Argus, decembrie 1922 (Anul 13, nr. 2890-2912)

1922-12-07 / nr. 2891

r. h BO IN ÎAStâ Um ‘an $00 l­ ® luni ' 250 n 3 luni 150 s* 2891 ENTE IN SUB&IWATATI Un &n 700 I# s luni 350 s* 3 luni 200 ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directorii Ciir. D. Stih­orlci fi S. Pa«kep m ragin I I 7 Bee^mferie « )93 INDUSTRIEI si FINANȚE! JJ Ataîă 4 Lei în Străinătate Administrator: H. F. Valentin BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 si 23/69 Preturile alimentare ale pieței București comparativ cu tara întreagă O relaţiune care denaturează adevărul in Străinătate „Agence Telegrafique Univer­selle" care apare la Paris, vor­bind în chestiunea recentei ope­raţiuni de consolidare a bonuri­lor de tezaur, realizată de guver­nul român scrie următoarele: Este momentul de a împru­muta României? Această chesti­une se pune acum când se află că o primă tranșă a unui împru­mut exterior de consolidare de 4 la sută și putând atinge cifra de 35 milioane lire sterline (pes­te 20 miliarde franci) a fost pre­luată de un grup francez. Noi am amintit încă la 15 No­embrie, continuă foaia narp'­'”* cft România refuză să facă faţă scadenţelor împrumutului de milioane dolari plus 5 milioane dolari dobânzi scăzute, contractat în America. Vorbind apoi şi de divergenţa dintre guvernul român şi deţină­torii belgieni de renta română, foaia pomenită închee , în faţa acestei dovezi duble de dispreţul ce profesează guvernul român faţă de angajamentele .7*3)*­ este­i sale, întrebarea ce ne punem foarte oportună." * ___ Dacă nu-i rea credinţa, atunci ignoranţa reaei parisien© este sur­prinzătoare . Nu este vorba de un împrumut ci de o consolidare, avantajoasă pentru deţinător, a bonurilor d© tezaur in posesia lor. Cât priveşte chestiunea împru­mutului român in Statele­ Unite, ar fi interesant de ştiut dacă „A­­gence télégraphique universelle" poate cita un stat, în afară de An­glia, care plăteşte actualmente datoriile de război. Printre chestiunile ce vor fi tratate la conferinţa din Bruxel­les este şi aceia a datoriilor in­teraliate, din care face parte şi datoria României către Statele­ Unite. România n’avea deci nici un motiv să se comporte altfel decât ceilalţi aliaţi — inclusiv Franţa — faţă de această chestiune. Guvernul român are datoria să pue lucrurile la punct, pentru lă­murirea străinătățe. SCUMPETEA TRAIULUI Datoriile de război ale României Pieţele alimentare ale României comparaţii­ cu pieţele streine Xinima­’ţîunea bazată pe cifre, reate,, că viaţa este mai convenabilă ! La noi ca aiurea, a stârnit o furtună­­ de discu­ţiuni prin presă» Unii au­­ fost direct pesimişti­ în susţinerile l­­or, alţii sceptici şi puiţici, optimişt­i­­. Chestiunea" ecumpliei tráííÉ®’ mu ifonicue discutată de­cât in mod o­­biectiv, şi scoţând din cauză, de la început, pe toţi funcţionarii de Stat, precum şi pe aceia cari au venituri limitate, sub costul real al vieţei, adică toţi aceia cari, in actualele îm­prejurări, nu parvin a combate chel­ind­le strictului necesar şi sunt ne­­­voiţi a se restrânge sau a se priva de articole indispensabile vieţei. A­m arătat intr’un articol precedent «S. în afară de clasele descrise mai ;ustsE, restul popule­ţiunei trăeşte con­­frenabîl şi mulţi chiar trăesc bine ca înainte de război, căci veniturile lor ara crescut într’o proporţie cu mult anai mare decât creşterea costului .vieţei Nu este mai puţin