Adevěrul, aprilie 1926 (Anul 39, nr. 12974-12997)

1926-04-16 / nr. 12986

Anul 39. — No. 12986* * Vineri 16 Aprilie 1926 deveni FONDATORI: AL. V. BALDIMAN 1888—189? CONST. MILLE 1897—1920 Centr­ala 6 67 Direcția 57 72 „ 24 73 Ad­stratia 7 69 „ 48 79 Provincia 10'66 n 53 54 TELEFOANEI Oficiosul liberal constată. ..partidul poporalui a venit la cârmi nu atât prin furia numerică cât prin atitudinea chibzuită pe care a avut-o in timpul opoziţiei”. ...Numai că „atitudinea chibzuită” a provenit tocmai din lipsa „forţei numerice”.■■■ Partide de ordine şi partide de dezordine­ ­ In ultimele zile, semiofîciosul gu­vernului, am numit „Viitorul“ a reuşit să tragă o linie de demarca­ţie definitivă între partidele ţării: de o parte, partidele de ordine, de alta cele de dezordine. Credem că nu e nevoe să mai spunem cam­ sânt cele de o catego­rie si cam­ de cealaltă. Partide de ordine sânt cel liberal si cel averes­can, partide de dezordine sânt cel ţărănesc si cel national. Bine­înţeles că nu e vorba nu­mai de o clasificare teoretică, fă­cută într’un stil academic, ci de o avalanşă de înjurături grosiere, de calomnii stupide si de atîtări peri­culoase pe de o parte, de lingușiri plate si tămîieri greţoase de alta. Această atitudine nu poate rămâ­nea neînfierată, pentru că, mai a­­les în momentul de fată, ea consti­­tue o atât de arogantă pălmuîre a bunului simt, în­cât nu mai poate fi considerată ca o simpla afirma­ţie a unu­i ziar politicianist. In adevăr, care este adevărata situatie ? Avem două partide, cari se succed mereu la putere, deşi es­te evident că tara nu le vrea A­­ceasta nu este o simplă afirmaţie, ca acelea ale „Viitorului“, ci este o constatare bazată pe fante reale si documentată prin cifre. In 1920, ve­nind la putere guvernul Averescu, liberalii s’au prezintat în aleg»-5 ră concursul administratei, dar si fără a fî stânjeniţi de dânsa. Rezultatul ? Au cucerit, în tota’ 5 locuri în Cameră, pe când opozi­ţia reală, luptând cu cele mai mari greutăţi au obţnut r»«u 100 de lo­curi. Totuşi, în 1922 liberalii au Fost chematî la putere. In alegerile cari au urmat, situa­ţia a fost aen«a«î ea în cele din 1920, dar cu roluri imrc—nerfru cele două nart’de cari ne guvernpa­ză De astă dată, partidul poporu­lui se afla în situaţia celui liberal. 53 n’a câştigat de cât 11 locuri, cen­tre cari jumătate de către ramura argetoianistă, care după aceea a părăsit narfidii­. Kn­fTonaiM şi ţără­niştii au dovedit din nou că ţara e cu ei, de­oarece cu toate ingerinţe­le ne mai nomecite, ale administra­ţiei liberale, cu toate furturile de urne, cu toate candidaturile respin­­se, au câștigat aproape o sută de locuri. Și totuși, la noua criză de guvern, de zilele trecute, din nou «la partid» au fost înlăturate de la pu­tere și în locul lor a venit la gu­vern partidul poporului. * Nu discutăm aci dacă din punctul de vedere al intereselor superioare ale statului s’a inoc»rat b’ne sau rău. Aceasta este altă chestiune Dar ce s’a întâmplat din punctul de vedere al „ordinei“ și„ dezordine­“? Ce au făcut acele partide, car sunt permanent înlăturate de la mi­­tere, deși văd că imensa majorita­­te­a alegătorilor e de partea lor?' Au început propaganda contra ordînei de stat ? Au d»*iăn*vît re- Volitia ? N!mîc d?n toate acestea. Ele s’au mulțumit cu simple pro­­teste si si-au continuat propaganda lor legală, pentru ca să chfle un nu­măr si mai mare de