Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-28 / nr. 10647

Anul a! XXIX-lea No. 10647 FONDATOR V. BELDIMANU publicităţi a concedata EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. 6th Karefeeorgeyici, No. 9 EL k—Telefee 9/9 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 Abonamente cu premii* taie luni­l­e e • e o • e * • Lei 18—■ ,, «.sp­rentru strain State praful este îndoit, _ * TELIFOWI Capitala ..... No. 1410 ^ » ,, 34/73 Provincia ■ „ 14/95 Străinătatea . . . „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice dela corespondenţii săi Ofensiva în Dobrogea continuă cu succes, Hîrsova reocupată, de către trupele noastre S^llisifiîcci ■ tEu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul Említésen In toate notele găsite la ofiţerii germani morţi sau prizonieri, se găseşte acelaşi refren ,Infanteria romînă atacă in chip sălbatec". Războiul în sine este sălbatec Sălbatece sînt noile metode ger­mane, de a bombarda cu aeroplane st Zeppeline, oraşe deschise şi ast­fel­ a ucide necombatanţi, bătrînî, femei, copii. Sălbateci au fost ger­manii în Belgia, în Serbia unde au măcelărit prizonieri şi oameni ino­fensivi. Sălbatecii — ultra sălbateci cînd, în neputinţa lor de a învinge, şi-a răzbunat pe operele de artă pe care le-a moştenit Franţa şi Belgia, de la strămoşi, opere de artă, care făceau gloria omenirei şi care erau păstrate cu sfinţenie ca nişte re­­licve. • •• Şi ei se plîng că Românul este sălbatec la lupta cu baioneta! In ce constă această sălbătecie? Fiindcă este iresistibil, fiindcă e m­ai impe­tuos, decit băutorii de bere de Ba­varia sau de Hessa? Sălbătecia ro­­mînului, este îndrăzneală, lipsa de orice frică. Dar sălbatecii aceștia merg cu pieptul deschis, cad cu su­tele, dar cei cari rămîn sînt irezis­tibili, doboară totul, nimic nu li se poate împotrivi. Cu ne­drept dar sînt numiţi sălbateci. Săl­bateci ar fi dacă ar mutila pe răniţi, dacă ar măcelări pe cei făcuţi ino­fensivi, dacă le-ar scoate ochii, cum fac bulgarii, dar această acuzare nu li se aduce vitejilor noştri, ci aceia că germanii nu le pot rezis­ta, că atunci cînd vin la baionetă, răstoarnă totul înaintea lor şi vai! de aceia care li se împotrivesc. • •• Şi de ce oare românul n’ar fi ast­fel? Ce caută germanii în Romî­­nia? Noi nu avem nimic cu dînşiî. Avem de revendicat Ardealul şi cu ungurii avem să ne răfuim. In loc de unguri, găsim pe germani, cari vor să ne sugrume, cari vor să nă­vălească la noi. Sălbateci,, noi, cari ne apărăm tara contra acestor lif­te? Sălbateci noi, cari ne apărăm ca eroii în strîmtorile Carpatilor și facem din ele morminte pentru nă­vălitori ? Sălbateci noi, care acum deocamdată ne apărăm libertatea, fi­inţa noastră ca stat, ne apă­răm Neamul nostru ameninţat din toate părţile? Chiar de am fi săl­bateci, în adevăratul înţeles al cu­­vîntului, epitetul acesta ne-ar face onoare, căci ne apărăm ţara, şi sălbatec nu este acela­­care, face nept de oţel la hotarele tatei ca să iu fie cotropită de duşmani! • 9« Dacă-i vorba de sălbătecie, ea se aplică cu prisosinţă Germaniei. Ea vrea cucerirea lumii, prin foc si sabie, ea a ridicat spada, ea a provocat cel mai sîngeros războin­. ;ea a întrebuinţat­ totul ca să .Imngin­­ga, totul ce este permis şi ce nu e­­ste permis ; ea a sălbatecii pînă şi războiul, care este prin el însuşi o sălbătecie; ea a pierdut dreptul de a se numi popor civilizat, a făcut ca numele de german să fie o oroare şi o ruşine pentru lumea civilizată. Şi germanii să pronunţe cuvîntul de sălbatec, la adresa unui popor blind ş­i muncitor, care îşi cere dreptul la traiul deplin şi la întru­nirea tuturor fraţilor în acelaş stat; la adresa unui popor ospitalier, ca­re a primit "în sinul ‘lui pe, nemţi ca pe fraţi; la adresa unu’.".popor care se făcuse­­robul Germaniei căci de fapt îl cucerise economiceşte. Nu, nu. cuvîntul sălbatec,;n.a ni st aplică nouă, în sensul adevărat al cuvîntului şi desigur ca ofiţerii ger­mani, cari au­ simţit' tăişul '■baione­tei romíné — an­ • voţt să'­ spună alt­ceva, şi­ acel altceva, — această sălbătecie în ginduri nemţesc nu-i decit furia, impețtozitatea irezisti­bilă a soldatului­ român. Asta dă! Și e-o mincioie ,pentru noi! Const. Mille Războiul nostru Marele Quartier General COMUNICAT No. 7* 27 Oct. (9) Noemb. 1916 orele 7 dlm, FRONTUL DIS NORD $i NORDVEST.­­ In valea Trotuşului inamicul a atacat în direcţia muntelui Muncelul ,7 kilometri nord Goioasa, dar a fost respins. In valea superioară a Asăuluî, trupele noastre au abătut un ae­roplan tip Hindenborg ; s’au luat prizonieri pilotul si observatorul. La Tabla­ Bugii, Braftocea, Predelus si valea Prahovei lupte in curs. In regiunea DragosSaveior s’a respins un atac Inamic. Pe stînga Oltului lupta continuă la sud de Titesti-Racovita. • Pe restul frontului nimic nou. ♦ FRONTUL DE SUD: Inamicul a desfășurat o mare activitate de artilerie in tot lungul Dunărei. In Dobrogea, Hirsova a fost reocupată de noi, cu ajutorul escadrei de Dunăre. înainte de a se retrage inamicul a dat foc ora­șului precum a dat foc­ui satului Topai. POLONEZII DIN GERMANIA contra împărţirei Poloniei — PLlNGERI FORMULATE IN REICHSTAG — LYON, 27 Octombrie. — (Radio»te­­legr.) — Presa elveţiană dă urmă­toarele amănunte despre plîngerile formulate în Reichstag în cursul dezbaterilor recente asupra cenzu­­rei, de către grupul polonez contra regimului de tiranie ce apasă asupra ţărei lor şi contra proectelor germa­ne privitoare la autonomia polonă. Deputatul Ladislas Seyda, vice­preşedintele cercului polonez, pune in evidenţă in discursul său, că dacă germanii din Germania se pling de cenzură, presa poloneză este supu­să unor vexaţiuni cu mult mai ri­guroase încă. Ziarul ceh, de exem­plu, a fost cu totul suprimat Este chiar interzis presei din Prusia po­lonă de a reproduce extrasele din unele ziare germane, în chestia per­secuţiilor a căror victime sunt po­lonă. Li se interzice de a încuraja pe părinţi ca să-şi înveţe copiii a citi şi scrie in limba polonă , dar mai ales în chestiunile privitoare la re­gatul Poloniei (Polonia rusă) felul de a proceda al cenzurei este carac­teristic. Nu de mult ziarele au a­­nunţat inaugurarea semestrului de iarnă a Universităţea din Varşovia. Unul din aceste ziare a redat şi dis­cursul rostit cu acest prilej de ca­nonicul Szlogowsky, dar cenzura a tăiat următoarele rinduri: „Dreptul la ştiinţa maternă, la limba mater­nă, este dreptul nostru cel mai