Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)
1969-11-19 / nr. 46
!ig- -2 _____ _________________________________APĂRAREA ______________________________________ PATRIEI HOTÂRÎREA COMANDANTULUI, expresie concentrată a inteligenței personale și colective Bătălia ce se dă pentru automatizarea conducerii trupelor își are izvorul în necesitatea de a degreva comandanții și statele majore de multiplele calcule ce le necesită întrebuințarea forțelor mijloacelor in luptă tot mai comșiplexe și de scurtare la maxim a timpului necesar elaborării și transmiterii documentelor de luptă. Niciodată însă mașinile — fie și cele mai perfecționate — nu vor înlocui ingeniozitatea comandanților, a statelor majore, a fiecărui luptător în parte. Se cunosc părțile componente ale unei hotăriri și activitățile intelectuale premergătoare acesteia. Totuși, voi sublinia unele din ele, nu în ideea de a repeta lucruri, atît de familiare comandanților, ci pentru a scoate și mai mult în evidență de ce și în armată principiul muncii colective — pe care partidul nostru l-a ridicat la rang de lege — este o necesitate obiectivă. Las la o parte însușirea misiunii care este un proces intelectual mai accesibil prin însuși faptul că ea — misiunea — conține elemente analizate, științific stabilite de eșalonul superior și mă voi referi pe scurt la implicațiile ce le reclamă precizarea concluziilor despre inamic. . Se știe că pentru a putea aprecia cât mai aproape de realitate posibilitățile și mai ales intențiile inamicului trebuie să-ți asiguri o cantitate maximă posibilă de date despre el. Statele majore ale unităților și marilor unități dispun de suficiente forțe, mijloace și procedee de cercetare prin intermediul cărora li se transmit informații, multe din ele contradictorii. Pentru a putea formula concluzii despre inamic, fără de care luarea unei hotăriri este de neconceput, trebuie depusă o uriașă muncă de culegere, selectare, prelucrare și precizare a datelor primite. Or, această activitate, care trebuie să se înscrie riguros intr-un timp limită, nu poate fi făcută de către un singur om orbit de priceput și expeditiv ar fi el. Acest adevăr este recunoscut de toată lumea , l-am subliniat însă datorită faptului că mai sînt încă situații cind unii ofițeri subapreciază posibilitățile celorlalți, încearcă să rezolve de unul singur chiar astfel de probleme. De regulă, acestora nu le ajunge timpul ce-i au la dispoziție în cadrul aplicațiilor, iar concluziile trase de ei sînt, uneori, neîntemeiate. Pentru formularea concepției, comandantul are de asemenea nevoie de inteligența colectivă, de contribuția activă a ajutoarelor sale. Numai o amplă analiză a situației trupelor proprii, a posibilității folosirii sau nefolosirii armelor de nimicire în masă, a terenului, a vecinilor, a condițiilor meteorologice, a avantajelor și servituților ce le oferă timpul de lumină și de întuneric etc., poate duce la elaborarea unei hotăriri cu un conținut profund științific, realist, care aplicată în timp oportun poate și trebuie să ducă la înfrîngerea inamicului. Se cunoaște însă că timpul la dispoziția comandanților și statelor majore pentru pregătirea luptei este extrem de limitat. De rapiditatea cu care se transmit ordinele și dispozițiunile la subordonați pentru lovirea prin surprindere și cu vigoare a inamicului, acolo unde se așteaptă mai puțin, depinde intr-o însemnată măsură păstrarea inițiativei și asigurarea succesului in luptă. Un astfel de deziderat poate fi obținut numai prin folosirea la maximum a priceperii tuturor subordonaților care, fiecare în specialitatea sa, să furnizeze comandantului, pentru luarea hotărîrii, date și propuneri temeinic studiate și un timp oportun. Dotarea statelor majore cu aparatură tot mai perfecționată necesită însă o muncă asiduă pentru ridicarea neîntreruptă a calificării fiecărui ofițer. Orice rămînere in urmă în această privință prejudiciază calitatea activității de comandament și stat major. Menținerea unei înalte pregătiri tactice