Adevěrul, iunie 1915 (Anul 28, nr. 10136-10164)
1915-06-11 / nr. 10146
6 Bani Exemplarul anii XXviiMea No lOHo FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgeviei, No. 9 Et. I,«Telafon 9 BIROURILE ZIARULUI» No. II, Bucureşti Strada Sărindar No. II «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi* «!♦» re Palatul şi lacheii lui De cînd Ferdinand al Romîniiei s’a urlat pe tron, aproape l 'am. lăsat în’pace. Şi de ce l’am fi atacat, cînd îlcredeam inofensiv şi gata — de nevoie dacă nu; de voie — să se pună în capul armatelor noastre, pentru a trece Carpaţiî ? De aceea toată lupta noastră s’a îndreptat împotriva guvernului şi în special a d-luî Ion Brătianu, care are cuvântul hotărîtor, şi în guvernul şi în partidul liberal. • • • r Cu toate acestea se pare că ne-am înşelat. Şi aceasta o spune bunul simţ popular. El este simplist în judecata lui, dar tocmai de aceea poate că părerea lui reprezintă realitatea. Ori acest bun simţ popular, cari îşi dă seama deatotputernicia Coroanei, faţă de partidele politice, raţionează astfel: —Priviţi atitudineaMor Brătianu şi Marghiloman. Şi aşii ştiu că la noi în ţară poţi sa devii şi să însemnezi ceva, numai prin Palat. Ori dacă atît d. Brătianu cit şi d. Marghiloman sînt în potriva intrărei în acţiune, dacă unul se serveşte, pentru a adormi şi înşela ţara, de amînări şi pretexte, dacă celălalt se declară partizan al politicei nemţeşti, este ca amînăloi se călăuzesc dupăsentimentele Palatului. Regele nu vrea să ducă războiul contra Austro- Ungariei şi deci contra Germaniei, contra Hohenzollernului de pe tronul german. Brătianu, şef al partidului liberal şi şef al guvernului, îl poate servi de minune. Tot astfel pînă mai era era şi d. Al. Marghiloman. D-nii N. Filipescu şi Take Ionescu pot fi ignoraţi , deşi astăzi decapitarea d-lui Marghiloman a cam încurcat iţele planului infernal al Palatului regal. Aşa cugetă şi simte poporul, opiniunea publică şi mărturisim că începem să credem că dreptatea este în partea aceasta,că noi am fost cu toţii nişte naivi, naivi cînd am crezut pe Ferdinand inofensiv, naivi cînd am dat crezare lui Brătianu, care a minţit şi păcălit pe toată lumea, naivi cînd n’am descoperit planul şi înţelegerea între rege şi cei doi trădători de ţară şi de neam. De altfel — ceea ce ne părea inexplicabil, ceea ce părea o enigmă, devine, limpede ca lumina zilei, cînd descoperim în rege şi în voinţa lui de suveran al ţărei nemţeşti, cu delegaţie pentru Romînia — descoperim în el izvorul tuturor încurcăturilor şi al tuturor ticăloşiilor în cari ne zbatem, de aproape un an de zile. Ba chiar trebue să recunoaştem, că în îndeplinirea acestui rol de delegat al împărăţiei germane pe tronul românesc, regele Ferdinand a dat dovadă de oare-care dibăcie, deoarece nimeni aproape, afară de d. Costa- Foru, nu i-a descoprit jocul — şi că dacă astăzi putem vedea limpede, a fost nevoe ca opiniunea publică,să ne deschidă ochii şi să ne arate cu degetul pe cel vinovat şi pe lacheii lui. Ne-am deşteptat, recunoaştem, cam tîrziu, dar totuşi la vreme, pentru a nu lăsa să se îndeplinească planul celor trei trădători. Odată planul descoperit, toate lucrurile se explică, toate enigmele au înţelesul lor şi —dacă este vorba să lovim, de ce am începe cu lacheii şi nu am lovi în stăpînul lor ! Const. Hille Declaraţiile d-nului