Adevěrul, aprilie 1926 (Anul 39, nr. 12974-12997)
1926-04-16 / nr. 12986
Anul 39. — No. 12986* * Vineri 16 Aprilie 1926 deveni FONDATORI: AL. V. BALDIMAN 1888—189? CONST. MILLE 1897—1920 Centrala 6 67 Direcția 57 72 „ 24 73 Adstratia 7 69 „ 48 79 Provincia 10'66 n 53 54 TELEFOANEI Oficiosul liberal constată. ..partidul poporalui a venit la cârmi nu atât prin furia numerică cât prin atitudinea chibzuită pe care a avut-o in timpul opoziţiei”. ...Numai că „atitudinea chibzuită” a provenit tocmai din lipsa „forţei numerice”.■■■ Partide de ordine şi partide de dezordine In ultimele zile, semiofîciosul guvernului, am numit „Viitorul“ a reuşit să tragă o linie de demarcaţie definitivă între partidele ţării: de o parte, partidele de ordine, de alta cele de dezordine. Credem că nu e nevoe să mai spunem cam sânt cele de o categorie si cam de cealaltă. Partide de ordine sânt cel liberal si cel averescan, partide de dezordine sânt cel ţărănesc si cel national. Bineînţeles că nu e vorba numai de o clasificare teoretică, făcută într’un stil academic, ci de o avalanşă de înjurături grosiere, de calomnii stupide si de atîtări periculoase pe de o parte, de lingușiri plate si tămîieri greţoase de alta. Această atitudine nu poate rămânea neînfierată, pentru că, mai ales în momentul de fată, ea constitue o atât de arogantă pălmuîre a bunului simt, încât nu mai poate fi considerată ca o simpla afirmaţie a unui ziar politicianist. In adevăr, care este adevărata situatie ? Avem două partide, cari se succed mereu la putere, deşi este evident că tara nu le vrea Aceasta nu este o simplă afirmaţie, ca acelea ale „Viitorului“, ci este o constatare bazată pe fante reale si documentată prin cifre. In 1920, venind la putere guvernul Averescu, liberalii s’au prezintat în aleg»-5 ră concursul administratei, dar si fără a fî stânjeniţi de dânsa. Rezultatul ? Au cucerit, în tota’ 5 locuri în Cameră, pe când opoziţia reală, luptând cu cele mai mari greutăţi au obţnut r»«u 100 de locuri. Totuşi, în 1922 liberalii au Fost chematî la putere. In alegerile cari au urmat, situaţia a fost aen«a«î ea în cele din 1920, dar cu roluri imrc—nerfru cele două nart’de cari ne guvernpază De astă dată, partidul poporului se afla în situaţia celui liberal. 53 n’a câştigat de cât 11 locuri, centre cari jumătate de către ramura argetoianistă, care după aceea a părăsit narfidii. KnfTonaiM şi ţărăniştii au dovedit din nou că ţara e cu ei, deoarece cu toate ingerinţele ne mai nomecite, ale administraţiei liberale, cu toate furturile de urne, cu toate candidaturile respinse, au câștigat aproape o sută de locuri. Și totuși, la noua criză de guvern, de zilele trecute, din nou «la partid» au fost înlăturate de la putere și în locul lor a venit la guvern partidul poporului. * Nu discutăm aci dacă din punctul de vedere al intereselor superioare ale statului s’a inoc»rat b’ne sau rău. Aceasta este altă chestiune Dar ce s’a întâmplat din punctul de vedere al „ordinei“ și„ dezordine“? Ce au făcut acele partide, car sunt permanent înlăturate de la mitere, deși văd că imensa majoritatea alegătorilor e de partea lor?' Au început propaganda contra ordînei de stat ? Au d»*iăn*vît re- Volitia ? N!mîc d?n toate acestea. Ele s’au mulțumit cu simple proteste si si-au continuat propaganda lor legală, pentru ca să chfle un număr si mai mare de voturi. în speranța că poate astfel să ajungă şi ele în situaţia de a nu mai fi respinse. Se poate vorbi în astfel de îm- trejurări de partide de dezordine ca să ne închipuim situaţia inversată. Să presupunem că liberalii ar fi aceia cari ar obţne minime de voturi şi totuşi ar fi lăsări în opoziţie şi să ne întrebăm cum ar proceda ei într’un astfel de caz ? Răspunsul este limpede. Nici el nu trebue dat pe baza unor simple conjuncturi, decese din fapte petrecute sub