stint, nici­odată uitat, de care nimeni nu ne va putea despoia“. Ori de cite ori­ în Polonia germană Se caută a se atinge chestiunea viitorului popu­­•l«Aiî * se cp uite. Wu e Îngăduit ca să se uzeze de expre­­siunea „regatul polonez“ şi adeseori chiar cuvîntul „Polonia“ este pro­hibit. Este totuşi în afară de orice îndoială că polonii din imperiul ger­man fac parte integrală din ansam­blul naţiune! poloneze şi în incinta acestui parlament înainte şi in de­cursul războiului, noi in diferite re­prize am exprimat sentimentul uni­tăţii naţionale al tuturor polonilor. Dacă acum se spune adeseori că im­periile centrale îşi propun să rezol­­ve chestiunea poloneză, nu este to­­tuşi posibil să se nege că şi noi cu titlul de fracţiune a naţiunei polo­ne n'am fi vitalmente interesaţi a şti în ce mod va fi efectuată această soluţiune. ( Aplauze vii pe bănciie polonilor). Nu se poate chema la re­­zolvarea chestiune! polone numai o fracţiune a naţiunei fără a ţine cont în acelaş timp de altă frac­ţiune ca şi cind pentru ea chestiu­nea polonă nici n’ar exista”. Acest discurs relevă ce primire ar fi făcut polonii din Posnania mă­­surei recente ce consacră îmbucă­­tăţirea Poloniei CINE VA FI REGELE POLONIEI PARIS, 27 Octombrie.­­ Se a­­nunnţă în cercurile diplomatice din Roma că împăratul Germaniei şi al Austriei sunt înţeleşi pentru a numi pe prinţul Leopold al Bava­­­riei ca rege al Poloniei. Baronul Burian a declarat dele­gaţiilor notabililor polonezi că au­tonomia Poloniei nu va începe de­cit după războiui. Polonia va trebui să-şî lege politica ei de aceia a Pu­terilor Centrale. (Ag. Radio) — 1 A ' DECLARATIA GERMANA IN CHESTIA POLONIEI IN FIASCO ROMA, 23 Octombrie. — Din Gene­­va ’ „Le Journal" vorbind d­e decla­raţia Germaniei in chestia Poloniei, scrie: Germania și-a pregătit un un fiasco enorm trezind că, prin apa­­fpfjfrt îsS *»t» f rc;r.j*«la sentimentele polonezilor și va smul­ge simpatiile neutrilor tocmai in momentul cînd austriecii orînduesc ca limba germană să fie singura limbă oficială in Boemia şi cînd prin urmare cehii, slovacii, rutenii şi po­lonezii se găsesc desmoşteniţî de drepturile lor in Austria. Si în aces­te condiţiunî Germania voeşte să a­­fişeze, printr'un act senzaţional, res­­pectul său faţă de naţiunile slave. • (A. T. I.) **­ Eroii n­oștri Căpitanul VINTILA GEORGESCU din reg. 68 Infanterie căzut pe cîminil de onoare la 6 Sep­tembrie. —————————————­—————————mmmi Izvorul credintei După patruzeci de ani de verti­ginoasă îmbogăţire materială, dar n­u şi sufletească, a unei pături des­tul de subţiri, care a contractat de­prinderea unui traifi prea comod şi prea lipsit de obligaţiuni morale, ţara şi neamul românesc s’au po­menit în vârtejul unei conflagra­­ţiuni internaţionale de pro­porţiuni necunoscute pînă azi lumei europe­ne. O asemenea zguduire generală nu se putea să nu zdruncine şi e­­chilibrul nostru social. Privind "Cu­ curaj adevărul în fa­ţă, se cuvine să mărturisim în a­­ceste zile grele, dar cu atît mai scumpe istoriei naţionale a Româ­niei, că tocmai la cele două extre­mităţi ale edificiului naţional, în clasa­ diriguitoare şi în clasa cea numeroasă a celor conduşi şi nici­odată consultaţi, simţul naţional a trezit