N. Filipescu **Manifestaţia de la clubul conservator Statutele clubului conservator central prevăd că şeful partidului nu poate fi în acelaşi timp şi preşedinte al clubului. Spre a se aplica această, dispoziţiune a statutului, adunarea generală a clubului conservator a procedat er, după propunerea d-luî IoanLahovary, la aclamarea d-lui Nicu Filipescu ca preşedinte al clubului central. S-a îndeplinit deci şi această ultimă formalitate care consacră noua situaţiime din vechiul partid conservator. Cu această ocaziune fruntaşii conservatori cari au determinat înlăturarea d-lui Marghiloman de la şefie, au avut marea satisfacţiune de a constata că organizaţiimea vie a conservatorilor din Capitală a rămas la matcă şi că în jurul dizidenţei junimiste se află numai elementele sculse de d. Marghiloman din toate grupările politice, elemente în mare parte interesate şi oricînd gata să treacă la adversari pentru o situaţie mai burtă. D. Filipescu luînd efectiva conducere a clubului central ne putem aştepta că va proceda repede la o prefacere imediată a organizaţiei din Capitala şi la restabilirea ordină in partid, căci mai sunt elemente marginlomaniste cari încearcă înlăuntrul organization să producă confuziune. In afară de această chestiune internă s'a maî discutat ori, in adunarea generală a clubului conservator, şi chestiunea externă. B-nii Lahovary şi Filipescu au făcut importante declaraţiuni. . Noul şef al conservatorilor a afirmat în mod categoric că d. Marghiloman nui mai putea fi şef al con- servatorilor fiindcă atitudinea d-sale nu era conformă nici cu vederile partidului şi nici cu idealul romînesc şi „ceea ce susţine pe un şef de partid e puterea morală, ,e dragostea, încrederea, unitatea de vederi cu partidul, e ca inima şefului să bată la unison cu cei ce te-au ridicat şi te-au cinstit cu încrederea lor". Cuvintele acestea ale noului şef •iui fost ori semnificativ aplaudate •le adunarea conservatoare. [). Lahovary a terminat cuvintarea sa spunind că „astăzi suntem toti intr’un cuget pentru intrarea în ficţiune a Romîniei, căci ar fi o nenorocire să nu sune,ceasul intrăreî ! L. Filipescu vorbind de politica zicnicală a declarat că menţinerea acestei politici s'ar traduce prin o catastrofă internă şi externă, căci imensa majoritate a ţărei e pentruacţiune şi aşteptarea nu mai are nici un rost. In privinţa tratativelor diplomatice d. Filipescu a criticat faptul că tiu s’d aranjat cu sirbit chestia Banatului cînd Dardanelele erau deschise? Şi Serbia nu deţinea asupra noastră linia de comunicaţie cu Europa, că înainte de intrarea în acţiune a Italiei am fi tratat mai uşor de aliaţii, iar dacă ruşii nu sufereau înfrîngerile din Galiţia s’ar fi putut trece şi peste noi ! ‘ D. Filipescu a accentuat că partidul conservator nu cere decit realizarea angajamentelor ce s'au luat faţă de Europa întreagă încă în Decembrie, angajamente pe cari azi le reneagă. " In afară de aceste declaraţiuni, a ■căror importanţă nu va scăpa nimănui, d. Filipescu a mărturisit că a fost amăgit, înşelat şi că d-sa, personal, va ispăşi greşala că înşelat fiind a înşelat şi d-sa, va plăti vina neiertată de-a fi un amăgitor. Dacă guvernul tot mai aşteaptă şi tot mai crede că ceasul intrăreî în acţiune n’a sosit, a sosit insă ceasul răfuielei cu acei cari au făptuit neiertata greşală de a fiu pregăti la vreme