Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-01 / nr. 10620

~Y I Anul al XXIX-lea Mo. 10620 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANtJ PUBLICI­TATEA CONCEDATA EXCLUSIV agentiei de Publicitate (PAROL SCHULDER A Comp. Str. KArageorgevici, No. 9 EL L—t­elefon 9/4 (BIROURILE ZIARULUI I Mo. 11, București Strada Sărindar No. 11 !E L! ------- -■•T-r.--——T-gBtt. gT.-nr . Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi !) # !S­ă răni Exemplarul & limbata 1©sfomtorie 1916 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premii: an ......... .»••• Lei t» lan! •#•••• «*•••*• 9» la un a­n Pentru străinătate coltiA este indoit TELEFON: / Capitala . . . . • No. 1410 ...................... 34/73 Provincia . . . . . 14/99 Străinătatea .... 12/40 /19 Nicolae Filipescu Romînia mare nu va fi avut mul­ţumirea să salute în ceasul izbîn­­zeî definitive pe unul din cei ma de seamă creatori ai ei. Nicolae Fili­pescu a Plecat dintre noi! Singura fericire pe care a muiat-o în lacrimi a fost aceea de a fi văzut drapelele noastre glorioase fîlfîind­ peste Carpaţi. In momentele acestea de supre­me încercări pentru neamul romî­­nesc, dispariţia lui Nicolae Filipescu nu va cerni numai adîncul suflete­lor româneşti dar le va uni sperăm, meu mult ca ori-cînd, în grija de a cimenta la un loc tot ce e capaci­tate si energie în această tară. — Dă-ne, Sire ,unirea sacră! iată care a fost strigătul lui înainte de mobilizare. Cu atît mai stint răsună apelul acesta după moartea marelui ro­b­in. Am fost adesea în cimpurî opuse, dar ceea ce am iubit si admirat in­totdeauna la acest bărbat a fost cred­ința si energia lui în luptă. De doi ani si mai bine, din mo­mentul izbucnireî războiului mon­dial, l’am apropiat si mai mult si am putut măsura patriotismul si puterea sa de acţiune. Nu a avut ceas de odihnă si nu’l va avea nici în mormînt pînă nu va şti că ţara Si neamul­ui si-au făcut întreaga datorie, asigu­rind o Romînie mare. Nicolae Filipescu s'a dus. Toţi acei cari erau în jurul lui au­ însutit sarcina de a ţine strînsă, in jura icoanei sfinte a patriei, comunitatei de cugetare şi ideal, care i-a legat de el în anii cei mai grei din istoria Romînieî. Strîngeţi-vă rândurile în juru mormînturi­ lui şi juraţi că nu vă veţi despărţi pînă ce Romînia ui­mit­oare nu va asigura liniştea som­nului lui de veci! „Adevărul“ Moartea lui Nicolae Filipescu ATACURI INAMICE RESPINSE SINGEROS Războiwl nostru Mapele Caartier General COMUNXUAT Ho. 47 30 SepL. £13 Gcft­­ 1916 orei® 7 dimineața FRONTUL DE NORD 3! NORD-WIST.­­In valea superioară a Uzu*«ui (la Vrîst de graniță) s’a respins un atac al Inamicului. • Cavaleria noastră a respins în pasul Maghele$ (Magyros) la vest de Mitisz sease atacuri ale infanteriei Inamice. . Li­vana Crasna (Itatea Buzăului) s’a respins sîngeros un atac as inamicu­­l care a fost silit să sa retragă. ,. . . La tratorea linele. La Susaîu (vest Predeal) si Predeal inamicus a fost respins şi s’a retras la Yemes. La ^iavutia acţiuni de patrnie. La livneni aeţiuni de artiieriet , _ . La apus deCîlneui s’a respins un atac de noapte al mamieui­as. La «lin şi Orşova acţiuni de artilerie. 