Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)

1970-07-22 / nr. 29

PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA­». ^Apărarea patRiei * ^ ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA AN­L XXVI • • NR. 29 (6023) • • MIERCURI 22 IULIE 1970 _________­­ _ —­ _________________——■—^ WMMBM—————ao uHBMgM­—^—«MM—M Pentru obținerea calificativului bine ESENȚIALĂ ESTE PREGĂTIREA TEMEINICĂ A CADRELOR GÎNDIREA TACTICĂ A OFIȚERILOR se materializează în procesul luării hotărîrii s.. Dar și în înfăptuirea ei. Cînd condițiile se schimbă este, de ase­menea, nevoie de creativitate și operativitate pentru luarea unor noi măsuri care completează hotărîrea inițială sau o corectează. Pornind de la această subliniere făcută de colonelul N. UNGUREA­­NU și fiind informați că în unita­tea din care face parte există o preocupare constantă pentru dez­voltarea gîndirii tactice a ofițerilor, s-am adresat cîteva întrebări. RED : Pregătirea tactică a ofi­țerilor, dezvoltarea gîndirii crea­toare pot fi privite din mai multe puncte de vedere. Vă ru­găm să ne vorbiți despre expe­riența unității dumneavoastră în acest domeniu. N.U. : Aș dori să relev pentru în­ceput faptul că această pregătire se oglindește in cadrul aplicațiilor și exercițiilor tactice cu și fără tru­pe Cu prilejul lor prin concepții­le în care au fost organizate și prin situațiile create s-a dat posi­bilitatea comandanților să manifes­te inițiativă, să aplice soluții noi, originale, evitîndu-le pe cele deve­nite șablon, să-și dezvolte — cu alte cuvinte — gîndirea personală. Pentru dezvoltarea gîndirii crea­toare a cadrelor s-a acționat pe mai multe planuri. Comitetul de partid și birourile organizațiilor de bază sprijină continuu activitatea de pre­gătire a cadrelor, dezbătînd larg cu comuniștii aspecte legate de această problemă, de însușirea metodelor noi de conducere și de organizare, contribuind la însușirea unui stil de muncă înaintat, la instaurarea unui climat de muncă caracterizat prin exigență, simț al responsabili­tății. Comuniști ca maiorul Marius Tache, locotenent-colonel Constan­tin Pintilei, maiorul Vladimir Po­­pescu și alții au combătut practi­cile greșite ale unor conducători de exerciții și aplicații tactice, ca de exemplu copierea unor teme tac­tice din vechile dosare, din reviste și manuale de metodică, practici care țin în loc dezvoltarea gîndirii proprii. La atingerea scopului propus con­tribuie și alte activități. La ultima convocare a comandanților de ba­talioane, de exemplu, am remarcat dorința participanților de a-și ma­nifesta personalitatea, inițiativa, cu­rajul asumării răspunderii. La una din situațiile create s-au conturat mai multe soluții care, în mod prac­tic, corespundeau și puteau fi apli­cate. Autorii lor — maiorii Gheor­­ghe Scripcariu, Nicolae Diaconu și Constantin Stanciu — au susținut puncte de vedere originale, interne­­tnl.p. Din experiență, consider că în dezvoltarea gîndirii tactice a ofi­țerilor o direcție principală o con­stituie eliminarea situațiilor sim­pliste și șablon, aride, a căilor bă­tătorite. De aceea, prin concepțiile unor aplicații și exerciții am cău­tat să creăm situații grele și com­plexe, care să solicite intens gindi­­rea participanților, experiența și cu­noștințele lor, astfel încât hotărîrile luate să fie rodul gîndirii fiecăruia. Apreciind părțile lor bune, origi­nale și în același timp arătîndu-le și părțile slabe, am contribuit la creșterea personalității cadrelor, la sporirea încrederii în forțele lor. (Continuare în pag. a ll-a) CHENAR DE 4500 ORI DE-A LUNGUL EIȘSEI Ne-am obișnuit ca atunci cind scriem despre grăniceri să subliniem că viața de pe graniță este grea, plină de riscuri, că grănicerii sunt oa­meni dintr-un material deose­bit... Cred că in relatarea u­­nor publiciști, viața de pe gra­niță — bărbătească firește — este privită cam melodrama­tic, își începe confesiunea ma­iorul Ion Badea, comandantul unei companii de grăniceri. Sînt de 17 ani ofițer. Dintre aceștia, 15 i-am petrecut în serviciul pe graniță, iar pe ceilalți doi i-am folosit pen­tru formarea unor promoții de­gradați. Mi se pare că ex­periența acumulată în acești ani, în care am cercetat fișra de peste 4 500 de ori, îmi dă oarecum dreptul să fac apre­cieri despre munca grănice­rilor. Intr-adevăr, nu este o activitate ușoară. Dar care dintre specialitățile noastre militare este ușoară ? Ar în­semna, oare, că artileriștii, in­fanteriștii, marinarii, tanchiș­­tii și ceilalți nu sînt „oameni dintr-un material deosebit.