toate aranjamentele diplomatice spre a putea executa în mod real și la ceasul nimerit angajamentele solemne ce le-am luat. 11 ■—B alflUM—1,1' A. B. Contre gazelor asfixiante Soldat german prevăzut cu o mască pentru a fi apărat contra gazelor asfixiante de cari se servesc acum germanii contra francezilor. Sa afirmăm voinţa, naţională! Bouă grele învinuiri sînt pe cale să necinstească numele Romîniei: Romînii din Ardeal şi Bucovina ne acută că prin întir trier ca ce punem de a trece Garpăţii, înlesnim ungurilor şi austriacii or să-i secere pe un cap şi pierdem tribuţii putinţa de a■ ne îndeplini menirea ist diică in ceasul acesta ce nu se va mai întoarce nici peste o sută, de ani. PuterileImpotritei înţelegeri, cari sînt gata a ne da garanţii în ce priveşte recunoaşterea drepturilor ce vom cîştiga, cu arma în mină, încep şi ele a se îndoi de cuvîntul, de vrednicia şi puterile Romîniei. Mai mari primejdii decit deznădejdea fraţilor subjugaţi şi îndoiala frecior pe cari legăturile de rasă şi idealul comun i-au arătat naţiunei române ca singurii prieteni şi aliaţi posibili — mai mari primejdii nu pot ameninţa viitorul Romîniei şi al romînilor de pretutindeni ! Răspunderea primejdiilor acestora o poartă guvernul de azi. De ea trebue să se scuture întreg poporul român. Prin purtatul cu vorba, prin făgăduelî şi amînări continue, zece luni de zile fie îngăduială au trecut. Italia a luat armele alăturea de Tripla înţelegere şi Romînia, care ar putea decifie sorţii în Balcani, întăreşte, graţie politicei guvernului, impresia că ar putea să piardă ceasul chemărei sale, să-şi calce nu numai cuvîntul, ci şi onoarea naţională. Baţi-vă bine seamă, cetăţeni ai Capitalei, de pericolul acestei situaţiuni şi alăturea de toţi romînii de peste hotare aflători în Bucureşti, adunaţivă Duminică 14 Iunie, orele 4 p. m. în Arenele Romane din Parcul Carol de la Filaret, într'o adunare din acelea cari să vă amintească adunările străbunilor voştri din Blaj şi din cîmpia Filaretuluî. Coboare-se în sufletele voastre sfinţenia şi mîntuirea ceasului de azi, ca să găsiţi într’însele toată tăria cu care trebue să afirmaţi voinţa nestrămutată a poporului român de a-şî libera fraţii de sub jugul austro-maghiar şi de a da prin acest războiu de liberare, mina de ajutor pe care datori sintem s’o dăm Europei, spre a putea păşi la noua ei aşezare» „adevărul» Manoperile dela Sofia De mult ni s’a semnalat că la Sofia agenţiile austro-germane instalate acolo de la începutul războiului — fără să fi avut îndrăzneala însă de a crea şi foi dirijate de legaţiile respective! — se dedau la tot soiul de manopere spre a acredita în lumea politică bulgară că Romînia va merge cu austro-germanii. „Epoca“ de erî, află pe cale particulară din Sofia, că legaţiile austrogermane de acolo asigură că se urmează, între guvernul român şi guvernele celor două împărăţii centrale, negocieri pentru ca Romînia să intre în război alături de Austria şi de Germania. In schimbul intervenţiei sale, s’ar da Romîniei o parte din Bucovina, o rectificare de graniţă spre Transilvania, Basarabia afară de o parte din nordul acestei provincii, regiunea frotinuluî, care ar compensa, pentru Austria, sacrificiul care l’ar face dînd sudul Bucovinei. In afară de aceasta s’ar acorda autonomia Transilvaniei. Miniştrii Austriei şi Germaniei asigură, pe