Agenda Magazin, iulie-decembrie 2001 (nr. 27-52)

2001-07-07 / nr. 27

De la inaugurarea muzeului Holocaustului din Washington, 15 milioane de vizitatori au trecut prin fața unei mașini împănate cu circuite și fire electrice, numită Hollerith D-11; pe o tăbliță tronează trei litere­ IBM. Mai mult, un comentariu precizează că firma a organizat recensământul din 1933, care a permis, pentru prima dată, identificarea evreilor. Și totuși, până în 1997, nimeni nu a încercat să afle mai mult. Cum erau alcătuite listele pentru deportare, pe care figurau și evrei creștinați? Reporterul Edwin Black, cu ajutorul a sute de persoane din lumea întreagă, a făcut lumină asupra participării conștiente a IBM la Holocaust. Rezultatul anchetei, publicat într-o carte, a fost stupefiant. Povestea începe în 1922, când firma germană Dehomag, roasă de criza monetară, nu-și poate plăti datoriile către firma americană CTR, care îi furniza mașinile Hollerith. Pentru a evita falimentul, directorul ei, Willy Heidinger, vinde 90% dintre acțiuni către CTR, lucru decisiv în urmarea evenimentelor. Dehomag, prin cele 10% acțiuni păstrate, rămâne germană, deși era con- --------------------------------------­tratată de o firmă ame­ricană. în 1924, CTR de­vine IBM. Omul din frun­tea IBM era Thomas J. Watson, prieten cu viitorul președinte Roosevelt, di­rector al Federal Reserve Bank. în 1933, Watson avea toate motivele să se bucure că a cumpărat De­homag, al cărei profit a explodat, pentru că na­ziștilor le plăceau statis­ticile, necesare pentru a-și pune în aplicare poli­tica rasială. Cu ajutorul mașinilor Hollerith, Dehomag îi va furniza lui Hitler un recensământ al populației. Ar fi fost nevoie de 3-5 ani pentru această operație, pe care Dehomag o face în câteva săptămâni; în 16 iunie 1933, o jumătate de milion de anchetatori au început recensământul. Rezultatul va fi trecut pe cartele, cu 60 de coloane, perforate în ritm de 450 000 pe zi. Naziștii erau interesați de coloana 22, căsuța 3, care îi desemna pe evrei. Strămoșul calculatorului, sistemul mecano­­grafic cu cartele perforate, a fost de mare ajutor; în acel an, Dehomag a fost cea mai eficace filială a IBM. Watson decide să-și dezvolte filiala germană, deși risca să fie denunțat ca partener al celui de-al lll-lea Reich. Cu toate acestea, adevărat miracol, IBM nu figura pe nici una din listele stabilite de evreii americani; pe de altă parte, firma era obligată să se supună principiului nazist de „coordonare completă“ cu statul, putând fi naționalizată în orice moment, însă IBM rămâne invizibilă, cu excepția lui Heidinger și a lui Watson, nimeni nu-i putea defini adevărata natură. Dehomag putea fi prezentată ca o filială a „Ajutorul“ dat de IBM casei-mame din New York, dar și ca o întreprindere germană loială, care folosește fondurile americane spre gloria celui de-al lll-lea Reich. Și Dehomag continuă să prospere: statul german este al doilea client al IBM, după SUA, în 1935, la câteva zile după adoptarea legilor antievreiești de la Nürnberg, Dehomag sărbătorește 25 de ani, iar proprietarul american este preocupat de o singură idee: cum să folosească enormele beneficii din Germania? Printr-un artificiu contabil, IBM New York recuperează 25% din profituri, iar cu celelalte 75% se lansează în investiții imobiliare. La 28 iunie 1937, Watson are o întrevedere particulară cu Hitler. Mai târziu, Goebbels a organizat una dintre cele mai mari petreceri naziste, cu 4 000 de invitați, unde Watson primește crucea de merit Vulturul german, ornată cu însemne naziste, în timp ce Europa intră în război, IBM nu mai poate face față comenzilor, în codul Hollerith, Auschwitz are numărul 001, Buch­enwald 002, iar Dachau, 003. Pe cartele, prizonierii sunt împărțiți în 16 categorii (homosexual, țigan, evreu ---------------------------------------- etc.). în mai 1940, Edgar J. Hoover, directorul FBI, începe să se intereseze de relațiile germane ale IBM; agenții săi reperează câțiva simpatizanți naziști printre angajați, care vor fi concediați pe loc, în acest moment, Watson îi trimite lui Hitler înapoi me­dalia pe care o primise, dar pentru a-și asigur­a bunăvoința Führerului, la­să naziști influenți să intre în CA al Dehomag și fi­nanțează Crucea Roșie ------------------------------------- Germană. Paralel, șterge urmele legăturii IBM - Dehomag, IBM Geneva asigu­rând relațiile cu Germania și țările ocupate; în acest timp, la New York, un funcționar începe o­ anchetă asupra veritabilei legături a IBM cu Germania nazistă, dar i se refuză mandatele de percheziție, pentru că întreprinderile din Germania erau considerate proprie­tate americană. Dehomag nu numai că-și închiria mașinile, dar IBM, ca unic furnizor, le asigura și întreținerea, inclusiv a celor aflate în lagăre. Recensă­mântul evreilor din România, din 1941, nu a fost pilotat de filiala germană a IBM, ci direct de sediul companiei, de la New York. în 18 mai 1945, IBM cere departamen­tului de stat american pentru probleme de război ajutor pentru a-și recupera mașinile Hollerith aflate în locație și loialitățile imobilelor cumpărate cu banii de la Dehomag In virtutea legii militare 52, Dehomag nu putea revendice nici o indemnizație, decât dacă se situa de parte învingătorilor, dar fiind acum considerată proprietate americană, și-a recuperat, inclusiv mașinile din lagăre IBM se însărcinează voluntar să facă traducerea simultană în procesul de la Nürnberg... M.­­ 2 reflecți

Next