Adevěrul, aprilie 1924 (Anul 37, nr. 12325-12349)
1924-04-18 / nr. 12340
Anul XXXVII. No. 12340 2 UII Exemplarpl in m tara 4 Lei exemplarul in străinătate O Vineri 18 Aprilie 1924 ....■■■ ----------------VfflOIATMllf AL. V. BELDIMA8 1888—188? \ CONST. MILLE 1887—18» Generalul Avereau I si ..chestia semită La banchetul dela Focșani d. general Averescu a făcut o lungă declaraţie cu privire la ceea ce d-sa numeşte „chestia semită“. Punctul de plecare e acesta : „Există astăzi o chestiune foarte importantă, dacă nu prin chiar natura, cel puţin prin efectele ei. Este chestiunea semită. „Zic prin efectele ei, căci s’a luat drept motiv aceasta chestiune pentru a întinde asupra țării povara stării de asediu. (Aplauze furtunoase)". Va să zică, e vorba de ceva accidental și cu totul trecător, de ceva fără importantă intrinsecă, șî important numai prin aceia că a putut servi drept motiv — d. general va fi vroit să spuie drept pretext, — pentru decretarea stării de asediu. Dacă n’ar fi intervenit această neplăcere, chestiunea nici n’ar fi meritat onoarea unei declaraţii. Şi atât de puţin importantă este chestia în sine, încât d. general Averescu nici nu se opreşte măcar să arate în ce constă; d-sa trece de-a dreptul la stabilirea răspunderilor (se știe că aceasta e o veche pasiune a d-sale). Să vedem deci cui îi revine, cum se exprimă d. general, „răspunderea chestiunii semite“: „Răspunderea revine, mai întâiu de toate, guvernului, care n’are o atitudine hotărîtă, ci oscilează în- tre păstrarea ordinii și păstrarea popularității". # fc * Prin urmare, răspunderea guvernului e precis formulată: n’are o atitudine hotărîtă; în dorința de a-și păstra popularitatea, n’a făcut destul pentru păstrarea ordinei. Dar ce ar fi trebuit săfacă pentru a păstra ordinea, de vreme ce măsura luată — starea de asediu— nu e bună? Sau, și mai lămurit: inpotriva cui trebuiau luate măsuri ? Căci, de vreme ce era nevoie de apărat ordinea, trebuie să fi fost cineva care s’o turbure. Prin urmare, guvernul nu este singurul vinovat. D. general o.,şi spune: „Răspunderea, continuă d. Averescu, revine în mare parte şi populaţiei israelite, şi anume din trei puncte de vedere“. Acum, lucrul e ceva mai clar. Răspunderea revine în mare parte populaţiei israelite şi deci numai în mică parte guvernului. Să nu fie şi alt vinovat sau altă categorie de vinovaţi? Oare agitatorii din diferite tabere, inclusiv tabăra averescană, să n’aibă nici o vină? Propaganda vehementă și neobosită a d-lui Octavian Goga să nu fi avut nici un efect? Atât de puțin apreciază d. Averescu valoarea de propagandist a d-lui Goga ? Dar dacă singurii vinovaţi, in afară de guvern, sânt evreii, atunci, fireşte, în potriva lor ar fi trebuit luate măsuri. Nu ştim dacă asta a vrut s’o spuie d. Averescu, dar asta rezultă, în mod logic, din ceea ce a spus. Dacă e aşa, să cercetăm cele trei puncte de vedere, adică cele trei păcate ale evreilor, denunţate de d. general. Ele constau în faptul că, după naturalizarea evreilor, — care nu,ridiceşte nu s’a efectuat decât linul trecut, prin noua constituţie — ei nu s’au contopit în marea massă românească, în faptul că ei sânt în mare număr — un milion şi jumătate, după o statistică anonimă a d-lui general — şi se silesc să mai introducă şi alţi evreii, de peste graniţă; şi în faptul, în sfârşit, că evreii se arată mai patrioţi decât adevăraţii patrioţi români, şi se instituie în cenzori ai patriotismului altora, când, afirmă