faţă, în cercurile politice din localitate, că în privinţa aceasta, acordul este aproape complect şi că ar fi vorba numai de a se da cabinetului din Bucureşti mijlocul şi timpul necesar de a pregăti opinia publică pentru intrarea în acţiune a României, alături de puterile centrale. Agenţii austro-germani, cari mişună aci ca şi la Bucureşti, întăresc aceste afirmări şi se silesc să le dea cea mai întinsădifuziune în public, pregătind astfel opinia publică bulgară in sensul unei politice similare. Cum că tergiversările şi laşitatea guvernului Brătianu înlesnesc legaţiilor austro-germane din Sofia asemenea manopere, cum înlesnesc aceloraşi legaţii din Bucureşti înscenarea de manifestatione neutraiiste, aceasta e evident. Dar nu credem că cercurile politice din Sofia să aibă așa de pufine mijloace de a se informa asupra adevăratei situatiuni din Romînia. Acei cari s’au rostit în Romiînia pentru o cooperare cu austro-germaniî erau de mai înainte scoși din viata politică a ţăreî, iar acei cari au fost bănuiţi că vor să pîndească vreun moment spre a mai face o încercare în acest sens, au fost înlăturaţi de la conducerea partidului conservator, aşa fel ca să nu mai încapă îndoială asupra politicei externe a acestui partid. Dar a se crede, chiar în afară de limpezirea situafmnei în sînul partidelor, că se mai poate constrînge naţiunea romina la o politică alăturea de duşmanii istorici ai destinelor ei, aceasta este o aberatiuune. A«1«* ♦©Adeverim ©♦ Demisie . D. Jorj Diamandy s’a retras din „Acţiunea Naţională“. Artiştii Teatrului Naţional speră că astfel d-sa se va putea ocupa puţin şi de conducerea instituţiei de la care nu s’a retras. • 12 întrebări •D. Virgilică Ghinion cere d-lui Filipescu răspuns la 12 întrebări. Iată un om care a şi uitat răspunsul pe care Va încasat la una din întrunirile comitetului conservator Ilitioletto Dardanelele ! La băi! AMIRALUL USEDOM-PASCHA Comandantul german al apărării Dardanelelor și unul din organizatorii acestei apărări. te. bunul nostru sincron ne-a luat o piatră de pe inimă. La o întrebare a d-lui lacob Negruţi, dacă poate pleca in străinătate să-şi caute de sănătate, regele ar fi răspuns — Pleacă liniştit. Ei ! Bine că, în sfîrşit, am auzit şi această deslegare augustă. Era o situaţie imposibilă, absolut imposibilă. Bine, „războiu“ „ideal naţional", „fraţi". „Transilvania", sunt bune ele, dar merg pînă la un timp. Pe urmă încep să te plictisească. Omul mai are şi alte griji, mai are şi alte nevoi, şi, mai cu seamă, sunt si plăceri pe cari trebue să şi le satisfacă şi nu cu „războiu" şi „Transilvanie", o să şi le împlinească. De pildă, viligiatura. Pentru populaţia noastră, în deosebi pentru clasele mai de sus, viligiatura e un factor care contează enorm de mult, şi de care nu înţelege să se dispenseze nici în vreme de războiu mondial ! Pînă acum, deşi suntem în 10 iunie, s'a discutat prea puţin de băî şi prea mult de Ardeal şi de nenorociţii cari mor, cu miile, dincolo, peste munţi. Ajunge ! A se mai slăbi ! Toate au vremea tot şi toate trei. Inie să aibă un sfârşit. Am intrat d’a binelea inovată şi acest sufocant anotimp se ştie că nu pune decit o singură întrebare, categorică : unde mergem? !). Marghiloman aprig viligiaturist, şi-a pus această întrebare dela priitele raze de soare mai arzătoare şi suprema sa ambiţiune, politică ar fi s’o vadă şi pe buzele întregeî ţări Hai, dar, să-i facem plăcere şi să ne întrebăm cu toţii : încotro o pornim, fiindcă putem s’o pornim, nu va fi nimic, ne asigură de aceasta factorul responsabil cel mai competinte. Incotro, deci ? Problemă grea, fiindcă foarte multe localităţi celebre balneare şi climaterice streine sunt azi ruine triste, cu plajele îmbibate de singe. Să fim deci mai modeşti .