adevărat că trecem printr’o crisă, rezultată din faesechilibru­l între cerere şi ofertă, se produce încă stab media anilor dinaintea războitii, pe când con­­imsmul s’a mărit, pentru toate pro­dusele noastre. Prin urmare, până nu e’a stabili­­sceet echilibru totre producţiune şi tensiune, criza nu se va putea atenua. Pe da alta parte, raportul care socsta înainte de război între sffletull­i de bancă în circulaţiune şi stocul metalic, ori la noi nu mai există, aci de acoperirea monedei hârtie. Iată cauze cari au determinat, în artoul rând, urcarea preţurilor şi led eseusapete® de azi. Spte a­ste motive, o consparaţiune sau preţurile dinaintea războiului nu ţes mai poate concepe în ţările cari R aesiaş situa­ţîune ea la noi, pen­­«ă raport de scumpete, între j» a fost şi, ceeace este azi, este aşa ia» mare, tocat întunecă judecare «rteărtjl «y» owns ar voi să fie ofbciec­‘ Cu totui altfel se petrec lucrurile jte ţării» cu valuta forte, fiindcă a­­»to raportul atât totre producţiune ai consumeţiune, cât şi între bi­­rsteis­ta circulaţie ţi stocul metalic tâă într'un echilibru perfect, iar ra­portul totre preţurile dinaintea răz­boiului şi cele de «zi este apropiat, pe aceea să nu ne mire de loc când vedem, că la acele ţâri viaţa nu s’a genxupit decât cu de 2 de 3, de 4 sau 1 s S «i mai muit 1 Daci, to acele ţări comparaţiunea se poate face perfect de bine cu sl­­jtumţtoito* preţurilor dinainte de răz- 8»i, pe când în ţările cu valuta slabă ,această comparaţiune nu se poate face decât pentru studii. O comparaţiune insă totre preţu- Bi le din diverse ţări, pe baza schim­­jjjaîui de azi se poate iaca Această conparaţiune ne va permite In ade­văr, să vedem unde viaţa este mai scumpă, respectiv mai ieftină, schkn $kî] nefiind decât mijlocul prin care aflăm valoarea monezei indigene tn afară de graniţe.­­ Dacă în locul monedei de hârtie, care în unele ţări este depreciată, lay to altele se apropie de valoarea aurului, am avea un alt măsurător Ül® valori, stabil şi cu caracter Înv lisraaţioMU, nu­mai atunci am putea şti, cu drept cuvânt, unde viaţa este mai scumpă şi unde ea este mai ief-SL’ ' Luând în acest caz aurul ca metal preţios ears are o valoare Intrinsecă aaei stabilă, şi care în orice ţară are aproape aceeaş putere de cumpărare, vom vedea că cu o bucată, de exem­­­plu de 20 iei aur, In România se obţine mei multe bunuri decât multe alte ţări fie ele cu valuta, ■iar» ori slabă. Bucate, de aur de 20 lei sau franci a fost egală pe cursul lunei Octom­brie cu 560—600 lei hârtie la Bucu­reşti, adică de 30 ori mai scumpă ca­te 1914, ceea ce însemnează, că pe când valute noastră este de 30 ori mai mică fată de aur, viata, însă,­­după numărul indice din Octombrie nu este decât de 17 luni, ori mai scumpă. De aci rezultă că puterea de currn­g b­ara a leului nostru în comerţul terior este mai mare, cu mult, de­cât aceea pe care o are faţă cu străinătatea, de pildă faţă de Elve­ţia, care are o valută foarte ridi­cată. In tabloul de mai jos, alcătuit­e după cifre oficiale şi riguros con­trolate, dăm media preţurilor pe tona octombrie a câtorva articole indispensabile vieţei, atât în Capi­tală cât şi în întreaga ţară. Preţurile pieţei Bucureşti nu sunt co­municate lunar pe două căi dife­rite: prin prefectura poliţiei, şi prin Camera de comerţ, iar din provincie, pentru comunele urbane reşedinţe de judeţ, pri Camerii de comerţ,­ iar de la comunele urbane nereşedinţe prin poliţiile locale. In cursul­­ lunei Noembrie unde preţuri au­ suferit o urcare oarecare urcare, proprie sezonului de toamnă, când toată lumea face aprovizionări pentru iarnă. Această urcare ' de pre­­uri a modificat , şi imimerite i­ulte l­& îuna Octombrie,' înregistrând Tunete în plus, ' în luna' Saptem­­pen­tru întreaga, ţară el fiind de o, iar­te Octombrie de 1758, sau La Bucureşti articolele cari au su­ferit o urcare mai simţitoare faţa de luna Septembrie sunt : ouăle, un­tul, ceaiul şi lemnele, iar cele cari au înregistrat o uşoară scădere a­u fost: «Tasioiea de porc, zahărul şi ca­feaua» In fara întreagă media preţurilor pe luna Octombrie este Şi ea, pentru­­ unele articole, în urcare, faţa de lum * na precedentă, însă este mai scăzu­­tă faţă de Bucureşti. Preţurile pen­tru întreaga ţară sunt mai nivelate, iar urcări brusce nu se observă, ca’n centrele mari d­e cons­umaţiune». Fiindcă comparaţiunea cu străină­tatea, este din toate punctele de ve­dere instructivă, am întocmit după datele ce ne-au fost comunicate de a­­genţii­ şi ataşaţii noştri comerciali din diferite ţări, tabloul de mai jos,­­ cate cuprinde preţurile aceloraşi articole atât în Bucureşti cât şi în acele ţări. La Paris pentru toate articole, în afară de grăsimea de porc, preţurile sunt mult mai ridicate decât la Bu­cureşti La Belgrad, de asemenea toa­te articolele sunt mai scumpe compa­rativ cu piaţa­­ noastră, cu toate că Serbia este o ţară cu un caracter pro­nunţat agricol, ca şi în România. Aşa în luna octombrie carnea de vacă, s’a vândut cu lei 27 kgr. adică 13,50 dinari; cea de porc cu 46 lei kgr. sau 23 dinari; grăsimea de porc cu 80 lei, sau 40 dinari kgr.; Deriva­tele din cereale, s au vândut cu pre­ţuri duble ca în Bucureşti. Fac ex­cepţie numai ceaiul şi cafeaua, care s’au­­vândut­ cu preţuri ceva­ mai mici ca la noi. in Bulgaria, la Sofia, preţurile se menţin deasemenea urcate, chiar pentru produsele agricole. Din Italia ne-au sosit preţurile numai pe de Plata Milanului, mare centru indus­trial. In afară de orez şi cafea, încolo toate preţurile sunt mai urcate ca la noi. Limităm comparaţiunea numai la aceste câteva ţări, că o valută mai moderată faţă de leu, dat fiindcă cu cât leul nostru este mai depreciat pe piaţa cu care facem comparaţiunea preţurilor, cu atât preţurile noastre apar mai reduse. | 17 jum. ori m-ai mare ea oBÜj(5]Sa£-iVj3 fpiQ into vr . -rvj-f Preţul pe piaţa Bucureşti, comparativ cu pieţele streine, pe luna Octomvrie 1922 Ora­ş Fecitorescu ■ ge-n­eral al stotisticei Pâinea şi Locuinţa Observaţii şi constatări făcute la Paris dar cari se potrivesc şi la noi la Paris ca şi la Bucureşti, chestia preţului pâine! şi scumpetei locuinţei , la ordi­nea zilei. Examinând ambele probleme IL» Temps” ?»«* ref­erii interesante pe cari le relevăm mai jos: Mai înainte de toate în vre­murile de lipsă şi de scumpete ca acele pe cari le trăim, e pe­riculoasa profesia de brutar şi de morar, ei sunt cei dintâi expuşi vindictei publice. Cu masacrarea lor a început revo­luţia franceză. „A fost o nenorocire pentru toţi aceia, zicea Taine, cari au participat la comerţul sau ma­nutanţa grânelor. Imaginaţia populară are nevoie de persoa­ne vieţuitoare spre a imputa relele de care suferă şi asupra cărora să-şi exercite resenti­mentele. Pentru dânsa, toţi a­­ceştia sunt acaparatori”. D. prefect al