d. general, evreii cari, în cursul veacurilor, au umblat din loc în loc, nici nu pot fi patrioţi. Şi iată de ce fiica d-tale e mută. . * * * Nu ştim ce anume înţelege d. general Averescu prin acea contopire în massă şi dacă d-saa socotit-o necesară şi posibilă imediat după împământenire, ca la o comandă militară. Nu ştim, de asemenea, din ce statistică a scos d-sa 1.500.000 de evrei, adică 8 la sută din populaţie, când statistica oficială arată 5 la sută, şi nu ştim în ce mod evreii, toţi evreii, sau măcar o parte însemnată dintre ei, se ocupă cu importul de coreligionari. Dar motivul No. 3 — care se contrazice, de altfel, cu motivul No.1 — ne pare, în adevăr, extraordinar. D. general decretează că evreii nu pot fi patrioţi, când tot d-sa constată că în Italia nu se face nici o deosebire ’ între creştini şi evrei, că evreii ajung în Italia, la orice situaţii — chiar la aceea de primminiştri şi miniştri de războiu — ceea ce ne-ar face să credem că nu li se pune la îndoială „posibilitatea“ patriotismului. Dar Italia nu e singurul exemplu. D. general s’ar putea adresa şi Franţei. Nu-l îndreptăm către domnii Millerand, Clemenceau, Poincare, Briand şi toţi ceilalţi fruntaşi politici nesubversivi cari conduc Franţa de azi, dar îl sfătuim să citească volumul „Les families spirituelles de la France“ al lui Maurice Barrés, strălucitul reprezentant al dreptei reacţionare, care, în potriva propriilor lui păreri preconcepute dinaintea războiului, a colecţionat — cu entuziasm şi pietate —■ dovezi irecuzabile de patriotism date de evrei în timpul războiului. Ar putea să întrebe şi pe toţi militanţii de la ,,Action française“, în frunte cu Charles Maurras, cari proclamă patrioţi desăvârşiţi pe evrei, cu condiţiace-i drept — ca să adere la partidul lor, adică să devie regalişti. Mai ciudat însă decât toată expunerea d-lui general Averescu, este argumentul final cu care vrea să-i dea întărirea supremă, şi cu care o face să se prăbuşească zgomotos. D-sa spune: — Sântem contra oricărui excluzivism şi am dovedit-o prin nactul încheiat cu ungurii la Ciucea. întrebăm : sânt ungurii mai puţin numeroşi decât evreii, s’au contopit ei mai bine în massa românească şi n’au ei organizaţii deosebite? Implică existenţa populaţiei maghiare în România mai puţine posibilităţi de neajunsuri? * * * Ca doctrină, partizanii d-lui general Averescu nu vor învăţa mare lucru din cele auzite din gura şefului lor; în tot cazul vor rămâne cu convingerea că fruntaşul lor d. Goga procedează foarte bine, spre folosul partidului şi — ceea ce nu strică, dacă împrejurările o permit — fără să dăuneze ţării. Lunga declaraţie a d-lui general Averescu e un imbroglio foarte interesant şi foarte caracteristic. D-sa spune la ocazii — a spus-o chiar şi în declaraţia cu pricina— că nu este antisemit. Şi a ţinut mai cu seamă s’o accentuieze - dările de seamă au povestit e la timp — în convorbirile cu străinii, în recenta-i călătorie. Ei, dar sânt tot felul de consideraţii şi de interese, cari impun tot atâtea rezerve, reticenţe, şi atenuări, şi explicaţii şi reexplicaţii, ca să fie şi laie şi bălaie în acelaşi timp. Soarta antisemiţilor este de invidiat. Ei îşi pot permite luxul de a vorbi clar. Gr. Damian —■ ~' ■ ------------Conventiunile româno-ungare Eri s’au semnat la ministerul nostru de externe, de către d. ministru Filodor în numele României șî de către d. ministru Wodianer, în numele Ungariei, un sir întreg de