și de specialitate este o cerință ce se adresează deopotrivă fiecărui ofițer indiferent de funcția ce ocupă. Numai în acest fel inteligența colectivă poate deveni una din armele cele mai de temut pentru dușman pe cîmpul de luptă. Mi-aș îngădui să fac afirmația că generația noastră este supusă astăzi mai mult ca oricînd pericolului de rămînere în urmă în privința calificării, datorită ritmului accelerat cu care se dezvoltă științele și producția. In prezent, cine consideră că și-a încheiat pregătirea odată cu terminarea studiilor se autocondamnă la o gravă rămînere în urmă. Și cum să nu fie așa din moment ce progresul este atît de rapid, nicit în numeroase cazuri ceea ce ți-ai însușit ieri nu mai poate sluji decît ca bază pentru a-ți însuși ceea ce a apărut azi. La aceasta se adaugă și faptul că un om nu poate fi specialist în toate, de unde necesitatea ca fiecare să dea bătălia pentru a se ține la curent cel puțin cu noutățile din ramura sa de activitate. Comandantul poartă suprema răspundere față de întrebuințarea în luptă a forțelor și mijloacelor de care dispune și, pentru a da valoare materială acestei răspunderi, el trebuie să îmbine calificarea și experiența sa cu inteligența și experiența ajutoarelor sale, să-și exercite drepturile ce decurg din cerințele unității de comandă, promovînd consecvent principiul muncii colective. Desigur că in activitatea sa, Comandantul nu este un simplu culegător de propuneri și de date documentare. După cum prin stimularea inițiativei și fructificarea inteligenței colective nu se înțelege renunțarea la obligația de a trece prin filtrul inteligenței și experienței personale totul, astfel nicit concepția luptei să constituie un raționament închegat după care să acționeze întreaga unitate cu precizia unui ceasornic. Este un adevăr de necontestat că numai acei comandanți obțin rezultate bune în aplicații ca și în întreg procesul de instruire și educare a efectivelor, care și-au înnobilat stilul de muncă cu preocuparea constantă de a crea câmp larg de manifestare a personalității și inițiativei subordonaților, de stimulare a efortului comun, însăși realizarea sarcinii de închegare a lucrului statelor majore nu poate fi concepută fără o largă stimulare a inițiativei și efortului comun, fără promovarea cu consecvență a spiritului de întrajutorare din care să nu lipsească răspunderea individului față de colectivul din care face parte și a colectivului față de individ. Comandanții, organele și organizațiile de partid pun un mare accent în activitatea lor pe continua perfecționare a stilului și metodelor de muncă tocmai în ideea de a da forță mobilizatoare sentimentului propriu fiecărui militar că ceea ce face este util, iar cei ce-l înconjoară cunosc și îi apreciază eforturile. Nu există domeniu de activitate în care să nu poată fi fructificată părerea celor cu care lucrezi, indiferent că este vorba de o aplicație, de activități cultural-educative, de întreținerea armamentului și tehnicii sau de o inovație etc. Desigur, nimeni nu înțelege prin aceasta purtarea unor discuții interminabile, sau o preluare neselectivă a părerilor diferite. Esențialul constă în a înțelege conținutul științific al acestei trăsături a stilului comunist de muncă care dă noi și noi valențe eforturilor neobosite ce se depun pentru ridicarea neîntreruptă a capacității de luptă a unităților și marilor unități Colonel VICTOR VOICHITA ACUM 35 DEAN) â Era 17 noiembrie, seara Căpitanul în rezervă Secuaeroică a lui Eftimie Croitoru Valuri spumeginde se zmulgeau din clocotul apelor Tisei și se spărgeau de țărm. Pe cer năvăleau tot timpul nori denși care întunecau orizontul. Un vas de pontoane cerceta rîul. Pe țărm domnea o activitate intensă. Din cele peste 60 de autocamioane Skodji sosite din direcția Nyiregyháza se descărcau de tor materialele de pod. Răsunau neîncetat canonadele artileriei... Din adincime soseau trupe care trebuiau să între in luptă în capul de pod de dincolo de Tisa, îmi stăruie încă in minte noaptea