Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1974 (Anul 30, nr. 1-26)

1974-05-08 / nr. 19

# BIBLIO­TEATRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA­­ ­ ___ CENTRALA UNIVERSITARA e^roaj\[ry% ÊjI hminescu* iași H H H IIApararea patriei OMAGIU PARTIDULUI Azi, 8 mai, în atmosfera marilor evenimente politice ce se apropie și în căldura dragostei întregului popor, partidul nostru aniversează 53 de ani de existență glo­rioasă — ani trăiți ardent, în prima linie a luptei pentru viitorul luminos al națiunii, ani dăruiți fără preget triumfului măreței cauze a socialismului, ide­alurilor de dreptate, umanitate și echitate, de progres și civilizație, de libertate și independență. Azi, 8 mai, la unison cu întreaga suflare românească, în semn de profund atașament și prețuire adîncă, armata noastră prezintă onorul ostășesc celui care acum 53 de ani a deschis aripi de vultur pe întinderi de țară spre a ne conduce la biruință, celui care îi este izvorul de tărie al brațelor sale — partidul. Dar vîrsta partidului nu poate fi măsurată cu durata anilor pe care-i aniversăm, fiindcă el vine de undeva de departe, din durerile, truda, speranțele și rîvna de mai bine a veacurilor, reprezentînd încununarea unui trecut eroic, fructul de aur al necurmatelor bătălii re­voluționare pentru eliberare socială și națională, pen­tru întocmiri de viață în care poporul suveran să-și fie singur stăpîn. Constituirea Partidului Comunist Român, la 8 mai 1921, a însemnat începutul unei noi etape, superioare, în lupta întregului popor pentru în­făptuirea aspirațiilor sale fundamentale, înaripat de justețea crezurilor sale și de certitudinea finalizării lor, în toți anii împotrivirii, dîrz și neclin­tit, ca un stejar în furtună, partidul a stat permanent la datorie, pe aliniamentele cele mai înaintate ale luptei de clasă, chemînd, însuflețind și organizînd ma­sele, adunînd sub flamurile sale toate forțele sănă­toase ale națiunii. A militat cu consecvență pentru drepturi politice și democratice, și-a ridicat răspicat glasul împotriva oligarhiei burghezo-moșierești scosese țara la mezat, a fost coloana vertebrală care și sufletul amplei mișcări antifasciste, a unit într-un singur front poporul, pe care l-a condus cu pricepere de strateg încercat în asaltul decisiv din 23 August 1944, cînd țara a rupt pentru totdeauna cu trecutul negru. Apoi, în noua eră istorică deschisă de epocalul eveniment al insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste a transpus cu fidelitate și fermitate în practică ceea ce preconizase ca ideal de muncă și de viață. Așa cum subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, președintele Republicii: „Viața dovedește că, de-a lungul întregii sale existențe, partidul nostru comunist a fost cel mai fidel exponent al intereselor clasei muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, indiferent de naționalitate, că el a slujit cu credință neclintită cauza libertății și fericirii poporului. Politica partidu­lui s-a identificat cu cele mai avansate năzuințe ale maselor, a dat expresie înseși cerințelor obiective ale dezvoltării noastre sociale, ale progresului material și spiritual al României“. Convins de propria lui experiență că partidul nu cunoaște alte țeluri decît slujirea cu devotament a năzuințelor sale vitale, poporul și-a desfășurat capaci­tatea de creație și energiile, angajîndu-se într-un vast proces constructiv de înfăptuire a politicii partidului care avea să schimbe din temelii înfățișarea țării, viața întregii noastre colectivități. Unitatea indestructi­bilă de gînd și voință între partid și popor constituie garanția înfăptuirii visului de aur al omenirii pe pă­­mîntul României — comunismul. Aniversăm ziua partidului, sărbătoarea noastră a tu­turor, cu sentimentul datoriei împlinite și cu hotărîrea fermă de a ne spori eforturile în aplicarea programului de dezvoltare multilaterală a patriei elaborat de Con­gresul al X-lea și de Conferința Națională, pentru ca bilanțul celor 30 de ani de muncă liberă să găsească țara pe noi trepte de prosperitate materială și spiri­tuală. Ne strîngem și mai mult rîndurile în jurul parti­dului conducător pentru a așeza întreaga viață econo­mică și socială pe baze moderne, în măsură să asigure dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție, crește­rea avuției naționale , ne­consacrării perfecționării re­lațiilor sociale, adîncirii democrației socialiste, generali­zării normelor eticii și echității socialiste, ridicării bună­stării poporului, intensificării cooperării internațională, întăririi mișcării comuniste și muncitorești, a frontului antiimperialist „APĂRAREA PATRIEI" (Continuare în pag. a XI-a) ANUL XXX • Nr. 19 (6221) • MIERCURI 8 MAI 1974 APARE SĂPTÂMÎNAL • 12 PAGINI -1 LEU Transportoarele blindate, în marș spre îndeplinirea unei noi misiuni ntre momentele hotăritoare ca­­­re au ctitorit România moder­nă, care au făcut cu putere do­vada năzuințelor fierbinți ale