obligaţiunile şi răspunderile. Lumea politică şi intelectuală, în marea ei majoritate» sus»-ţărănimea, jos, au­ înţeles, raţional şi instinctiv, cari sunt poruncile aspre ale vre­me! prin care trecem. La mijloc, în clasa celor mai avuţi şi mai ales a celor mai proaspăt înavuţiţi, acolo s’a încuibat neutralitatea de simţire şi de cugetare, aceea care în mo­mentele acestea de grele încercări» crede că ar putea trece pustiul ini­­mei şi al sufletului drept filosofie politico-socialii și drept prevedere diplomatică și militară !... a* 0 ) Acei cari a® avut prilejul să stea de vorbă cu cei răniţi,,­an­ţi, de pe front, sau ca pe nori în măsură de a cunoaşte şi situa­ţiunea strategică şi moralul real al trupelor, aceia au găsit me­reu elementul de reconfortare su­fletească. Pe front credinţa nu a slăbit o clipă, fiindcă acolo sunt de strajă sutele de mii cari nici­odată în prea amari­ta lor existenţă poli­tică şi economică» nu au dezesperat că vor apuca vremuri mai bune şi mai drepte. Pe front, în urgia obu­zelor, şi şuierul gloanţelor, a pierit noţiunea siguranţei individuale şi primejdia a trezit eroizmul, şi a creat şi pe eroul fără de voie. Un singur lucru ramine celui ce bra­vează moartea­­, credinţa, speranţa. De aceea ele pot scade printre cei ce nu sunt în foc, dar sporesc şi sunt singurele elemente cari hră­nesc viaţa morală a celor ce se că­lesc în focul luptelor. Izvorul credinţei naţionale este astăzi frontul. De la el, ne-a venit, după pierderea Constanţei—pierde­ri care va face şi mai scumpă trecu- i b­erirea •— vintori'ie ^°1a de 5 Bani axemplaru Vineri 28 1916 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS pe valea Uzului» dela Dragoslavele şi de pe valea Jiului, unde duşma­nul cel înfricoşător şi-a găsit mor­­mîntul. Credinţa vitejilor nu s’a în­doit şi de aceea n’au putut fi îrfoit atunci sfumajiî Carpaţilor *­ ..." v * tă artileria grea a duşmanului. Acum» privirile se îndreaptă spre Dunăre şi Mare. Asaltul dat Romînieî ne-a învă­ţat ceva şi pe noi şi pe aliaţii noş­tri. Duşmanii vor vedea ca am în­văţat şi dela ei ceva şi că nu dis­preţuim învăţămintele, ori de unde vin. Dacă credinţa aduce mintuire, a­­tunci Rom­înia va fi mântuită, căci nu numai acei cari au hotărît răz­boiul au avut credinţă în viitorul acestui neam, dar şi acei cari fac zid împotriva duşmanilor, nu sunt numai soldaţii unui potentat, ci os­taşii unei religi­imi: aceea a iubireî pămîntului străbun şi a întregirea unui neam. **■ EMIL D. FAGURE Ne daţi voe! N©, daţi voie să ne facem­ ecoul mai multor funcţionare de p­e la ministere şi să rugăm pe cei în drept ca să introducă orele de birou dinainte de masă, pentru ca după masă aceste funcţionare să poată face servicii de „Cruce Roşie“ ? * Ne daţi voie să cerem d-lui mi­nistru de războiui ca să publice un decret prin care proprietarii de mo­şii să fie obligaţi a plăti măcar ju­mătate din salariu familiilor admi­nistratorilor lor mobilizaţi ? Sunt din nefericire proprietari de moşie,­ cari refuză să îndeplinească această datorie de umanitate. Ne daţi voie să întrebăm­­ pe d. ministru de­ război şi dacă odată cu lăsarea la vatră a contingentului 1919 nu­ a înţeles să facă acelaş lu­cru cu amânaţii pentru