Adevěrul, iunie 1937 (Anul 51, nr. 16361-16383)
1937-06-11 / nr. 16368
ANUL 51.No. 16.368 S pagini VINERI II IUNIE 1937 mWIUTflPT. AL. V. BELDIMANU 188&-189? rUJVUAXUnl S CONST MILLS 1837 1920 ti rector politic t MIHAIL SADOVEANU —I ~1 ■■ ■ ^ ~~ • Centrala: 3-84-30. ABONAMENTE 600 lei pe un an I dubla V"! I BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) No. 5 — 7 "• 9 I TELEFOANE . I străinătatea : 3-84-33. ^ N ISO lef ne 3 km) |_____ \ Jf%~ I " ' t @ . _____________________________________________________________________________V Tipografia : 4-67-39. ZIUA EROILOR Sărbătorim mâine Ziua Eroilor. Sărbătorim ziua celor mulţi şi modeşti cari şi-au făcut datoria către Ţară şi Neam, luptând pentru întregirea noastră şi pentru păstrarea independenţei naţionale a poporului român. Frământarea anilor din urmă a făcut pe mulţi să uite zilele sumbre când sutele de mii de fii ai acestei ţări şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit viaţa în faţa puhoiului cu care Germania ne invadase şi a încercat să ne zdrobească cu faimoasa pace de la Bucureşti. Fără sacrificiul lor, Ţara noastră ar fi fost sfâşiată şi atâtea milioane de fraţi ar fi continuat să zacă sub apăsarea jugului străin. In şirul anilor s’au pierdut numele sutelor de mii de bravi cari au devenit o massă anonimă, impunătoare şi tragică, un simbol care trebue să ne stea veşnic înainte. Simbolul acesta îl întruchipează Ostaşul Necunoscut. In faţa lo închinăm un gând de adâncă smerenie, de pioasă recunoştinţă. Adevenil CRIZA DIN BAROURI După adunarea profesională de la Cernăuţi La Cernăuţi s-a ţinut acum câteva zile o adunare profesională a avocaţilor bucovineni. La desbaterile cari au avut loc în sala consiliului, au participat peste patru sute de profesionişti, în frunte cu d-nii senator.Tomasiu N. Săveanu, fost primar, dr. Bodnărescu şi alte personalităţi de marcă ale primului barou bucovinean. Din Bucureşti au venit d-nii Dem. I. Dobrescu, fost preşedinte al „Uniunii avocaţilor“ şi Romulus Georoceanu, actual vice-preşedinte al Uniunii. S-au desbătut, în această adunare, revendicările vitale ale corpului avocaţilor şi s’au respins — de plano — tendinţele şoviniste şi reacţionare, cari n’au nimic comun cu rezolvarea crizei din barouri. In spiritul acesta adunarea a ales şi delegaţii cari vor participa la constituirea consiliului „Uniunii“. Prezenţa d-lor Dem. I. Dobrescu şi Romulus Georoceanu a fost un bun prilej pentru solidarizarea majorităţii avocaţilor din Bucovina în jurul acţiunii profesionale pe care o conduc în întreaga ţară elementele cele mai distinse ale barourilor. In acelaş timp avocaţii bucovineni, indiferent de origina etnică, au ţinut să sublinieze cu toată sinceritatea şi convingerea, ataşamentul lor faţă de legile Ţării, faţă de ideea de apărare a integrităţii şi independenţei noastre. A fost mărturisirea impresionantă a unei adevărate solidarităţi naţionale făcută în mod real şi fără nici un scop diversionist. „Noi am avut prevederea — a spus d. Dem. Dobrescu în discursul său — să răspundem la problemele mari ce se referă la profesiunea noastră. Ne convine oare să se pună în discuţie la Liga Naţiunilor faptul că nu respectăm tratatele şi Constituţia şi că statele cari au consimţit la unirea ţării noastre au fost înşelate? Acest curent anarhic nu izvorăşte din sufletul poporului românesc. Noi apărăm cu adevărat naţiunea, nu cei cari duc ţara la anarhie“. Iar d. Romulus Georoceanu a precizat că „ideea de drept şi de justiţie formează mândria profesiunii noastre. In „Uniune“ am înţeles să ţin steagul dreptăţii şi legalităţii. Ideea