Senei a semna­lat însă zilele acestea vindic­tei publice, pe unii din aceşti comercianţi cari, în calitate de brutari „fac prea repede avere”. Dovada e, că unele brutării s’au vândut în diferite rânduri cu preţuri duble şî întreite. Ră­mâne a se stabili, urmează „Le Temps”, ce s’a plătit dublu şi triplu: chiar fondul brutăriei s­au fitoderma pentru local? Ziarul parisian înclină a crede că aici e chestie de chi­rie. „Ceace ar trebui să examineze prefecţii şi miniştrii noştri, continuă Le Temps, este pactul chiriilor şi costul construc­ţiilor. Nimerit nu re­zolvă insă u­iioie şi astfel vom a­­junge la periculoasa scadenţă din Ianuarie 1925, când­ parlamentarii vor improviza în ua­re apucate." La noi, scadenţa e la 1 Apri­lie 1923, probabil că vom urma pilda, improvizând, la rândul nostru. In acest domeniu al chiriei ur­bane, legea economică domnește cu toată rigoarea. Duşmanul a devas­tat a cincea parte a Franţei; în­treprinzătorii şi lucrătorii câştigă însă mai mult la refacerea acelor teritorii unde statul le plăteşte cu largheţă astfel ca construcţia e sus­pendată în restul Franţei. Numai societăţile mari şi bogate au­ putut să-şi plătească luxul de a construi birouri imense la Paris. De­oarece valoarea unuii obiect cerut în mod constant se stabilește după ceea­ ce ar costa să-l reproduci, e limpede că, o casă aflată într’un centru ur­ban congestionat, nu mai reprezintă prețul­ de cumpărare ci capitamnrie ar trebui cffeltict , spre a construi un altul la fel. De aici pretenția lo­gică a proprietarilor de a urca, chi­rilic, conform legei ineluctabile.. U- r4i proprietari depăşesc­ citit.r mă­sura zisei legi ,ridicând prinl^htturii exagerate. CometirițA' Year mai vi­. Mbitd a aceste­ crize este : Micii Marlaii. r&:ti...riî. imcUonarii, unui* cituri!, modeşti Mi rarii găsesc lo­cuinţe şi părăsesc oraşele, iu io­burgurile ParisuM se ridică mici e­­dicldî mizerabile, hidoase, făcute de carton şi de motoz , iar în cartie­rele elegante din Paris se închiria­ză cu preţuri urcate ca localuri de lux, grajduri şi plumfi-fiu există o margini, ap toei­lea „Le Temps” la aceste abuzuri ce pot deveni origina celor mai grave conflicte sociale ? Vom asis­­ta în mii ce vor urma la degrin­golada tuturor claselor dealungul scă­rei sociale. Proletarul va , exclus din oraşe, va lăsa garni­ul­­ bur­ghezului fără familie care va oferi apartamentul său fostului bogat de­posedat de către societăţile anoni­me. Şi vom merge astfel spre îm­bidzeala­ cea mai grozavă dacă nu ne decidem a studia problema şi a ne gândi la scadenţa de la 1 Ianua­rie 1925." Recomandăm observaţiile zia­­rului „Le Temps” meditaţii di­riguitorilor noştri. Adevărurile ce le spune n’au curs numai pe ţărmurile Senei. Impozitele şi Prăvăliile Dacă, în vezi­ generală, legea im­pozitară trebue astfel întocmită ca contribuabilul să nu rămână la dis­creţia funcţionarului fiscal, rămâ­ne Une înţeles un număr de cazuri când evaluarea nu poate fi înlătu­rată, de pildă când proprietarul lo­­cu­eşte chiar în casa sa. Regula este ca statul şi comuna să perceapă impozitul asupra va­loar­ei locative, luându-se ca bază de impunere contractul de închi­riere; evaluarea e deci o excepţie. Se cuvine însă să relevăm dife­renţa enormă între impozitul ce-l va plăti chiriaşul vechi care deţine o prăvălie în baza anui contract prelungit de lege şi chiriaşul mnu. Ca să Uzăm ca exemplu named