voturi. în spe­ranța că poate astfel să ajungă şi ele în situaţia de a nu mai fi res­pinse. Se poate vorbi în astfel de îm-­ tre­jurări de partide de dezordine c­a să ne închipuim situaţia inver­sată. Să presupunem că liberalii ar fi aceia cari ar obţne m­inime de voturi şi totuşi ar fi lăsări în opozi­ţie şi să ne întrebăm cum ar proce­da ei într’un astfel de caz ? Răspunsul este limpede. Nici el nu trebue dat pe baza unor simple conjuncturi, d­­ecese din fapte petre­cute sub ochii noștri. Nu mai vorbim de atitudinea li­beralilor din 1907, când, pentru a veni la putere, au pus scânteia la polobocul cu pulbere, deslănţuind răscoalele ţărăneşti. Dar chiar du­pă războiul în 1922, pentru a veni la putere, fruntaşii liberali, alături­­de cei naţionali şi ţărănişti, au mers la palat, în fruntea unei mani­festaţii de stradă, pentru a cere re­gelui să răstoarne guvernul. Iar d. general Averescu, mai zi­lele trecute, discutând cu d-nii Ma­­ttiu şi Stere atitudinea de luat, a spus că deocamdată nu se poate asocia cu dânşii, dar dacă nu va fi chemat la putere după liberali, e gata să se asocieze cu opoziţia. * Iată dlar ce înseamnă, după „Vi­itorul“, partide de ordine : acelea cari sânt aduse la putere, deşi nu se bucură de încrederea ţării şi-şi fac majorităţi, abuzând de forţa pu­blică, şi cari sânt gata să se asoci­eze la orice fel de acţiuni, când bănuesc numai că nu li s’ar da pu­terea. In schimb, partide de dezordine sânt acelea, cari deşi convinse că se pot bucura de încrederea imen­sei majorităţi, a alegătorilor, se văd înlăturate de la putere şi totuşi păstrează cel mai desăvârşit calm nu comit nici un act de violenţă, nici măcar verbală, şi se consolea­ză că odată şi odată le va veni şi joi rândul. O maî mare provocare la dezor­dine de­cât atitudinea partidelor de ,,ordine“ și un mai excesiv respect al ordinei de­cât în purtarea parti­delor de „dezordine“ nici nu se poa­te închipui. * Ceea ce face acuma „Viitorul“ es­te o provocare incalificabilă. După ce și-a putut pune în aplicare dia­bolicele-­ planuri, partidul liberal a­­rîtă opoziţia, o batjoc'-—şi o calomniază, fără să-şi dea seama că aducând-o la disperare, poate provoca tocmai ceea ce-i produce atâta teamă : dezordinea, bazată pe milioane de aderent­ D. G. Precizările Viitorului“99 „Viitorul“ e un protector de o in­discreţie ce trebue să plictisească mai întâi pe cei ce se bucură de trista proiecţie. Intr’un articol din numărul de a­­seară, oficiosul liberal care ţine să răm­ână oficiosul guvernului, după ce dă cuvenitele sfaturi cotidiane şi părinteşti miniştrilor, ţine să le fi­xeze acestora linia de purtare. „Partidul poporului a venit la cârmă nu atât prin forţa numericii cât prin atitudinea chibzuită pe care a avut-o in timpul opoziţiei. Pentru aceasta ar fi desigur de dorit ca, la Guvern, să ştie a păstra acei­as ati­tudine, nem­ereuindu-şi situaţia, prin s călcări de lene şi abuzuri de orice fel, cam­ fatal s'ar întoarce contra acelora ce le făptuesc“. Vedeţi: partidul poporului n’a ve­nit la putere prin propria-i forţă ci m­in ..atitudine“. In ce a constat a­ccea „atitudine“ ? „Viitorul“ o lasă lămurită printre rânduri: a fost cu­minţenia bine notată din timpul o­­nozid­ei... Va recunoaşte si mândria d-lui Dopa Însuşi că excesul de protecţie al liberal­or e mai sunărător şi mni 'om­promiţător pentru partidul d-sa- V decât cea mai înverşunată adver­sitate. Dar, să extragem din articolul tic crt cestui cot’d'sn, zic» ..Viitorul" că rău a făcut guvernul de anumit la unele ministere posturi extra-bu­­getare de „ronsiliri tehnici“. Si c um ..Viitorul“ știe că sub domnia proprie a d-lui Vintilă Brătianu au asistat asemenea posturi, tine să se -»mu­re că pe vremea aceia: „nece­offHfjT/t mr mimiV/’ff COYlsUÎ eritor tehnici de­­oarece..." De­oarece, desigur,­­ Vintilă Bră­tianu are drenturile sale sacre pen­tru orice, — dar d. general Averes­­cu !.... C­eeace e permis zeilor, adică stăpânilor de drent divin ai Româ­­niei, nu e îngăduit toleraţilor lor... Iată ceea ce vrea să fixeze „Viito­rul“ pentru uzul conduitei guvernu­lui,­­ adică, după cum se pare, a proguvernului Ad. NAZPuTII FĂRĂ ACOPERIRE Din ultimele hotărâri ale consi­liului de miniştri: „S'a hotărlt, ca miniştrii şi auto­rităţile să nu mai aprobe nici o chel­tuială, fără acoperire şi s’a comuni­cat tuturor să ştie, că toate cererile de spor de cheltuelî vor fi refuzate“. Păi, tocmai cheltuelile cu... „acope­rire“ nenorocesc tezaurul ! Şi apoi, care ministru cheltueşte fără „acope­rire“. Cheltuelile ale mari sunt ,,a­­coperite“ bine, şi nu numai acoperite ci învălite, înplăpumate, împache­tate, de nu le vede nici dracu. Bine ar fi când miniștrii s'ar ho­­tărâ să cheltuiască ceva mai... „des­coperit“ ! RIX. MOTI. COMUNICATUL privitor la ho­tărârile ultimului consiliu de mi­niștri spune că acest consiliu a fixat ordinea în care se vor efec­tua alegerile. Ordinea e cunoscută din alegeri­le făcute de fostul guvern averes­­can: întâi sechestrarea satelor și împânzirea lor cu jandarmi, apoi arestarea fruntaşilor opoziţiei, bă­tăi, schingiuiri, falsificări de urne şi în urmă proclamarea rezultate­lor cari vor dovedi... popularitatea averescanilor. Din începutul făcut în judeţul Soroca, se poate deduce că pro­gramul se va desfăşura după tipic. * INTRE D. GOLDIS si d. Octa­­vian Go­ga — contrar ştirilor pu­blicate prin ziare — domneşte cea mai cordială armonie. Când d. Goldiş e bolnav de gripă la Sibiu, d. Goga se îmbolnăveşte tot de gripă la Bucureşti. Cu alte cuvin­te, o armonie întemeiată pe... gri­pă reciprocă! O ÎNŞTIINŢARE din „Viitorul” spune că astăzi joi are loc în casa d-lui Ion Brătianu o consfătuire a comitetului central al partidului li­beral, consfătuire la care au fost chemaţi a participa foştii miniştri şi foştii preşedinţi ai Corpurile Legiutoare. înştiinţarea nu spune dacă va­ participa şi­ actualii ministri d­e cabinetul liberal al d-lui Averescu Poate pentru salvarea aparentelor? Chestia asiie Fripturiştii puri. CHELNERUL : Nu năvăliţi toţi de­odată că nu vă putem servi. PICCOLO: Ş’apoi noi avem un principiul serii*** -individual“ si nu gru­ ­hestia şefiei partidului naţional Diversele soluţii propuse Fără a putea confirma sau infir­ma ştirea ce circulă cu persistenţă şi anume că d. Iorga ar refuza să participe la congresul de Duminică al partidului national, la caz de nu i se dă asigurarea că va fî recunos­cut ca sef unic al partidului, nu e mai puţin adevărat că această ches­tie a şefiei a intrat într’o fază de extremă acuitate şi că de modul cum va fi rezolvită atârnă, dacă nu ■hiar existenţa, dar în tot cazul tă­ria şi puterea de afirmaţie a par­­tidului naţional. Cum poate fi rezolvită chestiu­nea şefiei ? Ca să fim pe doi în lămuriţi a­­supra acestei întrebări, am proce­dat la o anchetă în cercurile parti­dului