conventiuni cari lichidează toate chestiunile litigioase cari au existat intre aceste două ţări. Zicem: au existat, fiindcă sperăm, avem convingerea, că aceste convenţiuni vor fi şi aplicate, şi astfel vor dispare din raporturile noastre cu Ungaria, numeroasele chestiuni cari erau un motiv de necontenite fricţiuni. Rezultatul acesta, la care s’a ajuns după lungi tratative, este îmbucurător. El este baza pe care se poate spera că se vor dezvolta relaţiuni tot mai bune, poate chiar tot mai amicale între România şi Ungaria. Speranţa aceasta e justificată de faptul că România doreşte astfel de relaţiuni, iar Ungaria are nevoie de ele, dacă îşi examinează şi îşi înţelege bine interesele. Dacă şi le înţelege, Ungaria se va obicinui tot mai mult şi cu starea de lucruri euică din frământările războiului. Această stare de lucruri era inevitabilă, fiindcă corespundea evoluţiunei naturale şi fatale a istoriei, fiindcă o nedreptate nu devine mai mică prin faptul că e seculară şi fiindcă unirea într’un singur stat a celor de aceiaş naţiune era repararea acestei nedreptăţi. Că pentru moment nu poate fi vorba de relaţiuni de sentimente intre Ungaria şi noi, este un fapt asupra căruia nu ne facem iluziuni. Dar în raporturile dintre state, interesele sunt adesea o legătură mai trainică decât sentimentele şi Ungaria are neapărat interese mari ca să întreţie cu noi relaţiuni de bună vecinătate. In ce priveşte pe România, ea a dovedit şi cu această ocaziune că înţelege să fie seamă şi de interesele Ungariei. Ea nu va întreprinde nimic ce ar putea tulbura aceste interese şi nu cere în schimb decât aceiaş voinţă din partea guvernului din Budapesta. In asemenea condiţiuni pacea va fi asigurată în această parte a Europei şi — marele război a dovedit-o — nimic nu este mai prielnic statelor şi naţiunilor, decât pacea. Ad. Nemulţumirile Iugoslaviei faţă de România Iugoslavia accentuiază o nemulţumire tot mai mare faţă de noi. Cu toate că o notă a guvernului Iugoslav nu a fost remisă la Bucureşti, ceia ce ne bucură pentru că este în interesul amiciţiei dintre ambele ţări, este astăzi cert că, într-o formă oarecare, guvernul din Belgrad înţelege totuşi să aducă la cunoştinţa guvernului nostru, acea nemulţumire. Aceasta însemnează că violenta campanie pe care o duce presa din Belgrad contra noastră, nu este cu totul fără legătură cu sentimentele cercurilor oficiale de acolo. D. Iorga a făcut apel la presa română ca şi la cea iugoslavâ, ca să nu aţâţe şi să nu exagereze un incident care nu poate şi nu trebuie să tulbure bunele relaţiuni dintre două ţări aliate. Apreciam cu atât mai mult argumentele invocate de d. Iorga, cu cât şi noi am recomandat din capul locului atitudinea pe care o recomandă şi d-sa. Dar şeful partidului naţionalist-democrat este nedrept cu presa română, care a manifestat şi manifestă în această ocaziune un calm cu atât mai lăudabil, cu cât atacurile presei iugoslave au ajuns până la indecenţă. Dacă însă mergem cu calmul până la a ignora acesteatacuri, nu putem totuşi închide ochii, nici la starea de spirit pe care o trădează, nici la motivele cari au determinat-o. Nu prin tăcere la noi, se „va calma indispoziţia şi acţiunea din Iugoslavia, care este ‘manifestarea vădită a unei slăbiri a relaţiunilor acestei ţări cu ţara noastră. Intre ţări aliate asemenea ieşiri fără de măsură, nici nu se pot produce, fără ca să aibă la bază o cauză reală, care nu poate fi trecută cu vederea ci trebuie