Argus, octombrie 1923 (Anul 14, nr. 3133-3158)
1923-10-28 / nr. 3156
Anul XIV No. 3156 flk * abonamente IN TA»« Un an ISO Ini 6 luni 350 „ 3 luni 18© n S lei tn tară, 4 in strAinAtati Un an l2eo lei • tant 700 „ 3 luni 400 M Ini An străinătate Duminica 28 Octombria 1923 PUBLICITATEA: , T------Exclwîvă a Socie»taţei Generale de Publicitate Aporii Carol Scholte? sl s. Berger Str. Isrageorfertei I, Trieren HIMIROURILE: bucurești, str. Sărindar 14 TELEFON: 693 SÎ 23 69 B Deflare sau devaluare ? -----------mmz-------|— ' întârzierea crizei permite ca ele sa fei încă studiate. Dar pe primul plan rămân grijile zilei de mâine. In vâltoarea răsboiului, între altele, am pierdut şi noţiunea timpului. In mod sistematic ne înşelăm asupra timpului şi fiecare deziluzie este infructuoasă şi inutilă. Teoreticiani de pe catedră şi experţii din lumea afacerilor au crezut că războiul nu va putea dura mai mult de şase luni şi el a fost aproape să ajungă şase ani. Reconstrucţia Europei am crezut să dureze câţiva ani şi ea va reclama probabil câteva decenii. Cine ar fi crezut ca haosul monetar al Europei să se perpetueze cu o perseverare atât de constantă ! Intru cât ne priveşte pe noi, Românii, să facem o sforţare de memorie şi să ne întoarcem cu gândul în ianuarie 1919, când diviziile francezevictorioase în Balcani abia părăsiseră Capitala. Cine ar fi crezut atunci că patru ani după aceea leul are să fie abia la opt centime lucirii sacrul care ar fi cutezat să se îndoiască de credinţa generală, plină de eften optimism, s’ar fi eliminat singur din societatea oamenilor întregi şi ar fi simţit numai de cât fiorul ostracismului. Cine ar fi crezut după schimbarea rublelor şî a coroanelor, când n’avea lumea ce face cu banii, că peste doi ani piaţa se va zbate într’o criză de numerar ? «9 * Timpul picură greoi într’o aşteptare chinuitoare ; totuşi unele semne de progres sunt vădite. Gândul celor mulţi este îndreptat încă tot spre panacee, spre soluţii unice, miraculoase şi impresionante, leacuri ieftine, sigure şi cu rezultate grabnice. Totuşi moda a evoluat simţitor. Pentru ca să aibă cineva succesul pe care l-ar fi avut acum doi ani predicând deflaţiunea ar trebui ca azi să facă elogiul devaluării... Tempora mutantul... Iar cine se încumentă să obiecteze că devaluarea, aşa cum ni se recomandă, nu garantează întru nimic convertibilitatea şi stabilitatea, va fi privit tot aşa de cruciş, ca acela care ar fi prezis acum doi ani, că vom avea criză de numerar. Uşurinţa cu care o parte din public primeşte ştirile cele mai contradictorii de la o zi la alta este încă o dovadă a dezorientării sale, după cum entuziasmul cu care promotorii soluţiilor radicale îmbrăţişează planurile fragmentare şi unilaterale este o indicaţie că, dacă cercetarea problemelor de tehnică monetară a făcut progrese, simţitoare, intenţia substratului economic pe care îl îmbracă fenomenele monetare n’a fost încă pătrunsă îndeajuns. În primii ani ai răsboiului când nivelul preţurilor şi circulaţia monetară se dublase, îmi amintesc cu câtă încăpăţânare plină de trufie tăgăduiau mulţi economişti din Apus, nu numai existenţa inflaţiei, dar şi posibilitatea ei. La noi astăzi nimeni n’o mai neagă, dar ■multi îşi închipue că pot s’o înlăture prin simple măsuri de tehnică monetară a căror importanţă este exagerată. Retragerea biletelor prin rambursarea datoriilor Statului, aşa zisa deflaţie, sau reducerea greutăţii de alb pe care trebue s’o aibă etalonul monetar, •edevaluerea, sunt procedee monetare insuficient studiate întru cât priveşte aplicarea lor, şi consecinţele pe caia».. le atrag, — dar cam mai ales prin ele înşile, nu sunt în stare să indece, singure, criza economică de