care a urmat, una din acele de pontonier în care nu este nopți loc pentru nimic altceva decît pentru truda grea, precisă, fără somn și fără răgaz. Locotenentul Radu Ilie, un bărbat înalt, bine făcut, conducea construirea părții fixe a podului metalic, pe căluși rigizi. De părțile semirigide se ocupau sublocotenenții Ștefănescu, Chendreanu, Marinescu și subsemnatul, Fometescu, Parcă și acum îmi răsună în urechi comenzile care de atîtea ori, începînd de la Mureș, mobilizaseră eforturile bravilor noștri pontonieri : La larg !... Pentru ancorare !... Ancorați !... Dimineața, o impunătoare construcție metalică lega cele două maluri ale Tisei. Era în 17 noiembrie 1044. Revăd cavaleriștii ducîndu-și caii de căpestre, pe pod, spre țărmul unde ti așteptau clipele fierbinți ale atacurilor, ti revăd pe artileriști și pe ceilalți ostași ai noștri ducindu-se spre aliniamentele unde ii chema datoria. Revăd subunitățile sovietice care treceau și ele spre celălalt mal și-mi amintesc frumoasele cuvinte pe care militarii sovietici ni le adresau nouă, pontonierilor. Ziua și-a derulat repede orele, a venit seara. In amonte, echipe speciale culegeau minele și celelalte obiecte plutitoare pe care le lansa inamicul pentru a distruge podul... In unul din aceste ceasuri ale serii s-a petrecut uimitoarea faptă a lui Eftimie Croitoru. La pod era de serviciu sergentulmajor Budecă, un om scund, musculos, lat in spate, cu o față arămie. Meticulos cum li era obiceiul, ci trecu pe la fiecare din ostașii săi care, in capul vaselor, vegheau ca nimic din ce-ar scăpa echipelor din amonte să nu lovească podul. Intre aceștia erau și Eftimie Croitoru și Stan Gheorghe. O țin bine minte pe Eftimie. De statură mijlocie, slăbuț, iși formase, pe un temperament liniștit, un caracter tenace. Avea o ținută ostășească corectă, era hotărt în acțiune, disciplinat. Deodată, un strigăt de alarmă, reluat de alte și alte voci, vesti primejdia: — Vine mină la pod, vine mină la pod ! In capul pontoanelor, oamenii trăiau clipe de maximă încordare. Mina putea să apară în dreptul oricăruia dintre ei. O vor observa ? O vor opri înainte de a atinge podul ? Va trece această cumpănă fără să lase vreo urmă dureroasă sau... Brusc, o explozie care acoperi orice alt zgomot cutremură văzduhul umflă apele Tisei. In acea clipă Inișimile tuturor s-au oprit pentru ca apoi să-și reia năvalnic bătăile... Podul rămăsese întreg. El lega mai departe un mal de altul ca o arteră prin care circulă fără întrerupere singere de care are nevoie organismul pentru a trăi. Dar pe acest pod zăcea inert un trup. Era al lui Eftimie Croitoru. Intr-unul din pontoane, celălalt ostaș, Stan Gheorghe, lovit și el de suflu, leșinase. Pe Eftimie l-am îngropat acolo, lingă Tisa. Am reconstituit împrejurările. Explozia n-a fost întîmplătoare. Lovită cu cangea la cîțiva metri de pod, mina cu catarg nu și-a împlinit menirea. Acțiunea celor doi pontonieri a fost conștientă, născută din simțul datoriei, din voința călită în alte misiuni de a apăra podul atîtea această mlndrie a pontonierilor de a sluji patriei, cauzei victoriei. Retrăind din nou acea seară de neuitat de noiembrie, mă plec cu respect in fața ostașului potrivit de stat, slăbuț, liniștit, care n-a pregetat să-și dea viața în postul de luptă ce i-a fost încredințat. In fapta lui se recunosc toți pontonierii. Căpitan în rezervă ing . cocuz Fm~ ■ dus Cocuz, actualmente inginer la uzinele de la Săvinești, combatant pe frontul antihitlerist în cadrul companiei 13 pontonieri, ne-a trimis o evocare cu prilejul împliniri: 25 de ani de la moartea > INFORMAȚII 9 CONSEMNĂRI Oameni harnici Sergentul-major Mihai Roșu este un instructor bun și un educator priceput. Comandanții ierarhici l-au recompensat de multe ori și l-au dat exemplu celorlalți subofițeri tineri. Plutonul său este subunitate de frunte și îndeplinește multe condiții ca să-și mențină și în viitor titlul. In acest mod, el își onorează și calitatea de comunist. De multă autoritate se bucură în unitate și