ochii noștri. Nu mai vorbim de atitudinea liberalilor din 1907, când, pentru a veni la putere, au pus scânteia la polobocul cu pulbere, deslănţuind răscoalele ţărăneşti. Dar chiar după războiul în 1922, pentru a veni la putere, fruntaşii liberali, alăturide cei naţionali şi ţărănişti, au mers la palat, în fruntea unei manifestaţii de stradă, pentru a cere regelui să răstoarne guvernul. Iar d. general Averescu, mai zilele trecute, discutând cu d-nii Mattiu şi Stere atitudinea de luat, a spus că deocamdată nu se poate asocia cu dânşii, dar dacă nu va fi chemat la putere după liberali, e gata să se asocieze cu opoziţia. * Iată dlar ce înseamnă, după „Viitorul“, partide de ordine : acelea cari sânt aduse la putere, deşi nu se bucură de încrederea ţării şi-şi fac majorităţi, abuzând de forţa publică, şi cari sânt gata să se asocieze la orice fel de acţiuni, când bănuesc numai că nu li s’ar da puterea. In schimb, partide de dezordine sânt acelea, cari deşi convinse că se pot bucura de încrederea imensei majorităţi, a alegătorilor, se văd înlăturate de la putere şi totuşi păstrează cel mai desăvârşit calm nu comit nici un act de violenţă, nici măcar verbală, şi se consolează că odată şi odată le va veni şi joi rândul. O maî mare provocare la dezordine decât atitudinea partidelor de ,,ordine“ și un mai excesiv respect al ordinei decât în purtarea partidelor de „dezordine“ nici nu se poate închipui. * Ceea ce face acuma „Viitorul“ este o provocare incalificabilă. După ce și-a putut pune în aplicare diabolicele- planuri, partidul liberal arîtă opoziţia, o batjoc'-—şi o calomniază, fără să-şi dea seama că aducând-o la disperare, poate provoca tocmai ceea ce-i produce atâta teamă : dezordinea, bazată pe milioane de aderent D. G. Precizările Viitorului“99 „Viitorul“ e un protector de o indiscreţie ce trebue să plictisească mai întâi pe cei ce se bucură de trista proiecţie. Intr’un articol din numărul de aseară, oficiosul liberal care ţine să rămână oficiosul guvernului, după ce dă cuvenitele sfaturi cotidiane şi părinteşti miniştrilor, ţine să le fixeze acestora linia de purtare. „Partidul poporului a venit la cârmă nu atât prin forţa numericii cât prin atitudinea chibzuită pe care a avut-o in timpul opoziţiei. Pentru aceasta ar fi desigur de dorit ca, la Guvern, să ştie a păstra aceias atitudine, nemereuindu-şi situaţia, prin s călcări de lene şi abuzuri de orice fel, cam fatal s'ar întoarce contra acelora ce le făptuesc“. Vedeţi: partidul poporului n’a venit la putere prin propria-i forţă ci min ..atitudine“. In ce a constat accea „atitudine“ ? „Viitorul“ o lasă lămurită printre rânduri: a fost cuminţenia bine notată din timpul onozidei... Va recunoaşte si mândria d-lui Dopa Însuşi că excesul de protecţie al liberalor e mai sunărător şi mni 'ompromiţător pentru partidul d-sa- V decât cea mai înverşunată adversitate. Dar, să extragem din articolul tic crt cestui cot’d'sn, zic» ..Viitorul" că rău a făcut guvernul de anumit la unele ministere posturi extra-bugetare de „ronsiliri tehnici“. Si c um ..Viitorul“ știe că sub domnia proprie a d-lui Vintilă Brătianu au asistat asemenea posturi, tine să se -»mure că pe vremea aceia: „neceoffHfjT/t mr mimiV/’ff COYlsUÎ eritor tehnici deoarece..." Deoarece, desigur, Vintilă Brătianu are drenturile sale sacre pentru orice, — dar d. general Averescu !.... Ceeace e permis zeilor, adică stăpânilor de drent divin ai României, nu e îngăduit toleraţilor lor... Iată ceea ce vrea să fixeze „Viitorul“ pentru uzul conduitei guvernului, adică, după cum se pare, a proguvernului Ad. NAZPuTII FĂRĂ ACOPERIRE Din ultimele hotărâri ale consiliului de miniştri: „S'a hotărlt, ca miniştrii şi autorităţile să nu mai aprobe nici o cheltuială, fără acoperire şi s’a comunicat tuturor să ştie, că toate cererile de spor de cheltuelî