de aproape considerată, pentru că este sau avertismentul că o alianţă pe care contăm acum este viciată de o stare de spirit iremediabilă, care ar putea s’o zădărnicească tocmai în clipa când ne-ar fi mai utilă, sau este simptomul unei primejdii prezente pentru această alianţa, care poate fi înlăturat, care poate fi lecuit. Şi într’un caz şi într’altul, sunt motive extrem de serioase, cari ne impun să nu practicăm politica situlului, ci cu curaj şi realitate să abordăm problema. Şi cercetând-o, trenmror ,să ajungem a ne da seama în moc c-rar dacă actuala nemulţumire a Iugoslaviei se datoreşte într’adevăr incidentelor ce s’au produs cu ocaziuirea remitereii reciproce a localităţilor cedate prin acordul de delimitare, în care caz suntem convinşi că ea va putea lesne fi împăcată. Sau însă nemulţumireaIugoslaviei are cauze mai adâncit şi ultimele incidente, nu au fost decât un prilej pentru izbucnirea lor, — şi atunci va fi nevoie de o revizuire a raporturilor dintre ('această ţară şi noi, pentru ca sa se găsească o nouă formulă pentru acordul dintre ele. In tot cazul noi trebue să ajungem a ne da seamă exact, câtă realitate ar avea pentru noi, alianţa cu Iugoslavia, îh ziua când ea ar fi supusă încercărei, de evenimentele în vederea cărora am încheiat-o. In examinarea aceasta trebue să procedăm în primul rând cu toată rigoarea faţă de noi înşine. In cercurile diplomatice se relevă oarecari reclamaţiuni ale guvernului din Belgrad, contra guvernului nostru, cari, dacă ar fi întemeiate, ar denota că nu ne-am purtat cu toată deferenţa pe care o datorăm oricui, dar mai cu seamă unui aliat. Sistemul de a lăsa propuneri şi intervenţii fără răspuns, e mai mult comod, decât util şi departe de a rezolva ceva, încurcă şi primejdueşte lucrurile pe care vroeşte să le apere. Un refuz net e în asemenea cazuri mai puţin jignitor, decât nici un răspuns, care poate fi interpretat ca dispreţ şi care poate împinge la gesturi ca cele cari tulbură acum raporturile noastre cu Iugoslavia. In tot cazul este de dorit ca faţă cu campania de presă iugoslavă, care după cum e sigur acum, reflectă dispoziţia sau mai exact indispoziţia guvernului iugoslav, guvernul nostru să dea şi el explicaţiuriile menite a pune lucrurile în lumina adevărului ceea ce nu ne îndoim , că va potol furtuna dezlănţuită la Belgrad. cm OrăsB isAtițu Vor ruşii !oi miniştri francezi război? D. LOUIS VINCENT din grupul partidului radical-socialist, a luat ministerul muncii şi igienei cu ocazia remanierei cabinetului Poincaré. Corespondentul din Rusia, al ţarului „"limes" consideră că, fria cu războiul la rare,& dedau cum elementele sovietice, ar urma să devie o tristă şi grozavă realtate dacă extremiştii, cari se află laMoscova, ar impune definiiv concepţiile lor fanatice, şi mai jes, dacă tratativele de la Londra, ar duce la un rezultat. Această părere a corespondentuui lui „Times" e confirmată de eclarațiunea lui Trotzki, care recitrat în arena politică, ar fi spus după o telegramă din Fraga, că nu vede în iminenta unui războiuar nici nu garantează că ult răzoi este cu totul exclus, de vreme e Rusia şi România au armate, ari trebue să servească la ceva. Aceasta însemnează că guvernul ovielic imită în totul tactica guernelor imperialiste dinainte de ăzboi. El zăngăneşte din sabie şi o joacă cu tunul. Noi nu credem bolşevicii, oricât ar fi de fana- Ici, se gîndesc acum serios la unăzboi. Şi să vroiască să-l facă, nu or să-l facă. Le