Adevěrul, ianuarie 1915 (Anul 28, nr. 9988-10017)
1915-01-14 / nr. 10000
asul Crinica Sp. 10000 5 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon S BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 Abonamente cu premii: KlO Ao Lei IA.*» Bane lant * • • 9.50 Trei tuni • ,, Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Capitala . . . . . No. 14 io •• * • ... 99 .34/73Provincia . . . . ,, 14/99 Străinătatea . . . ., 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi Miercuri 14 Ianuarie 15 INCIDENTUL TAKE IONESCU-FÜRSTENBERG Â~. v. ~ A^'vvvvv^^V^/vvvvvv^vvvvvNvvvifvvvvvvvvv't^'vxv restăinuirile d lai Haliakon La 6 Ianuarie arătam în acest loc puterea adevărului în diplomaţie şi cum, sub impulsul participare!, tot mai directe a popoarelor la conducerea lor, diplomaţia a ieşit din faza romantică a invenţiunilor şi intrigilor, spre a deveni arta de a negocia interesele dintre naţiuni şi State pe temeiul realităţilor. Spuneam toate acestea spre a arăta deosebirea fie concepţie între d-na Take Ionescu şi cel de la Ballplatz-ul din Viena, deosebire manifestată în chip foarte instructiv cu prilejul incidentului Take Ionescu— Fürstenberg, provocat de necesitatea politică de a se viola secretul diplomatic şi a se dovedi şi mai bine prin aducerea la cunoştinţă a notei austriace către Romînia, că ceea ce d. Giolitti, destăinuise în Camera italiană concorda cu atitudinea Austro-Ungariei faţă de Romînia în timpul crizei balcanice. Austro-Ungaria premeditase nota ei către Serbia şi asasinatul dela Serajevo a fost un pretext, dacă nu cumva vor fi îndreptăţite într’o zi unele bănuelî de azi asupra acestui asasinat... * # * Cînd vorbeam de forţa pe care adevărul o exercită asupra mijloacelor de acţiune ale diplomaţiei moderne, nu întrevedeam vreo urmare imediată a incidentului Take lone* seu—Furstenberg. Din potrivă, consideram inciden* tul închis pentru moment. N’au trecut însă nici zece zile de atunci şi iată că puterea adevărului se dovedeşte mult mai tare de ce ar fi putut bănui unii. De unde ne-am fi aşteptat mai puţin, sistemul tăgadei, impus de laViena şi Prinţului Fürstenberg, primeşte încă o lovitură. Ea vine din Bulgaria, ţara în care I Austro-Ungaria pretinde că are acum un picior solid. Şi acel care intervine este una din persoanele cele mai indicate, căci e fostul ministru al Bulgariei, d. Kalinkoff, care pe tot timpul crizei balcanice a lucrat cu guvernul nostru în numele ţărei sale şi a fost bine iniţiat cel puţin in chestiunile privitoare la relaţiile romîno-bulgare. Ei bine, d. Kalinkoff, după ce declară francamente că „bănueşte foarte mult cum că a existat“ nota Austro-Ungariei care spunea că dacă Romînia atacă Bulgaria, Austro- Ungaria, deşi aliată a Romîniei (!?) va apăra Bulgaria cu armele în mină, face o destăinuire, care nu mai lasă nici o îndoială asupra ceea ce d-sa numeşte, un limbagiu diplomatic, o „bănuială“ ! In adevăr, d. Kalinkoff arată ca tocmai pe vremea indicată şi de d. Take Ionescu, „un militar sus pus de la legaţia austro-ungară din Bucureşti“—mina dreaptă a prinţului Fürstenberg— i-a declarat că dacă Bulgaria atacînd pe sîrbi ar fi atacată de Tominî, ,,Austro-Vuigiairisa nu va sta cu braţele încrucişate şi spre a-şî arăta prietenia-î sinceră şi dezinteresată faţă de Bulgaria, o va sprijini prin ajutor diplomatic şi militar real". D. Kalinkoff spune că nu a dat atunci o deosebită importantă acestei convorbiri, totuşi azi, în urma revelatiunilor d-luî Take Ionescu, găseşte că ..convorbirea aceasta contribue in de-ajuns