cartierele centrale din Bucureşti, sunt în calea Victoriei şi strada Lip­scani magazine mari cari, cu toate sporurile, plătesc azi 25 până la 30 mii lei , chirie anuală, pe când o pră­vălioară nouă construită in centru atinge 300.000 lei. Pe când chiriaşul din categoria întâia va plăti statului şi corminel­e bir de 5 până la 6 mii lai,­­celă­lalt va avea de plătit 60 mă lei. Cu alte cuvinte, chiriaşul cd mu e lovit de două ori : de injroprietar şi de stat. •r. Pentru remedierea fadul, dar impune ca legea să stabilească — în speță — nome precise de eva­luare echitabilă în .senzul de a se aprecia­­ împrejurări.. excepționale în­ care nouile firme a obținut loca­lul și să .se­­r­educă impozitul asupra va surei locative exagerate. Tre­bue adică, găsită soluțiunea ca su­mele ce.se vor pricepe, sa se nive­leze la, prăvăliile vechi și, cele noi. Altfel noile întreprinderi comer­ciale simh expusa. ' "sa * se ■ prăbu­șească... . ■ Vr. $ .TStgSgj?«!®-------------.^.m-rr mmm Telegrafia ţi Telefoeia fără fir Progresele ei moderne Cum se lucrează In ţările civilizate.—La noi materiaîfe moderne de zeci de milioane abandonate în ploae.—Ce s’ar fi putut face şi ce s’a făcut.—Trebue luate măsuri Din partea ă-lui C. Bârtmîescu, inginer diplomat al şcoalelor supe­rioare de electricitate şi radiotele­­grafie din Paris, conferenţiar la Uni­versitatea din Bucureşti, primim rugămintea de a face loc unui ciclu de trei articole de vulgarizare a po­sibilităţilor de utilizare a Radiotele­grafiei şi Radiotelefoniei în România. Punem azi la dispoziţia d-sale, co­loanele pentru primul articol din acest ciclu. ». . ...„ Inspirat de Interesantul articol 3© fond al d-lui Pisaul „o telegrafie fără fir şi fără viaţă", apărut în .Argus",, din 19 Noembrie 1922, îmi propun, ca specialist, să atrag atenţia opiniei publice asupra avântului extraordi­nar luat de „cea mai îndrăzneaţă cucerire a minţei omeneşti” în ţările civilizate. Toată lumea admiră progresele uriaşe ale aviaţiei moderne, dar foar­te restrâns este, la noi, numărul a­­celora care cunosc starea de desvol­­tare la care a ajuns radiotelegrafia şi radiotelefonia în occidentul civili­zat şi serviciile incalculabile ce so­cietatea modernă poate aştepta de la o utilizare inteligentă a acestui ingenios mijloc de comunicaţia Principiile unei comunicaţii radio­­telegrafice sunt, contrar aşteptărilor, extrem de simple. Un poet modern de telegrafie fără fir este, în realitate, o minusculă centrală electrică, ce radiază cu ajutorul antenei energie, sub formă, de unde electromagnetice, după cum un far radiază unde lu­minoase. Aceste unde, însă nu­ au nici un efect asupra simţurilor omeneşti, de aceea publicul, neiniţiat Ie atribue o patură­ mteterfâeaă şi îşî tochipui că legile şi apucaţiunîle lor nu pot fi înţelese decât de specialişti. In stadiul actual al cunoştinţelor omeneşti părerea aceasta nu mai are ecou decât la noi, căci in alte ţări aparatele radîoelectrice sunt mai răspândite în public decât aparatele fotografice în România. Astfel, în America de Nord, numă­rul instalaţiunilor particulare de posturi radiotelefonice trece de cinci milioane şi chiar numărul posturi­lor de emisiune este impresionant, trecând peste 200 pe km. pătrat în unele regiuni. Cifră de afaceri anu­ală numai pentru comerţul cu a­­parate de amatori trece astăzi de 100.000.000 dolari şi trebue să ţinem seamă câ industria nu