vor fi refuzate“. Păi, tocmai cheltuelile cu... „acoperire“ nenorocesc tezaurul ! Şi apoi, care ministru cheltueşte fără „acoperire“. Cheltuelile ale mari sunt ,,acoperite“ bine, şi nu numai acoperite ci învălite, înplăpumate, împachetate, de nu le vede nici dracu. Bine ar fi când miniștrii s'ar hotărâ să cheltuiască ceva mai... „descoperit“ ! RIX. MOTI. COMUNICATUL privitor la hotărârile ultimului consiliu de miniștri spune că acest consiliu a fixat ordinea în care se vor efectua alegerile. Ordinea e cunoscută din alegerile făcute de fostul guvern averescan: întâi sechestrarea satelor și împânzirea lor cu jandarmi, apoi arestarea fruntaşilor opoziţiei, bătăi, schingiuiri, falsificări de urne şi în urmă proclamarea rezultatelor cari vor dovedi... popularitatea averescanilor. Din începutul făcut în judeţul Soroca, se poate deduce că programul se va desfăşura după tipic. * INTRE D. GOLDIS si d. Octavian Goga — contrar ştirilor publicate prin ziare — domneşte cea mai cordială armonie. Când d. Goldiş e bolnav de gripă la Sibiu, d. Goga se îmbolnăveşte tot de gripă la Bucureşti. Cu alte cuvinte, o armonie întemeiată pe... gripă reciprocă! O ÎNŞTIINŢARE din „Viitorul” spune că astăzi joi are loc în casa d-lui Ion Brătianu o consfătuire a comitetului central al partidului liberal, consfătuire la care au fost chemaţi a participa foştii miniştri şi foştii preşedinţi ai Corpurile Legiutoare. înştiinţarea nu spune dacă va participa şi actualii ministri de cabinetul liberal al d-lui Averescu Poate pentru salvarea aparentelor? Chestia asiie Fripturiştii puri. CHELNERUL : Nu năvăliţi toţi deodată că nu vă putem servi. PICCOLO: Ş’apoi noi avem un principiul serii*** -individual“ si nu gru hestia şefiei partidului naţional Diversele soluţii propuse Fără a putea confirma sau infirma ştirea ce circulă cu persistenţă şi anume că d. Iorga ar refuza să participe la congresul de Duminică al partidului national, la caz de nu i se dă asigurarea că va fî recunoscut ca sef unic al partidului, nu e mai puţin adevărat că această chestie a şefiei a intrat într’o fază de extremă acuitate şi că de modul cum va fi rezolvită atârnă, dacă nu ■hiar existenţa, dar în tot cazul tăria şi puterea de afirmaţie a partidului naţional. Cum poate fi rezolvită chestiunea şefiei ? Ca să fim pe doi în lămuriţi asupra acestei întrebări, am procedat la o anchetă în cercurile partidului naţional sau mai bine zis în oferitele grupări cari alcătuesc partidul acesta. Răspunsurile ce am, căpătat sunt departe de a fi concordante, ceia ce este concludent pentru situaţia partidului. „MODERAŢII” Unii cărora le-am putea zice moderaţii şi în rândurile cărora găseşti şi ardeleni şi argetomnişti şi chiar doi, trei iorghişti, sunt de părere ca la congresul de Duminică să nu fie pusă de loc chestiunea şefiei partidului. Partizanii ideiei acesteia propun chiar ca rezolvarea chestîunei să fie amânată până dună alegerile generale si ca nană atunci toată energia si toată munca partidului să fie exclusiv îvU'-p^nt* pentru cucerirea, alături de ţărănişti a majorăţii locurilor în viitorul parlament. Oricât de înţeleaptă şi — datet?nd împrejurările — oricât de nimerită ar părea propunerea aceasta, şansele ei de realizare sunt foarte scăzute. Se susţine chiar că un demers făcut acum trei zile pe lângă d. lorga pentru a fi câştigat în favoarea soluţiei de mai sus n’a avut succes. D. lorga ar îi partizanul limpezirea unei situaţii, care, crede d-sa, nu mai poate continua aşa cum este, fără urmări grave pentru partidul naţional. partizanii dublei ŞEFII Alţii — şi ardelenii formează majoritatea acestora — sunt pentru menţinerea şi în viitor a şefiei bicefale. Partidul — susţin ei — n’a avut din cauza aceasta nici o neplăcere şi n’a suferit nici o înfrângere. Nu şefia bicefală ar fi zădărnicit de