motive de boală din contingentele 1917 şi 1918? Credem că bolnavii şi debilii din contingente mai vechi, nu devin mai preţioşi pentru oştire prin a­­ceasta şi că numai o revizuire me­dicală trebuie să decidă asupra lor. GURA PĂCĂTOSULUI Perceptorii satelor « Domnule director, Intelectualii mobilizaţi aduc apre­ciate foloase Patriei, în rîndurile bravei oştiri. Lucru e constatat. La sate şi la oraşe sunt mulţime de perceptori şi mai ales agenţi de percepţie, călifari tineri, cite 3ţi de percepţie restrinsă, unde n’are ce în­casa îndeajuns unul singur, aşa că toţi se uită unul la­ altul, perzînd vremea în conversaţii; sunt şi notari tineri. Der toţii ăştia, perceptori, a­­genţi, notari,, foşti grade în armată la arme speciale, facem o propunere: 1) Să se reducă numărul lor.­­; 2) Să fie înlocuiţi cu elemente mai vechi, cari sunt îndestul. Şi tot ce e tinăr să fie trimişi la oştire, avînd această măsură o adîn­­că urmare de bine1. Cu‘ stimă '' loan sătuceanul Filipeşti de tîrg (Episoade şi scene din răzbel» t -----------•**----------­ ’îi» t»» vr •­ţfs : . într’un reghisent­iţii ti« pipernicit de-ţi era mare mila de el. La un atac, ţiganul se rătăceş­te şi dă peste un detaşament duş­man. Ţiganul se trînteşte la pământ şi cere să nu fie ucis. E făcut prizo­nier şi dat în seama, unui soldat călăreţ. Ţiganul mergea pe jos şi în­­dat drumul urmai lui călăreţul cu carabina în­­dreptată spre el; în plus, soldatul avea arma ţiganului­ în bahdolieră. Pe drum se opriră ; neamţul se dădu jos de pe cal şi se spuse­ să mănânce ceva. După mâncare el a­­ţipi- Tiptil ţiganul luă carabina duş­manului, puşcai care i-o luase’, în­căleca şi apoi ,sculînd pe neamţ, iii întinse puşca şi îl luă prizonier, el mergând călare, celalt pe jos, şi por­niră spre tranşeele noastre. Cînd îl văzură pe ţigan ai noştri, s‘au crucit. Ţiganul de frică, făcuse un act de eroizm. El a fost făcut caporal, s­ p­r­e Alta tot ţigănească. Soldaţii er­au­ impresionaţi, de o mitralieră mică pe care nemţii o ţineau­ în piept şi o întorceau­, se­mănând moartea, ziceau ei. — Nu e mitralieră, să trăiţi, dom­nule căpitan, spuse un ţigan, da ue­eric lăutar, n are sunetul mitralierei, eu­ spun că­ nu-i mitralieră. —­ Bine, măi ţigane. Iţi dau cinci oameni, fă ce ştii, să-mi aduci o maşină de aia, dacă nu-i mitra­lieră ! Bine, să trăiţi, spuise ţiganul, scărpinîndu-se în cap. Ce făcu, ce drese ţiganul, dar după două zile, pitanul se trezi cu ţiganul şi cu­­ oamenii ce-i dăduse.­­ Să trăiţi, d-le căpitan, avea­m dreptate, nu era o mitralieră , ci o morişcă. Uite am adus-o s’o vedeţi îşi d-v. Şi ţiganul arătă Că­pitanului, un fel de­­ morişcă de lemn pe care o întorcea soldaţii germani, care făcea zgomotul mi­tralierei, dar care nu era decit o sperietoare pentru ai noştri. — Nu era mitralieră, am spus eu bine, că nu era sunetul mitrali, erei adevărarte. O cunoscuse din ureche ţiganul. • • • Un sergent de aviaţie, la lupta de la Tălmăci a fost prins de doi nemţi. Ce să facă? Ridică miîinile în sus, lăsă puşcă şi se predă. E dat în paza unuiai, iar celalt se duse cu un alt prizonier. Pe drum, sergen­tul, pîndi cînd . neamţul nici nu se gîndea, îşi scoase revolverul, pe ca­­e nemţii uitaseră să. i-1 