Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)
1916-10-01 / nr. 10620
~Y I Anul al XXIX-lea Mo. 10620 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANtJ PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV agentiei de Publicitate (PAROL SCHULDER A Comp. Str. KArageorgevici, No. 9 EL L—telefon 9/4 (BIROURILE ZIARULUI I Mo. 11, București Strada Sărindar No. 11 !E L! ------- -■•T-r.--——T-gBtt. gT.-nr . Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi !) # !Să răni Exemplarul & limbata 1©sfomtorie 1916 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premii: an ......... .»••• Lei t» lan! •#•••• «*•••*• 9» la un an Pentru străinătate coltiA este indoit TELEFON: / Capitala . . . . • No. 1410 ...................... 34/73 Provincia . . . . . 14/99 Străinătatea .... 12/40 /19 Nicolae Filipescu Romînia mare nu va fi avut mulţumirea să salute în ceasul izbînzeî definitive pe unul din cei ma de seamă creatori ai ei. Nicolae Filipescu a Plecat dintre noi! Singura fericire pe care a muiat-o în lacrimi a fost aceea de a fi văzut drapelele noastre glorioase fîlfîind peste Carpaţi. In momentele acestea de supreme încercări pentru neamul romînesc, dispariţia lui Nicolae Filipescu nu va cerni numai adîncul sufletelor româneşti dar le va uni sperăm, meu mult ca ori-cînd, în grija de a cimenta la un loc tot ce e capacitate si energie în această tară. — Dă-ne, Sire ,unirea sacră! iată care a fost strigătul lui înainte de mobilizare. Cu atît mai stint răsună apelul acesta după moartea marelui robin. Am fost adesea în cimpurî opuse, dar ceea ce am iubit si admirat intotdeauna la acest bărbat a fost credința si energia lui în luptă. De doi ani si mai bine, din momentul izbucnireî războiului mondial, l’am apropiat si mai mult si am putut măsura patriotismul si puterea sa de acţiune. Nu a avut ceas de odihnă si nu’l va avea nici în mormînt pînă nu va şti că ţara Si neamului si-au făcut întreaga datorie, asigurind o Romînie mare. Nicolae Filipescu s'a dus. Toţi acei cari erau în jurul lui au însutit sarcina de a ţine strînsă, in jura icoanei sfinte a patriei, comunitatei de cugetare şi ideal, care i-a legat de el în anii cei mai grei din istoria Romînieî. Strîngeţi-vă rândurile în juru mormînturi lui şi juraţi că nu vă veţi despărţi pînă ce Romînia uimitoare nu va asigura liniştea somnului lui de veci! „Adevărul“ Moartea lui Nicolae Filipescu ATACURI INAMICE RESPINSE SINGEROS Războiwl nostru Mapele Caartier General COMUNXUAT Ho. 47 30 SepL. £13 Gcft 1916 orei® 7 dimineața FRONTUL DE NORD 3! NORD-WIST.In valea superioară a Uzu*«ui (la Vrîst de graniță) s’a respins un atac al Inamicului. • Cavaleria noastră a respins în pasul Maghele$ (Magyros) la vest de Mitisz sease atacuri ale infanteriei Inamice. . Livana Crasna (Itatea Buzăului) s’a respins sîngeros un atac as inamicul care a fost silit să sa retragă. ,. . . La tratorea linele. La Susaîu (vest Predeal) si Predeal inamicus a fost respins şi s’a retras la Yemes. La ^iavutia acţiuni de patrnie. La livneni aeţiuni de artiieriet , _ . La apus deCîlneui s’a respins un atac de noapte al mamieuias. La «lin şi Orşova acţiuni de artilerie. 