lipseşte în primul ând acel nervus rerum care a fost a toate vremurile tripla condiţiue a conducerei războaielor. Şi nu umai că de nicăeri nu le-ar veni n ajutor dacă ar avea nebunia să o lanseze într’o asemenea aventUră, dar toată lumea îngrozită, ar f împotriva lor. Cu toate acestea recunoaştem, că avintele şi agitaţiile nesocotite ale loscoviţilor, nu trebue sa se lase nepăsători. In definitiv toate guernele autocratice şi dictatoriale, a isprăvit prin a se arunca în răzoaie externe, caii au fost în toate impurile pentru ele, un mijloc de scăpa de dificultăţile politice inerne. Şi apoi, cu adevărat, Rusia ■ovietică are o armată mare, odată cu recente tradiţii revoluionare. Ea nu va putea fi ţinută frultă vreme în neactivitate şi dar nu se va putea bate în afară,ar putea trece prin gând să se baiă înăuntru. De aceea, fără a vroi să exageăm întru nimic lucrurile, insisând chiar asupra faptului că o primejdie imediată este , cu e, totul exclusă, trebue să ne gândim la primejdiile posibile în viitor. Si îu vederea acestor primejdii oricât ne repugnă înarmările, nu vom spune numai, ceea ce este de la sine indes, că trebue să purtăm de grijă ca apărarea noastră să fie din toate tunctele de vedere pregătită, ci pom spune că trebue să creăm şi n ţară atmosfera de dreptate şi loialitate, care este cea mai puternică pavăză,în spatele armatelor şi cea mai mare garanţie a biruinţei. Sincerul ABONAMENTE IN JARA Pe un an 650 Iei. Pe șase luna 350 Iei. Pe ts*ei Suni ISO Iei. IN STRĂINĂTATE Pe un an 1300 iei. Pe șase Seam 70© Sete Pe trei Buni 350 Iei. Guvernul s’a ocupat într’un consiliu de conseciile şi buna petrecere a miniştrilor în timpul vacanţei Paştilor. ...nimic nu scapă bilii părinţilor firii! Ce răspunde guvernul? D. Gh. Cristescu, secretarul general al partidului comunist, adresează opiniei publice, din închisoarea unde se află, o scrisoare protest prin care, mai ales, se ridică împotriva oricărei acuzaţii de fapte ilegale precum şi împotriva aceleia că ar fi lucrat cu bani străini. Tonul energic al scrisoarei e explicabil, fiind date împrejurările. E mai mult decât sigur că dacă de pildă d. Vintilă Brătianu sau d. Gh. Mârzescu ar fi fost arestaţi ca liberali de un regim comunist sau altul, şi ei ne-ar fi adresat scrisori tot atât de vehemente, pe cari n’am fi lipsit să le publicăm, comentându-le la fel cum o comentăm actualmente pe a d-lui Cristescu. Va să zică comuniştii arestaţi, în urma proclamării stării de asediu, resping cu tărie toate acuzaţiile ce li se aduc de-o anumită presă — e cu,, adevărat, cazul de-a o spune,— ,şi cer să li se, arate de vină au, de oarece pânăacum nu li s’a pus în vedere miciuna. Ce zice parchetul militar? Ce zice guvernul? Câtă vreme opinia publică nu era sezizată de una din părţi,câtăvreme arestaţii nu vorbiseră ţării, orice presupunere putea fi justificată. Căci, ne-am fi zis cu toţii, un guvern nu proclamă starea de asediu în plină pace fără a avea motive. ■ A. Care-s acele motive ? Ce răspunde guvernul la protestul comuniştilor arestaţi? Deoarece am auzit glasul unei părţi e neapărată nevoie să-l auzim şi pe-al părţii celeilalte. • Interesul instrucţiei e o vorbă goală, mai cu seamă când e chestia de arestări şi urmăriri de natură politică. Şi atât timp cât guvernul va tăcea, nevoiţi suntem să dăm crezare d-lui Cristescu şi celorlalţi deţinuţi, cari şi ei protestează. Ca să putem da crezământ şi guvernului, e absolut necesar ca el să