Adevěrul, iunie 1937 (Anul 51, nr. 16361-16383)

1937-06-11 / nr. 16368

ANUL 51.­No. 16.368 S pagini VINERI II IUNIE 1937 mWIUTflPT. AL. V. BELDIMANU 188&-189? rUJVUAXUnl S CONST MILLS 1837 1920 ti rector politic t MIHAIL SADOVEANU —I ~1 ■■ ■ ^ ~~ • Centrala: 3-84-30. ABONAMENTE 600 lei pe un an I dubla V"! I BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) No. 5 — 7 "• 9 I TELEFOANE . I străinătatea : 3-84-33. ^ N ISO lef ne 3 km) |_____ \ Jf%~ I " ' t­­ @ . _____________________________________________________________________________V Tipografia : 4-67-39. ZIUA EROILOR Sărbătorim mâine Ziua Eroilor. Sărbătorim ziua celor mulţi şi modeşti cari şi-au făcut datoria către Ţară şi Neam, luptând pentru întregirea noastră şi pentru păstrarea independenţei naţionale a po­porului român. Frământarea anilor din urmă a făcut pe mulţi să uite zilele sumbre când sutele de mii de f­ii ai a­­cestei ţări şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit viaţa în faţa puhoiului cu care Germania ne invadase şi a încercat să ne zdrobească cu faimoasa pace de la Bucureşti. Fără sacrificiul lor, Ţara noastră ar fi fost sfâ­şiată şi atâtea milioane de fraţi ar fi continuat să zacă sub apăsarea jugului străin. In şirul anilor s’au pierdut numele sutelor de mii de bravi cari au devenit o massă anonimă, impună­toare şi tragică, un simbol care trebue să ne stea veşnic înainte. Simbolul acesta îl întruchipează Ostaşul Necu­noscut. In faţa l­o închinăm un gând de adâncă sme­renie, de pioasă recunoştinţă. Adevenil CRIZA DIN BAROURI După adunarea profesională de la Cernăuţi La Cernăuţi s-a ţinut acum câ­teva zile o adunare profesională a avocaţilor bucovineni. La desbaterile cari au avut loc în sala consiliului, au participat peste patru sute de profesionişti, în frunte cu d-nii senator.Tomasiu­ N. Săveanu, fost primar, dr. Bod­­nărescu şi alte personalităţi de marcă ale primului barou bucovi­nean. Din Bucureşti au venit d-nii Dem. I. Dobrescu, fost preşedinte al „Uniunii avocaţilor“ şi Romulus Georoceanu, actual vice-preşedinte al Uniunii. S-au desbătut, în această aduna­re, revendicările vitale ale corpu­lui avocaţilor şi s’au respins — de plano — tendinţele şoviniste şi reac­ţionare, cari n’au nimic comun cu rezolvarea crizei din barouri. In spi­ritul acesta adunarea a ales şi dele­gaţii cari vor participa la consti­tuirea consiliului „Uniunii“. Prezenţa d-lor Dem. I. Dobrescu şi Romulus Georoceanu a fost un bun prilej pentru solidarizarea ma­jorităţii avocaţilor din Bucovina în jurul acţiunii profesionale pe care o conduc în întreaga ţară elemen­tele cele mai distinse ale barourilor. In acelaş timp avocaţii bucovineni, indiferent de origina etnică, au ţi­nut să sublinieze cu toată sincerita­tea şi convingerea, ataşamentul lor faţă de legile Ţării, faţă de ideea de apărare a integrităţii şi inde­pendenţei noastre. A fost mărturisirea impresionan­tă a unei adevărate solidarităţi na­­ţionale făcută în mod real şi fără nici un scop diversionist. „Noi am avut prevederea — a spus d. Dem. Dobrescu în discursul său — să răspundem la problemele mari ce se referă la profesiunea noastră. Ne convine oare să se pună în discuţie la Liga Naţiunilor faptul că nu respectăm tratatele şi Con­stituţia şi că statele cari au consim­ţit la unirea ţării noastre au fost înşelate? Acest curent anarhic nu izvorăşte din sufletul poporului ro­mânesc. Noi apărăm cu adevărat naţiunea, nu cei cari duc ţara la a­­narhie“. Iar d. Romulus Georoceanu a precizat că „ideea de drept şi de justiţie formează mândria profe­siunii noastre. In „Uniune“ am în­ţeles să ţin steagul dreptăţii şi le­galităţii. Ideea