la probabilitatea lucrurilor acelora cari se publică". Nu se poate mai delicat şi mai diplomatic. „Probabilitatea aceasta e însă pentru toată lumea o certitudine. Bulgaria a avut vreme de atunci încoace să reflecteze asupra prieteniei sincere şi dezinteresate a Austro-Ungariei, tot atît de sinceră şi dezinteresată ca şi atitudinea Austro-Ungariei faţă de aliata sa Romînia ! Aflînd tot adevărul, lumea politică şi poporul bulgar se vor putea orienta şi mai bine astăzi, cînd Austro-Ungaria e şi mai evident... dezinteresată şi sinceră faţă de regatul bulgar !! Cit despre destăinuirile d-lui Take Ionescu, acele ale d-luî Kalinkoff arată mai bine ca orice dacă ele erau nu numai în interesul general, dar mai ales în interesul tuturor statelor din Balcani. Emil D. Fagure. Adeverim Ilectivicare „La Politique” anunţă că foile oficioase desmint ştirile „Adevărului” despre diferite numiri la Curte. Mai bine era ca „La Politique” să anunţe că „graţie ştirilor „Adevărului” foile oficioase pot anunţa că la Curte nu sa mai fac şi alte numiri!! ! Poate că ar fi fost şi mai exact ! Forţarea Dardanelelor Se tot zvoneşte că franco-englejii vor „forţa” strîmtoarea Dardanelelor. Asta ar însemna să forţeze uşi deschise. Când turcii sunt la strimtoare, nu e nevo-0 de „forţare”, ci de... unsoare ! Dovadă prezenţa nemţilor la Stambul ! Clubul cucoanelor E vorba să se întemeieze la Buciureşti un ,,club al cucoanelor”. Va fi numit aşa, probabil fiindcă se va vorbi în acest club numai despre». domni! Rigoletto Despărţirea Husii de Hernie ? - ---------------—— .. Se ştiecă noua armată cu care austriacii vor să strivească admirabila rezistenţă a poporului sîrbesc, nu secompune numai din austriaci, ci in bună parte este alcătuită din trupe germane. Explicaţia ce sedă la Viena acestui fapt, destul de curios in sine, este că prin aceasta Germania a voit să facă o demonstraţie, arătînd că e perfect solidară cu Austria şi că, dacă vreun nou inamic s’ar gîndi să atace pe austriaci spre Sud, ar avea de a face eu înseşi trupele germane. O altă explicaţie este aceea că prin unităţile trimise armatei prinţului Eugen, germanii au voit să dea o nouă vigoare trupelor austriace incapabile de ofensivă. Adevăratul motiv însă, după cite aflăm din cercuri diplomatice bine informate, este altul. S’a vorbit, în ultimul timp, în presa internaţională, de o dorinţă pe care ar fi manifestat-o cel de la Viena de a începe separat tratative depace, fiind dispuşi să se desfacă de Germania şi, prin oarecari sacrificii să salveze restul. Ştirea a fost dezminţită, fireşte, de austro-germiani. Totuşi, faptul este perfect adevărat. Tratative propriu zise n’au avut încă loc Putem însă afirma că terenul a fost sondat atît la Paris citşila Petrograd. Austro-maghiarii tatonează deocamdată ,prin Intermediul unor personagii din lumea economică şi financiară. Germanii au simţit despre ce e vorba şi şi-au dat seama de pericolul care-i ameninţă de a rămânea izolaţi. De aceea au căutat să-l pareze. Profitând de trista situaţie în care se găsea Austria după dezastrul de la Rudnik, au propus Austriei să trimită în Serbia şi trupe germane, ceea ce s’a primit cu bucurie la Viena şi la Budapesta. In acelaş timp numeroase trupe de a doua linie austriace au fost luate din Austria şi trimise pe cimpul de luptă occidental. Prin acest amestec al uaităţilo£ militate se creiază ia®'* tuiri inextricabile şi se face imposibilă o despărţirea Austriei de Germania la un moment voit de cea dintâi. ^Aceastaeste explicația faptului ca actualmente mulți