4 tt * FRONTIUL »E — Foc de artilerie şi împuşcături de infanterie in tot lungul Dunărei. In IDobrogea linişte. Acte de eroism ££ Citeva ordine de sit— „Monitorul Oficial“ începe astăzi I publicarea ordinelor de zi prin cari se aduc la cunoştinţă acte de ero-* ism de-ale ostaşilor noştri. Iată acele ordine de zi, cari încep de la No. 3, ordinul No. 1 şi 2 lipsind: în alt ordin de zî Ho. 3 Din 27 Septembrie 1916 In zilele de 5 şi 6 Septembrie 1916, în luptele ce au avut loc la Cocardiea, s’au distins, prin bravura si curajul lor, maiorul Romano Alexandru şi locotenentul Peneia Constantin, ambii din batalionul 7 vinători. Ei au condus trupa în luptă, au dat personal exemplu de dispreţul morţei şi au căzut amîndoî ca nişte bravi în fruntea unităţilor lor. Dat astăzi la marele cartier general, 27 Septembrie 1916, înalt ordin de zi No. 4 Din 27 Septembrie 1916 In ziua de 6 Septembrie a. c., în luptele de pe dealul Dichilitas, s’a distins, prin eroismul său, sublocotenentul Stavrache Sterie, care comanda o secţie de mitraliere din regimentul 7 vinători. In cursul ’luptei defectindurse piesele şi nemţii puţind fi întrebuinţate, ofiţerul mind o armă, s’a repezit, cu soldaţii civii deservecui aceste piese, pe linia de trăgători antrenind prin exemplul său personal întreaga linie, reuşind astfel a respinge pe inamic din tranşee, ocupîndu-le. Ofiţerul a murit ca un brav în fruntea soldaţilor săi. Dat astăzi la marele cartier general, 27 Septembrie 1916. Din 28 Septembrie 1916 Maiorii: Curiţă Ion şi Aleman Nicolae, din regimentul 1 Mehedinţi, No. 17 „Ştirbey-Vodăi", au condus cu multă bravură unităţile lor în luptele din ziua de 19 August 1916, de pe dealul Alion. Dat astăzi la marele cartier general, 28 Septembrie 1916. Inuit ordin de zi No. 7 Din 28 Septembrie 1916 In lupta de pe malul Metereze, sublocotenenţii Munteanu Radu, Stuparu Dumitru si Bazavan Barbu, din regimentul 57 at antene, s’a fi distins prin executarea ordinelor de luptă date de şefii ierarhici şi prin curajul ce au arătat, fiind în capul plotoanelor lor, servind ca exemplu şi stimidînd trupa ce conduceau, contribuind astfel la ocuparea şi menţinerea poziţiunei ocupate. Dat astăzi la marele cartier general, 28 Septembrie 1916. # Toate aceste ordine de zi sunt semnate de regele Ferdinand, şi de subşeful statului major. ilssiaam pasa» O moarte tragică! Tragică prin omul care-l răpune şi care era speranţa partidului său. Tragică prin vremurile în cari se întâmplă, vremuri însăşi ele tragice. Nicu Filipescu, care a luptat pentru înfăptuirea idealului naţional, moare înainte ca el să se fi înfăptuit, moare cu regretul că n’a văzut cu ochii ziua cea mare, moare In nişte timpuri turburi dudi, greşelile unora te fac să te temi de sfârşitul luptei. Nicu Filipescu moare cu blestemul pe buze. ca o Fire ciudată ! El n’ia fost nici odată mulţumit şi nici odată fericit, nici totdeauna a fost în luptă, în lupta contra lucrurilor organizaue şi înfăpuite tocmai de el. A creiat atiţiaşefi şi tot el i-a dat jos. Căci dacă era sufletul partidului conservator şi fără de el nimic nu se făcea, omul acesta a fugit de şefie, o dădea altora, se vedea trădat în simţiminteleşi credinţele lui, începea lupta şi nu o isprăvea decit prin zdrobirea adversarului, cînd reîncepea lupta. Numai la nevoe, a primit şefia partidului conservator şi nu i-a fost dat să o detie mult timp, căci moartea crudă şi care a sosit fără vreme, a închis ochii pentru totdeauna, celui ce n’a avut linişte cit a trăit. C Ε o Fire de luptător, Nicu Filipescu n’a fost totdeauna drept — dar a fost totdeauna sincer. Cîrd te lovea, lovea cu credinţa că are dreptatea şi sinceritatea lui, îl făcea de temut. Era sincer şi cinstit. O singură acuzare de necinste nu i s’a adus. Şi în ţara rortiînească asta este foarte mult, — în ţara romînească, unde acuzarea de necinste, întemeiată sau nu, este pe buza tuturora, pentru a veşteji sau înmormânta un om. Ei bine! Connia lui Nicu Filipescu nu s’a putut aduce această acuzare şi aceasta îi este unul din meritele sale și îl făcea și temut — căcî toate acuzările ce se aduc