătură atît ca modul­­cum înţelege neutralitatea primul­­mirdstru di­n în ce privește condu­cerea activatei diplomatice. De altfel rai e un secret pentru nimeni că in aceste chestiuni a. Brătianu a fost adeseori in conflict chiar cu d. Costinescu. * Pentru­ ce r*® mai există acor­dul ? Pentru că'd. Ionel Brătianu con­tinuă a U inti’o cumplită nedume­rire. Din această cauză șeful libe­ralilor a început să recurgă la o politic­ă de tergiversare. Cu d. Mar­ghiloman vorbește \ntrun fel, cu ă. Taste honesten •-■- siguranță intf al­fel, cu d.­­''.ostiilesm­tem, iar sind '■se cm ir, fată tuturor şeful guver­nului scapă prin citeva generalităţi şi decitiraţiu­rii vagi. ■ Acum iasă cu cit războiul, înain­tează, ca ci! se desemnează mai bine de partea cărui grup de pu­teri va fi" victoria si cu cit apare mai clar interesul nostru de-a intra in aclame ori cară ar fi chiar de acum înainte desfășurarea eveni­mentelor, ca aiit ‘se impune ca ati­tudinea... 'factorilor responsabili să fie cit mai­dani. Dacă există an acord — și a­­ceasta ar fi de dorit — cu atît mai ■bine. Dacă nuri acord, să se știe. Echivocul insa să fie repede înlă­turat. S’a­ vorbit­eri în cercurile politi­ce că Joi a avut loc o foarte im­portantă întrevedere intre d-nii L Brătianu şi Take Ionescu, şi că s’ar fi clarificat oare-cori puncte întu­necoase. Se vede că a fost, necesară o ■ex­plicaţie­ şi a şefului democraţilor cu şeful guvernului. De altfel lumea politică a putut constata că intre atitudinea şi limbagiul presei auto­rizate a democraţilor cum şi intre atitudinea oficioaselor guvernamen­tale este o mare deosebire şi câ va urma in mod inevitabil, o explicaţie intre, şefi. * )I. ce priveşte atitudinea d-lui Marghiloman nu numai că ea nu concordă cu acea a d-lui Take Io­nescu dar şeful democraţilor are o politică externa diametral opusă celei a şefului conservatorilor. De altfel­­, Marghiloman se­ află actualmente intr'un conflict făţiş cu d. Filipescu, cu comitetul consulta­tiv, ai întreg partidul conservator şi cu opinia publică. Procesul acesta, intre d. Marghi­loman şi partid e in curs de judeca­tă şi opinia publica aşteaptă cu ne­răbdare sentinţa. R. X. M mm'Pregătire şi nepregătire Abia s’a declarat starea de răz­­boiu între Rusia şi Turcia şi ia­tă că şi Anglia, îa rindul ei, a deschis ostilităţile împotriva imperiului mu­sulman. Vasul de razboiu „Miner­va“ a atacat portei Akaba distru­­gîndu-i fortăreaţa şi debarcînd­­a­­colo trupe. Numele acestui port, este, desi­gur, puţin cunoscut îa noi; şi to­tuşi, acum opt ani, el a avut un moment de celebritate, căci era să priferească un războiu angio-terc. Făcind să se vorbească iarăşi de Akaba, Anglia aminteşte conflictul din 1906 şi cauzele lui, cari sunt­ cau­zele unui puternic an­tagonism de interese între­ Turcia şi imperiul britanic. Iată despre ce e vorba. Marea Roşie se termină, la Nord, cu doua golfuri lungi şi înguste: u­­nul la apus, cu direcţia spre nord­­vest, e golful de Suez, altul la răsă­rit, cu direcţia spre Nord, e golful Akaba. Intre amândouă golfurile se află cuprinsă peninsula Sinai Or, in privinţa stăpinirei aces­tei peninsule a izbucnit, in 1900,­ conflictul în chestiune. Prin convenţia căkJ Londra, de la 1840, peninsula Sinai a fost lăsată Egiptului, a cărui limită asia­tică ar îi deci o linie care plecînd de la Refah­ de pe ţărmul Mediteranei, ar merge pînă la punctul extrem al golfului Akaba. In 1890 şi in 1906 Turcia a ridicati­ prete­nţii si ampra stăpinirei peninsulei Sinai. Anglia, ca protectoare a Egptului, a res­pins pretenţiunile turceşti, susţinând că are nevoie de peninsulă pentru siguranţa din­spre răsărit a Cana­lului de Suez. Totuşi, la 15 Februa­rie trupele turceşti ocupă localita­tea Taban, în faţa Akabei, şi alte puncte din peninsulâ. Războiul era pe punctul de a izbucni, şi ar fi izbucnit dacă, în urma trib­naturi­ M Angliei, Abdul Hamid nf ar­­ dat ordin trupelor turceşti să părăsea­scă, peninsulă. Pentru Anglia petecul acesta de Pământ are o valoare extraordinară. Stăpînă pe canalul de Suez, ea tre­bue să facă, .tot posibilul pentru­­si­guranţa acestui punct important, verteda-3 contra oricărei încercări de închidere.­­Prin Suez­ duce dru­mul îndiitor, aşa îa cit pentru An­glia posestea ca sfestingherkra a ca­nalului de' Suez şi ă­ împrejurimilor lui e o chestiune de viaţă şi de moarte. Dar pentru a stăpîni Sue­­­zul, e neapărata nevoie de stăpîni­­rea mărei Roşii. E lesne de înţeLs ca Anglia nu putea îngădui ca Tur­cia să facă act de autoritate în pe-­ ninsula Sinai şi în golful Akaba, a­­tlt de aproaipe,de canal. Pe de alţii parte, Anglia urmă­reşte o politica de penetratiene mai­ adânca In Arabia şi, de ani de zile sforţările ei se îndreaptă în aceas­ta direcţie. Cine e stapin pe Ara­bia, comandă cele două mari dru­muri spre India: drumul pe apă prin 'patratel de Suez, şi drumul pe us­­cat prin Arabia spre golful Persic. De aceea guvernul din Londra n’a neglijat nimic pentru a-şi spori in­fluenţa în Arabia şi a înlătura ori­ce influenţa rivală. Dar în această privinţă interesele Angliei vin în conflict cu acel­e ale Portei. Turcia n’a stăpîn­it nici­o­­dată, în mod absolut efectiv, toata Arabia. Sun­t foarte numeroase tri­burile în care suzeranitatea Sulta­nului­ este numai nominală. Răscoa­lele sunt foarte dese şi o puternică acţiune naţională pregăteşte o des­­robire a arabilor de sub turci. Miş­carea aceasta este susţinută de en­glezî, cari caută s'o canalizeze în favoarea lor. De aci ura turcilor contra englezilor. Pentru a putea stăpîni mai uşor ipe arabi şi mai ales locurile sfinte, Poarta a început, încă pe vremea lui Abdul Hamid, să construiască în Arabia căi­ ferate cari să înlesneas­că­ transporturile de trupe. Intre al­tele s’a construit linia ferată dela Damasc spre­ Marea Roşie şi de aci spre Meca. Cînd linia aceasta a a­­juns în apropierea Mare! Roşii, tur­cii s’au gîndit să o asigure din spre apus, asigurîndu-şi controlul exclu­siv al golfului şi portul­ui Akaba, pentru ca să înlăture orice influen­tă angto-egipteana asupra acestei linii’., care e instrumentuî dominaţi- Vfflul lor în Arabia. Aci rezidă cau­zele conflictului din 1906. Dar conflictul mai are o faţă. In dosul încercăreî forţei de a pune stăpinire efectivă pe golful Akaba şi pe peninsula Ssnaî, Anglia a vă­zut, şi cu drept cuvM, mîna Ger­­manieî. In goana după debuşeuri, Germania a introdus în tot imperiul turcesc şi