naţional sau mai bine zis în oferitele grupări cari alcătuesc par­tidul acesta. Răspunsurile ce am, căpătat sunt departe de a fi con­cordante, ceia ce este concludent pentru situaţia partidului. „MODERAŢII” Unii­­ cărora le-am putea zice moderaţii şi în rândurile cărora găseşti şi ardeleni şi argetomnişti şi chiar doi, trei iorghişti, sunt de părere ca la congresul de Dumini­că să nu fie pusă de loc chestiunea şefiei partidului. Partizanii ideiei a­­cesteia propun chiar ca rezolvarea chestîunei să fie amânată până du­nă alegerile generale si ca nană a­­tunci toată energia si toată munca partidului să fie exclusiv îvU'-p^nt* pentru cucerirea, alături de ţărănişti a major­­ăţii locurilor în viitorul parlament. Oricât de înţeleaptă şi — date­­t?nd împrejurările — ori­cât de ni­merită ar părea propunerea aceas­ta, şansele ei de realizare sunt foarte scăzute. Se susţine chiar că un demers făcut acum trei zile pe lângă d. lorga pentru a fi câştigat în favoarea soluţiei de mai sus n’a avut succes. D. lorga ar îi partizanul limpezi­­rea unei situaţii, care, crede d-sa, nu mai poate continua aşa cum este, fără urmări grave pentru partidul naţional. partizanii dublei ŞEFII Alţii — şi ardelenii formează ma­joritatea acestora — sunt pentru menţinerea şi în viitor a şefiei bi­cefale. Partidul — susţin ei — n’a avut din cauza aceasta nici o ne­plăcere şi n’a suferit nici o înfrân­gere. Nu şefia bicefală ar fi zădărnicit de pildă, realizarea unei colaborări mai elective şi, eventual, a unei fuziuni desăvârşite cu partidul ţă­rănesc, ci intrigăria şi manoperele oculte ale acelor elemente cari în partidul national făceau jocul ad­versarilor acestui partid. In aceiaşi ordine de idei, chema­rea la cârma ţării a guvernului Averescu în loc de un guvern na­tional sau naţional-tărănesc, aşa cum se aştepta toată lumea pe deplină dreptate, nu se datoreste faptului că partidul national a avut doi sefi în loc de unul singur, di ir­fluentei de care se bucură la pa­lat liberalii, cărora nu le convenea decât un guvern de camuflaj. De a­­ceea, e si nedrept si chiar dăună­tor de a căuta răul acolo unde nu este si de a închide ochii asupra a­­devărului, care nu poate fi tăgă­duit sau alterat. Dar adevărul este că aducerea la putere a d-lui ge­neral Averescu era hotărîtă şi că şefia monocefală sau bicefală a par­tidului national n’ar fi putut influ­enţa întru nimic asupra unei hotă­rîri luate prin anticipaţie şi în mod definitiv. Aşa argumentează partizanii men­ţinerea stătu­tuu­ lui în ce priveş­te şefia partidului naţional, adău­gând că cei doi şefi — d-nii Iorga şi Maniu — se complectează unul pe altul şi amândoi la un joc repre­zintă năzuinţele şi aspiraţiile ţării întregi. UN ŞEF UNIC, D. SORGA Precum am arătat însă şi cu alte ocazii, nu la fel gândesc şi ju­decă majoritatea partizanilor d-lui Iorga. Pornind de la constatarea că existenţa a doi şefi ai aceluiaş par­tid este o anomalie, care nu putea fi admisă decât ca un provizorat de scurtă durată, iorghiştii susţin cu mai multă tărie decât oricând, nevoia imperioasă de a se lămuri situaţia în această privinţă. După dânşii, nu este altă soluţiu­­ne decât recunoaşterea d-lui Iorga drept şef unic al partidului naţio­nal. Unitatea de şef asigură — re­­levează iorghişti! — unitatea de acţiune şi de directivă şi întăreşte omogenitatea partidului. Acesta e punctul de vedere iorghist: alege­rea la