4 tt * FRONTIUL »E — Foc de artilerie şi împuşcături de in­fanterie in tot lungul Dunărei. In IDobrogea linişte. Acte de eroism ££ Cite­va ordine de si­t— „Monitorul Oficial“ începe astăzi I publicarea ordinelor de zi prin cari­­ se aduc la cunoştinţă acte de ero-* ism de-ale ostaşilor noştri. Iată acele ordine de zi, cari în­cep de la No. 3, ordinul No. 1 şi 2 lipsind: în alt ordin de zî Ho. 3 Din 27 Septembrie 1916 In zilele de 5 şi 6 Septembrie 1916, în luptele ce au avut loc la Cocardiea, s’au distins, prin bravu­­ra si curajul lor, maiorul Romano Alexandru şi locotenentul Penei­a Constantin, ambii din batalionul 7 vinători. Ei au condus trupa în luptă, au dat personal exemplu de dispreţul mor­ţei şi au căzut amîndoî ca nişte bravi în fruntea unităţilor lor. Dat astăzi la marele cartier ge­neral, 27 Septembrie 1916, înalt ordin de zi No. 4 Din 27 Septembrie 1916 In ziua de 6 Septembrie a. c., în luptele de pe dealul Dichilitas, s’a distins, prin eroismul său, subloco­tenentul Stavrache Sterie, care co­manda o secţie de mitraliere din regimentul 7 vinători. In cursul ’luptei defectindurse piesele şi nemţii puţind fi întrebu­inţate­, ofiţerul mind o armă, s’a re­pezit, cu soldaţii civi­i deservecui a­­ceste piese, pe linia de trăgători antrenind prin exemplul său perso­nal întreaga linie, reuşind astfel a respinge pe inamic din tranşee, o­­cupîndu-le. Ofiţerul a murit ca un brav în fruntea soldaţilor săi. Dat astăzi la marele cartier ge­neral, 27 Septembrie 1916. Din 28 Septembrie 1916 Maiorii: Curiţă Ion şi Aleman Nicolae, din regimentul 1 Mehedinţi, No. 17 „Ştirbey-Vodăi", au condus cu multă bravură unităţile lor în lup­tele din ziua de 19 August 1916, de pe dealul Alion. Dat astăzi la marele cartier ge­neral, 28 Septembrie 1916. Inuit ordin de zi No. 7 Din 28 Septembrie 1916 In lupta de pe malul Metereze, sublocotenenţii Munteanu­ Radu, Stuparu Dumitru si Bazavan Barbu, din regimentul 57 at antene, s’a fi distins prin executarea ordinelor de luptă date de şefii ierarhici şi prin curajul ce au arătat, fiind în capul plotoanelor lor, servind ca exemplu şi stim­idînd trupa ce conduceau, contribuind astfel la ocuparea şi menţinerea poziţiunei ocupate. Dat astăzi la marele cartier ge­neral, 28 Septembrie 1916. # Toate aceste ordine de zi sunt semnate de regele Ferdinand, şi de subşefu­l statului major. ilssiaa­m pasa» O moarte tragică! Tragică prin omul care-l răpune şi care era spe­ranţa partidului său. Tragică prin vremurile în cari se întâmplă, vre­muri însăşi ele tragice. Nicu Fili­pescu, care a luptat pentru înfăp­tuirea idealului naţional, moare înainte ca el să se fi înfăptuit, moa­re cu regretul că n’a văzut cu ochii ziua cea mare, moare In nişte timpuri turburi dudi, greşelile u­­nora te fac să te temi de sfârşitul luptei. Nicu Filipescu moare cu bleste­mul pe buze. c­a o Fire ciudată ! El n’ia fost nici o­­dată mulţumit şi nici odată fericit, nici totdeauna a fost în luptă, în lupta contra lucrurilor organizaue şi înfăpuite tocmai de el. A creiat ati­ţia­­şefi şi tot el i-a dat jos. Căci dacă era sufletul partidului conser­vator şi fără de el nimic nu se fă­cea,­­ omul acesta a fugit de şefie, o dădea altora, se vedea trădat în simţimintele­­şi credinţele lui, în­cepea lupta şi nu o isprăvea decit prin zdrobirea adversarului, cînd reîncepea lupta. Numai la nevoe, a primit şefia partidului conservator şi nu i-a fost d­at să o detie mult timp, căci moartea crudă şi care a sosit fără vreme, a închis ochii pentru totdea­una, celui ce n’a avut linişte cit a trăit. C Ε o Fire de luptător, Nicu Filipescu n’a fost totdeauna drept — dar a fost totdeauna sincer. Cîr­d te lo­vea, lovea cu credinţa că are drep­tatea şi sinceritatea lui, îl făcea de temut. Era sincer şi cinstit. O s­ingură acuzare de necinste nu i s’a adus. Şi în ţara rortiînească asta este foarte mult, — în ţara romî­nească, unde acuzarea de necinste, întemeiată sau nu, este pe buza tuturora, pentru a veşteji sau în­mormânta un om. Ei bine! Connia lui Nicu Filipescu nu s’a putut a­­duce această acuzare şi aceasta îi este unul din meritele sale și îl făcea și temut — căcî toate acu­zările ce se aduc oamenilor poli­tiei este mai cu seamă ,pe tema cinstei personale. De aceasta a fost scutit Nicu Filipescu. • • • Acum izvorul acesta de energie — s’a stins. Prea mult s’a zbuciu­mat, ca să nu plătească aceste zbuciumări. II vor plânge amicii, a­­micii politici, adversarii se vor bu­cura că a scăpat de el — dar în is­toria turbure a tarei, figura aceas­ta va rămîne, vie, veșnic neastîm­­­părată și mereu cu fulgerile mintei în mînă. CotoL MSB® Parlameiul austriac PARIS (stată suprimată de censu­­lă). — Grupurile parlamentar® aus­­triace au votat o rezoluție cerând convocarea Parlam­entului și a cî:­­•negatiunilor. (Agiance Radio) c­iţii te­rani ca ------------**------------ . Ceea ce le-ar trebui nemţilor este ca atît cei cari ne conduc cit şi pu­blicul să ’şi piardă capul şi să dea astfel singuri cea mai mare lovitură apărărei naţionale. In acest, scop au venit cu aeropla­nele asupra Capitalei şi porturilor; in acest scop spionajul nemţesc plă­teşte unelte conştiente şi inconşti­ente cari povestesc pe la răspîntii tot eflul de năzbîtii spre a îngrozi pe slabii de înger. Se ştie că mai ales „Adevărul" nu s’a sfiit a arăta şi răspunderea celor ce conduc în ce priveşte stir­­■drea punicei prin unele fapte sau comunicate confuze, cum a fost,de pildă erî, cînd s’a spus în comunicat că trupele noastre au respins ata­vici inamice de­ la Buzăă pînă la Urau, în loc să spuie din valea Bu­tuicul, căci profanii şi specioşii au dat Buzăă drept oraşul Buzăă!... Tocmai insă fiindcă noi ne-am "■ermis și ne permitem încă odată a cere cu toată rigoarea ca astfel de confuziuni să nu vie din partea celor cari conduc, apoi avem tot dreptul să spunem şi publicului şi mai ales unui anumit public, care şi-a cîştigat reputaţia şi porecla de „papugii a Bucureştilor“, să facă bine să renunţe cel puţin în momen­tele de faţă la obiceiurile de cafenea de a trăncăni toate stupidităţile din lume şi a colporta toate născocirile din gură in gură. In toate capitalele au fost şi vor fi papugii. Bucureştii să nu caute să le întreacă pe toate în această privinţă. Ori ce vin de la front sunt plini de curaj şi încredere, cei ce vin din ţară de­ asemenea. Toţi arată sâr­ba faţă de anumiţi bucureşteni cari nu au altă ocupaţie de­cit să fabrice panică cu şoaptele lor misterioase şi cu aere de strategi şi de oameni grozav de informaţi. Cu cit o situaţie e mai serioasă, cu atita lumea trebue s’o întîmpine mai cu seriozitate. Sâ cerem guvernului să lucreze energic și cumpănit, dar să’l ajutăm să ’şi păstreze sîngele rece, păstrîn­­du-l pe al nostru. Sa o punem la locul lor pe fa­bricanţii de panică. ad. Rizfed­a! Romfalei ITALIA României Bl U IBM! -----------­. . . . . »« w ■ i ..• „Agenţia telegrafică italiană“ pri inepte următoarea notă oficioasă din Roma: ROMA, (fără dată). — îndată ce opinia publică italiană­ şi-a dat seama de intenţiile germani­lor im*­potriva Rotrojînieî, n’a în­târziat o singură clipă să se rostească, într’un glas, susţînînd necesitatea de a se face toate sforţările pentru a se uşura naţia suroră. Cercurile politice cred că lsî această privinţă s’ar fi luat de surind o foarte importantă hotărâre de caracter militar, aşa în cît strigătul de alarmă porai­­t din Roda ar fi a­­vwrt răsunet în celelalte ţări ale înţelegerea. „? Hessaggere“ scrie: „Brasssilof, ce e drept, a­­re datoria să alerge întru ajutor­ul României, dar şi toţi Aliaţii pot şi trebue să dea concursul cel mai es­t rotor asta armat arin Salonic şî pe acţiune repede şi energi­că, fără să mai ţie seamă de Grecia ai căreia loc prost a întrecut toate mar­ginele răbdărei. ,Aliaţii sunt obligaţi să debarce numai­de cît tocul trupe de întărire la Salonic, sau la Santi-Qua­­rarota, şi să nu zăbovească