vorbească. Dar el, nu ziarele lui. I. r. ila ia loii li Basarabia Necontestat că cel mai mare eveniment la ordinea zilei este conferinţe anglo-rasă, care se ţine acum la Londra. Acsaată copisrcuţă estde un interes hotărîWrţMniWtt guvernul sovietic, dar şi de un mare interes pentru Europa, la cuvântarea sa de deshidere a conferinţei d. Macdonald a enumărat chestiunile asupra cărora ea va avea să caute un acord. Aceste chestiuni privesc datoriile Rusiei ţariste, repararea pagubelor cauzate prin expropriere particularilor englezi, chestiunea propagandei bolşevice în străinătate şi adaptarea vechilor tratate la nouile condiţiuni. Or, aceste chestiuni sunt aceleaşi cari până acum au făcut să eşueze toate tratativele cu guvernul sovietic. Modul cum vor fi rezolvate acum, dacă vor fi rezolvate, va fi oarecum hotăritor pentru toate statele europene, cari vor trebui să-l accepte dacă vor vroi să se înţeleagă cu Rusia. Rar va fi hotăritor şi pentru guvernul sovietic, căci va modifica prin nevoia de a o acomoda politicei externe, întreaga lui politică internă, mai ales întreaga lui politică economică şi financiară. Tocmai de aceia tratativele nu vor fi uşoare. Se vor cere sovietelor concesiuni cari aţine însăşi principiile de bază ale politicei lor. Dar dacă vor vroi să ajungă la o înţelegere, care le este cu atât mai necesară, cu cât fără dânsa, nu vor putea obţine acele mari împrumuturi de cari au neapărată nevoie, vor trebui să se decidă la aceste concesiuni. în ce priveşte problema Basarabiei, ea va fi pusă cu siguranţă în tratativele ruso-engleze. Dacă nu o vor ridica ruşii, o vor ridica delegaţii englezi, D. Macdonald arătând în cuvântarea de deschidere că vechile tratate vor trebui să fie modificate in acele părţi cari sunt contrare angajamentelor luate de fiecare dintre cele două state faţă de alte puteri, a atins indirect şi chestiunea Basarabiei. Anglia a încheiat convenţia privitoare la unirea acestui pământ cu România şi a fost chiar primul stat care a ratificat-o. Orice nouă înţelegere anglorusă, va trebui să se adapteze acestui „angajament luat de guvernul Majestătei Sale Britanice faţă de alte puteri“. Şi în această privinţă vor trebui deci să modifice sovietele punctul lor de vedere, dacă vor vroi să ajungă la acel acord cu Anglia, de care au atâta nevoie. .. NĂZBÂTII Neserios „Viitorul“ publică un comunicat oficial, în care se arată că ştirea ziarelor după care d. general .Văitoianu s’ar fi simţit jignit de refuzarea unor credite cerute şi că ar fi demisionat, de „un svon ‘ neserios“. E foarte explicabil! Cum vreţi să demisioneze omul pentru aşa puţn lucru ? Că nu poate lucra nimic, la ministerul comunicaţiilor din pricina lipsei de credite, e mai bine , o să fie mai puţine trenuri şi, deci, mai puţine deraieri. Pentru a se simţi jignit, un ministru ar trebui să întâmpine nu o refuzare de credite, ci o apostrofă cam de felul ăsta : „i-ascultâ, mă, porcde-câine, până când o să ne, vorba ăluia, să ne baţi capul Numai aşa ar fi un motiv serios de demisie. Kiz. 8 întinderea tuberculosei Insuficienţa totală a măsurilor de combatere In raportul pe care Fam prezin-rea care se pare că e indispensabilă tot în Adunarea generală a societă- pentru ca subvenţiaacuhuilu mâţei pentru profilaxia tuberculosei surilor de combatere a tuberculosei din Decembrie 1923, am făcut sc să fie efectiv recunoscută, coteala că pentru a pune bazele unei organizări efective a combateri tuberculosei ar