naţională e o problemă politică. Ea trebuie rezolvată în cadrul legilor existente, în cadrul Constituţiei şi al tratatelor de pace. Elementele minoritare cari au jurat credinţă ţării noastre, nu pot fi tratate decât la fel ca noi“. Declaraţiile celor doi fruntaşi ai baroului ilfovean sunt cu totul oportune în momentul de faţă când se încearcă spargerea unităţii corpului avocaţilor prin metode îndreptate împotriva realelor revendicări profesionale. Congresul de la „Arta“ a dovedit cu prisosinţă punctul de vedere fals pe care îl agită un grup de avocaţi reacţionari ce n’au putut să aducă în susţinerea tezei lor o singură problemă interesând în mod real viaţa miilor de avocaţi nevoiaşi din ţară. Soluţiile propuse acolo ? Una singură : lupta de rassă. Dar rassismul ridicat la rani de argument rămâne cel mult un mijloc de agitaţie. Niciodată el nu va rezolva nevoile reale ale masselor intelectuale şi muncitoreşti. Criza care se manifestă — nu numai în barouri ci în toate profesiunile — este în funcţie de realizarea unui program de revendicări minimale. Criza nu cunoaşte origină etnică. Consecinţele ei se resimt în toate ţările, în toate barourile, în toate profesiunile. Chiar în Germania — ţara după care dreapta de la noi copiază sisteme şi metode de luptă — chiar în Germania rassistă, după eliminarea evreilor din barouri, criza a continuat cu o intensitate crescândă. Astăzi se limitează acolo până şi înscrierea în barouri — simpla formalitate de înscriere — a avocaţilor arieni. Ceea ce înseamnă că rassismul duce nu la rezolvarea crizelor, ci, dimpotrivă, la adâncirea şomajului şi mizeriei. Gândurile frumoase expuse la Cernăuţi şi Chişinău de donii Dem. I. Dobrescu şi R. Georoceanu, marchează începutul unui curent sănătos care plasează problema corpului avocaţilor din România în adevăratul ei făgaș. Horia Roman DE VORBA CU LUCRATOR! Am avut ocazia să"Stau de vorbă Cu câţiva lucrători de la ateliere. Nici nu-şi închipue cineva cât de interesantă este o convorbire cu ei. Cred că cel mai instructiv lucru ar fi ca acestora să li se ia înnterviewuri.Ceilalţi, cărora li se ia, vorbesc destul şi spun, chiar prea des, ceiace au şi ceiace nu au de spus. Relatările lor au prestigiul pe care-l dă viaţa trăită, prestigiul şi puterea de emoţie veritabilă pe care o au memoriile faţă de operele de pură imaginaţie. Abia atunci când îi vezi şi îi auzi, îţi dai seama că, de fapt, sunt două lumi care nu se cunosc şi care, în fond, colaborează la acest mare şi complicat organism care-i viaţa unui Stat. Am văzut în faţa mea chipuri deschise dornice de cunoştinţi, agitaţi de curiozitate, plini de calmul sănătos al muncii, înţelepţi ca natura, răbdători ca ea, şi, în genere, împăcaţi cu o soartă care, cu puţină grijă, ar putea să fie mai omenoasă. Am avut impresia netă că-i cunoaştem în genere, atât de puţin! Există un fel de reportaj grafic cotidian, care, generalizând, îi prezintă tendenţios, ceiace, — dacă n’ar fi nepăsarea lor, — ar putea să producă iritaţiuni inutile. Trebue să mărturisesc că această „literatură“ nedreaptă, prin repetiţie, izbutise să-mi creieze şi mie un „lucrător tip“, standardizat, aşa precum se urmăreşte de detractori. Şi, la faţa locului, n’am găsit nimic roş. Nici măcar cravata. Din contra, o resemnare în care totuşi nădejdea nu lipseşte, dă impresia unei siguranţe de sine şi a unei împăcări cu o stare de lucruri susceptibilă de a se ameliora. Aşa, de pildă, sunt ocupaţiuni de curăţire a pieselor vechi de la locomotive, care se fac cu greu. Trebue să treci cu peria, rugina şi murdăria încrustată în