“ ? Fără îndoială, reia el, grăni-Colonel M. CIUPERCEANU (Continuare în pag. a II-a) Maiorul ION BADEA CE LI SE CERE IN LUPTĂ ȘI CE EI SE DĂ IN UNITATE COMANDANȚILOR DE SUBUNITĂȚI Se știe, contribuția comandanților de companii (baterii) și comandan­ților de plutoane în ducerea cu suc­ces a acțiunilor de luptă, în înde­plinirea misiunilor încredințate tru­pelor, este hotărîtoare. După cum hotărîtor este și aportul lor în in­struirea și educarea militarilor din fiecare contingent încorporat. Pentru creșterea continuă a ca­lificării profesionale a acestei ca­tegorii de cadre — cele mai tinere, cu experiență în formare — în uni­tăți există preocupări, se iau măsuri, sînt inițiate activități variate. Cum sînt folosite posibilitățile existente în această perioadă, cum este valorificat fondul apreciabil de ore de care se dispune, ce orien­tare este dată activităților planifi­cate, care este oportunitatea și efi­cacitatea acestor activități ? Sondajul făcut în cîteva unități cu efective detașate în afara ca­zărmii arată că, paralel cu grija pentru perfecționarea cadrelor din statele majore și a comandanților de batalion și similare, există u­­nele preocupări pentru fructificarea timpului ce poate fi destinat pre­gătirii comandanților de subunități, împărțiți în grupe corespunzător funcțiilor pe care le au, ofițerii și subofițerii fac săptămînal pregă­tire tactică, cunoașterea tehnicii de luptă, antrenamente în pregătirea de specialitate, exerciții de instrucție comună. Astfel este prevăzut să se orga­nizeze pregătirea și în unitatea din care face parte locotenent-co­­lonelul Ilie Albuca. Aici însă nu au fost fixate suficient de ci și scopurile care vor fi urmărite. In ce-i privește pe comandanții de companii și plutoane — pentru că numai la aceștia ne referim — pare-se că s-a urmărit doar aco­perirea orelor disponibile cu teme și exerciții menite să „dea o o­­cupație“ ofițerilor și subofițerilor respectivi. întărește această con­vingere faptul că atunci cînd s-a făcut restructurarea planului de pregătire a cadrelor, statul major înscria formal, retroactiv, activi­tăți la care ofițerii și subofițerii nu participaseră. Important, la urma urmei, nu este să se poată raporta că au fost executate atîtea ore de ins­trucție tactică, de topografie etc. Unitatea însăși este interesată în cel mai înalt grad să știe în ce scop, în virtutea cărei necesități planifică o temă, un exercițiu, un antrenament. Un ofițer din comandamentul unității declara : „In pregătirea comandanților de subunități ac­centul principal îl punem pe dez­voltarea deprinderilor metodice , comandanților de companie, de exemplu, le-am prezentat demon­strativ cum se organizează și se conduc exercițiile tactice cu plu­tonul...“ Desigur este justificată această orientare, mai ales în condițiile procesului normal de instruire, cînd efectivele sunt in cazarmă iar pre­gătirea comandanților de subuni­­­tăți se face prin convocări de scurtă durată. Timpul limitat cînd pot fi scoși ofițerii și subofițerii de la programul executat de trupe, necesitățile imediate rezultate din sarcinile etapei determină ca pre­gătirii metodice a cadrelor să i se acorde prioritate. In momentul însă cind crește bugetul de timp al co­mandanților de subunități pentru pregătire personală, pe primul loc ar trebui să se găsească, după părerea noastră, pregătirea militara „de fond“, prin aceasta înțelegînd cunoașterea aprofundată a noilor regulamente și mai ales cum se transpun în practică, la eșalonul pe care-l comandă, cerințele legate de organizarea și conducerea luptei. „Baza pregătirii noastre ar trebui să o constitue studiul regu­lamentelor, urmat de discuții și exemplificări concrete, inclusiv la lada cu nisip“, spunea un coman­dant de companie. Și a adăugat: „Orele noastre de studiu nu sînt însă respectate întotdeauna“. (Continuare in pag. a Il-aJ în pag. a ll-a: învățăminte