sergentul-major Vasile Neagu, comandantul unei subunități de frunte. Ca și sergentul-major Roșu, el folosește timpul liber pentru a-și completa studiile la cursul mediu. Pe maiștrii militari din unitatea noastră îi recomandă pasiunea în muncă, preocuparea de a contribui din plin la buna exploatare și întreținere a tehnicii. In rîndul lor se situează și maistrul militar clasa a IV-a Mihai Brighiu — ajutor șef grupă reparat materiale tehnice. Plutonierul-major drușcă — membru Nicolae A11 în biroul organizației de partid — este șef de depozit. El se interesează atît de buna depozitare, conservare și întreținere a materialelor, cit și de folosirea lor corespunzătoare în cadrul subunităților. (Plutonier-major E. PLAVANESCU). LA PRIMELE TEME DIN PLAN Ofițeri superiori și inferiori, maiștri militari și subofițeri au participat la Casa armatei din garnizoană, la deschiderea intr-un cadru festiv a noului an de invățământ politico-ideologic. După ce colonelul C. Tudose arătat sarcinile ce revin cursanților pentru temeinica lor pregătire politico-ideologică, primul secretar al Comitetului județean de partid a prezentat o consultație și a dat răspunsuri la întrebări la temele referitoare la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate — obiectiv fundamental în perioada 1971—1980 și la perfecționarea orînduirii sociale — condiție a progresului pe calea socialismului. Discuțiile la prima temă din plan, desfășurate în unitatea din care face parte maiorul M. Pirtol, au scos în evidență prin conținutul lor bogat și analitic, prin combativitate și concluzii practice pentru propria activitate a cursanților, seriozitatea cu care ei s-au pregătit, preocuparea de a înțelege și a traduce în viață bogăția de idei din documentele Congresului al X-lea al P.C.R., sarcinile trasate de partid pentru progresul multilateral al patriei noastre. (C. D.) S-A DESCHIS UNIVERSITATEA POPULARĂ DE PE LINGĂ C. C. A. La 14 noiembrie a.c. Universitatea populară de pe lângă Casa centrală a armatei și-a redeschis porțile. Prospectele, din timp tipărite și difuzate în unități, reflectând cerințe actuale, în concordanță cu sarcinile deosebite rezultate din documentele celui de al X-lea Congres al partidului, precum și propunerile și sugestiile venite din rândul cadrelor și al membrilor de familie cuprind o tematică interesantă. Iată și cursurile anunțate : „Cosmosul în lumina secolului XX“, „Mica enciclopedie“, „Economie mondială“, „Probleme de sociologie a culturii : pagini din istoria civilizației și culturii românești“, „Probleme de medicină“, „Pagini din istoria artei în capodopere“. Pe lingă prelegeri vor fi larg folosite și alte forme ca masa rotundă, interviul, dialogul, simpozionul, întîlniri, excursii de documentare etc. Se va pune un mai mare accent pe exemplificările cu ajutorul peliculei, proiecțiilor de diafilme și fotografii, înregistrărilor pe bandă de magnetofon. Strînsa colaborare și sprijinul Comitetului municipal pentru cultură și artă, schimbul de experiență cu Universitatea populară București, cu alte forme de învățămint asemănătoare din armată vor facilita îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor în noul an de invățămînt. (P. N.). ÎNTÎLNIRE CU SCRIITORI Cu câteva zile în urmă, la casa armatei din garnizoana unde lucrează maiorul Petre Știrbu a avut loc o întîlnire a cadrelor și familiilor acestora cu un grup de poeți și prozatori pe tema „Proza și poezia cîntă frumusețile , patriei noastre“. Dintre oaspeți, poetul A. Jebeleanu a citit versuri patriotice, scriitorul L. Cerneț schița „Puțin romantism“, iar poetul Ion Maxim a prezentat volumul „însemnări pe scurt“ apărut in colecția „Columna“. Solicitați de auditoriu, oaspeții au vorbit și despre planurile lor de perspectivă privind creația literară. (J. I.) M DAT ORDIN" Trei cuvinte, intîlnite des în răspunsurile primite la semnalele ziarului, pe care citindu-le rămîi cu convingerea că hotărîrea astfel exprimată va pune capăt unei anumite stări de lucruri. Din păcate, pe ici, pe