*de plecat trebue să plecăm—acesta e un punct cîştigat—dar să plecăm în localităţile din ţară, sau ce-ar fi?— hai să trecem... Carnaţii, să ne stabilim la Braşov ,sau vii împrejurasmul frenetic“. . .. De altfel, Pernerstorfer se declară nule Sibiului. Ideea e foarte nimerită şi pe deasupra e şi patriotică. Ia închipuiţi-vă ce splendid, ce măreţ ar fi, ca ungurii şi femeile românilor de dincolo, să vadă năvălind în locul vinatorilor noştri, familii întregi, cu valize, geamantane şi cărucioare cu copii ! Ah, ce vis, cu adevărat visul lui Mihai Bravul ! Maximii» Mentalitate germană Pernerstorfer, vice-preşedintele socialist al Camerei austriace, este una din figurile cele mai distinse ale socializmului austro-german. Este şi un om foarte simpatic, dacă-l judecăm după activitatea unei vieţi întregi, iar nu după manifestările lui de acum. . . Am mai avut prilejul să-l cităm. O vom face şi azi. In revista burgheză „März’ dela, 12 Iunie. Pernerstorfer publică un articol care începe cu această constatare senzaţională: „Germania este o ţară a păcii, cum cu greu s’ar mai găsi alta; aceasta, a dovedit-o ea de repeţite ori în ultimele decenii“. Neadevărul este evident. Dacă autorul e debună credinţă, atunci desigur a pierdut orice putinţă de obiectivitat Acum, să vedeţi ce urmează: Pernerstorfer constată cu deliciu unitatea desăvîrşită a poporului german, nu numai asupuşilor lui Wilhelm, dar a tuturor germanilor, de oriunde. Cum rămîne însăcu minoritateasocialistă, care — fie şi cam tîrziu — şi-a venit în fire? „Puţinele sunete stridente cari au vrut să turbure unitatea, au fost înăbuşite de entuziînciintat de uriaşa pregătire militară a Germaniei, ceea ce înseamnă că regretă întreaga acţiune a socialiştilor contra înarmărilor. (Notă: cică ăsta nu’î faliment în toată regula ! !) Autorul sedeclarăcontra „păcii cu orice preţ“. El vrea o pace rodnică, adică nu înfrîngerea, ci zdrobirea adversarilor. In sfîrşit,, —- aţi crede-o ? — Pernerstorfer e îneîntat de nimicirea Belgiei. El zice, asupra declaraţiei luî Bethmann-Hollweg, că a fost silit să calce neutralitatea Belgiei, duşmaniis’afi aruncat cu voluptate; poporul german, în întregimea lui, nu i-a făcut nici un reproş,căci şi-a zis ca în lupta de existenţă a Germaniei, neutralitatea Belgiei nu joacă nici un rol’’. Evident, tot ce „nu joacă rol“ pentru interesele Germaniei, trebue şters de pe faţa pămîntuluî! Şi declaraţia lui Bethmann nu este numai tolerabilă; ca constituir, mîndria germanismului! Desigur, mergem din surpriză în surpriză. Dar să cităm textual, căcialtfel nimeni nu-şi va închipui cu ce poate să se mîndrească unul dintre cei mai de seamă socialişti germani: : „După părerea mea, s'a scos prea puţin în relief «St, de mult Bethmann- Hollweg, cu declaraţia, lui, a pus in. lumina cea mal clară onoarea Iul și •a poporului german1*. Să mal comentăm ?. * S« T* NAZBIŢII „ACTE DE SET D. Marghiloman e în deplină facultate a