congresul de Duminică a d-lui Iorga drept şef unic şi după aceea demersuri imediate în vede­rea înfăptuirii unei înţelegeri — fonna înţelegerii fiind socotită ca ş­i o chestiune mai puţin importantă — cu partidul ţărănesc. ALTA SOLUŢIE: D. MA­NIU ŞEF UNIC Expunerea noastră nu ar fi com­plectă, dacă n’am releva că în cursul anchetei ce am făcut am au­zit printre ardeleni destule glasuri cari recunosc de asemenea necesi­tatea şefiei unice, dar, cari susţin că această serie nu poate fi înfăptui­tă mai bine şi mai in interesul par­tidului, decât fiind ales d. Mania ca sef mic. Cei ce preconizează solu­tia aceasta invoacă, între altele, si faptul că dela fuzionarea partidului naţional cu partidul naţionalist al poporului, adică dela proclamarea d-lor Iorga si Maniu­ ca şefi egal in­dreptăţiţi ai partidului national, .. Manni a fost acela care s’a ocupat electiv de partid, consacrăndu-i tot timpul si toată munca, asa că ar fi si nedrept si părirelor pentru par­tid ca d-sa să fie înlăturat de la şefie. ' & Asa se prezintă în aneamabil el chestiunea şefiei partidului naţional Se va găsi oare la congresul de Duminică o formulă care să împace toate curentele şi să potolească şi să şteargă nemulţumirile ? E cam riscat să se răspundă în­­tr’un sens sau într’altul. Rep. J Vasile Stroescu A murit un om de-o rară distinc­ţie sufletească. Mare proprietar in Basarabia, Vasile Stroescu avea — dela imen­sa-i avere — un venit de câteva mi­lioane pe an, sumă considerabilă, pentru vremile de dinainte de răz­boi.. . Totuşi acest latifundiar n’a dus viaţa uşoară a castei boereşti. Era un singuratic, un nesociabil chiar. In sufletu-i de elită Încolţise un sentiment puternic: sentimentul na­ţional românesc care dădea vieţii sale un rost mai Înalt. Astfel înainte de război publica­ţiile româneşti treceau cu multă greutate in Basarabia. Vasile Stro­­escu însă, având o moşie chiară pe Prut, putea mai uşor să pună mâna pe ele. Din ziare află de legea Casei Şcoalelor — instituţia care avea rolul să ridice cât mai multe şcoli Vasile Stroescu se pasionă de a­­ceastă chestie. In România analfa­betă Înmulţirea şcolilor i se părea opera cea mai utilă. Fără să vină în ţară şi să facă vizite demnitari­lor zilei marele patriot basarabean dărui câteva milioane Casei Şcoa­­lelor. Din aceşti bani se construiră mai multe localuri de şcoli. Se fă­­cu şi un album ln jos, cu fotografii­le de artă ale localurilor. Albumul într’o elegantă legătură de piele cu impresiuni în relief şi margini au­rite, a fost trimis donatorului ca un omagiu oficial. Vasile Stroescu primi şi veni in ţară. Nu se duse la miniştri, nici la alţi demnitari. II vizită pe d. C. Stere, căruia îi exprimă dorinţa de a nu se vorbi despre dânsul în presă. II ceru in­formaţii asupra localităţilor, unde erau şcolile clădite din banii lui Vasile Stroescu luă trenul, apoi trăsuri, căruţe... şi fără alaia- vizi­tă rând pe rând localurile. O casa era dărăpănată, alta pustie — în­­ a treia se lăfăiau porcii. Vasile Stro­escu nu călcă nici atunci pragul nici unei oficialităţi, nu tăcu­se- i m­oşuri nimănui, ci se ’­stoarse tă­cut in Basarabia — da cu o mare­­ deziluzie în suflet. Insă inima lui nu putsa fi cu u­­şurinţă Înfrântă. Vasile Stroescu trecu în Ardeal şi împrăştie acolo enorme sume de bani atât persoa­nelor particulare, cât şi instituţii­lor româneşti. Astfel la urcarea înaltului Prelat Miron Cristea