colo, lucrurile nu stau așa. Cităm din două răspunsuri sosite la redacție. In primul este vorba de neprimirea de către soldatul V. Pop a primei de producție cuvenită încă din luna decembrie anul trecut, iar în al doilea de neinternarea în Spitalul militar central a caporalului Al. Simon pentru un tratament special. „Cei 205 lei se găsesc la.. Am dat ordin șefului unității să expedieze banii și să-mi raporteze pînă cel mai tîrziu pe 10.09.1969“. Semnează ofițerul Gh. Bărbulescu. „Cele sesizate de caporalul Simonu sînt juste... S-a ordonat ca pînă la 31.10.1969 militarul să fie internat în S.M.C. pentru a i se aplica tratamentul de care are nevoie“ — ne informează marea unitate. In realitate soldatul Pop a intrat în posesia sumei reclamate de-abia la începutul lunii noiembrie, iar caporalului nu se făcuse încă internarea în SMC la data de 05.11. a.c. In cazurile de față cele trei cuvinte au rămas doar pe hirtie ! (I. B.) Cind anumite treburi ne poartă pașii prin diferite garnizoane, de obicei primul popas îl facem la căminul de garnizoană. Nutrim speranța că acolo vom găsi condițiile de odihnă și confort corespunzătoare. De regulă, aceste speranțe se împlinesc, întîlnim însă și garnizoane ce fac excepție de la regulă. Așa stau lucrurile în garnizoana unde responsabil al căminului este salariatul civil Florea Neagu. Localul a fost renovat de curînd și, cu toate acestea, are încă destule „fisuri“ : curățenia lasă de dorit, parchetul prezintă mari pete de... neglijență, spălătoarele, chiuvetele sînt murdare și înfundate. In 1967 au fost demontate două băi defecte, probabil cu intenția de a fi înlocuite. Altele în loc nu s-au montat însă nici pînă acum. Intre timp s-au deteriorat sau au dispărut, pur și simplu, și dușurile. Încercările — și acelea timide — ale serviciului cazarmare al unității de care depinde căminul de garnizoană de a face ceva în acest sens au rămas simple încercări. Acum nu mai vorbește nimeni de repunerea în funcție a băilor ! (Locotenent-colonel I. DALBAN). Cornurile de vinătoare au sunat din nou S-a deschis sezonul de vinătoare la iepuri și fazani. Și, cu toate că a fost ziua meciului cu Grecia, 76 de vînători pasionați — ofițeri, maiștri militari și subofițeri din Capitală — au renunțat la meci și au pornit, chemați de vibrația pasiunii, peste cîmpii, păduri și văi ca să caute în aburul străveziu al depărtărilor mult rîvnitul vînat. Insă tolba multor vînători a rămas goală. Au vînat cu toții doar 32 de urecheați. Nici un fazan n-a căzut de... fazan. Totuși, latura sportiv-recreativă a vînătorii a mulțumit pe toți. Un vînător, care ne-a rugat să-l ținem un anonimat, în timp ce-și ascundea tolba, goală desigur, și critica pe cei din comerț că n-au avut ideea să deschidă un magazin în prima zi a sezonului cinegetic de la care să poți cumpăra iepuri la orice oră din zi și din noapte, ne-a declarat : — Noi, vînătorii, nu ne gindim la pasiunea noastră numai prin prisma folosului imediat. Din contră ne gîndim cu drag la obținerea unor satisfacții mai mari la viitoarele goane.i. Cum era și normal, ne-am prefăcut că-l credem (T. C.). Pete de... neglijentă Exercițiu tactic. Comandanții de grupe primesc misiunea. Folo . I. MARINOF Nr. 46 (5988) SEMNALELE tffSuluI ZIARULUI NE RĂSPUND: Locotenent-colonel T. Popescu In urma criticilor juste apărute în ziarul dv. nr 41 din 15. 10. 1969, privitor la modul neregulamentar în care circula pe drumurile publice autotractorul A—25585, s-au luat următoarele măsuri : s-a prelucrat cu toți militarii nota apărută în ziar, s-a prelucrat din nou cu toți conducătorii de autovehicule prevederile ordinelor și instrucțiunilor privind normele de circulație, s-a precizat incăodată itinerarul de deplasare pe terenul de conducere a autovehiculelor șenilate, s-au luat măsuri disciplinare împotriva sergentului-major Chiriță Iulian, care îndeplinea funcția de mecanic conductor și instructor de conducere. Căpitan M. Bizoiu . Ca urmare a articolului „Probleme mărunte“ dar cu sensuri