conştiinţei sale,organizează cursele de la Hypodrom cu aceeaşi pasiune, primeşte la dejun pe aceiaşi ,,fruntaşî” aî vieţei noastre publice — dar are o singură meteahnă: Veţî fi auzit de acel tip original care vorbea foarte lucid ore întregi, dar deodată se pipăia cu ambele mîini de posterior şi’ţi spunea: - Ştii Că am posteriorul de sticlă ?! Aşa şi d. Marghiloman vorbeşte foarte lucid, dar din cînd in cînd se pipăie şi'ţî spune: — Ştii că eu sîntşeful partidului conservator?! Uite, fac şi „acte de şef”, dau comunicate că nu eu am convocat pe membrii clubului din Bucureşti”. In faţa unor asemenea manifestări îţi faci cruce şi zici: Doamne păzeşte ! pac. 1 Va mn . fese In BIBLIOTE UNIVERSITĂȚI IAȘI «joi 11 iunie 19 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: afinâtate preţul este IndoiL TELEFON: a . . I. « . No. 1410 • • - $3 12/40 CHESTIA ZILEI Obsesiunea războiului Intre doi ambalați .* — Inchipuește-țî ca. rușii sint colo si german nit ici....... — Păzea că te calcă tramvaiul asasin !! Din ţara celor necăjiţi de Prof. Virgilul Popescu Asigurat de un. negustor fruntaş neamţ din nordul Ardealului, că o săpot călători fără supărări, prin ţinuturile lor, m’am înzestrat cu un paşaport cu poză şi cu viza legathmei austriace din Bucureşti, cum şi cu o doză bună de curaj şi am pornit acum patru săptămînî la drum în tovărăşia acelui prieten de ocazie La Predeal chiar, la poliţia ungurească, un întreg interogatoriu : „Unde te duci? Cit stai? Te opreşti la Braşov? La ce hotel? etc., etc.“. Şi pe urmă m’am convins că..toate aceste întrebîjrî n’au fost numai de claca, căci unde m’am oprit eram dinainte dat în primire şi trebuia să mă prezint la politic pentru viza paşaportului. In tren gălăgie multă. Tocmai se declarase războiul Italiei şi să te ţii la „haszontalan, pimasz, disznó, kutya-nap“ (popor de ticăloşi,păcătoşi, porci, cîinî) şi toate celelalte graţiosităţî ungureşti de „trădători, perfizi“ etc., la adresa italianilor. Astea mi-au, auzit urechile pe tot drumul, plus, ameninţările că „Ii învăţăm noi minte. Nu ne oprim pînă la Roma şi nu o să fim proşti, cum a fost Attila, care s’a oprit în faţa papei Leon ; îi trecem pe toţi prin foc şi sabie şi din toată Italia nu o să răpună decît o ruină, nii rău decit Belgia, etc., etc“. Un paşă catolic gras, gros, burduhos şi cu trabucul în gură, a deschis acum vorba de romînî. Atîta le-a trebuit mustăcioşilor mei tovarăşi din compartiment : „Săîndrăznească să se mişte, că o să Ie arătăm noi şi puturoşilor de valahi ,(budos olah) şi o sa le luăm pofta de Ardeal !“ Eu stăm cu neamţul meu la un colţ — vorbeam nemţeşte cu el, — magyaremberii mei se uitau cam chiondărîş la noi, dar de o vreme încoace s’au cam obicinuit şi cu nemţii, cari vin să’şi facă mai ales în Csikszereda şi Földvar încărcările de mărfuri din vagoane romîneştî în vagoane nemţeşti — şi aşa am putut-o duce înainte, fără a fi provocaţi la vorbă. In fiecare gară erau cite un jandarm doi cu penele lor trufaşe şi nişte jerpeliţi de soldaţi, bătrînî şi nepuţineioşi, cu bandă albă la braţul sting, chipurile ca să se arate, că sînt destinaţi pentru paza gărilor. In apropierea a două gări am văzut procesiuni cu sute şi sute de persoane, numai femei, copii şi moşnegi, cîntînd toţi, trişti şi abătuţi şi implorînd ajutorul lui „Jézus“ şi „Maria“. Ce contrast ■ între aceşti