ia, culcă la ămînt pe neamţ, şi prin munţi Îşi regăseşte apoi corpul sau. • •• O mamă * - * ' ■D.na Bucur Spirescu­,­­soţia de­putatului, are un copil pe front, pe cel mai mare, Ionel. Vine vestea morţei lui. D-na Bucur Spirescu, care este soră de caritate, prime­şte ştirea grozavă, fără să-şi­­între­rupă serviciul; lucrează şi pansea­ză pe răniţi pînă­ seara ,şi a doua zi vine la serviciu­; deabia din cînd în cînd o lacrimă­ se furişează din ochii eroicei mame. In serviciul d-lui profesor dr.­ Toma Ionescu vine un ofiţer cu bra­ţul fracturat. — Faceţi-mi repede ce aveţi de făcut, căci am lăsat pe ai mei în luptă şi nu pot aştepta. — Bar d-le căpitan, e rana gravă, osul este crăpat, trebue odihnă —c o să se lipească răfi osul. Ce odihnă». î­n« Aipitura­­rea satî bună; eu nu am ’timp de pier­dut. Chirurgul, în admiraţie, faţă de atîta eroizm, a trebuit să se supu­nă.I-a pus în gips braţul, i l’a le­gat într’o eşarpă, şi sărutînd­u-1 i-a ă meargă.... pe front. Eroii noştri O schiţă de obuz, în luptele din Dobrogea, a omorît pe locotenentul activ Ferţu T. Mihail din reg. 3 ar­tilerie. Locotenentul Fertu era de 22 de anî • ••­­1 unde se purtase, vitejeşte. El e ,lui d-luî Teodor Ferţu, şeful găi­ei Tîrgu-Ocna. A. B. Locot. FERŢU I. MIHAIL In memoria principelui Mircea HARIS, 27 Octombrie. — Un ser­viciu religios a avut loc la biserica romînească din Paris, în memoria Prinţului Mircea. A oficiat archi­­mandritul Stefano. In numeroasa a­­sistenţă se găseau: D. Briand, pre­şedintele consiliului colonel Renault reprezentînd pe preşedintele Repu­blic­­ii, prinţul Petre al Muntenegru­­luî, principesa Vera, D. Lahovary, ministrul Romînieî, D. Iswolsky, D. Bliss, însărcinatul de afaceri al Stă­tător Unite și D. Louis-Dreyfus, consul general al Romînieî. (Ag. Radio). ■—I— ■ m — Pentru răniţii români PARIS, 27 Octombrie. — Uniunea femeilor din Franţa şi Crucea­ Roşie au­ organizat o misiune de infirmie­re pentru România. Această misiune a plecat er­ spre Bucureşti, sub di­recţiunea domnişoarei Flourens, fiica fostului ministru. Misiunea a­­duce un material bogat medical şi 60.000 de lei (Ag. Radio). Ch­ifl articolele și telegramele din pagina: Ol . Me andlans In onoarea Romîniei PARIS. 23 Octombrie.— O mani­festaţie literară a fost organizată la primăria districtului 10-lea de „Aju­torul Moral” în onoarea Romînieî și sub preşidenția d-luî Lahovary, mi­nistrul Romînieî la Paris. Numeroa­se personalități din colonia romînă asistau la serbare. D. August Dorchain a ţinut o con­ferinţă foarte aplaudată asupra lte­­raturei şi gîndirei române. D-soarele Lucy Brille şi Valpreux au declamat poeziile d-reî Elena Vă­­cărescu. Imnul românesc a­ fost cin­­tat de d-na Germaine Le Seine de la Opera din Paris.