pildă, realizarea unei colaborări mai elective şi, eventual, a unei fuziuni desăvârşite cu partidul ţărănesc, ci intrigăria şi manoperele oculte ale acelor elemente cari în partidul national făceau jocul adversarilor acestui partid. In aceiaşi ordine de idei, chemarea la cârma ţării a guvernului Averescu în loc de un guvern national sau naţional-tărănesc, aşa cum se aştepta toată lumea pe deplină dreptate, nu se datoreste faptului că partidul national a avut doi sefi în loc de unul singur, di irfluentei de care se bucură la palat liberalii, cărora nu le convenea decât un guvern de camuflaj. De aceea, e si nedrept si chiar dăunător de a căuta răul acolo unde nu este si de a închide ochii asupra adevărului, care nu poate fi tăgăduit sau alterat. Dar adevărul este că aducerea la putere a d-lui general Averescu era hotărîtă şi că şefia monocefală sau bicefală a partidului national n’ar fi putut influenţa întru nimic asupra unei hotărîri luate prin anticipaţie şi în mod definitiv. Aşa argumentează partizanii menţinerea stătutuu lui în ce priveşte şefia partidului naţional, adăugând că cei doi şefi — d-nii Iorga şi Maniu — se complectează unul pe altul şi amândoi la un joc reprezintă năzuinţele şi aspiraţiile ţării întregi. UN ŞEF UNIC, D. SORGA Precum am arătat însă şi cu alte ocazii, nu la fel gândesc şi judecă majoritatea partizanilor d-lui Iorga. Pornind de la constatarea că existenţa a doi şefi ai aceluiaş partid este o anomalie, care nu putea fi admisă decât ca un provizorat de scurtă durată, iorghiştii susţin cu mai multă tărie decât oricând, nevoia imperioasă de a se lămuri situaţia în această privinţă. După dânşii, nu este altă soluţiune decât recunoaşterea d-lui Iorga drept şef unic al partidului naţional. Unitatea de şef asigură — relevează iorghişti! — unitatea de acţiune şi de directivă şi întăreşte omogenitatea partidului. Acesta e punctul de vedere iorghist: alegerea la congresul de Duminică a d-lui Iorga drept şef unic şi după aceea demersuri imediate în vederea înfăptuirii unei înţelegeri — fonna înţelegerii fiind socotită ca şi o chestiune mai puţin importantă — cu partidul ţărănesc. ALTA SOLUŢIE: D. MANIU ŞEF UNIC Expunerea noastră nu ar fi complectă, dacă n’am releva că în cursul anchetei ce am făcut am auzit printre ardeleni destule glasuri cari recunosc de asemenea necesitatea şefiei unice, dar, cari susţin că această serie nu poate fi înfăptuită mai bine şi mai in interesul partidului, decât fiind ales d. Mania ca sef mic. Cei ce preconizează solutia aceasta invoacă, între altele, si faptul că dela fuzionarea partidului naţional cu partidul naţionalist al poporului, adică dela proclamarea d-lor Iorga si Maniu ca şefi egal indreptăţiţi ai partidului national, .. Manni a fost acela care s’a ocupat electiv de partid, consacrăndu-i tot timpul si toată munca, asa că ar fi si nedrept si părirelor pentru partid ca d-sa să fie înlăturat de la şefie. ' & Asa se prezintă în aneamabil el chestiunea şefiei partidului naţional Se va găsi oare la congresul de Duminică o formulă care să împace toate curentele şi să potolească şi să şteargă nemulţumirile ? E cam riscat să se răspundă într’un sens sau într’altul. Rep. J Vasile Stroescu A murit un om de-o rară distincţie sufletească. Mare proprietar in Basarabia, Vasile Stroescu avea — dela imensa-i avere — un venit de câteva milioane pe an, sumă considerabilă, pentru vremile de dinainte de război.. . Totuşi acest latifundiar n’a dus viaţa uşoară a castei boereşti. Era un singuratic, un nesociabil chiar. In sufletu-i de elită Încolţise un sentiment puternic: sentimentul naţional românesc care dădea vieţii sale un rost mai Înalt. Astfel înainte de război publicaţiile româneşti treceau cu multă greutate in Basarabia. Vasile Stroescu însă, având o moşie chiară pe Prut, putea mai uşor să pună