zgura ruginei. Se face un praf roş în care nu te vezi. Eşi din lucru cu faţa, cu ochii, cu părul, cu cămaşa, roşie ca de-un asfinţit turnat. Aşa e, la fel, în piept, pe dinăuntrul omului. Nu se poate face nimic pentru scoaterea din asasinat a acestei munci ? .......... Altceva: oamenii au pentru masa dela prânz o pauză de o jumătate de oră. N’au deci timp suficient să se ducă acasă. Unde mănâncă ? Unde dă Dumnezeu: pe lădiţă, pe-o bucată de scândură, pe-o cutie de ulei, pe-o tinichea. Nu există, în această situaţie, o sală de mâncare. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată ce impresie de câne al nimănui, face omul care mănâncă, aşa, pe ce se întâmplă, aplecat pe bucata de pâine. E ceva degradant. Ar fi greu să fie altfel? Aşa de greu?. Nu. Puţină bunăvoinţă. In timpul lucrului le trebue apă. Este o căldare şi o singură cănnţă la 80 de oameni. Unul poate fi bolnav. Din optzeci de oameni e sigur că mai mulţi sunt atinşi de o boală primejdioasă. Nu e nici higienic, nici sănătos. Am apoi o asistentă socială de boală, accident si bătrâneţe. Destul de bine legiferata. In parte, destul de bine aplicată. Dar, de ce să se strice tot, atunci când, eventual, bolnavul are nevoe de un medicament mai scump ? De ce să-i fie refuzat dacă e necesar pentru viaţa unui om, fără mijloace pe care, pe deasupra, îl ai în serviciu? De ce este nevoe ca reţeta să treacă pe la inginerul respectiv care s-o cenzureze, şi să mai taie ceia ce i se pare prea scump şi „n’ar face“ pentru sănătatea unui lucrător? Fiindcă e vorba de inginer,e ca şi cum ai face economie de beton la stâlpii tinnşî bloc, fiindcă să ai scumpit. S’s înţeles ? Lucrătorii dela C. A. M. mi-au recunoscut cu o mulţumire pe care aş vroi s-o transmit organizatorilor că creşele sunt foarte bine administrate. Asta mi-a dovedit că oamenii aceştia nu caută defecte cu orice chip. Şi, mai ales, le face plăcere să constate că n’au de ce se plânge. Aceiaşi ţară , liste sunt bune. Sunt şefi care le aplică arbitrar, care abuzează, care dispreţuesc, care fac nedreptăţi, care-s grozavi. Altă ţară: neglijarea lucrătorilor în lucruri care se pot face, şi care înseamnă pentru ei foarte mult: o masă, o cană pentru apă, un lavabou, un duş,... lucruri mici. De ce nu s’ar fi făcând ? ! Convorbirea aceasta de Duminică mi-a fost o aspră şi demnă lecţie de viaţă. Şi, dacă prin aceste rânduri am făcut să tresară atenţia celor în drept şi bunăvoinţa pe care n’ar fi trebuit s’o uite, aş considera că am trecut, întâmplător intermediar lecţia mai departe, la adresă. Demostene Botez Manifestaţiile tineretului in ziua Restauraţiei Străjerii la exerciţii de asamblu, ori la Anef Dintr'o declaraţie a d-lui Cancicov: „Avem toate motivele să fim optimişti". ...Noi, contribuabilii, nu avem nici un motiv! Tainele presei totalitare Cunoaştem şi noi — din păcate— normele scrisului sub cenzură. In statele totalitare însă, unde fiecare rând din cele publicate este dictat deadreptul de guvern, lucrurile se petrec şi mai rău. Aşa, de pildă, în Italia şi Germania, unde presa nu e decât un mijloc de difuzare a concepţiilor şi părerilor personale ale miniştrilor respectivi de propagandă — gazetarii nu au dreptul să exprime o opinie proprie, n’au libertatea să se ocupe de altceva decât de cele îngăduite prin ordinul de serviciu zilnic transmis de ministerul propagandei. Nici măcar în domeniul artistico-literar, ziaristul nu poate depăşi cadrul impus de oficialitate acestor preocupări. Ziarul refugiaţilor italieni de la Paris „Giustizia e Liberta“, publică o serie de „ordine secrete ale ministerului propagandei