oamenilor politiei este mai cu seamă ,pe tema cinstei personale. De aceasta a fost scutit Nicu Filipescu. • • • Acum izvorul acesta de energie — s’a stins. Prea mult s’a zbuciumat, ca să nu plătească aceste zbuciumări. II vor plânge amicii, amicii politici, adversarii se vor bucura că a scăpat de el — dar în istoria turbure a tarei, figura aceasta va rămîne, vie, veșnic neastîmpărată și mereu cu fulgerile mintei în mînă. CotoL MSB® Parlameiul austriac PARIS (stată suprimată de censulă). — Grupurile parlamentar® austriace au votat o rezoluție cerând convocarea Parlamentului și a cî:•negatiunilor. (Agiance Radio) ciţii terani ca ------------**------------ . Ceea ce le-ar trebui nemţilor este ca atît cei cari ne conduc cit şi publicul să ’şi piardă capul şi să dea astfel singuri cea mai mare lovitură apărărei naţionale. In acest, scop au venit cu aeroplanele asupra Capitalei şi porturilor; in acest scop spionajul nemţesc plăteşte unelte conştiente şi inconştiente cari povestesc pe la răspîntii tot eflul de năzbîtii spre a îngrozi pe slabii de înger. Se ştie că mai ales „Adevărul" nu s’a sfiit a arăta şi răspunderea celor ce conduc în ce priveşte stir■drea punicei prin unele fapte sau comunicate confuze, cum a fost,de pildă erî, cînd s’a spus în comunicat că trupele noastre au respins atavici inamice de la Buzăă pînă la Urau, în loc să spuie din valea Butuicul, căci profanii şi specioşii au dat Buzăă drept oraşul Buzăă!... Tocmai insă fiindcă noi ne-am "■ermis și ne permitem încă odată a cere cu toată rigoarea ca astfel de confuziuni să nu vie din partea celor cari conduc, apoi avem tot dreptul să spunem şi publicului şi mai ales unui anumit public, care şi-a cîştigat reputaţia şi porecla de „papugii a Bucureştilor“, să facă bine să renunţe cel puţin în momentele de faţă la obiceiurile de cafenea de a trăncăni toate stupidităţile din lume şi a colporta toate născocirile din gură in gură. In toate capitalele au fost şi vor fi papugii. Bucureştii să nu caute să le întreacă pe toate în această privinţă. Ori ce vin de la front sunt plini de curaj şi încredere, cei ce vin din ţară de asemenea. Toţi arată sârba faţă de anumiţi bucureşteni cari nu au altă ocupaţie decit să fabrice panică cu şoaptele lor misterioase şi cu aere de strategi şi de oameni grozav de informaţi. Cu cit o situaţie e mai serioasă, cu atita lumea trebue s’o întîmpine mai cu seriozitate. Sâ cerem guvernului să lucreze energic și cumpănit, dar să’l ajutăm să ’şi păstreze sîngele rece, păstrîndu-l pe al nostru. Sa o punem la locul lor pe fabricanţii de panică. ad. Rizfeda! Romfalei ITALIA României Bl U IBM! -----------. . . . . »« w ■ i ..• „Agenţia telegrafică italiană“ pri inepte următoarea notă oficioasă din Roma: ROMA, (fără dată). — îndată ce opinia publică italiană şi-a dat seama de intenţiile germanilor im*potriva Rotrojînieî, n’a întârziat o singură clipă să se rostească, într’un glas, susţînînd necesitatea de a se face toate sforţările pentru a se uşura naţia suroră. Cercurile politice cred că lsî această privinţă s’ar fi luat de surind o foarte importantă hotărâre de caracter militar, aşa în cît strigătul de alarmă porait din Roda ar fi avwrt răsunet în celelalte ţări ale înţelegerea. „? Hessaggere“ scrie: „Brasssilof, ce e drept, are datoria să alerge întru ajutorul României, dar şi toţi Aliaţii pot şi trebue să dea concursul cel mai est rotor asta armat arin Salonic şî pe acţiune repede şi energică, fără să mai ţie seamă de Grecia ai căreia loc prost a întrecut toate marginele răbdărei. ,Aliaţii sunt obligaţi să debarce numaide cît tocul trupe de întărire la Salonic, sau