austriaciluptă în Flandra și Alsacia, iar în schimb in Ungaria sunt numeroase trupe germane. Rp. Sperie lupul... Excelentul nostru confrate „Steagul" s'a specializat dela o vreme in a pune în practică zicătoarea rominească: „sperie lupul cu pielea oii!" Zilnic „Steagul" publică, cu cele mai respectabile litere, stirî cari în intenţia acestui ziar e de a face să, se zbirlească părul opiniei noastrei publice ! Astfel, st cri „Steagul" re-' vine asupra armatelor germane! cari s’ar fi aflînd în Transilvania! și Banat si prezintă știrea astfel, incit cei cari ar citi-o să-și spue : — Ce să ne punem noi cu ăștia? Găliganii aceia ne înghit ca pe un pui de găină! Ori cit „Steagul" pare că are o relativă consideraţie pentru soldaţii noştri, opera sa de... zburlire a părului e zadarnică. Dacă va fi să ne batem, nu faptul că vom avea ca duşmani germani în loc de austriacî va fi o piedică pentru intrarea noastră în acţiune. Armata germană e admirabilă, e redutabilă, e tot ce voiţi. Ei şi ? înseamnă că noi trebue să facem războiă numai cu nişte invalizi ? In armata austro-ungară se află foarte muta soldaţi romîni cari s’au luptat şi se luptă vitejeşte cu: francezii, englezii, belgienii, strbii cari, slavă Domnului, s'au dovedit soldaţi tot atît de buni ca şi cei ai Kaizerului german. De ce n- ar fi şi cei dela noi din ţară tot aşa de tari de înger ca cei de peste Carpaţi? . Sa caute deci „Steagul" alte sperietori, dacă ţine cu tot dinadinsul să ne îngrozească!Maximu Interviewul nostru cu Scotus Viator -----------------£4---------------- Romînii au heghemonia maghiară, englezii militarizmul prusiac. —■ Interesele romîno-sîrbe sunt identice și o cooperare romino-sîrbă, e necesară.—Bulgarilor trebue să li se facă concesiuni. —Ce e cu mișcarea separatistă ungară. D. R. W. Seton Watson, cunoscut sub pseudonimul de Scotus Viator, publicist englez şi vechili şi înflăcărat apărător al cauzei rominilor supuşi dominaţiuneî austro-maghiare, a binevoit să ne acorde următorul interview: — Care este scopul călătoriei ce aui întreprins în Balcani ? — Scopul principal al călătoriei mele a fost să studiez starea răniţilor şi a refugiaţilor in Serbia, pentru un comitet englez, „Serbian Relief ftmd", al cărui secretar onorific sunt. In timpul celor trei săptăminii, cit am stat in Serbia, am vizitat spitalele din Niş, Uskiub şi Kraguevatz, precum şi districtele cari au suferit cele mai multe ravagii de pe urma armatei austriace, îndeosebi la Sabatz şi la Belgrad. Se înţelege, insă, că în acelaşi timp am voit să mă informez asupra situaţiei politice din Balcani şi fiind la Niş, nu mă puteam reintoarce în Anglia fără să nu vizitez Bucureştii, ca să ştiu ce gindesc amicii mei romiul în momentul acesta hotărîtor al istoriei lor şi al istoriei noastre. Am avut întotdeauna o vie simpatie pentru rominî, mai ales pentru fraţii dv., oprimaţi din Transilvania şi sunt fericit că ambele noastre ţârî — Romînia şi Marea Bntanie — reprezintă astăzi aceeaşi idee: principiul naţionalităţilor şi dreptul micilor popoare europene de-a se libera, şi de-a se uni. Ceea ce este militarismul prusac pentru noi, este heghemonia maghiară pentru dv.; iată cele două principale obstacole la progresul Europei. Noi, împreună cu aliaţii din Franţa şi din Rusia, trebuie să combatem primejdia germană ; dv. însă, şi cu sîrbii, trebuie să puneţi capăt dominaţiunii brutale şi artificiale a rasei maghiare asupra mai tuturor vecinilor ei. — Credeţi, deci, că interesele Romîniei şi ale Serbiei sunt identice ? — Mai mult decit