către presa italiană”. Sunt unele — foarte curioase — cari se referă la modul cum trebue comentate ştirile din Spania, altele cu privire la încoronarea regelui Angliei. Ne vom opri însă asupra a două din aceste „ordine secrete”, cari ni se par cu deosbire importante. Iată ordinele: „31 MARTIE. A considera cu o vie şi ironică ostilitate proectul de asistenţă mutuală patronat de Franţa pe lângă Mica înţelegere”. •' ;,23 APRILIE. A se scoate în relief mediocritatea absolută a lui Delbos, omul de pae al lui Herriot. Să se insiste asupra caracterului imoral al cărţii lui Blum despre căsătorie”. „10 APRILIE. Să se subestimeze conversaţiunile politice dela Londra”. Că poporul italian e silit să înghită zilnic proza gazetelor confecţionate în conformitate cu ordinele citate, îl priveşte. E, cum s’ar spune, o chestie strict personală. Când aflăm însă cari sunt ordinele, ne dăm seama şi de punctul de vedere oficial italian în probleme cari ne privesc şi pe noi, de pildă atunci când se dispune atacarea „cu vie şi ironică ostilitate” a unui proect de asistenţă mutuală relativ la Mica înţelegere. Şi când presa fascistă porneşte campanie contra d-lui Delbos, înţelegem uşor de unde îşi trage inspiraţia chiar o parte a presei româneşti care — aşa, din senin — a deslănţuit vii atacuri împotriva d-lui Blum în legătură cu cartea sa asupra căsătoriei. Ordinele date presei fasciste ara■a cum se falsifică adevărul asupra evenimentelor celor mai importante, de exemplu conversaţiile de la Londra şi cum se crează curentele de „opinie publică“ în statele totalitare. Intr’un regim democratic în care libertatea presei este o realitate, asemenea manopere nu pot reuşi, după cum nu pot reuşi nici loviturile ce se pregătesc la adăpostul Unistei de mormânt întinsă prin încătuşarea presei asupra unei ţări întregi. G. Spina GRUPĂRILE de dreapta vor să fuzioneze. Cine a mai văzut dictatură cu mai mulți dictatori ? & O întrevedere Averescu-Goga in vederea fuziunii. Vor s’o ia da capo ? UN nebun a pornit pe stradă cu securea in mână ucizând până acum 15 persoane. Așa au accese, câteodată, si unele popoare. RECOLTA de porumb din judeţul Covurlui e compromisă , îngălbenindu-se de secetă. D. Goga n-a avut o tresărire de bucurie? „VIITORUL" anunţă că depunerile la bănci trec de 12 miliarde„ Se pregătesc liberalii de opoziţie? D. GOGA s-a pronunţat pentru un guvernde generali. Reminiscenţe din timpul războiului... NU s’au organizat încă instituţiile de credit votate de curând. Vasăzică, tot mai stau puţin liberalii la putere... * * * • CllOSE PGI APELURILE FISCALE Au început apelurile fiscale. In majoritatea cazurilor, știm cum se judecă aceste apeluri. Aproape toate se resping. Orice enormitate ar cuprinde procesul-verbal de impunere — făcut mai blând sau mai sever după gradul de perspicacitate al contribuabilului — comisiile de apel, considerându-se datoare să respingă apelurile, le resping... împotriva dreptăţii evidente. Astfel cunoaştem cazul unor medici şi avocaţi care nu mai profesează; comisiile de impunere ii impun totuşi la plata impozitului profesional; ei fac apel — dar toate apelurile le sunt respinse. Această mentalitate trebue să aibă un sfârşit. S’ar putea face acum începutul. CONGRESUL VITICULTORILOR La Buzău a avut loc congresul viticultorilor. Congresul s'a încheiat cu o moţiune trimisă telegrafic Suveranului. In această telegramă, viticultorii vorbesc de „demagogia oamenilor politici, care pentru a zmulge voturile celor de la câmp“ ( permițându-le plantarea hibrizilor) „au nenorocit pe agricultorii cei mai harnici ai Țării“ — tocmai pe cei ce „au transformat răpile în grădini". Mai departe viticultorii se plâng că legea votată în anul trecut nu se aplică, că plantările hibrizilor continuă mai mult decât oricând, iar promisiunea desfiinţării spirtului din cereale este călcată. Viticultorii n- au primit despăgubirile de războiu. Nu s’a admis măcar compensarea acestor creanţe cu impozitele in restantă şi cu ratele conversiunii. „Angajamentul luat de guverne, — urmează telegrama, — de a aplica impozite tuturor, nu numai viticultorilor dela deal, este călcat. Numai la noi se întâmplă ca o lege să se aplice numai asupra unora, care sunt cei mai buni". Intr’adevăr, viticultorii au toată dreptatea. Ei se întrunesc în congrese, formulează revendicări, redactează moţiuni, le înaintează guvernelor — dar rezultaul este nul. Astăzi viticultorii, dezamăgiţi de toate guvernele, au părăsit calea obişnuită de demers pe lângă guvern. Ei s’au adresat mai departe, printr’un apel desnădăjduit. Starea gospodăriilor din regiunea viticolă este disperată. Poate acum e ultima etapă, când se mai poate aduce o îndreptare viticulturii noastre. M. Sevastos CHESTIA ZILEI UN SOL AL PĂCII Pastorul Jéréqjiel Primul ars al cabinetului Blum _ S’a împlinit un Jh an de când gu-M m Imlf vernul actual al Mxsm ii ig Franţei a luat &r*hesC conducerea Ţării. wmmmepsiMimiM Un an p^n greutăţi, interne şi internaţionale, de criză economică şi prin urmare de adevărată încercare pentru guvernul Frontului Popular. Dacă ne aducem aminte de atmosfera încărcată, în care d. Léon Blum a luat frânele guvernului, putem să ne dăm seama de însemnătatea bilanţului cu care se închee acest prim an de conducere a Franţei. Acţiunea „Crucilor de Foc” şi a celorlalte grupări extremiste de dreapta provocase o tensiune internă din cele mai primejdioase. Se ajunsese la sângeroase lupte de stradă şi teroarea extremiştilor din ambele laturi putea să arunce Franţa în convulsiuni interne cu caracter catastrofal, ţinând seama de vecinătatea ameninţătoare de peste Rin. Guvernul de astăzi a reuşit să potolească spiritele, a obţinut realizarea unor condiţiuni sociale mai bune şi a înlăturat primejdia tulburărilor de stradă. In domeniul politicii externe a putut să stabilească cu Marea Britanie legături de colaborare, cari asigură grupului franco-britanic rolul de conducere în treburile europene şi posibilitatea de a asigura o pace întemeiată pe respectul frontierelor existente şi al convenţiunilor internaţionale. De altfel, repercusiunile acestei politici le simţim şi noi în mod binefăcător, întrucât guvernul d-lui Léon Blum a ţinut în toate ocaziunile internaţionale să asigure garantarea frontierelor noastre, ajutându-ne în acelaş scop, să ne desăvârşim înarmările. In domeniul economic şi financiar guvernul francez a reuşit să învioreze afacerile şi producţiunea. La Paris pulsează o viaţă nouă, care reprezintă începutul normalizării situaţiei economice şi financiare. Este evident că în acest domeniu n’au fost învinse încă ultimele dificultăţi. Mai este nevoie de sforţări, pe care guvernul francez le va face, fără îndoială, şi dacă va reuşi atunci îi este asigurată guvernarea până la sfârşitul perioadei legislative. De altfel, simpatia şi încrederea majorităţii poporului francez li este asigurată cabinetului Blum. In ultimele luni de zile s’au făcut unsprezece alegeri parţiale pentru Camera deputaţilor. Intr’un stat democratic adevărat, cum este Franţa, singura măsură de a cunoaşte situaţia reală a unui guvern în raport cu ţara, sunt tocmai rezultatele electorale. In opt locuri, cari deveniseră vacante au