din bătălia pur­tată pe frontul apelor In condiții deosebite, acțiuni energice, hotârite în luptă cu secundele, cu fracțiunile de secundă. UNITATEA ȘI COLABORAREA ARMATELOR NOASTRE FRĂȚEȘTI Anul acesta, la 9 Mai, întreaga omenire a sărbătorit 25 de ani de la victoria asupra fascismului, vic­torie care a pus capăt celui de-al doilea război mondial în Europa, înscriindu-se în istoria universală ca un eveniment de covîrșitoare însemnătate pentru destinele po­poarelor, împlinirea unui sfert de veac de la biruința finală asupra hitle­­rismului prilejuiește o vie evocare a luptelor duse de uriașe forțe din lumea întreagă care s-au unit pentru a salvgarda civilizația de barbaria fascistă. Istoria a consem­nat la loc de cinste faptul că Uni­unea Sovietică, care a deținut pon­derea principală in cadrul coaliției antihitleriste, a purtat pe umerii săi greul războiului și a dat cele mai grele jertfe materiale și uma­ne în zdrobirea mașinii de război naziste. în marile operații militare desfășurate pe un front de mii de kilometri, de la Murmansk la Ma­rea Neagră, de pe Volga pînă pe Elba, glorioasa armată sovietică — făurită și educată de partidul lui Articol scris pentru ziarul „NARODNA ARMIA", organ al Ministerului apărării populare a R. P. Bulgaria. General-colonel ION GHEORGHE Prim-adjunct al ministrului Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România și șef al Marelui Stat Major Lenin — a dat armatelor hitleriste lovituri nimicitoare, spulberind planurile imperialismului german de a-și instaura dominația mondia­lă, în bătălii de anvergură fără precedent, ea cere din fața Mosco­vei, de la Stalingrad, Kursk și Orel, culminînd cu operația de la Berlin, poporul sovietic. Armata roșie, au făcut dovada unui eroism legendar, care a stîrnit admirația întregii lumi. Marile biruinți purtate de Uniunea Sovietică re­în­crîncena confruntare cu Germa­nia nazistă au reliefat înaltul spi­rit de sacrificiu al militarilor so­vietici, capacitatea organizatorică și de conducere a comandanților și statelor majore, iscusința aces­tora în aplicarea creatoare a prin­cipiilor științei și artei militare socialiste. Prin jertfele date în lup­ta pentru nimicirea celui mai săl­batic dușman al omenirii — fas­cismul german — U.R.S.S. și for­țele sale armate și-au cîștigat dra­gostea, respectul și recunoștința popoarelor. Alături de armata sovietică au înfruntat curajos forțele dușmane armatele S.U.A., militare Marii Britanii, Franței, ale celorlalte sta­te din coaliția antihitleristă, adu­­cindu-și partea lor de contribuție la obținerea victoriei. Victoriile Armatei sovietice, în­tărirea coaliției antihitleriste au influențat și stimulat lupta mișcă­rii naționale de eliberare din țările subjugate de fasciști, în cronica luptei antifasciste au rămas întipă­rite pentru totdeauna curajoasele fapte ale patrioților din numeroase țări din Europa și Asia, ale parti­cipanților la mișcarea de rezisten­ță, în frunte cu comuniștii, care s-au ridicat cu arma în mină im­­potriva cotropitorilor. Poporul român încearcă senti­mente de adîncă și legitimă mîn­­drie că și-a adus partea sa de con­tribuție, jertfa sa de singe la în­­frîngerea hitlerismului. După cum este cunoscut, unind sub steagul luptei antifasciste largi forțe pa­triotice, democratice, antihitleriste și folosind condițiile internaționale favorabile, în cadrul cărora un rol deosebit l-a avut ofensiva sovietică de pe frontul Iași-Chișinău. Par­tidul Comunist Român a asigurat înfăptuirea cu succes a insurecției armate din august 1944, care a dus la răsturnarea dictaturii antones­­ciene și alăturarea României la coaliția antifascistă. Acest act constituit o grea lovitură pentru a Germania nazistă, care a pierdut importante poziții strategice, a gră­bit prăbușirea frontului german în sud-estul Europei. O dată cu triumful România s-a angajat cu Insurecției, tot po­tențialul ei economic, uman și mi­litar în războiul drept, eliberator, antifascist. Vreme de aproape nouă luni armata română, umăr la umăr cu armata sovietică, a luptat vite­jește pentru eliberarea întregului teritoriu al patriei și dincolo de hotarele țării, pe pămîntul Unga­riei, Cehoslovaciei și Austriei, pînă la victoria finală asupra Germani­ei naziste. Acționînd în strînsă cooperare cu trupele sovietice, tru­pele române au pătruns peste 1 000 de kilometri în dispozitivul inamic, au străbătut 17 masive muntoase mai importante, au forțat 12 cursuri mari de apă, eliberînd peste 3 800 de localități, dintre care 53 de orașe. Pentru faptele lor de vitejie, peste 300 000 de militari ro­mâni au fost decorați cu ordine și medalii românești, sovietice, ceho­slovace și ungare. Incepînd de la 23 August 1944 și pînă la 9 Mai 1945, efectivele angajate de România împotriva trupelor fasciste s-au ridicat peste o jumătate de milion de pa­ma­meni . 