atâta. De multă vreme, chestiunea românească şi chestiunea iugoslavă au urmat linii paralele. Aceasta se vede îndată ce studiezi evoluţia politică în populaţia română şî sîrbo-croată a monarhiei , dar numai evenimentele războiului balcanic au demonstrat acest lucru în faţa lumei întregi. In vara anului 1913 Romînia a înţeles foarte bine necesitatea de a nu îngădui zdrobirea sârbilor şi a lucrat la momentul psihologic. Va face ea şi acum la fel? sau nu înţelege, poate, îndeajuns, importanţa capitală a Serbiei nu numai pentru cauza aliaţilor, ci mai cu seamă pentru viitorul rasei româneşti ? — Aşadar, sînteţi de părere că e necesară o cooperare rominosîrbă ? — Da, pentru că unitatea naţională a românilor, ca şi a sîrbo-croaţilor, nu se poate face decit prin împărţeala Austro-Ungariei; şi pentru a ajunge aici, trebue cooperarea tuturor. Visurile vor învinge sau vor fi învinse împreună. Dacă permiteţi austriacilor, uniţi cu germanii, să zdrobească pe sârbi, riscaţi enorm. Sârbii s’au purtat şi se vor purta ca nişte eroi, dar au suferit pierderi mari şi mă tem că noul plan austriac este să-l zdrobească prin forţe enorm de superioare numericeşte. Dacă se va îndeplini acest plan, situaţia dv. va fi foarte precară. Pe de o parte, veţi pierde calea Salonicului şi veţi fi izolaţi la vest; pe de alta, turcii vor avea inunaţiunile ce le trebue, iar bulgarii vor fi vasalii Austriei. Transilvania nu va mai fi decit un vis frumos. — Cum rămâne, însă, cu ameninţarea bulgară, pe care dv. înşivă o semnalaţi ? — Ei bine, nu vreau să cred că bulgarii vor pune în joc pentru a doua oară viitorul lor naţional. Ştiţi că în Anglia sîntem toţi „blochişti“ şi că voim să vedem reînoindu-se relaţiile cordiale dintre Bulgaria şi vecinii ei din Balcani. Tratatul de la Bucureşti era în acel moment cea mai bună soluţie pentru a evita acest război european. Acuma, cînd oricum avem acest război, trebue să se facă concesiuni îrn favoarea bulgarilor şi sînt fericit să văd că opinia publică din Bucureşti şi Niş recunoaşte această necesitate. — Se vorbeşte uneori despre simpatiile pe cari le-ar fi avînd Anglia pentru unguri şi pentru o Ungarie independentă. Ce-i adevărat în aceste aserţiuni ? — E adevărat că de vre-o două luni încoace ungurii operează intrigi la Londra şi la Petrograd, într’un sens separatist, — dar, din fericire, pînă astăzi, fără nici un succes. La noi se cunoaşte foarte bine sistemul intolerabil al ungurilor faţă de celelalte naţionalităţi şi toată lumea recunoaşte dreptul rominilor la unitatea naţionala. Se recunoaşte şi dreptul dv. să vă alegeţi vremea, să faceţi „il gran rifiuto", dacă preferaţi, şi numai în ultimul caz, dacă România va abandona definitiv Transilvania, primejdia unei înţelegeri cu ungurii ar putea fi de actualitate. — Un ultim cuvânt, vă rog, despre Austro-Ungaria ? — Sint in viata naţiunilor, ca şi in viaţa indivizilor, momente cînd te arăţi nedemn de misiunea istorică ce ţi-a menit Providenţa. Aceasta a făcut monarhia dualistă faţă de naţionalităţile şi de conaţionalii lor independenţi din Balcani. Acum trei ani am dedicat,tina din cărţile mele „aceluia dintre oamenii de stat austriaci, care va avea curajul şi geniul necesar ca să rezolve chestia iugoslavă". După războiul balcanic, am publicat o ediţie germană a acestei cărţi, adăogitul cuvintele : „la cea- D. SCOTUS VIATOR O expoziţie interesantă **Expoziţia Neyllies, SanieSevîci, Croiala De d. Neyllies im’aim ocupat ori de cîte or! d-sa a expus din lucrările d-sale. Avemde a face în d-sa cu um artist mraridiltar