mâna pe ele. Din ziare află de legea Casei Şcoalelor — instituţia care avea rolul să ridice cât mai multe şcoli Vasile Stroescu se pasionă de această chestie. In România analfabetă Înmulţirea şcolilor i se părea opera cea mai utilă. Fără să vină în ţară şi să facă vizite demnitarilor zilei marele patriot basarabean dărui câteva milioane Casei Şcoalelor. Din aceşti bani se construiră mai multe localuri de şcoli. Se făcu şi un album ln jos, cu fotografiile de artă ale localurilor. Albumul într’o elegantă legătură de piele cu impresiuni în relief şi margini aurite, a fost trimis donatorului ca un omagiu oficial. Vasile Stroescu primi şi veni in ţară. Nu se duse la miniştri, nici la alţi demnitari. II vizită pe d. C. Stere, căruia îi exprimă dorinţa de a nu se vorbi despre dânsul în presă. II ceru informaţii asupra localităţilor, unde erau şcolile clădite din banii lui Vasile Stroescu luă trenul, apoi trăsuri, căruţe... şi fără alaia- vizită rând pe rând localurile. O casa era dărăpănată, alta pustie — în a treia se lăfăiau porcii. Vasile Stroescu nu călcă nici atunci pragul nici unei oficialităţi, nu tăcuse- i moşuri nimănui, ci se ’stoarse tăcut in Basarabia — da cu o mare deziluzie în suflet. Insă inima lui nu putsa fi cu uşurinţă Înfrântă. Vasile Stroescu trecu în Ardeal şi împrăştie acolo enorme sume de bani atât persoanelor particulare, cât şi instituţiilor româneşti. Astfel la urcarea înaltului Prelat Miron Cristea pe scaunul epsicopal, Vasile Stroescu i-a cumpărat din străinătate stele scumpe pentru odăjdii. Dar Încet încet aceleaşi decepţii l-au Întâmpinat şi’n Ardeal Au venit războiul, revoluţia... S’a săvârşit exproprierea. Vasile Stroescu n’a avut nici un cuvânt de bârfire. Se mulţumea cu un venit modest care-i asigura insă un trai liniştit. A fost preşedinte de vârstă al primului parlament românesc, trăind cea mai fericită zi a vieţii sale. Aşteptă apoi consolidarea Unirii Situaţia din Basarabia Insă îl îngrijora. Acest bătrân proprietar, patriot, cu principii moderate, nu mai putu să tacă. Se ridică în parlament cu un protest împotriva samavolniciilor administrative de peste Prut. Fu batjocorit, huiduit, fluerat. Discursul nu i se publică în „Monitorul Oficial“. O nouă deziluzie! Vasile Stroescu, care nu vedea în roz viitorul ţării şi In special al Basarabiei, îşi puse atunci ultima nădejde In crezul umanitar al Linei Drepturilor Omului, al cărui preşedinte fu ales. Locul de seamă ocupat de Vasile Stroescu în această Ligă are o deosebită semnificaţie, care nu va scăpa din vedere nimănui Astăzi se scoboară în mormânt un soldat al patriei şi al umanităţii Fie-i ţărâna uşoară! M. Sv. în pag. IV-a, p 8 clarificam situaţiei in partidul national 11 Glose politice din comunicat Guvernul a crezut de cuviinţă să dea un comunicat în chestia arestării d-lor Valippa si Cazacuu. In raport cu procedura urmată de guvernul dictatorial al d-lui Brătianu, suntem incontestabil în faţa unui progres. Guvernul actual se explică cel puţin. De cât un lucru. Explicaţia suferă, în ce priveşte logica şi seriozitatea. Nu ar fi vorba de lucruri prea grave — spune comunicatul. Totul s’a datorit faptului că a fost oprită o întrunire neautorizată. Dacă este aşa, de ce d-nii Halippa şi Cazacliu au fost opriţi de a intra în oraşul Soroca ? De ce au fost transportaţi cu căruia, sub paza jandarmilor, la gara Floreşti ? De ce au fost ţinuţi aci sub supraveghere toată noaptea ? De ce au fost conduşi până la Chişinău sub paza forţei publice ? O întrunire neautorizată se opreşte. Atât şi nimic mai mult. De ce arestări? De ce transportăm ? De ce celelalte măsuri abuzive ? Probabil că explicaţii mai complecte vom afla odată cu sosirea in Capitală a d-lui Iov. Numai ovinei se va şti cum oprirea unei intmniri noate să aibă de efect astfel de samavolnicii. Necazul