170.000 de militari români s-au jertfit în încleștările cu dușma­nul. Pe întreg parcursul războiului antihitlerist, ostașii noștri s-au bucurat de sprijinul neprecupețit al (Continuare în pag. a VlI-a) Orînduirea noastră socialistă — înnoitoare prin esența sa, dina­mică, punînd in mișcare toate energiile țării — a determinat reevaluarea ideii de datorie os­tășească, adîncînd-o și îmbogă­țind-o cu sensuri noi. Desigur, s-a păstrat, în ce avea mai bun, accepțiunea tradițională căreia înaintașii i-au dat strălucire prin curajul, dîrzenia și abnegația do­vedite în luptele purtate de-a lungul veacurilor : apărarea­­ pă­­mîntului strămoșesc, a ființei po­porului, a dreptului său la nea­­tîrncire. Această accepțiune noaște în epoca luminoasă cu­pe care o trăim un conținut mai larg și mai profund. Contingen­tele de azi stau de strajă unui stat nou, în care stăpîni sînt cei ce muncesc, cuceririlor lor revo­­luționare, independenței și suve­ranității unei Românii socialiste înfloritoare. Pe drept cuvînt, se spune că in nici o altă perioadă din istoria patriei, ostașii n-au avut temeiuri mai profunde pen­tru a dărui tot ce au mai bun în îndeplinirea misiunii lor așa cum au în anii aceștia în care, OSTAȘUL CARE ZIDEȘTE pe străvechile meleaguri româ­nești, se făurește o viață nouă. întregul personal al forțelor armate consacră acestei misiuni virtuțile, energia și capacitățile spirituale, în rezultatele care se obțin la nivelul subunităților, u­­n­i­tați­lor, marilor unități și co­mandamentelor, în toate genurile de arme, trebuie să vedem, îna­inte de toate, munca tenace și onestă a unor oameni pentru care slujirea patriei cu arma în mină constituie linia directoare a existenței lor. Prin pregătire, prin modul de a gîndi, a simți și acționa, ei sînt gata să ducă la bun sfîrșit orice sarcină, cu orice sacrificiu. Armata noastră, edu­cată și condusă de partid, și-a demonstrat nu o dată voința și conștiința de scut al poporului. Spiritul cu adevărat înălțător de care este animată armata noastră s-a întruchipat în fapte care au stîrnit admirația poporu­lui nostru și a prietenilor săi de pretutindeni în bătălia de pe frontul apelor, pentru salvarea vieților omenești și a bunurilor de foria puhoaielor dezlănțuite. Pagina înscrisă de militari în lupta purtată cu calamitățile na­turale îi definește cuprinzător și emoționant. Aliniindu-se misiunii primor­diale, încadrarea armatei în frontul ardent al edificării socio- Colonel GH. BEJANCU (Continuare în pag. a V-a] Vizita delegației militare române condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, în R. P. D. Coreeană PRIMIREA LA TOVARĂȘUL KIM IR SEN general de armată O Jin U, șeful Statului Major, membru al Comite­tului Politic al C.C. al Partidului Muncii din Coreea, și general-loco­­tenent Riejomg Mu, prim locțiitor al șefului Direcției superioare poli­tice a Armatei Populare Coreene. Convorbirea care a avut loc cu acest prilej s-a desfășurat într-o atmosferă prietenească. In aceeași zi, tovarășul Kim Ir Sen a oferit o masă în cinstea delegației militare române. După cum am relatat în numărul trecut, o delegație militară româ­nă, condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, face, la invitația ministrului Apă­rării Naționale a Republicii Popu­lare Democrate Coreene, general de armată Țoi Hiăn, o vizită de prie­tenie în această țară. La sosirea la Phenian, marți 14 iulie, pe aeroportul Sunan pa­voazat cu drapelele de stat ale ce­lor două țări, delegația militară română a fost întâmpinată de ge­neralul de armată Toi Hiăn, mi­nistrul Apărării