pe scaunul epsicopal, Vasile Stroescu i-a cumpărat din străinătate stele scumpe pentru odăjdii. Dar Încet încet aceleaşi decepţii l-au Întâm­pinat şi’n Ardeal Au venit războiul, revoluţia... S’a săvârşit exproprierea. Vasile Stroescu n’a avut nici un cuvânt de bârfire. Se mulţumea cu un venit modest care-i asigura insă un trai liniştit. A fost preşedinte de vârstă al primului parlament românesc, tră­ind cea mai fericită zi a vieţii sale. Aşteptă apoi consolidarea Unirii Situaţia din Basarabia Insă îl în­­grijora. Acest bătrân proprietar, patriot, cu principii moderate, nu mai putu să tacă. Se ridică în par­lament cu un protest împotriva sa­mavolniciilor administrative de pe­ste Prut. Fu batjocorit, huiduit, fluerat. Discursul nu i se publică în „Monitorul Oficial“. O nouă de­ziluzie! Vasile Stroescu, care nu vedea în roz viitorul ţării şi In special al Basarabiei, îşi puse atunci ultima nădejde In crezul umanitar al Li­nei Drepturilor Omului, al cărui preşedinte fu ales. Locul de seamă ocupat de Vasile Stroescu în această Ligă are o deo­sebită semnificaţie, care nu va scă­pa din vedere nimănui Astăzi se scoboară în mormânt un soldat al patriei şi al umanită­ţii Fie-i ţărâna uşoară! M. Sv. în pag. IV-a, p 8 clarificam situaţiei in partidul national 11 Glose politice din comunicat Guvernul a crezut de cuviinţă să dea un comunicat în chestia arestării d-lor Valippa si Cazacu­u. In raport cu procedura urmată de guvernul dictatorial al d-lui Brătia­­nu, suntem incontestabil în faţa u­­nui progres. Guvernul actual se ex­plică cel puţin. De cât un lucru. Explicaţia sufe­ră, în ce priveşte logica şi seriozi­tatea. Nu ar fi vorba de lucruri prea grave — spune comunicatul. Totul s’a datorit faptului că a fost opri­tă o întrunire neautorizată. Dacă este aşa, de ce d-nii Ha­­lippa şi Cazacliu au fost opriţi de a intra în oraşul Soroca ? De ce au fost transportaţi cu căruia, sub paza jandarmilor, la gara Floreşti ? De ce au fost ţinuţi aci sub supra­veghere toată noaptea ? De ce au fost conduşi până la Chişinău sub paza forţei publice ? O întrunire neautorizată se o­­preşte. Atât şi nimic mai mult. De ce arestări? De ce transportăm­ ? De ce celelalte măsuri abuzive ? Probabil că explicaţii mai com­plecte vom afla odată cu sosirea in Capitală a d-lui Iov. Numai ovinei se va şti cum oprirea unei intmniri noate să aibă de efect astfel de sa­mavolnicii. Necazul d-lui Mitu­lneu Deci ministru din gratie rega­l şi nu din voinţa şefului guvernului, ti­tularul de astăzi de la externe se simte mai mult de­cât nenorocit. D. Mitilineu sufere de pe urma faptului că, din toată familia politi­că marghilomanistă — căci progre­siştii au format o adevărată fami­lie — numai d-sa a fost găsit demn de a intra în guvern, deşi mulţi din progresiştii nesocotiţi constitue va­lori morale şi capacităţi m­a­i­ari, decât unii din membrii guvernului d-lui general Averescu. Acum în urmă suferinţele d-sale sunt sporite de faptul că metode maltratării şi nesocotirei progresi­ştilor continuă, şi când este vorba de alcătuirea parlamentului. Se întreabă d Mitilineu — şi îm­preună cu d-sa toţi foştii mar­­ghilom­anişti— de ce , această os­tracizare ? Peentru ce nesocotirea unor oameni cu capital moral şi pregătire politică ? Explicaţie nu există încă, dar es­te sigur că dacă metoda ostraciză­rii va continua, vom avea în cursul săptămânii ce vine un gest dure­ros pentru