naţională e o pro­blemă politică. Ea trebuie rezolvată în cadrul legilor existente, în ca­drul Constituţiei şi al tratatelor de pace. Elementele minoritare cari au jurat credinţă ţării noastre, nu pot fi tratate decât la fel ca noi“. Declaraţiile celor doi fruntaşi ai baroului ilfovean sunt cu totul opor­tune în momentul de faţă când se încearcă spargerea unităţii corpului avocaţilor prin metode îndreptate împotriva realelor revendicări pro­fesionale. Congresul de la „Arta“ a dovedit cu prisosinţă punctul de vedere fals pe care îl agită un grup de avocaţi reacţionari ce n’au putut să aducă în susţinerea tezei lor o singură problemă interesând în mod real viaţa miilor de avocaţi nevoiaşi din ţară. Soluţiile propuse acolo ? Una singură : lupta de rassă. Dar rassismul ridicat la ran­i de argument rămâne cel mult un mijloc de agitaţie. Niciodată el nu va rezolva nevoile reale ale masse­­lor intelectuale şi muncitoreşti. Criza care se manifestă — nu numai în barouri ci în toate profe­siunile — este în funcţie de reali­zarea unui program de revendicări minimale. Criza nu cunoaşte origină etni­că. Consecinţele ei se resimt în toate ţările, în toate barourile, în toate profesiunile. Chiar în Germania — ţara după care dreapta de la noi copiază siste­me şi metode de luptă — chiar în Germania rassistă, după eliminarea evreilor din barouri, criza a conti­nuat cu o intensitate crescândă. Astăzi se limitează acolo până şi înscrierea în barouri — simpla for­malitate de înscriere — a avocaţi­lor arieni. Ceea ce înseamnă că rassismul duce nu la rezolvarea crizelor, ci, dimpotrivă, la adâncirea şomaju­lui şi mizeriei. Gândurile frumoase expuse la Cernăuţi şi Chişinău de donii Dem. I. Dobrescu şi R. Georoceanu, mar­chează începutul unui curent sănă­tos care plasează problema corpu­lui avocaţilor din România în ade­văratul ei făgaș. Horia Roman DE VORBA CU LUCRATOR! Am avut ocazia să"Stau de vorbă Cu câţiva lucrători de la ateliere. Nici nu-şi închipue cineva cât de interesantă este o convorbire cu ei. Cred că cel mai instructiv lucru ar fi ca acestora să li se ia înntervie­­wuri.­Ceilalţi, cărora li­ se ia, vor­besc destul şi spun, chiar prea­ des, ceiace au şi ceiace nu au de spus. Relatările lor au prestigiul pe ca­­re-l dă viaţa trăită,­­ prestigiul şi puterea de emoţie veritabilă pe care o au memoriile faţă de­ operele de pură imaginaţie. Abia atunci când îi vezi şi îi auzi, îţi dai seama că, de fapt, sunt două lumi care nu se cunosc şi care, în fond, colabo­rează la acest mare şi complicat organism care-i viaţa unui Stat. Am văzut în faţa mea­­ chipuri deschise dornice de cunoştinţi, a­­gitaţi de curiozitate, plini­­ de cal­mul sănătos al muncii, înţelepţi ca natura, răbdători ca ea, şi, în ge­nere, împăcaţi cu o soartă care, cu puţină grijă, ar putea să fie mai o­­menoasă. Am avut impresia netă că-i cunoaştem în genere, atât de puţin! Există un fel de reportaj grafic cotidian, care, generalizând, îi prezintă tendenţios, ceiace, — dacă n’ar fi nepăsarea lor, — ar putea să producă iritaţiuni inutile. Trebue să­­ mărturisesc­­ că această „literatură“ nedreaptă, prin repeti­ţie, izbutise să-mi creieze şi mie un „lucrător tip“,­­ standardizat, aşa precum se urmăreşte de detrac­tori. Şi, la faţa locului, n’am găsit ni­mic roş. Nici măcar cravata. Din contra, o resemnare în care totuşi nădejdea nu lipseşte, dă impresia unei siguranţe de sine şi a unei­ îm­păcări cu o stare de lucruri suscep­tibilă de a se ameliora. Aşa, de pildă, sunt ocupaţiuni de curăţire a pieselor vechi de la locomotive, care se fac cu greu. Trebue să treci cu peria, rugina şi murdăria încru­stată în zgura ruginei. Se face un praf roş în care nu te vezi. Eşi din lucru cu faţa, cu ochii, cu părul, cu cămaşa, roşie ca de-un asfinţit tur­nat. Aşa e, la fel, în piept, pe dină­untrul omului. Nu se poate face ni­mic pentru scoaterea din asasinat a acestei munci ? .......... Altceva: oamenii au pentru masa dela prânz o pauză de o ju­mătate de oră. N’au deci timp sufi­cient să se ducă acasă. Unde mă­nâncă ? Unde dă Dumnezeu: pe lădiţă, pe-o bucată de scândură, pe-o cutie de ulei, pe-o tinichea. Nu există, în această situaţie, o sală de mâncare. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată ce impresie de câne al nimănui, face omul care mănâncă, aşa, pe ce se întâmplă, aplecat pe bucata de pâine. E ceva degradant. Ar fi greu să fie altfel? Aşa de greu?. Nu. Puţină bunăvoinţă. In­­ timpul lucru­lui le trebue apă. Este o căldare şi o singură cănnţă la 80 de oameni. Unul poate fi bolnav. Din optzeci de oameni e sigur că mai mulţi sunt atinşi de o boală primejdioasă. Nu e nici higienic, nici sănătos. Am­ apoi o asistentă socială de boală, accident si bătrâneţe. Destul de bine legiferata. In parte, destul de bine aplicată. Dar, de ce să se stri­ce tot, atunci când, eventual, bol­navul are nevoe de un medicament mai scump ? De ce să-i fie refuzat dacă e necesar pentru viaţa unui om, fără mijloace pe care, pe dea­supra, îl ai în serviciu? De­ ce este nevoe ca reţeta să treacă pe la in­ginerul respectiv care s-o cenzu­reze, şi să mai taie ceia ce i se pare prea scump şi „n’ar face“ pentru să­­nătatea unui lucrător? Fiindcă e vorba de inginer,­e ca şi cum ai face economie de beton la stâlpii tinnşî bloc, fiindcă să ai scumpit. S’s­ înţeles ? Lucrătorii dela C. A. M. mi-au recunoscut cu o mulţumire pe care aş vroi s-o transmit organizatorilor că creşele sunt foarte bine admini­strate. Asta mi-a dovedit că oa­menii aceştia nu caută defecte cu orice chip. Şi, mai ales, le face plăcere să constate că n’au de ce se plânge. Aceiaşi ţară , liste sunt bune. Sunt şefi care le aplică arbitrar, care abuzează, care dispreţuesc, care fac nedreptăţi, care-s grozavi. Altă ţară: neglijarea lucrătorilor în lucruri care se pot face, şi care înseamnă pentru ei foarte mult: o masă, o cană pentru apă, un lava­bou, un duş,... lucruri mici. De ce nu s’ar fi făcând ? ! Convorbirea aceasta de Dumini­că mi-a fost o aspră şi demnă lec­ţie de viaţă. Şi, dacă prin aceste rânduri am făcut să tresară atenţia celor în drept şi bunăvoinţa pe care n’ar fi trebuit s’o uite,­­ aş considera că am trecut, întâmplător intermediar lecţia mai departe, la adresă. Demostene Botez Manifestaţiile tineretului in ziua Restauraţiei Străjerii la exerciţii de asamblu, ori la Anef Dintr'o declaraţie a d-lui Cancicov: „Avem toate motivele să fim optimişti". ...Noi, contribuabilii, nu avem nici un motiv! Tainele presei totalitare Cunoaştem şi noi — din păcate— normele scrisului sub cenzură. In statele totalitare însă, unde fiecare rând din cele publicate este dictat deadreptul de guvern, lucrurile se petrec şi mai rău. Aşa, de pildă, în Italia şi Germania, unde presa nu e decât un mijloc de difuzare a concepţiilor şi părerilor personale ale miniştrilor respectivi de propa­gandă — gazetarii nu au dreptul să exprime o opinie proprie, n’au liber­tatea să se ocupe de altceva decât de cele îngăduite prin ordinul de serviciu zilnic transmis de ministerul propagandei. Nici măcar în domeniul artistico-literar, ziaristul nu poate depăşi cadrul impus de oficialitate acestor preocupări. Ziarul refugiaţilor italieni de la Paris „Giustizia e Liberta“, publică o serie de „ordine secrete ale minis­terului propagandei către presa