şi conştiincios,Care lucrează mult şî aduce totdeaiuma ceva nou. l-am imputat însă o tendinţă spre idealizare, care răpeşte picture! sale farmecul mturaleţel. Ţărance pe timp, k bîlcî sau în plată, trebue să-ţ» dea impresia rusticului, mirosul sănătos al ţarinei, mp impresia unor dame •dinlumea mare îmlbracate în costum naţional Unde tendinţa aceasta spre ideaf care nu apare, d. Neyllies ne dă lucrări doveditoare de talent şi interesante, mai pu seamă că in ce priveşte desemnul, teortica, d. Neyîlies le stăpâneşte în mod remarcabil. Asemenea lucrări cari reţin atenţiunea prin frumuseţea coloritului şi o delicată concepţiune sunt de exemplul Primăvara (21), Dimineaţa de vară (22) şi mai ales Toamna (25). Aş mai releva şi interesantul „sens bois“ Odihna la umbră (10). Din tablourile animate de figuri, mai toate idealizate şi din cauzaaceasta lipsite de individualitate şi de variaţia aceea care e inerentă nature!,—aş nota totuşi ca mai corespunzătoare cerinţelor ce trebuesc puse unei lucrări de acest gen: Femeile din Argeş la târg (29) şi Ţiganca cu flori (4). * Cum intri pe uşa sălei Exareu,în care are loc expoziţia aceasta, — din fund ochii îţî sunt prinşi de un peizagiu de proporţii mai mări, un câmp de dobriţe înflorite (196). E cea mai principală dintre pinzele ce expune de astă dată pictorul Sanielevici. O lucrare remarcabilă, aş putea spune dintre cele mai remarcabile, pe cari le-a prezentat pînă acum publicului. Coloritul viu şi armonios, splendoarea perspectivei, D. NEYLLIES abundenţa aerului, delicateţa poetică a concepţiuneî, toate la un joc sântmenite să desfete ochii şi sufletul, rrrai ales că sânt însoţite de o adevărată virtuozitate tectonică. In aceiaş atmosferă de delicată poezie, sânt învăluite tablourile intitulate Casa Pădurarului (199 şi 200), care pune pictorului probleme de lumină atît de interesante încit revine mereu asupra eî, dimineaţa, către seară. Privire in spre Surata Monteoru (203) este iarăş o bucată care arată puterea talentului, pe cînd Fructe şi imortele (204), în simplitatea satechnică, în sobrietatea şi rigurozitatea sa, arată cită ştiinţă a meşteşugului său are acest artist. * D. architect Greţoiu a avut o idee pentru care nu-l pot îndeajuns lăuda. D-sa a colindat toată ţara şi părţile locuite de români şi cu ochi de artist, a redat obiectele interesante din punct de vedere arhitectonic. Case, cule, cruci, fintini, biserici, — a prins într’un desemn caracterizat, dindu-le viaţă pe hârtie ,printr’o indeminatecă aplicare a aquardului. .......... Cu toţii ştimCă sunt numeroase şi interesante clădiri in ţară şi in ţinuturile româneşti de peste hotare, cari pot furniza elementele necesare pentru iscodirea, pentru crearea unuî stil arhitectonic romînesc. Dar nimeni nu s’a gindit încă să le culeagă în imagini aşa cum a făcut-o d. Creţoiu, care a făcut astfel cu e- tememtele stilului românesc ceea ce Anastasie Panu a făcut cu elementele înţelepciunei poporului : „De prin lume adunate şi iarăşi la lume date“. Să fiu om cu,stare, aş cumpăra toate lucrările d-lui Creţoiu şi să am un cuvânt de zis la cel cu puterea, le-aş cumpăra pentru stat, ca să ocupe o sală din şcoala naţională de arhitectură. Căci pe cînd ne chinuim în găsirea urnei architecturii bisericeşti — avem biserica din Rădăuţi (44), cea din gura Humorei (111), şi ca modele de case, avem linii simple şi a D. SANIELEVICIdaptate mediului ca la Casa din jud. Buzău (57) sau Mînăstirea Cozia, dinspre Olt (59). Ceea ce înalţă însă meritul lucrărei făcute de d. Creţoiu este