poate face faţă cererilor ce cresc aproape în progresie geometrică. Cauzele dezvoltăreî prodigioase a radiotelegrafiei sunt datorite faptu­lui că informaţiunea directă, inten­sivă şi sigură este unul din factorii vitali ai vieţei industriale şi comer­ciale moderna. Grija de căpetenie a guvernelor, în toate ţările, este intensificarea şi perfecţionarea fără încetare a tuturor mijloacelor de co­municaţie. Printre aceste mijloace telegrafia fără fir era chemată, în ţara noastră, să aducă un remediu eficace şi prompt unei situaţiuni ge­nerale care se agravează din zi în zi In adevăr, niciodată necesitatea de a avea taclmunicaţii telegrafice rapide a’a fost mai imperioasă ca azi când reluarea activităţei econo­mices­te atât de stânjenită în ţara noastră din cauza defecţiunei com­plecte a comunicaţiilor electrice. Cine nu este convins din experi­enţă personală de starea „mai pre­jos de orice critică” a serviciilor noastre de poştă, telegraf şi telefon cu şî fără fir, să citească articolul mai sus citat al d­ îuî Pi sâni. Pe când, însă, direcţiunea genera­lă a Poştelor are motive puternice pentru a scuza starea lamentabilă a serviciilor sale, direcţiunea radio­­comunicaţiilor nu are nici unul In adevăr, pe când creditele acor­date până la prezent primei direc­ţiuni sunt absolut insuficiente, faţă de necesităţile momentului, credite­le acordate direcţiune! radiocomu­­nicaţiilor sunt disproporţionat de mari. încă de anul trecut, cu toată opoziţiunea unei comisiuni techinice, s’a comandat în Franţa, Germania şi Anglia, material radiotelegrfic şi radiotelefonic la valoare de peste 100.000.000 lei, ceeace este enorm fa­ţă de posibilitatea de utilizare ime­diată. Pe când în serviciu!! Technic­ul di­recţiei poştelor de-abia găsim 2—3 ingineri specialişti pentru un servi­ciu care reclamă cel puţin 200, Ser­viciul radiocomiunicaţiiTo,­ dispune de 7 ingineri destoinici, cari sunt rău utilizaţi sau împiedecaţi de a lucra. ... Material de zeci de milioane se ve­de zăcând în vamă sau aruncate, cu lunile, pe câmpia din jurul staţiunei Herăstrău, supus tuturor imtempe­­riilor, expus să se degradeze sau­ să dispară. Dacă lucrările de instalare ale a­­cestui materiali vor continua cu vi­teza actuală, este sigur că reţeaua radiotel­egrafică şi radiotelefonica proectată ,va fi terminată şi dată în existeitate când actualele sisteme de posturi, achiziţionate cu­ atâtea sa­crificii de Stat, vor fi complect, de-; granate de noile sisteme ce apar zil­nic In domeniul te­hnic al radiote­legrafiei. I Inn ce priveşte organizarea serviciu­lui de recepţionare a telegramelor aflăm, cu surprindere, că se fac­e uzuri de putere de o gravitate mic­capţională.­­ Pe când la ţările civilizate referi­maţiunile de interes general, buleti­­nete şi prevederile meteorologice, cursul schimbului, concertele şi con-, ferinţele transmise prin telegrafie şi telefonie fără fir pot fi primite fără­ nici o restricţiune de oricine, la noi se întârzie chiar telegramele băncilor,,­­cari fac sacrificii destu­l de mari pentru a suporta taxele oneroase re­clamate de Stat. Când o bancă din­ Paris Încredinţează o telegramă in­formativă pentru Londra serviciului radiote­legrafic este sigură că pri­meşte răspuns, pe aceeaşi cale, în cel­ mult o jumătate de oră, iar în Ger­mania „telegramele eclair“ aduc servicii incalculabile lumei finan­ciare. La noi telegramele Băncilor sunt