ita­liană”. Sunt unele — foarte curioa­se — cari se referă la modul cum trebue comentate ştirile din Spania, altele cu privire la încoronarea re­gelui Angliei. Ne vom opri însă a­­supra a două din aceste „ordine se­crete”, cari ni se par cu deosbire importante. Iată ordinele: „31 MARTIE. A considera cu o vie şi ironică ostilitate proectul de asis­tenţă mutuală patronat de Franţa pe lângă Mica înţelegere”. •' ;,23 APRILIE. A se scoate în relief mediocritatea absolută a lui Delbos, o­­m­ul de pae al lui Herriot. Să se insiste asupra caracterului imoral al cărţii lui Blum despre căsătorie”. „10 APRILIE. Să se subestimeze con­­versaţiunile politice dela Londra”. Că poporul italian e silit să în­ghită zilnic proza gazetelor confec­ţionate în conformitate cu ordinele citate, îl priveşte. E, cum s’ar spune, o chestie strict personală. Când a­­­flăm însă cari sunt ordinele, ne dăm seama şi de punctul de vedere ofi­cial italian în probleme cari ne pri­vesc şi pe noi, de pildă atunci când se dispune atacarea „cu vie şi iro­nică ostilitate” a unui proect de a­­sistenţă mutuală relativ la Mica în­ţelegere. Şi când presa fascistă por­neşte campanie contra d-lui Delbos, înţelegem uşor de unde îşi trage inspiraţia chiar o parte a presei ro­mâneşti care — aşa, din senin — a deslănţuit vii atacuri împotriva d-lui Blum în legătură cu cartea sa asupra căsătoriei. Ordinele date presei fasciste ara­­■a cum se falsifică adevărul asu­pra evenimentelor celor mai impor­tante, de exemplu conversaţiile de la Londra şi cum se crează curen­tele de „opinie publică“ în statele to­talitare. Intr’un regim democratic în care libertatea presei este o rea­litate, asemenea manopere nu pot reuşi, după cum nu pot reuşi nici loviturile ce se pregătesc la adăpos­tul Unistei de mormânt întinsă prin încătuşarea presei asupra unei ţări întregi. G. Spina GRUPĂRILE de dreapta vor să fuzioneze. Cine a mai văzut dictatură cu mai mulți dictatori ? & O întrevedere Averescu-Goga in vederea fuziunii. Vor s’o ia da capo ? UN nebun a pornit pe stradă cu securea in mână ucizând până a­­cum 15 persoane. Așa au accese, câte­odată, si u­­nele popoare. RECOLTA de porumb din jude­ţul Covurlui e compromisă , în­­gălbenindu-se de secetă. D. Goga n-a avut o tresărire de bucurie? „VIITORUL" anunţă că depune­rile la bănci trec de 12 miliarde„ Se pregătesc liberalii de opozi­ţie? D. GOGA s-a pronunţat pentru un guvern­­de generali. Reminiscenţe din timpul războiu­lui... NU s’au organizat încă institu­ţiile de credit votate de curând. Vasăzică, tot mai stau puţin li­beralii la putere... * * * • CllOSE PGI APELURILE FIS­CALE Au început apelurile fiscale. In majoritatea cazurilor, știm cum se judecă aceste apeluri. A­­proape toate se resping. Orice enormitate ar cuprinde procesul-verbal de impunere — fă­cut mai blând sau mai sever după gradul de perspicacitate al contri­buabilului — comisiile de apel, con­­siderându-se datoare să respingă apelurile, le resping... împotriva dreptăţii evidente. Astfel cunoaştem cazul unor me­dici şi avocaţi care nu mai profe­sează; comisiile de impunere ii im­pun totuşi la plata impozitului pro­fesional; ei fac apel — dar toate apelurile le sunt respinse. Această mentalitate trebue să aibă un sfârşit. S’ar putea face acum începutul. CONGRESUL VITI­CULTORILOR La Buzău a avut loc congresul viticultorilor. Congresul s'a înche­iat cu o moţiune trimisă telegrafic Suveranului. In această telegramă, viticultorii vorbesc de „demagogia oamenilor politici, care pentru a zmulge votu­rile celor de la câmp“ ( permiț­ân­­du-le plantarea hibrizilor) „au ne­norocit pe agricultorii cei mai har­nici ai Țării“ — tocmai