națiu­nii noastre de a-și făuri o existență de sine stătătoare, proclamarea in­dependenței la 9 mai 1877 se situează la loc de frunte. Prin acest act de o înaltă simțire și semnificație patri­otică, pregătit de lucrarea veacurilor, de revoluția română de la 1848 Unirea din 1859, generațiile contem­­i­porane evenimentului nu numai că au împlinit visul scump al atîtor i­­luștri conducători de oști și comba­tanți anonimi, care în decursul vre­­milor au dat suprema jertfă în numele neatîrnării vetrei strămoșești, dar au creat condiții prielnice de propășire a țării, de dezvoltare a conștiinței sociale și politice a poporului, de manifestare a individualității statu­lui și națiunii. Istoria aduce pînă la noi mărturii vibrante ale dimensiunii entuziasmu­lui popular din acele clipe, cînd, prin glasul proeminentului bărbat de stat Mihail Kogălniceanu, s-a vestit țării că de acum „...sîntem independenți, sîntem o națiune de sine stătătoare“. 9 MAI Mii de cetățeni și-au părăsit ocu­pațiile zilnice și au cerut să se înroleze în rîndurile oștirii, care se pregătea să certifice cu arma în mi­nă, pe cîmpul de luptă, ceea ce par­lamentul hotărîse. Cînd armata română a primit or­dinul de a intra în foc, ea a acționat întocmai cu o fermitate exemplară, în cooperare strînsă cu armata rusă și cu voluntarii bulgari,­­ trupele ro­mâne s-au avîntat vijelios asupra re­dutelor otomane, zdrobindu-le rezis­tența. Jertfa de sînge a bravilor ostași români din 1877—1878, așezată ca testament la temelia independenței și suveranității țării, avea să însufle­țească generațiile următoare, forțele progresiste ale societății românești în opera de clădire și propășire a României moderne. Pentru poporul român ziua de 9 mai are o dublă semnificație. Prin­­tr-o fericită coincidență, în aceeași zi, peste vreme, respectiv la mai 1945, întreg cuprinsul românesc,­­ alături de omenirea progresistă, avea să trăiască un alt moment de impor­tanță istorică — victoria finală asu­pra Germaniei hitleriste, care a pus definitiv capăt celui de-al doilea răz­boi mondial în Europa. Dobîndită cu mari sacrificii, inde­pendența a fost grav știrbită prin samavolnicul dictat de la Viena și pătrunderea în țară a trupelor hitle­riste în anii dictaturii militaro-fascis­­te. Cîrdășia reacțiunii române cu fas­cismul german, după cum se știe, a împins țara în pragul catastrofei na­ționale. în aceste condiții, Partidul Comunist Român, stegarul cel mai fidel al intereselor naționale, a trecut la organizarea rezistenței antifasciste a maselor, a coalizat în jurul său toate forțele democratice și progre­siste ale țării, inclusiv armata, a con­dus valul mîniei populare pe făgașul insurecției antifasciste. Colonel I. STRUJAN (Continuare în pag. a XI-a) COMENTARIU Solidaritate militantă România — ea însăși țară care, pentru a ajunge pe piscul celor trei decenii de libertate și suveranitate autentice, a tre­buit să lupte în decursul istoriei contra atîtor agresori — a primit în aceste zile oaspeți de seamă din îndepărtata Cam­­bodgie luptătoare. Spiritul de stimă, simpatie și respect mutual care a ca­racterizat prezența în țara noastră a de­legației Frontului Unit Național al Cam­­bodgiei și Guvernului Regal de Uniune Națională al Cambodgiei condusă de Khieu Samphan, membru al Biroului Po­litic al C.C. al F.U.N.C., viceprim-minis­­tru și ministrul apărării naționale al G.R.U.N.C., comandantul-șef al Forțelor armate populare de eliberare națională, constituie o­­ nouă expresie a legăturilor prietenești dintre popoarele noastre, o re­afirmare a profundei solidarități mili­tante cu lupta dreaptă, plină de sacrificii a poporului khmer, întreaga desfășurare a vizitei, în mod deosebit primirea delegației de către președintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, convorbirile avute cu acest prilej au pus în evidență sentimentele de adîncă prietenie a țării noastre față de poporul cambodgian, sprijinul de ți­nit pe care poporul român l-a acordat și îl va acorda Cambodgiei luptătoare. Și de data aceasta, dialogul româno-cambod­­­gian a relevat aprecierea reciprocă deo­sebită a evoluției ascendente a rela­țiilor dintre cele două țări și popoare, decizia de a le amplifica în viitor. S-au evidențiat interesul și satisfac­ția generate în rîndul opiniei publice românești de succesele obținute pe cîm­­pul de lupt­ă de către patrioții cambod­gieni împotriva clicii trădătoare a lui bon Nol. Prietenia româno-cambodgiană a cu­noscut momente marcante în decursul ultimilor ani. După cum se știe, Româ­nia s-a numărat printre primele țări care: Locotenent-colonel EMIL GEORGESCU r Continuare în pag. a Xl-a) m — ——_ " —Să te hotărăști repede, să acționezi cu fermitate (pag. a I­-a) • Comuniștii cheză-IIU lit 1*1» ^»"T* ps I 1 füf Æ Șwg * șuiesc îndeplinirea obiectivului (pag. a IV-a) . Pe primul loc, grupa întîi (pag. a V-a) ■ * TM I 1 — Puterea cuvîntului dat (pag. a VllI-a) © Portugalia: „Rubiconul a fost trecut (pag. a XII-a)

Next