o singură clipă să intensi­fice m­area ofensivă din Macedonia, căci grăbirea acestei acţiuni le va aduce românilor foloase însemn roate“. (A. T. I.). îrodea? sapraî*! ■-urnă la o in onoarea României PAULS 'dată suprimată de cen­zură). - he/chi-Ur­ia malin-­ urilor Sorbonel a vu rut­­/.e azi dup­ă amia­ză sub preşedinţia d-lui Lahovary, mi­nistrul Romtniei is d. George Leygues fost ministru. Adunarea era nume­roasă și din cel mai distinse. D. Dalimier, subsecretar de stat al ministerului de­­­ele-„?te. :i sn­ulat intervenţia Rominiei in termenii ur­nă­tori : „Franţa a aflat cu o bucurie adin­­■a noul concurs pe care i-l aduceaţi ■a cari luptă pentru libertatea. pp. poarelor. Ea nu se indoise niciodată la Romînia, Franţa ştia că nici a­­meninţările, nici propunerile ungu­rilor şi ale turcilor, asupritorii săi de veacuri, nu o vor tulbura. Ea ştia că după ce a rezistat la toate aceste încercări, fără să desnădăjduiască niciodată, Romînia nu va renunţa la liberarea populaţiilor sale asupri­te. Ştia că armata romină era gata să facă toate jertfele pentru a realiza aspiraţiunile naţionale şi că nu va lăsa să treacă ceasul care va înfăp­tui Romînia mare. Dela Carso pînă la Alpii Transil­vaniei, ca şi pe Somme, sîngele latin curge pentru o nobilă cauză şi pen­tru un ideal etern. Astfel războiul deslănţuit şi voit de iubitorii forţei, uneşte pe toţi cei cari au­ învăţat dreptul la izvoarele cele mai limpezi şi mai curate ”. Lahovary, primit cu aclama­­ţiuni de adunare, a răspuns: „Fruc­tul prieteniei franco-rom­âne, fruct de veche şi lungă tradiţie, s'a transfor­mat intr'o alianţă. „Vreau să salut acest eveniment rodnic şi să mă bucur cu dv. Nu-mi aparţine mie să vă explic lunga aş­­teptare pe care România a trebuit să şi-o impue şi pentru ce a aşteptat două ani de război, înainte de a-şi lua locul însemnat dinainte alăturea de nobilele naţiuni întrunite de pe acum, pentru săvirşirea aceluiaşi ideal’’. Oratorul vorbi în urmă de afinită­ţile intelectuale, artistice şi idealiste ale Franţei şi Romînieî şi insistă a­­supra necesităţei de a desvolta rela­­ţiunile economice după războia şi a creia o colaborare din zi in zi mai strinsă, fără de care victoria nu poa­te să fie complectă Adunarea aplaudă apoi pe artiştii romini cari au dat concursul lor, printre cari d. de Max, poetul Victor Eftimiu. Vera Sergine, care recită, o operă a d-lui Jean Lahovary şi d-ra Mi­acri, care a interprtat poezii de ale d.-rei Elena Văcărescu. — (Agence „Radio), Eroii noştri Colonelul D. BALTAREŢU mort la 2 Sept. în Transilvania Ministerul lambros și opinia franceză PARIS, ÎS Septembrie. — Opinia franceză primește cu multă rezervă ministerul Lambros. D. Max sac, in ziarul­ „VEveniment” scrie: Puterile protectoare urmind un plan, conceput dinainte, nu e­ loc de a critica lunga lor răbdare. După na­roc­ari­­ sem­ne, a permis de a preshnti că cuvîntul decisiv, nu trebue at.șoptat încă mult timp. — (Agence „T’nfîio”). inii reîn­ces războiul sub­comn Piraţii In apele americane PARIS, (dată suprimată de cen­tură). — Reluarea intensivă a răz­­boiuluî submarin a reînceput eri trimix’o serie neaşteptată de torpi­­ări, agravată prin faptul că atacu- Ue submarinelor s’au produs în ve­­inătatea coastelor americane de ca­re submersibilul „U. 53“. Acest sub­marin sosise în ajun la Newport, du­­r o călătorie de 18 zile, sub pretex­­ul de a duce un mesagiu d-lui Berns­­ohn­, ambasadorul Germaniei în S­tatele Unite. Submarinul se reîntorsese după c șezuse cîteva ore în portul ame­­rcan. Imediat ce sosi în limita ape­­or teritoriale, submarinul se scu­fundă și cîteva ore după aceasta, o telegramă din Boston anunța că steamerul englez „Westpoint“ de 3806 de tone a fost torpilat la 180 de kilometri de New-York. Echipagiul a fost salvat de un torpilor ameri­can. Apoi semnalul de perzanie in­forma că paquebotul „Stephano“ de 2­500 tone, venind de la Terra-Nova, fusese torpilat în largul portului New-York. O sută de pasageri ame­ricani se găseau pe bord. Printre ei doi chirurgi și patru infirmieri vo­luntari. Torpiloarele americane so­site să dea ajutor, izbutiră să-i sca­pe. Pasagerii au declarat că fuseseră torpilaţi de submersibilul „U. 61“, ceea ce dovedea prezenţa altor sub­mersibile. In spre seară, o nouă telegramă a­­minta că in vecinătatea apelor ame­ricane , alte torpilări, printre care vasul olandez „Blochmerdijk“ și va­lorul norvegian „Christian Hand­­­lin“, vase neutra. Emoţia e considerabil în America. Preşedintele Wilson a convocat ime­diat consiliul de miniştri. O anchetă serioasă va fi ordonată. La­ bursa din New-York valorile au scăzut de 5 pînă la 10 puncte şi cursul bumbacului a scăzut brusc de la 19 la 29 de pucte. Cercurile politice americane au teama că prezenţa flotei submarine germane în apele teritoriale ameri­cane să­ nu ridice chestiuni delicate în privinţa neutralităţei. Ele cred că ea poate provoca o tensiune extremă intre America şi Germania. D. Wil­son doreşte să ştie dacă printre vic­time se găsesc americani şi dacă va­sele scufundate au fost înştiinţate prealabil. Armatorii americani au ordonat să se suspende plecarea va­selor. ’­Aurele protestează cu mare encr. Ifiir. ?Harul „New-York Herald“ de­clară că operaţiunile submarinelor nu­ pot să fie tolerate. ..New­ York Times­ scrie: „Conti­nuarea cestor operaţiuni e cel mai bun mijloc pentru a exaspera Ame­rica şi a o încuraja ca să dea tot sprijinul aliaţilor”. E cert că guvernul şi interesele am­­ericane sunt direct atacate de ati­tudinea­­ Germaniei. Limbagiul zia­relor americane şi indignarea pro­vocată desmint speranţele cancela­rului. Sir Cecil Spring Rice, ambasado­rul Marea Britanii, a declarat d-lul Lansing, secretar de stat al afaceri­lor străine, că după punctul de ve­dere englez, submarinul U. 53 ar tre­bui să fie internat pînă la sîîrșitul războiului. Comandantul submersibi­lului a informat pe amiralul Xuight că călătoria sa avea ca scop de a­ înm­îna documente oficiale contelui Bernsdorf, care a declarat cu toate acestea că nu a fost prevenit de ioc de sosirea submersibilului. Sam­arinul U. 53 era acompaniat de unul sau două alte rasa de răz­­boiu de acelaş tip, dintre care imul numit U. 61. Se spune de asemenea că submarinele germane au fost în­­soţite de un submarin de comerţ tip „Deutschland“, care te aproviziona cu merinde şi muniţii şi asigura schimbarea echipagiului. Opinia generală cu toate acestea, e că submarinele germane au o bază fie în insulele Ami­c, fie pe coastele americane. Căpitanul vaporului „Strasdea“ a­ a­firmă că vasul său a fost torpilat, fără nici o înştiinţare . După o telegramă din Washigton, cabinetul s’a întrunit sub preşedin­ţia d-luî Wilson pentru a examina chestiunea campaniei submarine în apele americane. Preşedintele a fă­cut declaraţia publică următoare : ,E bine înţeles că guvernul se va desluşi mai întîi asupra tuturor faptelor, pentru ca să nu fie cea ma mică eroare, dar ţara poate fi ab­­gujată că guvernul german va fi constrîns să îndeplinească cu to­tul făgădu­iala pe care a făcut-o gu­vernului Statelor Unite, dar n’am dreptul să beţiese graba sa pentru ei-si ţine angajamentul". Această declaraţie a fost semna- Uî de preşedinte si dată presei toc­mai înaintea sosirea contelui Berns­­orff care venea ca să aibă o între­vedere cu dînsul. (Agence Radio). Citit! în pag. 1!-a Stins tis !»f­lisară » Umfiriel

Next