pe cei ce „au transformat răpile în grădini". Mai departe viticultorii se plâng că legea votată în anul trecut nu se aplică, că plantările hibrizilor con­tinuă mai mult decât oricând, iar promisiunea desfiinţării spirtului din cereale este călcată. Viticultorii n- au primit despăgu­birile de războiu. Nu s’a admis mă­car compensarea acestor creanţe cu impozitele in restantă şi cu ra­tele conversiunii. „Angajamentul luat de guverne, — urmează telegrama, —­ de a a­plica impozite tuturor, nu numai viticultorilor dela deal, este căl­cat. Numai la noi se întâmplă ca o lege să se aplice numai asupra unora, care sunt cei mai buni". Intr’adevăr, viticultorii au toată dreptatea. Ei se întrunesc în con­grese, formulează revendicări, re­dactează moţiuni, le înaintează gu­vernelor — dar rezultaul este nul. Astăzi viticultorii, dezamăgiţi de toate guvernele, au părăsit calea o­­bişnuită de demers pe lângă gu­vern. Ei s’au adresat mai departe, printr’un apel desnădăjduit. Starea gospodăriilor din regiu­nea viticolă este disperată. Poate acum e ultima etapă, când se mai poate aduce o îndreptare viticulturii noastre. M. Sevastos CHESTIA ZILEI UN SOL AL PĂCII Pastorul Jéréqjiel Primul ars al cabinetului Blum _ S’a împlinit un Jh an de când gu-M m Im­lf vernul actual al Mxsm ii ig Franţei a luat &r*h­esC conducerea Ţării. wmmmepsiMimiM Un an p^n greutăţi, interne şi internaţionale, de criză econo­mică şi prin urmare de adevărată încercare pentru guvernul Frontu­lui Popular. Dacă ne aducem aminte de at­mosfera încărcată, în care d. Léon Blum a luat frânele guvernului, pu­tem să ne dăm seama de însemnă­tatea bilanţului cu care se închee acest prim an de conducere a Fran­ţei. Acţiunea „Crucilor de Foc” şi a celorlalte grupări extremiste de dreapta provocase o tensiune in­ternă din cele mai primejdioase. Se ajunsese la sângeroase lupte de stradă şi teroarea extremiştilor din ambele laturi putea să arunce Franţa în convulsiuni interne cu caracter catastrofal, ţinând seama de veci­nătatea ameninţătoare de peste Rin. Guvernul de astăzi a reuşit să potolească spiritele, a obţinut rea­lizarea unor condiţiuni sociale mai bune şi a înlăturat primejdia tulbu­­rărilor de stradă. In domeniul politicii externe a pu­tut să stabilească cu Marea Brita­­nie legături de colaborare, cari asi­gură grupului franco-britanic rolul de conducere în treburile europene şi posibilitatea de a asigura o pace întemeiată pe respectul frontierelor existente şi al convenţiunilor inter­naţionale. De altfel, repercusiunile acestei politici le simţim şi noi în mod binefăcător, întrucât guvernul d-lui Léon Blum a ţinut în toate o­­caziunile internaţionale să asigure garantarea frontierelor noastre, a­­jutându-ne în acelaş scop, să ne de­săvârşim înarmările. In domeniul economic şi financiar guvernul francez a reuşit să învio­reze afacerile şi producţiunea. La Paris pulsează o viaţă nouă, care reprezintă începutul normalizării situaţiei economice şi financiare. Este evident că în acest domeniu n’au fost învinse încă ultimele di­ficultăţi. Mai este nevoie de sfor­ţări, pe care guvernul francez le va face, fără îndoială, şi dacă va reuşi atunci îi este asigurată guvernarea până la sfârşitul perioadei legisla­tive. De altfel, simpatia şi încrederea majorităţii poporului francez li este asigurată cabinetului Blum. In ulti­mele luni de zile s’au făcut unspre­zece alegeri parţiale pentru Ca­mera deputaţilor. Intr’un stat demo­cratic adevărat, cum este Franţa, singura măsură de a cunoaşte situa­ţia reală a unui guvern în raport cu ţara, sunt tocmai rezultatele elec­torale. In opt locuri, cari deveniseră vacante au fost aleşi