în deosebi ia Asia mică si’Stemai! penetraţiunef pacifice $1 al colonizăreî fără ocupatiune. încetul cu încetul ea tindea să se subsfitue Turciei",­ceea ce îngrijea pe Anglia, care vedea în această acţiune a Germ­aniei o ameninţare pentru si­guranţa stăpinire! Indici. Antago­nismul intereselor angio-germane este foarte viu în‘Asia Mică, şi Ara­bia... ■ Se poate spune deci, cu drept ca­vi­d, ca atacat de la Akaba, este transportarea în­ Asia a războiului dintre Anglia și Germania. :__________?__*. n⥠bTt'TT “ SyRÎCAC-mNlLE PHENSULtfl De' cînd cu declaraţia senzaţională­­a Prensuîul, care prins in f’agrant delict de încasare de la nemţi pentru id­ie politico-naţionale ale Fineţe! Saie, p'spus : „am stricat afacerea“ — lumea, care e mucalite, vede numai­ stricăciuni în cariera Prensuiîu!. In adevăr, în şcoala, profesori! în­­cercînd sa., cultive pe Prens, aă stri­cat orzul pe gîşte. Cînd s’a i’acui fur­nizor la Primărie, Prensti!­a dai dip stricat. Cînd dă un cinci unu! cer­şetor, se strică vremea, iar cînd ţine uri discurs sau il vede proactat pe pînză se strică lumea de ris ! Cum se vede, numai stricăciuni pricinueşte Prensuî — aşa că s’ar putea spune că e! însuşi e o strică­ciune : d’aia a trebuit „să strice a­­facerea“ , Pae. De tot soiul de pregătiri şi netpre­­gătir­i se vorbeşte în rîndurile oc­r­­muireî. Se vorbeşte de­ pregătire şi nepregătire militară, de pregătire şi nepregătire diplomatică. Chiar şi de pregătirea­ şi nepregăt­irea sufletea­scă a vorbit o clipă ocirmuirea, ea însfeşî, aşa de departe de sufletul ce­lor mulţî. De o singură pregătire nu spun, însă, un cuvint cei ce conduc ţara. De pregătirea operei mari şi atît de aşteptate, a înlesnirei traiului pen­tru fam­iliile ostaşilor­ ce vor pleca să-şi facă datoria către ţară, de a­­ceasta nu vorbeşte obijmuirea. Ea nu răspunde nimic la pîîngerea ce răsu­nă de la un capăt la altul a!­tare! că zilnic s-o scumpesc mijloacele da trai, că zilnic creşte setea speculan­ţilor de tot soiul şi că, pe zi ce trece viaţa devine maî grea şi mai apă­sătoare pentru­ cel nevoiaş. MfiSur! rai se iau pentru a se pune­­capăt bi­ne!­stări ce nu maî poate fi tolerate şi inacţiunea celor de sus in­­ această direcţie contribue la apăsarea şi iha!­mu!i a ceîor de jos. * ^ , In această privinţă peirmuirea nu vorbeşte nici de pregătire, nici de nepregătire. Vălul tecereî este Întins de miinele­­ce ştiu­ totuşi sa aplaude trîmbiţarea pregătirilor necontro­la­­bile. Ce guraliv! ar fi fost ce! ce con­duc dacă s’ar fi hotarit să­ purceadă la măsuri cît de timide şi cît de pu­ţin pretenţioase în direcţia uşurareî traiului celor nevoiaşi. Ce mult s’ar fi străduit eî să faică din fiecare franc înscris în budget, un agent pentru­ cîştigarea popularităţeî ce lipseşte atîta guvernului. Ce mult ar fi trimbiţnt ei intenţia de-a lua o măsură care ar avea să curme ra­pacitatea speculanţii­or dacă ar fi avut o asemenea intenţie o clipă mă­car. Dar’, intent,ian! de acestea ocîr­­muirea de la noi nu are. Dacă n’a­r îi decît teama de-a nu fi siliţi cumva să renunţe îa propria lor rapacitate şi încă ar fi de ajuns ca guvernanţii să nu­ gîndească la măsuri de uşura­re a traiului celor nevoiaşi. De pre­gătire şi nepreg­ătire, în această di­recţie, peijmuirea deci nu vorbeşte.