majore“, publicat în ziarul „Apărarea patriei“ nr. 44 din 05.11.1969, vă fac cunoscut că observațiile și aspectele critice sînt juste și au constituit pentru mine un prilej de a-mi analiza activitatea profesională și de a trage învățăminte pentru munca de viitor. Chiar înainte de apariția articolului, pe baza problemelor reieșite din discuția avută cu redactorul dv., am adunat comandanții de subunități arătîndu-le că lipsurile sesizate sînt ale noastre, ale tuturor, cu care prilej am stabilit și căile care ne vor conduce cit mai repede la remedierea situației existente. In primul rînd am organizat restudierea și seminarizarea unor capitole din regulamentele militare generale ; pregătirea serviciului de zi pe companie se face personal de comandantul companiei ; elevului care intră în serviciu i se asigură, prin grija școlii, timpul optim de pregătire s-a organizat un control sistematic al elevilor ; serviciul de zi se schimbă numai în fața comandantului de companie (excepție făcînd ziua de duminică cind se schimbă in fața plutonierului de companie) ; după fiecare serviciu executat, fiecare elev este cotat cu o notă curentă pentru aplicarea în practică a regulamentelor militare generale — și alte măsuri menite să ducă la lichidarea lipsurilor existente, pentru ca elevii să învețe și să trăiască după regulamente. Organizația noastră de bază de partid și cea de U.T.C., tragind învățăminte din lipsurile arătate, au hotărît discutarea în cadru organizat a aspectelor negative constatate. Locotenent-colonel Ion Condoiu : In legătură cu scrisoarea dv. adresată redacției ziarului nostru prin care vă manifestați dezacordul cu unele opinii formulate în articolul intitulat : „Se putea face mai mult“, publicat în nr. 45 (1201) din 08.11.’69 al gazetei „De veghe“, vă comunicăm că, pentru elucidarea celor semnalate, unul din redactorii noștri se va deplasa în unitate. Maior ing. Bustan Alexandru : Tema articolului dv. intitulat „întrebuințarea laserului în tehnica mașinilor de calcul rapide“ este interesantă. Vă propunem insă să abordați numai utilizarea laserului în dispozitivele rapide de memorizare. Procedînd astfel, veți putea analiza in detaliu stadiul actual al realizărilor în acest domeniu și perspectivele care se conturează. De asemenea, o comparație cu actualele dispozitive de memorizare se impune de la sine. Maior Florea Marin : Sintem în posesia, răspunsului organului de specialitate. Iată 1 ■ Articolul 75 din Regulamentul Instrucției de front se referă la subunitățile înzestrate cu automat model 1963. Trăgătorii cu pușca mitralieră din cadrul acestora, la darea oborului de pe loc prin prezentarea armei mînuiesc pușca mitralieră odată cu militarii înzestrați cu automate. In ultimul alineat al art. 107, deși este vorba de executarea aceleiași mișcări, el se referă la militarii din subunitățile înzestrate cu automat cu pat metalic rabatabil. Trăgătorii cu pușca mitralieră și ochitorii la mitralieră din aceste subunități nu mînuiesc armele ; ei întorc scurt capul către direcția indicată în comandă. La cealaltă întrebare găsiți răspuns în completările la instrucțiunile pentru cunoașterea, întreținerea și întrebuințările aruncătorului de grenade antitanc portativ R.P.G.-7 și a loviturii antitanc P.G.-7, unde se precizează : soldatul 1 — ajutor al trăgătorului cu aruncătorul de grenade antitanc portativ — poartă geanta cu 3 grenade..., iar soldatul 3 — împrospătător... poartă geanta cu 2 grenade... și completul P.S.R. Căpitan Florea Lăzurean , tn Statutul corpului ofițerilor, la art. 13, și în Instrucțiunile referitoare la aplicarea prevederilor Statutului corpului ofițerilor privind condițiile de trimitere la examenul de colonel și de maior se prevede că „locotenenți-coloneii și căpitanii au dreptul să se prezinte la examenul de colonel și respectiv de maior de două ori în ani diferiți“. In această prevedere vă încadrați și dr. locotenent-major G. Sibeky. Reflecțiile dv. pe tema „Ofițerul și cultura“ sînt interesante. Remarcăm spiritul