predate destinatarilor cu o Întârziere de câteva ore şi chiar a doua zi după recepţionarea lor la Postul receptor din Parcul Carol. Această întârziere ar fi poate scuzabilă dacă ar fi ge­nerală. Samt insă precis informat că unei Societăţi particulare i se tele­fonează imediat telegramele de Bur­să. Mai grav este însă că şeful Pos­tului nu are, până în prezent, ordin scris în acest sens, deşi a cerut de repetate ori să i se confirme în scris­ această dispoziţie. Cerând detalii d-lui director Grungea asupra acestei anomalii mi-a declarat că un minis­tru ar fi intervenit personal în aceas­tă chestiune, de aceea nu poate pre­ciza ordinul to scris. ■ P» de altă parte, citii« ir*, ziar© 'păi „In urma umor întinse cercetări s'a descoperit un post clandestin de tele­grafie fără fir cari comunica cu câte­va ore înaintea postului oficial cursul leului la Paris". Nu ne putem explica cum o insta­lație clandestină, improvizată a pu­tut informa­­piaţa financiară cu câte­va ore înaintea unei organizaţii de sele publicului Singura explicaţie posibilă este că informaţiile de bursă­ ce se comunicau imediat, prin­ tele­fon, unei singure societăţi, care se obligase să informeze piaţa, erau speculate timp de câteva ore şi apoi puse la dispoziţia publicului. Această bănuială o întăreşte fap­tul că ordinul n'a fost dat în scris pentru a rămâne la dosar, aşa că­ toată vina în scandalul care deabia începe, să, poată fi aruncată asupra şefului de post, care a călcat legea comunicând corespondenţa prin tele­fon fără a avea ordin înscris de 1» Superiori Paralizarea lucrărilor de instalaţie şi utilizarea fără rost a materialului cumpărat cu atâtea sacrificii de stat,­­nu cred să fie străină de această combinaţie financiară, deşi d-nul di­rector Giurgea motivează că lucră­rile lâncezesc din cauză că d-nul secretar general de la comunicaţii t­ face dificultăţi şi nu-i acordă credite suficiente. Realitatea­ este însă cu totul alta, căci d. inginer Gh. Popescu, cater­nicul secretar general, poartă un de­osebit interes mersului lucrărilor, controlându-le personal şi acordând credite suficiente pentru activarea­ lor. Admiţând că lâncezirea lucrărilor nu este intenţionată toată răspun­derea cade asupra d-lui dr.-­ Emil Giurgea, care a monopolizat exclu­siv, în România, atât ştiinţa cât şi administraţia radiotelegrafiei, cău­tând să îndepărteze sistematic pe toţi specialiştii cari au voit să con­tribue cu toată dragostea la organi­zarea comunicaţiilor radiotelegrafia­te această ţară. In rezumat, pe când în celelalte ţări, savanţi, specialişti şi chiar ar­matori muncesc pe întrecere pentru a pune în serviciul societaţei noua cucerire a minţei omeneşti, la noi cea mai frumoasă invenţie a geniu­lui omenesc este mistificată şi utili­zată pentru speculaţii uni de bursă. C. Bărbulescu Inginer, conferenţiar la Univer­sitatea din Bucureşti Răscoala din Tracia — Oraşele Xanti $i Ghîutt­luldgîna ocupate de răsculaţi. — Poduri şi tuneluri aruncate în aer — Sofia, 5. — Ziarele oficioase a­­nunţă că situaţia In Tracia occi­dentală continuă să fie critică. Re­voluţionarii au ocupat oraşele Xanti şi Ghiurmddgim. In cea din urmă localtate, la instituit un gu­vern provizoriu autonom, compm dint fim turc, bulgar­­ şi grec. Pentru a împiedica sosirea trupe­­lor greceşti, răzvrătiţii au aruncat în aer mai multe ţăndări de cale ferată şi produl de peste ţări Mesia.

Next