­­» Războiul european GENERALUL VON FRANCOIS * Cotaamdairt da corp de armata ger­­­man, pe frontul orienta! #♦ AdeveFUPl ♦# •pe-oooonea■*« «»o Preasuf. se memileşt® isonu»»w*% Deşi Prensul a declarat că ,a stri­cat afacerea“ cu consorţiul german în chestia- cumpârareî'gazetelor saîs , totuşi foile Prensulul se nemţesc zi cu z­i tot mai m­ult. D’aia nu credem că Prensul s’a stricat cu nemţii, şi mai puţin încă că „a stricat afacerea“ Jh^d­alî^ „Am citit proclamaţia .ţarului şi am inţeles’o­’ subliniază „La Politi­que“. Voim să credem că a citit’o. Ne îndoim că a inţeîes’o—,tocmai fiindcă subliniază aceasta. ':ria f ,,Conservatorul“ reproducând ca şi „La Politique“, 'manifestul guvernu­lui contra acţiunea, d-lul Filipescu, crede eft Jbucureştenii nu se vor lăsa­­ a fi f­îrlţî pe calea periculoasă a ac­ţiunilor pripie şi-a manifestaţiunilos* de strajp’’. Ta «âfflqrae, „Conjsarvateruîo“ ? 9 Rigaiéit® * Bombardarea celor două strim­­tori de la intrarea şi ieşirea măre­ de Marmara, se va impune acum cîn­d Turcia se află in stare de raz­boiu cu puterile triplei înţelegeri, Un atac al flotei rusie împotriva Bosforului este, ca şi atacul flotei anglo-franceze contra Dardande­­lor, de aşteptat. De altfel începuturi de acţiune în vederea acestor mari fapte de război şi s’au şi produs.­­*■ Bosforul, strimt­oare­a din faţa Constantinopolului care leagă ma­rea Neagră de marea de Marmara şi separă Europa de. Aste,, are o lun­gime de aproape 27 km. Cea mai mică lărgime a strimtor­ii este de 550 metri şi variază apoi pî­nă la o lăr­gime maximă de 3200 m. Frumuse­ţea naturală a­ celor două ţărmuri ale Bosforului este îndeobşte cu­noscută. Dar tot atît de cunoscut este puternicul sistem de forturi care apără din această parte ca­pi­­pitala împărăţiei turceşti. Fortăreţe­ şi baterii apără Bosforul de atacul* •duşmanului, după ce vasele de războici ale a­cestuia ar fi reuşit să treacă prin regiunea minată din faţa strîmtoriî. La intrarea în Bosfor se ridică pe ambele coaste ale strimtoriî Cons­iamtinopolu­ şi Scutari. De-a lungul tarihului asiatic se înalţă munţi stîncoşî tăiaţi din k*c în loc, de văile formate de albiile rîurilor. De pe înălţimea munţilor, strimtoa­­rea este dominată de.--forturi şî tu­nuri gata să scuipe focul ucigător asupra vaselor de războia. Forturile dela Rimeli Hissar şi Anadoli Hissar, aşezate pe ambele ţărmuri aie strlmtorii, unul In fa­ţa celuilalt, în partea cea mai în­gustă a Bosforului, şi apoi întăritu­­rile dela Rumeli Fanar şi Ramei! Kávák, Anadoli Fanar şi Anadoli Ravdk apăru? Sirîtfftoarea de forţa­rea încercată din marea Neagră. Tot aşa­­de s­eparata cum este strîmtoarea Bosforului sunt şi, Dardanelele. Avlnd o lungime de 51 km. şi o .lărgime care variază­ între î.200 m. şi 8­ km. strîmtoarea­ Djardaneieîor pare şî mal grea da forţat Ţărmurile el sum prevăzuta cu­ tunuri de­ calibra , mare. şi sunt întărite în aşa feî Incit flota cea mal puternică ar avea mult de lu-* cm­ şi ar suferi multe pierderi ca să poată forţa, şi­ trece strîmtoarea. La poarta egeică a Dardanelelor veghiază două forturi puternice , Kune Kaleh şi Seddil Bahr. Aşeza­te pe ambele