trebui un buget anual de cel puţin 350 milioane. Arătam că în comparaţie cu ceea ce se cheltueşte în alte ţări mai mici ca întindere şi ca populaţie şi cu mult mai puţină tuberculoasă, cum e de exemplu în Danemarca, cifra aceasta e foarte redusă. S-a pus în bugetul anului acesta pentru combaterea tuberculosei, după ce toţi cari ne ocupăm de profilaxia tuberculosei ajutaţi şi de cei de la direcţia sanitară, am pledat până la externare, 10 milioane lei! Ca consolare ni se anunţa că din fondurile atribuite asistenţei sociale vom avea 8 milioane. Ministrul sănătăţii publice răspunzând în senat unei interpelări a d-rului Hasnaş a declarat că sporul acesta de subvenţie pentru combaterea tuberculosei e un fapt împlinit. Intr’un ziar oficios suma aceasta de 18 milioane era proclamată ca o sumă considerabilă, care ilustra interesul oficialităţei pentru combaterea tuberculosei. Ulterior după numeroase consfătuiri in comisiile instituite pe lângă ministerul sănătăței publice, cifra aceasta a mai suferit reduceri ca să ajungă la 4,5 milioane. Minis trul de finanţe meditează încă dacă va putea să ratifice chiar şi subvenţia aceasta aşa de mică pentru capitolul combaterei tuberculosei. Suntem aproape de luna Mai şi organizările pe care le proiectasem — un dispensar tip la Bucureşti şi Iaşi, un preventoriu pentru copiii sănătoşi din familiile de tuberculoşi la Brebu, terminarea sanatoriului de la Leamna lângă Craiova, intensificarea propagandei prin echipa de conferenţiari — rămân în suspensie deoarece nu avem încă confirmarea că aceste 4,5 milioane vor fi definitiv atribuite pentru combaterea tuberculosei. Lupta contra tuberculosei continuă să vegeteze cu cele 500 paturi caii există în spitalele şi sanatoriile de pe toată Întinderea României,arji păstrând proporţia cu Danema.,, unde un pat de sanatoriu sau înunţat pentru fiecare mie de locuitori a., trebui să avem 17 000 paturi—cu cele câteva dispenser? şi acestea aşa de incorupti cvt. din lipse. ..?* mijloa.ce de funcţionare“ de organizare în cât de abia îşi merită numele de dispensare. La Lausanne, în August anul acesta are loc congresul internaţional de tuberculosă. Suntem invitaţi să prezintăm un raport asupra stărei în care se află lupta anttuberculoasă în ţara noastră cum am făcut şi la celelalte congrese. La întrebările pe care secretariatul Uniunei internaţionale contra tuberculosei le adresează organizărilor din fiecare ţară după un formular tip care va permite mai uşor clasificarea datelor, nu vom putea răspunde la cele mai multe din ele. Pe lângă că nu avem decât un număr foarte mic de sanatorii şi dispensare, coloniile rurale şi industriale pentru tuberculoşi, şcoalele de infirmiere vizitatoare, clinicele pentru învăţământul în facultăţi a ftiziologiei, cursurile de perfecţionare pentru medicii care voiesc să se specializeze, legiferarea antituberculoasă sunt neexistente la noi. Oficialii noştri ar trebui să înţeleagă că neglijând până la a ignora organizări sanitare a căror nevoie se impune, aparem într’o stare de inferioritate aşa de marcată încât ne dăm singuri un brevet de incapacitate. Ministrul actual al sănătăţei publice e un intelectual de seamă care ţine să arate în toate ocaziile că poartă un deosebit interes combaterei boalelor sociale şi prin urmare şi tuberculosei ca cea mai răspândită şi cea mai omorâtoare din aceste boale. Secretarul său general e un dl. Ministrul de finanţe care e un aşa de bun român încât voieşte