la Santi-Quararota, şi să nu zăbovească o singură clipă să intensifice marea ofensivă din Macedonia, căci grăbirea acestei acţiuni le va aduce românilor foloase însemn roate“. (A. T. I.). îrodea? sapraî*! ■-urnă la o in onoarea României PAULS 'dată suprimată de cenzură). - he/chi-Uria malin- urilor Sorbonel a vu rut/.e azi după amiază sub preşedinţia d-lui Lahovary, ministrul Romtniei is d. George Leygues fost ministru. Adunarea era numeroasă și din cel mai distinse. D. Dalimier, subsecretar de stat al ministerului deele-„?te. :i snulat intervenţia Rominiei in termenii urnători : „Franţa a aflat cu o bucurie adin■a noul concurs pe care i-l aduceaţi ■a cari luptă pentru libertatea. pp. poarelor. Ea nu se indoise niciodată la Romînia, Franţa ştia că nici ameninţările, nici propunerile ungurilor şi ale turcilor, asupritorii săi de veacuri, nu o vor tulbura. Ea ştia că după ce a rezistat la toate aceste încercări, fără să desnădăjduiască niciodată, Romînia nu va renunţa la liberarea populaţiilor sale asuprite. Ştia că armata romină era gata să facă toate jertfele pentru a realiza aspiraţiunile naţionale şi că nu va lăsa să treacă ceasul care va înfăptui Romînia mare. Dela Carso pînă la Alpii Transilvaniei, ca şi pe Somme, sîngele latin curge pentru o nobilă cauză şi pentru un ideal etern. Astfel războiul deslănţuit şi voit de iubitorii forţei, uneşte pe toţi cei cari au învăţat dreptul la izvoarele cele mai limpezi şi mai curate ”. Lahovary, primit cu aclamaţiuni de adunare, a răspuns: „Fructul prieteniei franco-române, fruct de veche şi lungă tradiţie, s'a transformat intr'o alianţă. „Vreau să salut acest eveniment rodnic şi să mă bucur cu dv. Nu-mi aparţine mie să vă explic lunga aşteptare pe care România a trebuit să şi-o impue şi pentru ce a aşteptat două ani de război, înainte de a-şi lua locul însemnat dinainte alăturea de nobilele naţiuni întrunite de pe acum, pentru săvirşirea aceluiaşi ideal’’. Oratorul vorbi în urmă de afinităţile intelectuale, artistice şi idealiste ale Franţei şi Romînieî şi insistă asupra necesităţei de a desvolta relaţiunile economice după războia şi a creia o colaborare din zi in zi mai strinsă, fără de care victoria nu poate să fie complectă Adunarea aplaudă apoi pe artiştii romini cari au dat concursul lor, printre cari d. de Max, poetul Victor Eftimiu. Vera Sergine, care recită, o operă a d-lui Jean Lahovary şi d-ra Miacri, care a interprtat poezii de ale d.-rei Elena Văcărescu. — (Agence „Radio), Eroii noştri Colonelul D. BALTAREŢU mort la 2 Sept. în Transilvania Ministerul lambros și opinia franceză PARIS, ÎS Septembrie. — Opinia franceză primește cu multă rezervă ministerul Lambros. D. Max sac, in ziarul „VEveniment” scrie: Puterile protectoare urmind un plan, conceput dinainte, nu e loc de a critica lunga lor răbdare. După narocari semne, a permis de a preshnti că cuvîntul decisiv, nu trebue at.șoptat încă mult timp. — (Agence „T’nfîio”). inii reînces războiul subcomn Piraţii In apele americane PARIS, (dată suprimată de centură). — Reluarea intensivă a războiuluî submarin a reînceput eri trimix’o serie neaşteptată de torpiări, agravată prin faptul că atacu- Ue submarinelor s’au produs în veinătatea coastelor americane de care submersibilul „U. 53“. Acest submarin sosise în ajun la Newport, dur o călătorie de 18 zile, sub pretexul de a duce un mesagiu d-lui Bernsohn, ambasadorul Germaniei în Statele Unite. Submarinul se reîntorsese după c șezuse cîteva ore în portul amercan. Imediat ce sosi în limita apeor teritoriale, submarinul se scufundă și cîteva ore după aceasta, o telegramă din Boston anunța că steamerul