ţărmuri, şi pe m­ăl* t­ros, de pe aceste două forturi pot fi urmărite, dela mar­e distanţă, miş­cările flotei inamice. Daca aceste două forturi n’ar izbuti să respingă flota inamică, alte două forturi ar continua opera de distrugere înce­pută la intrarea în strâmtoare. A*a cestea sunt forturile Kall Bahr şi Kalo Sutiame după cari urmează forturile Bokali Kaleh, Nagara $3 GaUpoti și apoi diferite baterii așe­zate din foc în foc pe ambele tăr» muri ale Dardanelelor. Numai pătrunzînd prin cele două strimtori, flota turcească poate fi ajunsă in ascunzătoarea ei atît de puternic apărată. Z» ¥ I 'Nin— ii. ii. h li ihm............................................... M —I Fortarea slgImtor§lor turcești ~ Bosforul­..'sl Dardanelele — . . Harta Dardanelelor imam­i . ......... "i ........... ■ ■!■■■» ■ n II III—■WWW—» '^y ' j * ,j? £ I i||v;*amm \ ‘ J '77 regprKej £arWa X UZiM* JMSfIC/S ).­­ -9» /Xnyriiferi­c» r1 _ __, -o Arit, I A. i ''JT YJaiom / ţ, • - V v - I î • ByBoctagSiQ n / 'tj ' , ' wnd­ aahrî' , ■l(M, L. ^ -----------/' ^ #/vtóT)) i § *'/ I „ OcitkCd \ i • -y •.ÍV \-4. ^pnliepiS 1 I \ I j DAÄDAN£Id&LE> — Föfiüfiie dela Kaie I lulei de tutun Din ţara noastră austriaeii ţî­lnanii au cumpărat curta, ev care îl hrănesc 'populaţiile flămînde ţi datil risipiţi pe toate etmpiile; «au cumpărat benzină, dină, astfel, aten­[ raiilor de automobile cari le tranam­portă muniţiile, 'proviziile ţi răniţii. Acum au­ început să cumpere tutun. Dacă An contra exportării-gHu M ţi benzine’!.,pentru nişte oameni cete ■nu ne sunt prieteni şi pe cari mlino ■poate ■ îl vom întilni pe un front da luptă, ne-aim ridicat cu energie, s&„ condaţi ,de întreaga opinie publică, in. contra trimiterii de tutun pară că, nu' ne vina sa protestăm­­ ■Ori cit guvernele austro-ungar şi german, sint odioase pentru că ei& pornit cu violenţă­ şi fără nici w»& scrupul un războiil aşa de distrugă»­tor, totuşi cei cari s'au dus sa mă­celărească şi să­ fie măcelăriţi sini oameni, şi suferinţele lor, despre carii răzbate pinâ la noi, din cînd în cine? ette un slab ocoîi, ne mişcă, neindu»­ioşeazâ. Marşuri grozave, tranşee pline "da apă, nopţi de veghe luminate de eau plosia a mii­ de obuze şi şrapnelet, lipsă de­­hrană şi peste toate, şi mm greu decit toate, dorul de cei rămaşi acasă ■ pe cari atîţia nu-î vor mai re­vedea. * •* D in mijloi­ul acestui lanţ de »hu­rii şi m­erinţî, o suferinţă mal multe lipsa­ de tutun. O, ce mult valorează in asemenea împrejurări o lulea de tuitun­­. Această buruiană a diavolu­lui, îţi potoleşte foamea. îţi linişteşte nervii zguduiţi pină la exasperare da iadul în care eşti ursit şt­ trăeşti, pi­uă ce vine glonţul minim tot, şi meii ales,­aceea te e de nepreţuit, Iţi dă ai clipă de visare domoală, şi senină. ■Prin fumul albastru de tutun sol­daţii privesc ca alţi ochi cîmpul da luptă şi simt­ toată oroarea­ la care vii sint părtaşi, părtaşi nevinovaţi. Să lăsăm' decî să treacă tutunul Zgribuliţi în tranşeele lor, fu» mind tutunul recoltat pentru ei pa­­pămîntul rom.­ne­sc, poate că soldaţii germtani— poporul german — prin ■roţogpalele de fum vor privi spre un viitor în care să aibă altă menire des ctt aceea, tristă, pe care o ac acum* Vasimim

Next