nenorociţi şi între îngîmfaţii şi bătăioşii noştri tovarăşi din tren ! ♦ * Am ajuns la oraşul de destinaţie. Aci am nimerit tocmai o zi de trrg şi am putut să mă conving singur de scumpetea extraordinară ce este în toate. Din vite, tot ce a fost maî bun pe fă gospodari s’a luat pentru trebuinţele armatei în schimbul unor bonuri ce se vor plăti la SJ. Aşteaptă, iar nerechiziţionate au rămas numai nişte vite jigărite şi năcăjite cari sînt aduse pentru vînzare în bîlciu, dar şi acestea cu nişte preţuri exorbitante, de 4—5 ori cit se cerea şi se lua pentru ele pe vremuri normale. Am fost la magazinul de consum organizat de autorităţile administrative sub conduceria primarului şi iată ce mi-a spus acesta : „După cum vezi cartofi avem Şi am avut mereu şi-i vhîdem turi fileri, kilogramul; fasole încă avem şi nu se caută cită avem, căci scumpă: 80 fileri kilogramul, ■—, încolo nu mai avem nimic. Făină n’am avut la acest magazin niciodată, de cînd s’a pornit războiul, iar prin oraş se găseşte din cînd în cînd, adusă de contrabandă şi de orice calitate o fi, se vinde cu 1.50—1.80 coroane kilogramul. Şi cu toti, şi autorităţi şi particulari, nici nu ne mai gindira cum e adusă, ci cînd ne vine cite un sac doi, se înţelege numai de peste graniţă, căci din ţară — Ungaria şi Ardeal — făina nu se vinde curată,—«năvălim cu toţii şi ne socotim favorizaţi, cînd putem intra în posesia unui kilogram două de făină. : . , * Porumb am avut mai în iarnă, dar de trei luni încoace nu ne-au mai venit decit zilele acestea 3 vagoane de porumb trimise de guvernul nostru unguresc. Şi cum afi sosit în mai puţin de o zi a fost tot vîndut şi acum iar aşteptăm să găsim de undeva, cu orice sacrificii, vreo 2—3 vagoane cel puţin, căci ne moare populaţia de foame. Tifosul a început să se întinză atît aici în oraş, cit mai ales pe la fatele dimprejur din cauza alimentaţiei proaste. Tot speram să căpătăm, şi noi, ceva din cele 30 vagoane făgăduite de guvernul român protopopului nostru pentru populaţia romînească din împrejurime şi plătite cu avans în Bucureşti la Băncile populare, de aproape trei luni de zile. Noi aici am fi prea mulţumiţi, dacă am căpăta pentru oraş douătrei vagoane, căci odată ce toate satele dimprejur ,vor fi aprovizionate cu porumb, nu o să măi vină să ne ia din al nostru. Nu știm de ce tot întîrzie acel porumb să vie, căci vedem cum trece zilnic porumb din Romînia prin gara noastră spre Germania. ♦ ♦ * Am mai vorbit cu un bătrîn român dintr’un sat ardelenesc de lingă hotarul Moldovei şi mi-a descris mizeria din cele cîteva sate aproape în întregime romîneştî de lingă hotar, în culorile cele maî negre. Tifosul şi alte boale le seceră cu nemiluita copii şi femeile (căci bărbaţii’ mai toţi sînt duşi la războiţi), mai ales că de negoe au cumpărat dela nişte netrebnici de samsari veniţi din Romînia mălată stricat, care fusese încinsă şi apoi uscat şi pentru această otravă au plătit cite 8—9 coroane feldera, adică cam 55—60 bani kilogramul de mălaiii. . . Cînd au auzit nenorociţii de romîni de prin bîlciu că un domn din Romînia e la slujba dela biserica romînească — s’a strîns o mulţime de bătrînî şi femei şi soldaţi romînî răniţi din cele două spitale din oraş. De piatră să fii şi nu se poate să nu te înduioşeze, cînd Iţi povestesc Citiţi continuarea în pagina a ll-a* D. VIRGIL POPESCU