guvern, pornit de la pro­gresişti, in frunte cu d. Matîlmeu. la 25 Nlgţ Guvernul speră să surprindă o­­poziţia, în privinţa condiţiilor şi da­tei la care se vor efectua alegerile generale. In ce priveşte condiţiile, se poate. Cât despre dată, asta nu. Opoziţia ştie pozitiv că alegerile se vor efec­tua la 25 Mai şi va acţiona în con­secinţă. Cât despre felul la care guvernul înţelege să dea lupta, este intere­sant de relevat declaraţia unui set minoritar , care a fost \n and­ență la rege — și care crede a putea a­­firma că știe din gura sw­orcmului că guvernul Averescu are mâna li­beră In alegeri. Sever ••• ( ­i­n­ Hollan­­ şi dreptul penal al ciitorului O lucrare remarcabila şi de o ex­tremă importanţă, de mare erudi­ţie şi de înaltă speculaţiune, care aduce o serioasă contribuţie în stu­diul gravei probleme a asigurării păcii universale. — iată cum consi­deră d-nii Poincaré, fost preşedinte al republicii franceze; Barthou, fost preşedinte al consiliului de miniştri şi Lapradelle, profesor de d­rept internaţional la Universi­tatea din Paris, lucrarea d-lui pro­fesor Vespasian V. Pella, intitulată: „Criminaliatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului“. Cu o ingeniozitate şi o competitn­ţă, constant dovedită, autorul sta­bileşte normele fundamentale ale unei organizaţiuni juridice, menită să prevină şi să reprime criminali­tatea­­colectivă a statelor. Războiul este o crimă. Ar fi ab­surd, spune d. Pella, de a mai con­cepe un drept al războiului adică un drept al crimei. Sancţiunea a­­cestei crime interesează umanita­tea. Forţa nu este un drept ci un instrument în serviciul dreptului. Această operă de meditaţiune, în­­zestrată cu soluţiuni originale, va aduce un progres real în ştiinţa penală. Pacea universală şi perpe­tuă implică organizarea solidară a tuturor statelor reunite într o so­cietate a naţiunilor, ce­ ar avea ro­lul să lupte contrar actelor de cri­minalitate colectivă. Iată dreptul internaţional al vi­­itirului, pe care autorul îl defineş­te: „ansamblul de regule juridice ce determină cazurile, când Socie­tatea Naţiunilor poate pedepsi sta­tele sau indivizii cari au tulburat ordinea publică internaţională". Codificarea acestei noui discipli­ne juridice va da naştere unei noui epoce în istoria popoarelor şi de a­­ceia, precum spune d. Donnedieu de Vabres, profesor de drept penal la Universitatea din Paris, „lucra­rea d-lui­ Pella va marca o dată importantă în evoluţiunea dreptu­lui internaţional". Nu putem fi suspectat­ de parţia­litate caracterizând valoarea ope­rei d-lui Pella. Ancheta interna­ţională ce însoţeşte această lucra­re o dovedeşte cu prisosinţă. Oameni de stat, savanţi cu repu­­taţiune mondială precum şi pena­­lişti ai tuturor statelor vechiului şi noului continent consacră, cu au­toritatea lor indiscutabilă, valoarea acestei opere. D. Bellot, profesor la universita­tea din Londra, consideră lucrarea d-lui Pena „ca, una din cele mai preţioase contribuţiuni destinate a soluţiona problema păcii universa­le“. D. Ambroise Colin, consilier la Curtea de casaţie şi profesor ono­rific la Facultatea de Drept din Paris, califică lucrarea penalistu­­lui român ca „o operă savantă şi de o strălucire mondială“, în timp ce d-nui Dandurand, preşedintele celei de a şasea adunări a Societă­ţii Naţiunilor şi Humans, fost mi­nistru de externe al Belgiei, recu­nosc că lucrarea d-lui Pella aduce oamenilor de stat numeroase şi bo­gate elemente de meditaţiune, des­chizând perspective strălucitoare într’un domeniu aproape neexplo­rat“.