combativ al pledoariei dv. pentru cultura ofițerului, numai că această pledoarie plutește undeva deasupra vieții. Ideea dv. „Cultura sensibilizează ofițerul la nou, îl face receptiv la căutările cutezătoare întreprinse pe toate fronturile vieții, dar mai ales în procesul de instruire“ argumentați-o cu experiența dv. sau a altor cadre. Scrieți : „Organizațiile de partid și statele majore să creeze în viața unităților climatul favorabil care să iradieze în jur contaminanta dorință de a învăța asiduu“. Dar cum simțiți dv. și colectivul în care lucrați influența acestui climat, nu aflăm. Pledoariei combative îi trebuie și argumente fapte din care s-ar putea desprinde învățăminte folositoare. Locotenent Emil Alexandrescu : Semnalînd organelor în drept cele sesizate de dv., ni se face cunoscut că s-au luat măsuri pentru o mai bună organizare a activităților privind petrecerea timpului liber al tinerilor ofițeri la casa armatei din garnizoana în care lucrau. Locotenent Jean Ionescu . După cum ați văzut în ziarul nostru din 29 octombrie a.c., activitatea depusă de cei mai tineri piloți din unitatea dv. ne e cunoscută. Tema pe care v-ați propus-o e generoasă, reușita tinerilor, cu implicațiile ei multiple, se pretează la scris, zis Ne așteptam că dv., mai ales că titlul pe care vi l-ați propus — „Metafore“ — se anunța interesant, să pătrundeți dincolo de faptele aparent obișnuite și să scoateți la iveală citeva semnificații majore ale treptelor pe care urcă tinerii piloți. Din cele scrise însă sînt de reținut citeva fraze cu referiri la subiecți ; în rest deviați de la temă și folosiți unele metafore uzate. Am fi preferat să ne relatați fapte chiar mai puțin îmbrăcate în haina imaginilor, decît imagini goale pe dinăuntru. Vă recomandăm să reluați ua. Plutonier-major Nicolae Lungu. Conform instrucțiunilor de aplicare a Decretului 36/1957, paza obștească se execută de către bărbați în vîrstă de la 18 la 55 ani dintre locuitorii stabili ai comunei sau satului respectiv, prin rotație, sau de către paznici plătiți. Sunt exceptate de la obligația de a presta paza obștească prin rotație unele categorii de cetățeni, printre care și cadrele militare. Acolo însă unde paza obștească este efectuată de către paznici plătiți, cadrele militare care domiciliază pe raza comunelor sau satelor, chiar dacă au serviciul în altă localitate, nu sînt scutite de contribuția in bani sau în natură pentru plata paznicilor. Sergent-major Stelian Vochiță : Indemnizația de chirie s-a acordat cadrelor militare de la data de 1 iulie 1968 pînă la 1 noiembrie 1969, în condițiile prevăzute de H.C.M. 1304/1968. Odată cu majorarea soldelor, această indemnizație nu se mai acordă. Elev C. Rimcea : Am primit informația cu privire la finala concursului de volei pe școală, pentru care vă mulțumim. Bine era dacă ne redați mai pe larg desfășurarea concursului de volei pe școală. Dr, dv. v-ați oprit numai asupra meciului din finală. Cu privește neajunsurile pe linie organizatorică (o singură minge, plasa de la alt batalion etc. — in timp ce materialele sportive stau sub cheile plutonierilor de companii), așteptăm părerea celor în drept ! Caporal Adrian Ciobanu. In urma intervenției redacției, Inspectoratul miliției județene Dîmbovița ne face cunoscut că a trimis, pe adresa unității din care faceți parte, permisul dv. de conducere, pentru a vi se înmîna. Caporal Mihai Opric. Pentru a vă putea da răspuns la întrebarea dv. este necesar să ne comunicați la ce dată ați fost incorporat. Soldat Vasile Manea. Din relațiile furnizate redacției de către Centrul militar județean Ilfov rezultă că nu vă incadrați ca unic susținător de familie, deoarece aveți două surori majore și un frate de 19 ani, care au obligația să-și ajute mama pînă cind veți fi trecut în rezervă cu serviciul militar îndeplinit. Soldat Ion Munteanu : Suntem informați că, în urma intervenției redacției, vi s-a expediat actul de calificare solicitat. 9 INFORMAȚII 9 CONSEMNĂRI 9 INFORMAȚII 9 CONSEMNĂRI • INFORMAȚII [UNK]