că nu s’a mulţumit numai să redea fidel clădirile ce a găsit — o fotografie poate face acelaş lucru — ci a însufleţit totul prin faptul că ne-a redat opere de artă văzute de un artist, B. Brănişteanu D. CREŢOIU CHESTIA ZILEI Intrarea în acţiune! La Curte se va numi un mare maestru de ceremonie, un maestru de vînătoare, un maestru de călărie, un maestru de sporturi şi alţi diferite maeştrii. (..Adevĕrul“) Regele: Şi acum, d-lor, cadrele fiind complecte, putem intra în acţiune!! sul al doisprezecilea repet această dedicaţie". Acuma se crede că acest ceas a sunat. Un stat, ca şi un om, poate să se sinucidă, iar prietenii de altă dată sunt adesea nevoiţi să asiste la funeralii. Astăzi, pot să spun sincer cu regret enorm zădărnicirea speranţelor mele in viitorul Austriei, dar văd că principala cauză a acestei zădărniciri a fost influenta mefistofelică a politicei maghiare. Acum,cînd sîntem in războiă, va trebui să încercăm cu toții ca să înlăturăm această cangrenă din corpul Europei. In această operație, chirurgul român trebue să aibă un rol principal. Nu vreau să cred că mîna sa va tremura. G. M. Doro NÂZBITI I MACHIAVELICURILE PRENSULUI! I Au ştiut ei d-nul von Busche şi I Gzernin cu cine bat palma, cînd i'au câştigat p© Prensul pentru politica lor ! I Dovadă că acum, cine, dacă nu Prennsul, îl strică pe d-nu Take Ionescu cu regele Fritz şi cu întreg Palatul ? Cine, dacă nu Prensul deschide ochii regelui şi Palatului cum că tot, ce spune Adevărul despre numirile de la Curte vine direct şi în mod expres de la Bolzebuth ? Dar mai trebuie oare spus aşa ceva ? Cine a vorbit în Cameră contra sporirei listei civile dacă nu Belzébuth? Și cine a vorbit pentru — dar că nu Constantin Miile ? !... E dat dracului Prensul, cînd se pu- na pe machiaveiîcurî ! ! Pac. Presa mseasca despre ocuparea Transilvaniei Roma, li Ian. — Se telegrafiază din Petrograd că ziarul „Birje via Viedomosti” desminte probabilitatea că armata austriacă să poate concentra pe Bzura spre a ajuta pe germani, dar mai probabl este o, concentrare a germanilor către Bucovina și Transilvania. Ziarele italiene cu privire la acest subiect cred că pot să afirme că dacă trimiterea de trupe germane către Transilvania se confirmă, atunci s’ar desminţi toate svonurile cu privire la intenţiunea Austriei de a încheia pace separat, despre mişcarea separtistă a Ungariei și noua ofensivă contra Serbiei. Ziarul rusesc numit mai sus, crede că ocuparea Transilvaniei de către România nu este posibilă cu Învoirea Austriei. Bătălia dela Rahova S-a împlinit în ziua de 10 Ianuarie, 440 de ani dela bătălia dela Rahova, în care, Ştefan-cel-Mare, numai cu 40 de mii de moldoveni, mai toţi ţărani şi lucratori de pămînt, după cum arată Dragoş, a înfrint 120 de mii de turci, comandaţi de Soliman Paşa. Spaima de turci era aşa de mare în Europa şi succesul Moldovenilor aşa de uimitor, incit Dragoş, cronicar polonez, exclamă cu entuziasm: „O bărbat minunat, în nimic mai inferior Dacilor eroici pe cari noi îi admirăm, care în timpurile noastre, ai repurtat cel dintâi o victorie strălucită contra turcilor, dintre principii lumii; după judecata mea, cel mai vrednic a fi numit în fruntea unei coaliţiuni a Europei creştine, contra turcilor". Din nefericire, cronicarii dau puţine information asupra măreţelor izbînzi ale lui Ştefan-cel-Mare, căci, pe acele vremuri, atît Moldovenii, cît şi Muntenii, cuprinşi de viitoarea războinică ce copleşise ţările lor, se gîndeau mai curând cum să le apere, depit să-şi istorisească isprăvile. Ne-a lipsit