numai membri ai Frontului Popular, iar două circumscripţii, unde la alegerile ge­nerale au reuşit candidaţii reacţio­nari, au ales acuma tot membri ai Frontului Popular. In alegerile de­partamentale şi ale consiliilor gene­rale au fost 83 de vacante. Toate aceste locuri au fost luate de par­tidele democratice, rezultatul con­stituind o adevărată desolidarizare a masselor de partidele extremiste de opoziţie. Iar Camera deputaţilor a răspuns la chestiunea de încredere în d. Léon Blum în şedinţa de la 8 Mai, cu o majoritate guvernamentală de 380 de voturi împotriva a 190. Ne găsim, deci, în faţa unui bilanţ admirabil şi plin de speranţă pen­tru viitorul guvernului de astăzi, un bilanţ care se întemeiază pe cifre exacte şi pe realităţi. Liviu P. Nas!? ■ ■■ • -umanii»------------­ N­ĂZBÂTII ADICĂ... Eri a început judecarea apelurilor­ fiscale. Adică confirmarea proceselor-ver­­bale de impunere... Kix Pastorul Jézéquel de IZABELA SADOVEANU In ziua de 6 iunie a sosit în Ro­mânia pastorul Jézéquel, aleasă fa­tă bisericească, vice preşedintele . Reuniunii Universale pentru Pace (R. U. P.)“, secretar al „Alianţei pentru înfrăţirea popoarelor prin biserică“­Distinsul oaspete venea din Sofia, unde se dusese după ce vizitase Belgradul. Intrebându-1 în decursul unei reuniuni asupra scopului vizi­tei sale, pastorul Jézéquel ne-a măr­turisit că a venit să verifice încă odată dorinţa pentru pace a popoa­relor acestor trei ţări şi să cerce­teze care este activitatea Uniunei universale pentru pace (R. U. P­) aci, prin comitetele şi corporaţiile sale, precum şi spre a se informa care sunt planurile pentru viitor. — „De altfel, — ne spune vice preşedintele R. U. P.-ului,— cunosc România, unde am mai fost cu pri­lejul venirii „Comitetului american pentru drepturile minoritarilor“ şi ca secretar al „Alianţei pentru­­ înfrăţi­rea popoarelor prin biserică“. Am avut deci prilejul să cunosc frumu­seţile ţării d-voastre şi o bună parte din locuitorii diverselor sale re­giuni“. Distinsul oaspete a vizitat apoi Expoziţia „Luna Bucureştilor“ şi în special satul românesc, interesân­­du-se îndeaproape de toată viaţa reprezentată acolo­ Intrebându-l asupra activităţii R. U. P.-ului în diferite ţări şi părţi ale lumii, d-sa ne-a spus că aceasta a mers intensificându-se din ce în ce. Toată lumea care participă la această mişcare, prin comitete şi grupe, a înţeles că în R. U. P­ nu trebuie să predomine nici­ un partid politic. Bineînţeles partidele de stân­ga, fiind cele mai pătrunse de nece­sitatea unei politici a păcii, au mai multă influenţă în această mişcare Scopul nostru însă este a obţine a­­deziunea a unui număr cât mai mare de grupe diverse, pentru ca fiecare să se simtă liber să lucreze pentru acelaş scop unic: pacea. — „Propaganda Reuniunii Uni­versale pentru Pace nu are de scop a convinge popoarele de necesitatea şi binefacerile păcii­ Fiecare le cu­noaşte şi toţi doresc pacea. Scopul propagandei noastre este a deprin­de massele să-şi exprime această dorinţă şi mai ales a le învăţa cum trebuie să lucreze ca să menţină pacea- In acest scop s’a alcătuit „O charta“ a păcii, consistând din patru puncte, adică formularea cea mai scurtă şi mai cuprinzătoare a poli­ticii păcii“. Aceste patru puncte, pe care le-a popularizat şi comitetul nostru na­ţional R­ U. P., sunt: 1) Inviolabilitatea obligaţiilor ce decurg din tratate. 2) Reducerea şi limitarea arma­mentelor prin acorduri internaţiona­le. Suprimarea profiturilor rezultate din fabricarea şi comercializarea materialului de războiu. 3) întărirea Societăţii Naţiunilor pentru a preveni şi a opri războa­(B­U­B BUlSEd U­­EaJBIUlI­U03)

Next