­­ Barbosa de Magalhaes, profe­­sor la Universitatea din Lisabona şi fost ministru de externe al Por­tugaliei, consideră această operă ca o lucrare ştiinţifică şi de propa­­gandă în acelaş timp. „Prin natura problemelor ce le discută, prin me­­toda întrebuinţată, prin modul cum le tratează şi prin soluţiunile ce la propune, lucrarea d-lui Pella cons­­titue o operă ştiinţifică de valoare. Prin îndrăsneala ideilor şi a solu­­ţiunilor propuse, prin ardoarea cu care sunt expuse şi susţinute prin stilul său atât de clar şi de entu­­ziast, această lucrare constitue o o­­peră de propagandă remarcabilă. „D. Salvatore Barzilai, senator şi fost ministru al Italiei, consideră a­­ceastă lucrare ca o mare contribuţie adusă studiilor destinate să micşo­reze pericolul unui război viitor. „Criminalitatea colectivă a state­­lor şi dreptul penal al viitorului —­ spune d. Matsuda, ministrul Japo­niei la Haga şi membru în comite­tul juriştilor instituit pe lângă So­cietatea Naţiunilor, — se impune a­­tenţiunii tuturor jurisconsulţilor şi oamenilor de stat cari doresc să a­­sigure domnia justiţiei, fondul im­periului dreptului", lată şi părerea unui ilustru profesor de drept pe­nal de la Universitatea din Pisa, d. Alfredo Pozzolini, „valorosul pena­­list al Universităţii din Iaşi, ale cărui cercetări asupra aplicaţi­uni­­lor juridice în domeniul studiilor de psichologie colectivă sunt cunos­cute şi pretutindeni apreciate, a pu­blicat o carte genială ce aduce o mare contribuţie investigaţiunilor contimporane, cari tind să lărgeas­că sfera de acţiune a dreptului pe­nal către regiuni închise până a­cum domeniului său“. Oamenii de stat şi penaliştii cei mai renumiţi ilustrează, cu opiniu­­nile lor, această anchetă interna­ţională, întreprinsă de Grupul In­­terparlamentar român cu oca­zi­u­­nea publicării celei de a doua edi­ţiuni a lucrării d-lui Pella. Repre­zentanţii diferitelor şcoli şi curente ale ştiinţei penale moderne sunt u­­nanimi în a susţine şi motiva, de comun acord, însemnătatea operei sale. Această consacrare clasează pe profesorul Pella „printre cei mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţei juridice din secolul al XX-lea“, ast­fel cum remarcă marele crimina­list spaniol Quintiliano Saldana, în timp ce ilustrul savant André Weiss, vicepreşedintele Academiei franceze şi vicepreşedintele Curţii perma­nente de justiţie internaţională de la Haga, arată că, de la Grotius, u­­nica lucrare menită să asigure so­­­lidaritatea între state şi pacea uni­versală prin introducerea noţiunii statului criminal, este aceia a d-luî Pella. D. Pella îşi împarte lucrarea în trei părţi. In prima parte, autorul se ocupă de criminalitatea colec­tivă a statelor. Printr’un studiu amănunţit şi documentat relevează diferitele aspecte ale acestei crimi­nalităţi cât şi distincţiunile ce o se­­pară de criminalitatea individuală. Crima în domeniul internaţional este considerată ca un fenomen so­ciologic şi chiar patologic, fiind de­­terminată de factori interni şi ex­terni şi condusă de anumite legi naturale. Etiologia acestei crize de nebunie sângeroasă este analizată de profesorul Pella „cu o rară lu­ciditate de spirit", precum spune (Cuiți continuarea în pas. ll-a) de dr. I. Rădulescu referent la Consiliul legislativ

Next