englez „Westpoint“ de 3806 de tone a fost torpilat la 180 de kilometri de New-York. Echipagiul a fost salvat de un torpilor american. Apoi semnalul de perzanie informa că paquebotul „Stephano“ de 2500 tone, venind de la Terra-Nova, fusese torpilat în largul portului New-York. O sută de pasageri americani se găseau pe bord. Printre ei doi chirurgi și patru infirmieri voluntari. Torpiloarele americane sosite să dea ajutor, izbutiră să-i scape. Pasagerii au declarat că fuseseră torpilaţi de submersibilul „U. 61“, ceea ce dovedea prezenţa altor submersibile. In spre seară, o nouă telegramă aminta că in vecinătatea apelor americane , alte torpilări, printre care vasul olandez „Blochmerdijk“ și valorul norvegian „Christian Handlin“, vase neutra. Emoţia e considerabil în America. Preşedintele Wilson a convocat imediat consiliul de miniştri. O anchetă serioasă va fi ordonată. La bursa din New-York valorile au scăzut de 5 pînă la 10 puncte şi cursul bumbacului a scăzut brusc de la 19 la 29 de pucte. Cercurile politice americane au teama că prezenţa flotei submarine germane în apele teritoriale americane să nu ridice chestiuni delicate în privinţa neutralităţei. Ele cred că ea poate provoca o tensiune extremă intre America şi Germania. D. Wilson doreşte să ştie dacă printre victime se găsesc americani şi dacă vasele scufundate au fost înştiinţate prealabil. Armatorii americani au ordonat să se suspende plecarea vaselor. ’Aurele protestează cu mare encr. Ifiir. ?Harul „New-York Herald“ declară că operaţiunile submarinelor nu pot să fie tolerate. ..New York Times scrie: „Continuarea cestor operaţiuni e cel mai bun mijloc pentru a exaspera America şi a o încuraja ca să dea tot sprijinul aliaţilor”. E cert că guvernul şi interesele americane sunt direct atacate de atitudinea Germaniei. Limbagiul ziarelor americane şi indignarea provocată desmint speranţele cancelarului. Sir Cecil Spring Rice, ambasadorul Marea Britanii, a declarat d-lul Lansing, secretar de stat al afacerilor străine, că după punctul de vedere englez, submarinul U. 53 ar trebui să fie internat pînă la sîîrșitul războiului. Comandantul submersibilului a informat pe amiralul Xuight că călătoria sa avea ca scop de a înmîna documente oficiale contelui Bernsdorf, care a declarat cu toate acestea că nu a fost prevenit de ioc de sosirea submersibilului. Samarinul U. 53 era acompaniat de unul sau două alte rasa de războiu de acelaş tip, dintre care imul numit U. 61. Se spune de asemenea că submarinele germane au fost însoţite de un submarin de comerţ tip „Deutschland“, care te aproviziona cu merinde şi muniţii şi asigura schimbarea echipagiului. Opinia generală cu toate acestea, e că submarinele germane au o bază fie în insulele Amic, fie pe coastele americane. Căpitanul vaporului „Strasdea“ a afirmă că vasul său a fost torpilat, fără nici o înştiinţare . După o telegramă din Washigton, cabinetul s’a întrunit sub preşedinţia d-luî Wilson pentru a examina chestiunea campaniei submarine în apele americane. Preşedintele a făcut declaraţia publică următoare : ,E bine înţeles că guvernul se va desluşi mai întîi asupra tuturor faptelor, pentru ca să nu fie cea ma mică eroare, dar ţara poate fi abgujată că guvernul german va fi constrîns să îndeplinească cu totul făgăduiala pe care a făcut-o guvernului Statelor Unite, dar n’am dreptul să beţiese graba sa pentru ei-si ţine angajamentul". Această declaraţie a fost semna- Uî de preşedinte si dată presei tocmai înaintea sosirea contelui Bernsorff care venea ca să aibă o întrevedere cu dînsul. (Agence Radio). Citit! în pag. 1!-a Stins tis !»flisară » Umfiriel