pînă acuma, printre istorici de seamă ai Romîniei, un critic militar, care să facă să vorbească terenul şi legile războiului, aceşti mari stăpini ai oricărei acţiuni de război. Departe de noî ideia de a împlini această lacună, totuşi ni se pare că o analiză a condiţiunilor în care s’au dat această bătălie ,şi o examinare a terenului pe care a avut loc, va lumina foarte mult, înţelegerea geniului militar al lui Ştefan-cel-Mare, precum şi iscusinţa şi vitejia fără seamă a trupelor sale. Cei 120 de mii de turci, cu cari Soliman a intrat în Moldova,era armată de elită şi foarte războinică, căci, pînă în luna lui August (1474) această armată făcuse asediul cetăţii Scutari, din Asia. Ştefan-Vodă nu putea opune puhoiului turcesc, decit 40 de mii de oameni, cari, cu mici excepţiunî, erau oştire de adunătură. In ceea ce priveşte desfăşurarea operaţiunilor, nu se poate admira în destul, geniul acestui mare căpitan care, în mod intuitiv, găsea soluţiunile cele mai bune, pentru conducerea acţiune!. Plecînd dela Dunăre, turcii puteau urma trei căi de invazie: Valea Siretului, căci erau aliaţi cu muntenii, valea Bîrladuluî şi valea Prutului. In mod foarte judicios, Ştefan alege valea Bîrladuluî ca zonă de concentrare și care răspundea la două consideratiunî strategice ce se impuneau: 1) Valea Bîrladuluî, pe acele vremuri, era axa geografică a Moldovei, prin urmare pe această vale, se putea aduna cu maî multă înlesnire trupele sale de adunătură, cari veneau dir? toată țara ; 21j Din valea Bârladului, Ştefan putea trece repede şi la timp, fie in valea Prutului, fie în valea Siretului, pentru a disputa turcilor terenul, pas cu pas, dacă oştirea lor ar fi urmat aceste direcţiuni de invazie. Hotărirea lui Ştefan, de a nu s© opune la trecerea Dunării e iarăşi o ideie militară foarte oportună şi judicioasă pentru situaţia specială in care se găsea el. In adevăr, Ştefan nu dispunea de nici o flotă şi nici de o artilerie puternică, pentru a disputa turcilor trecerea Dunării. Neavînd nici cavalerie, cu care să poată supraveghia mişcările armatei turceşti în tot lungul Dunării) era expus, dacă şi-ar fi adunat armata într'un singur punct pe Dunăre, să fie înşelat de turci, cari l-ar fi reţinut în acest punct printr-o demonstraţie, în vreme ce forţele turceşti, importante, ar fi trecut Dunărea în alte puncte şi ar fi venit să-l atace în spate şi flanc. Ştefan preferă să ia poziţie la oarecare distanţă de Dunăre, probabil în regiunea Tecuci, adăstînd ca turcii să treacă Dunărea, pentru a vedea şi judeca, modul cum se vor orienta, operaţiunile lor. Ştefan nu pierde din vedere, greutăţile de mişcare şi de aprovizionare ale Turcilor, de aceia pustieşte tot in calea lor şi păstrează contactul imediat cu armata turcească, disputîndu-le înaintarea pas cu pas, ceea ce le întirzia foarte mult mişcarea, expunîndu-i la lipsa complectă de aprovizionamente. Această luptă în retragere, care relativ, se poate compara cu manevra francezilor de pe frontiera belgiană, pe Marna, duce pe Ștefan pînă în regiunea Vaslui. Geniul săU militar, îl prevenise*că nu se poate retrage dincolo de Vaslui, fără a nu se expune la un dezastru, iar simțul său tactic îi arătă că, nu se putea găsi un alt loc mai bun pentru bătălie, în care, cu micile forţe de care dispunea, să poată lupta cu avantaj, contra turcilor. In adevăr, din punct de vedere strategic, Carpaţii au servit totdeauna de refugiu oştirilor moldovene şi muntene, cînd au fost copleşite de vrăjmaș. Ajunși prin urmare la Vas-Citiți continuarea în pagina a ll-a.