să asigure fericirea ţărei drămind toate chieltuelile pentru a ajunge la un echilibru bugetar statornic nu va putea rezista ,la aceste solicitări şi va păstra cele 4—5 milioane iuigu jate anul acesta pentru combaterea tuberculosei cu atât mai mult că suma aceasta a fost votată de parlament. Intr’un buget de 24 miliarde suma aceasta infimă pottu fi uşor găsită. In ceea ce priveşte economiile sunt cu siguranţă alte capitole bugetare care pot să fie revăzute lăsând nenorociţilor de tuberculoşi fărămitura aceasta de pâini din ospăţul miliardelor Apelurile repetate pe cari suntem nevoiţi să le adresăm continuu oficialilor pentru nevoi imperioase de organizare sanitară pe cari cu cât de mică sforţare de buntă voim, ei ar fi putut chiar să le prevină, dovedesc nepăsarea cu care chestiunile sanitare sunt privite la noi. Nu vom pregeta să cerem respectarea angajamentelor solemn luate. Legiferarea antituberculiacă anunţată de primul ministru când se va elabora şi adopta va atrage pentru aplicarea ei bugete corespunzătoare cari vor înceta să fie bugetele actuale derizorii până a fi ridicole discutate şi acelea după ce ne-au fost oficial recunoscute. O mişcare puternică de opinie publică e necesară ca să determine pe oficiali să iasă din inerţia lor. Dr. S. Irimescu la Am publicat un important articol al d-lui Vaclav Parti, directorul comunicaţiilor din ministerul de comerţ cehoslovac. Autorul arată că industria ţării sale începând exportul în ţările din jurul Mării Negre, va avea nevoie de căi de transport. Din punct de vedere geografic, cea mai favorabilă cale ar fi Dunărea, până la Galaţi, unde s’ar face transbordarea în vasele de mare. Pentru transportul în Ucraina, această -.r.aU..-txt.a s’ar intet .JAIosi de căile ferate române. In ambele cazuri este vorba de un izvor de câştiguri importante pentru statul nostru. Pentru ca transited pe la noi să fie rentabil este însă nevoe de anumite organizaţii, între cari cea mai de seamă ar fi o zonă cehoslovacă la Galaţi, în care să se facă nu numai formalităţile de transit, dar şi diverse lucrări de transformare a mărfurilor. După propunerea d-lui Parti ar urma deci să se înfiinţeze în zona cehoslovacă din Galaţi şi instalaţii industriale. Autorul articolului şi-a expus părerile sale personale. Dar având în vedere înalta funcţiune de stat pe care o ocupă, este evident că aceste păreri concordă şi cu dorinţele statului vecin. Va fi deci nevoie ca şi cercurile hotărâtoare de la noi să-şi spună cuvântul după ce vor fi studiat de aproape propunerea vecinilor noştri. Nimic nu poate întări mai bine o alianţă politică, decât strânse legături economice. Dar chestiunile economice nu pot fi judecate numai după convenienţa politică. D. Parti afirmă că măsurile propuse de d-sa ar aduce Roriiâniei foloase tot atât de mari, dacă nu şi mai mari, ca şi Cehoslovaciei. Din acest punct de vedere trebuie cercetată chestins medic, profesor universitar catiunea de către economiştii noştri recunoaşte perfect necesitatea ma, şi, dacă ei vor fi de acord cu ausurilor de combatere tuberculose, deoarece şi-a dat seama prin propriile sale constatări de ravagiile boalei. Şi unul şi celălalt aşteaptă punerea d-lui Parti de la ministrul de finale de alegatorul cehoslovac, atunci să punem în practică, fără întârziere, pro D. G. Conferinţa de la Londra MACOOSisĂLOa .iscultă, tovarăşe Racowslfct, ai defiind să tratezi serios, ori vreţi să bateţi apa în oină. Ca la Viena?