Almanahul Copiilor, 1978

Cîntec­ ii tăi sîntem și de la tine Un nume­ avem, renume vine, Tot chipul lumii ce ne ține. O, patrie ! Cuvînt cind spui Și înfloresc de-azur cuvintele statui, Măreț prin aștri, aștrii care-i sui. Clipă Se luminează de ziuă, e­ un lan De floarea soarelui cerul, o cupă Din care grăunțe dă și apă un țăran La caii-ntărîtați de care se ocupă, Un nor ce umblă­ aproape înhămat Și tropotă-n lucerna­ abia întoarsă, Strînsă-n grămezi și pusă la uscat, Ca o zăpadă verde, dinăuntru arsă. Făgăduim Și zborul șoimilor și șoimi, Noi scut vom fi, vom fi și braț, Vom crește mari, făgăduim, Ca munții patriei, Carpați Ca cerul ei cel mai frumos Și dealul ei și cîmpul care La raza soarelui, mai jos — De plini nici nu răsare Auzul codrilor ce-l știm Sub arșița de început a verii, Un cuget viu și-o patrie, făgăduim, Copii ai libertății sîntem și-ai puterii. De la lumină De la lumină fructele se coc, Se trage frunza verde la lumină Și-avem temei că-i vară la mijloc, Copaci rodesc cu nori la rădăcină Un curcubeu pe deal, el însumi ca de foc Grădină-acum urcînd lingă grădină, Și raze-adînci pe deal, izvoarele — mă rog — De la lumină puțuri la lumină A.I. ZALNESCU 11

Next