Naționale, general de armată O Jin­g, șeful Statului Major, general-colonel Han Ih Lu, șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, Ke­­n Thin, ministrul comerțului exterior, Rin Ghen Ren, președintele Comitetului pentru a­­facerile economice externe, gene­rali și ofițeri, oameni ai muncii. Au fost prezenți Nicolae Popa, ambasadorul român în R.P.D. Co­reeană, și membrii ambasadei, pre­cum și atașați militari acreditați la Phenian. Pe aeroport era aliniată o gardă de onoare , au fost intonate imnu­rile de stat ale celor două țări. In aceeași zi, delegația militară română, condusă de general-colo­nel Ion Ioniță, ministrul forțelor armate, a făcut o vizită la Ministe­rul Apărării Naționale al R.P.D. Coreene, unde a fost primită de ge­neral de armată Țoi Hiăn, ministrul apărării naționale. Delegația a depus apoi coroane de flori la Monumentul Eroilor Ar­matei Coreene, la Monumentul Eli­berării și la Monumentul Priete­niei. Seara, ministrul Apărării Națio­nale al R.P.D. Coreene a oferit o recepție în cinstea oaspeților ro­mâni la care au luat parte înalte oficialități din R.P.D Coreeană, ge­nerali și ofițeri superiori, membri ai corpului diplomatic. In timpul recepției, care s-a des­Tovarășul Kim Ir Sen, secretar general al C.C. al Partidului Muncii din Coreea, președintele Cabinetului de Miniștri al R.P.D. Coreene, a primit joi 15 iulie delegația mili­tară română, condusă de general-co­lonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România, care se află într-o vizită în R.P.D. Coreeană. A fost prezent Nicolae Popa, am­basadorul Republicii Socialiste România la Phenian. Din partea coreeană au participat­fășurat într-o atmosferă priete­nească, au rostit toasturi ministrul Apărării Naționale a R.P.D. Coree­ne și ministrul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România. Generalul de armată Toi­oiăn a arătat că armata populară fră­țească a României, făurită în lupta revoluționară pentru libertatea și independența patriei, s-a dezvoltat într-o armată puternică și moder­nă, capabilă să apere munca crea­toare a poporului. Ne bucurăm sincer, a spus el, de succesele ofi­țerilor și ostașilor armatei frățești a României în­­ lupta pentru întări­rea capacității de apărare a țării. Popoarele și armatele R.P.D. Co­reene și României, cu toate că sînt separate geografic printr-o mare distanță, sînt strîns legate, se spri­jină reciproc și colaborează în lupta împotriva imperialismului, pentru victoria cauzei socialismului. Vor­bitorul a arătat că vizita în R.P.D. Coreeană a delegației militare ro­mâne va contribui la consolidarea și dezvoltarea relațiilor de priete­nie și cooperare dintre popoarele și armatele celor două țări. In cuvîntul său de răspuns, ge­­neral-colonel Ion Ioniță a expri­mat sentimentele de prietenie fră­țească și solidaritate internaționa­­listă ale poporului și armatei Ro­mâniei față de poporul și armata R.P.D. Coreene. Arătînd că oame­nii muncii și ostașii români urmă­resc cu profund interes dezvoltarea R.P.D. Coreene, vorbitorul a spus: „Poporul român salută călduros rea­lizările R.P.D. Coreene, consolida­rea orînduirii socialiste pe tărîm economic și cultural, exprimîn­du-și convingerea că aceste succese con­tribuie la întărirea țărilor socia­liste și a păcii în lume. Ele au, de asemenea, o mare însemnătate pentru realizarea unificării națio­nale a Coreei. Poporul român, spus el, este alături de poporul co­a­reean care duce o luptă justă“. Strîns unit în jurul conducerii de partid și de stat a României, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, poporul român este ho­­tărît să înfăptuiască mărețul pro­gram de edificare a societății so­cialiste multilateral dezvoltate, ela­borat de Congresul al X-lea al P.C.R., a spus vorbitorul: în încheiere, ministrul forțelor noastre armate a arătat că ostașii români dau o înaltă prețuire prie­teniei frățești cu ostașii R.P.D. Coreene, se bucură de succesele ob­ținute de aceștia în lupta lor pen­tru salvgardarea libertății, indepen­denței și securității patriei. Unul dintre momentele remarca­bile ale vizitei l-a constituit mi­tingul de la Phenian în cinstea prieteniei dintre popoarele și arma­(Continuare în pag. a VII-a)

Next