d-lui Mitulneu Deci ministru din gratie regal şi nu din voinţa şefului guvernului, titularul de astăzi de la externe se simte mai mult decât nenorocit. D. Mitilineu sufere de pe urma faptului că, din toată familia politică marghilomanistă — căci progresiştii au format o adevărată familie — numai d-sa a fost găsit demn de a intra în guvern, deşi mulţi din progresiştii nesocotiţi constitue valori morale şi capacităţi maiari, decât unii din membrii guvernului d-lui general Averescu. Acum în urmă suferinţele d-sale sunt sporite de faptul că metode maltratării şi nesocotirei progresiştilor continuă, şi când este vorba de alcătuirea parlamentului. Se întreabă d Mitilineu — şi împreună cu d-sa toţi foştii marghilomanişti— de ce , această ostracizare ? Peentru ce nesocotirea unor oameni cu capital moral şi pregătire politică ? Explicaţie nu există încă, dar este sigur că dacă metoda ostracizării va continua, vom avea în cursul săptămânii ce vine un gest dureros pentru guvern, pornit de la progresişti, in frunte cu d. Matîlmeu. la 25 Nlgţ Guvernul speră să surprindă opoziţia, în privinţa condiţiilor şi datei la care se vor efectua alegerile generale. In ce priveşte condiţiile, se poate. Cât despre dată, asta nu. Opoziţia ştie pozitiv că alegerile se vor efectua la 25 Mai şi va acţiona în consecinţă. Cât despre felul la care guvernul înţelege să dea lupta, este interesant de relevat declaraţia unui set minoritar , care a fost \n andență la rege — și care crede a putea afirma că știe din gura sworcmului că guvernul Averescu are mâna liberă In alegeri. Sever ••• ( in Hollan şi dreptul penal al ciitorului O lucrare remarcabila şi de o extremă importanţă, de mare erudiţie şi de înaltă speculaţiune, care aduce o serioasă contribuţie în studiul gravei probleme a asigurării păcii universale. — iată cum consideră d-nii Poincaré, fost preşedinte al republicii franceze; Barthou, fost preşedinte al consiliului de miniştri şi Lapradelle, profesor de drept internaţional la Universitatea din Paris, lucrarea d-lui profesor Vespasian V. Pella, intitulată: „Criminaliatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului“. Cu o ingeniozitate şi o competitnţă, constant dovedită, autorul stabileşte normele fundamentale ale unei organizaţiuni juridice, menită să prevină şi să reprime criminalitateacolectivă a statelor. Războiul este o crimă. Ar fi absurd, spune d. Pella, de a mai concepe un drept al războiului adică un drept al crimei. Sancţiunea acestei crime interesează umanitatea. Forţa nu este un drept ci un instrument în serviciul dreptului. Această operă de meditaţiune, înzestrată cu soluţiuni originale, va aduce un progres real în ştiinţa penală. Pacea universală şi perpetuă implică organizarea solidară a tuturor statelor reunite într o societate a naţiunilor, ce ar avea rolul să lupte contrar actelor de criminalitate colectivă. Iată dreptul internaţional al viitirului, pe care autorul îl defineşte: „ansamblul de regule juridice ce determină cazurile, când Societatea Naţiunilor poate pedepsi statele sau indivizii cari au tulburat ordinea publică internaţională". Codificarea acestei noui discipline juridice va da naştere unei noui epoce în istoria popoarelor şi de aceia, precum spune d. Donnedieu de Vabres, profesor de drept penal la Universitatea din Paris, „lucrarea d-lui Pella va marca o dată importantă în evoluţiunea dreptului internaţional". Nu putem fi suspectat de parţialitate caracterizând valoarea operei d-lui Pella. Ancheta internaţională ce însoţeşte această lucrare o dovedeşte cu prisosinţă. Oameni de stat, savanţi cu reputaţiune mondială precum şi penalişti ai tuturor statelor vechiului şi noului continent consacră, cu autoritatea lor indiscutabilă, valoarea acestei opere. D. Bellot, profesor la universitatea din Londra, consideră