fost aleşi numai membri ai Frontului Popular, iar două circumscripţii, unde la alegerile generale au reuşit candidaţii reacţionari, au ales acuma tot membri ai Frontului Popular. In alegerile departamentale şi ale consiliilor generale au fost 83 de vacante. Toate aceste locuri au fost luate de partidele democratice, rezultatul constituind o adevărată desolidarizare a masselor de partidele extremiste de opoziţie. Iar Camera deputaţilor a răspuns la chestiunea de încredere în d. Léon Blum în şedinţa de la 8 Mai, cu o majoritate guvernamentală de 380 de voturi împotriva a 190. Ne găsim, deci, în faţa unui bilanţ admirabil şi plin de speranţă pentru viitorul guvernului de astăzi, un bilanţ care se întemeiază pe cifre exacte şi pe realităţi. Liviu P. Nas!? ■ ■■ • -umanii»------------ NĂZBÂTII ADICĂ... Eri a început judecarea apelurilor fiscale. Adică confirmarea proceselor-verbale de impunere... Kix Pastorul Jézéquel de IZABELA SADOVEANU In ziua de 6 iunie a sosit în România pastorul Jézéquel, aleasă fată bisericească, vice preşedintele . Reuniunii Universale pentru Pace (R. U. P.)“, secretar al „Alianţei pentru înfrăţirea popoarelor prin biserică“Distinsul oaspete venea din Sofia, unde se dusese după ce vizitase Belgradul. Intrebându-1 în decursul unei reuniuni asupra scopului vizitei sale, pastorul Jézéquel ne-a mărturisit că a venit să verifice încă odată dorinţa pentru pace a popoarelor acestor trei ţări şi să cerceteze care este activitatea Uniunei universale pentru pace (R. U. P) aci, prin comitetele şi corporaţiile sale, precum şi spre a se informa care sunt planurile pentru viitor. — „De altfel, — ne spune vice preşedintele R. U. P.-ului,— cunosc România, unde am mai fost cu prilejul venirii „Comitetului american pentru drepturile minoritarilor“ şi ca secretar al „Alianţei pentru înfrăţirea popoarelor prin biserică“. Am avut deci prilejul să cunosc frumuseţile ţării d-voastre şi o bună parte din locuitorii diverselor sale regiuni“. Distinsul oaspete a vizitat apoi Expoziţia „Luna Bucureştilor“ şi în special satul românesc, interesându-se îndeaproape de toată viaţa reprezentată acolo Intrebându-l asupra activităţii R. U. P.-ului în diferite ţări şi părţi ale lumii, d-sa ne-a spus că aceasta a mers intensificându-se din ce în ce. Toată lumea care participă la această mişcare, prin comitete şi grupe, a înţeles că în R. U. P nu trebuie să predomine nici un partid politic. Bineînţeles partidele de stânga, fiind cele mai pătrunse de necesitatea unei politici a păcii, au mai multă influenţă în această mişcare Scopul nostru însă este a obţine adeziunea a unui număr cât mai mare de grupe diverse, pentru ca fiecare să se simtă liber să lucreze pentru acelaş scop unic: pacea. — „Propaganda Reuniunii Universale pentru Pace nu are de scop a convinge popoarele de necesitatea şi binefacerile păcii Fiecare le cunoaşte şi toţi doresc pacea. Scopul propagandei noastre este a deprinde massele să-şi exprime această dorinţă şi mai ales a le învăţa cum trebuie să lucreze ca să menţină pacea- In acest scop s’a alcătuit „O charta“ a păcii, consistând din patru puncte, adică formularea cea mai scurtă şi mai cuprinzătoare a politicii păcii“. Aceste patru puncte, pe care le-a popularizat şi comitetul nostru naţional R U. P., sunt: 1) Inviolabilitatea obligaţiilor ce decurg din tratate. 2) Reducerea şi limitarea armamentelor prin acorduri internaţionale. Suprimarea profiturilor rezultate din fabricarea şi comercializarea materialului de războiu. 3) întărirea Societăţii Naţiunilor pentru a preveni şi a opri războa(BUB BUlSEd UEaJBIUlIU03)