— (Ag. Radio). Noui trenuri organizate pentru călători Ministerul lucrărilor publice, luind avizul Marelui cartier general sub îngrijirea căruia funcţionează C. F. din ziua mobilizărei — a decis ca, începind de la 27 Octombrie 1916, să organizeze mersul trenurilor de călători aşa ca să corăspundă pe cit posibil nevoilor populaţiuneî. De la data de mai sus, va circula, zil­nic cite un tren de călători in di­recţiile Bucureştî-Iaşi, Bucureşti- Craiova, Bucureşti-Galaţi, Iaşi,Boto­­şani-Dorohoi şi înapoi. Pentru a se evita aglomeraţiunile ce fac imposibilă curăţirea trenuri­­lor — s’au luat măsuri ca să nu se primească un tren decit numărul de călători corespunzător locurilor din tren. Locurile se vor reţine la gările respective cu o zi înainte şi nimeni nu va fi admis în gară decit la ora trenului pentru care are biletuL In direcţiunea Galaţi, plecarea din Bucureşti la ora 7 dim­, sosirea la Iaşi la 10,30 seara. Plecarea din Iaşi direcţia Dorohoiu ora 11,45 seara, sosirea la Dorohoiu ora 5,30 dim. La înapoiere plecarea din Dorohoiu ora 11,40 noaptea, sosirea la Iaşi ora 5,25 dim.; plecarea din Iaşi 7,30 dim. so­sirea la Bucureşti 10,30 seara. In direcţiunea Iaşi trenurile urmează mează via Brăila Galaţi; la înapoe­­re undează via Paşcani.Roman. Direcţiunea Galaţi: plecarea din via Paşcani-Roman. Galaţi ora 7,20 seara. La înapoere plecarea din Galaţi ora 7,20 dim. so­sirea la Bucureşti ora 3,45 d. a. In direcţiunea Craiova: plecarea din Bucureşti ora 7,20 dim., sosirea la Craiova ora 3,30 d. a. La înapoeie­rea la Bucureşti 8,40 d. a. Mai tirziu se vor pune In circula­ţie şi legăturile cu linia secun-Din toate staţiile intermediare trenurile vor pleca la ore precise ce se vor anunţa la timp. Situl­­ Uncia INTERVIEW CU AMIRALUL CO­NDURIOTIS LONDRA. (Fără dată). Corespondentul din Atena al zia­rului ,Morning Post” spune că în-­ tr'un interview acordat ziarului „Eleufteros Typhosamiralul Con­­douriotis a declarat că el ar fi luat parte la mişcarea pentru apărarea, naţională, de­oarece era convins că anumite cercuri dominate de politi­ca germano-filă, duceau­ Grecia, la ruină. El a vorbit regelui despre a­­ceasta, regele însă a răspuns că po­litica lui este pentru binele Greciei. Condouriotis a mai spus că Scoulu­­dis a informat pe miniştrii greci despre predarea fortulu R apei bul­garilor de abia cu 8 zile după acest fapt, ustificîndu-se prin prezentarea documentelor semnate de miniștrii germani, prin care se atestă că acest fort­ va,fi restituit ,după, terminarea războiului. Acest act dovedește com­plicitatea lui Scouloudis cu germ­a­­no-bulgarii şi antagonismul lui in contra aliaţilor. Amiralul a adăogat că are cea mai­ mare încredere in­ în­cercarea revoluţionară care nu­ este nici de­cum anti-dinastică. El afir­mă că dacă­ Venizelos s'ar fi pus în capul acestei mişcări el singur ar fi început o asemenea mișcare. (Ag. tel. engl.) . Vizita reginei So Maria la Iaşi SOSIREA MISIUNEI SANITARE STREINE IAŞI, 26 Octombrie. — Regina Maria a onorat erî Iaşii cu prezenţa sa. Suverana, însoţită de primarul Mîrzescu şi de prefecţii­ Chiuimo­­glu şi Fîntînaru, a vizitat spitalul Sf. Spiridon unde a fost primită de doamnele de la „Crucea Roşie“. Suverana a vizitat toate secţiile, in­­teresîndu-se de fie­care rănit şi dis­tribuind flori şi daruri la toţi. Su­verana a constatat cu mulţumire buna îngrijire ce se dă răniţilor mulţumind tuturor. După ce a mai vizitat şi alte spitale, suverana a părăsit localitatea­. A sosit în localitate o misiune sanitară americană şi elveţiană. Cea americană e compusă din 6 medici şi 9 infirmiere. Ea aduce un numeros material medical. Ambele misiuni au­ plecat la Bucureşti. , Dan. '»

Next