lucrarea d-lui Pena „ca, una din cele mai preţioase contribuţiuni destinate a soluţiona problema păcii universale“. D. Ambroise Colin, consilier la Curtea de casaţie şi profesor onorific la Facultatea de Drept din Paris, califică lucrarea penalistului român ca „o operă savantă şi de o strălucire mondială“, în timp ce d-nui Dandurand, preşedintele celei de a şasea adunări a Societăţii Naţiunilor şi Humans, fost ministru de externe al Belgiei, recunosc că lucrarea d-lui Pella aduce oamenilor de stat numeroase şi bogate elemente de meditaţiune, deschizând perspective strălucitoare într’un domeniu aproape neexplorat“. Barbosa de Magalhaes, profesor la Universitatea din Lisabona şi fost ministru de externe al Portugaliei, consideră această operă ca o lucrare ştiinţifică şi de propagandă în acelaş timp. „Prin natura problemelor ce le discută, prin metoda întrebuinţată, prin modul cum le tratează şi prin soluţiunile ce la propune, lucrarea d-lui Pella constitue o operă ştiinţifică de valoare. Prin îndrăsneala ideilor şi a soluţiunilor propuse, prin ardoarea cu care sunt expuse şi susţinute prin stilul său atât de clar şi de entuziast, această lucrare constitue o operă de propagandă remarcabilă. „D. Salvatore Barzilai, senator şi fost ministru al Italiei, consideră această lucrare ca o mare contribuţie adusă studiilor destinate să micşoreze pericolul unui război viitor. „Criminalitatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului — spune d. Matsuda, ministrul Japoniei la Haga şi membru în comitetul juriştilor instituit pe lângă Societatea Naţiunilor, — se impune atenţiunii tuturor jurisconsulţilor şi oamenilor de stat cari doresc să asigure domnia justiţiei, fondul imperiului dreptului", lată şi părerea unui ilustru profesor de drept penal de la Universitatea din Pisa, d. Alfredo Pozzolini, „valorosul penalist al Universităţii din Iaşi, ale cărui cercetări asupra aplicaţiunilor juridice în domeniul studiilor de psichologie colectivă sunt cunoscute şi pretutindeni apreciate, a publicat o carte genială ce aduce o mare contribuţie investigaţiunilor contimporane, cari tind să lărgească sfera de acţiune a dreptului penal către regiuni închise până acum domeniului său“. Oamenii de stat şi penaliştii cei mai renumiţi ilustrează, cu opiniunile lor, această anchetă internaţională, întreprinsă de Grupul Interparlamentar român cu ocaziunea publicării celei de a doua ediţiuni a lucrării d-lui Pella. Reprezentanţii diferitelor şcoli şi curente ale ştiinţei penale moderne sunt unanimi în a susţine şi motiva, de comun acord, însemnătatea operei sale. Această consacrare clasează pe profesorul Pella „printre cei mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţei juridice din secolul al XX-lea“, astfel cum remarcă marele criminalist spaniol Quintiliano Saldana, în timp ce ilustrul savant André Weiss, vicepreşedintele Academiei franceze şi vicepreşedintele Curţii permanente de justiţie internaţională de la Haga, arată că, de la Grotius, unica lucrare menită să asigure solidaritatea între state şi pacea universală prin introducerea noţiunii statului criminal, este aceia a d-luî Pella. D. Pella îşi împarte lucrarea în trei părţi. In prima parte, autorul se ocupă de criminalitatea colectivă a statelor. Printr’un studiu amănunţit şi documentat relevează diferitele aspecte ale acestei criminalităţi cât şi distincţiunile ce o separă de criminalitatea individuală. Crima în domeniul internaţional este considerată ca un fenomen sociologic şi chiar patologic, fiind determinată de factori interni şi externi şi condusă de anumite legi naturale. Etiologia acestei crize de nebunie sângeroasă este analizată de profesorul Pella „cu o rară luciditate de spirit", precum spune (Cuiți continuarea în pas. ll-a) de dr. I. Rădulescu referent la Consiliul legislativ