supra-consumaţie şi sub producţie pe care a deslănţuit-o inflaţia monetară şi inflaţia preţurilor. . . .» *. După cum unii credeau că ajunge să sufli în coşul de bilete al Băncii Naţionale ca să vindeci e■eonomia naţională, aşa alţi, îşi închiriae că ajunge să proclami leul egal cu două centime şi jumătate, să procuri ca din pământ o sută de milioane de lei aur şi să crezi că cu asta ai şi asigurat convertibilitatea biletului, oprind inflaţia creditului, a biletelor şi a preţurilor. De la devaluare şi până la oprirea inflaţiei mai este însă un bop mare, care atrage după el exact aceleaşi urmări ca şi oprirea inflaţiunii care treime să preceadă deflaţiunea. V . Oprirea urcării preţurilor şi a înmulţirii biletelor în circulaţie, — postulat al stabilizării prin devaluare, — este susceptibilă de areleaşi critice cari se aduc politicii care s’a urmat până acum, iar momentul când s’ar încerca să se strângă definitiv robinetul, va fi, întru cât priveşte „criza de numerar“ şi mai penibil decât momentele de azi, când, dacă nu curge, cel puţin nu se poate zice că nu pică. Dacă regimul excepţional al chiriilor, al prohibiţiunilor şi al comprimării preţurilor ar continua să existe, toate criticile întemeiate ce se aduc acestui regim ar rămâneîn picioare, agravate prin închiderea complectă a robinetului emisiunilor. Dacă viaţa s’ar putea „normaliza" înainte de a se aplica formula stabilizării prin devaluare, atunci ar dispărea şi principalul argument adus în favoarea devaluării, anume că din cauza regimului excepţional care favorizează întreprinderi şubrede dar norocoase, deflaţia şi criza de numerar omoară întreprinderile solide. Deflaţia sau oprirea inflaţiei ar suprima atunci numai întreprinderile care sunt într’adevăr la marginea productivităţii şi pe care numai inflaţia le menţine rentabile. Argumentul care este prin urmare valabil contra regimului excepţional pe care îl suferim ,nu are nici o valoare nici în sprijinul devaluării, nici în contra deflaţiei. Devaluarea şideflaţia sunt procedee monetare bune sau rele după înprejurările în care se practică, dar mai ales după modul cum sunt executate. O bună devaluare preferabilă unei deflaţii nereuşite, după cum o deflaţie reuşită, chiar înceată, este preferabilă unei devaluări neizbutite. Deflaţia are în favoarea ei faptul că dacă nu reuşeşte, calea spre devaluare este indicată de la sine, pe când de la o devaluare ratată nu se poate veni la deflaţie, ci se impune o nouă devaluare. * Adepţilor prea pasionaţi ai devaluării li se poate opune următoarea dilemă : Pentru ca devaloarea să reuşească trebue ca viaţa economică să fi ajuns la un grad de însănătoşire aproape complectă. Dar atunci nu mai este nevoe neapărată de devaluare şi se poate întrepe uşor şi deflaţia. Dacă însă finanţele publice şi private nu s’au disanătoşit prealabil, atunci devaluarea este condamnată şi ea se reduce atunci la o bancrută generală ruşinoasă. ar fi multe încă de spus asupra celor două teze şi după cum vom vedea într’un număr viitor sunt mai multe argumente în favoarea deflaţiei decât în favoarea devaluării. Problema care se pune acuma însă este pe deoparte ducerea la capăt a operei de însănătoşire a finanţelor publice, adică procurarea de resurse statului in plus peste cele necesare bunei întreţineri a serviciilor publice. . Pe de altă parte, până atunci, rămâne ca o datorie elementară gârsirea de mijloace de plată statului suficiente pentru a lichida toate datoriile amânate ale Statului şi ale serviciilor publice, aşa încât dificultăţile mari şi inevitabile ale momentului celui mai critic al refacerii să nu fie îngreunate în mod artificial. Dr. ŞTEFAN ITONESCU Datoriile particulare contractate în Belgia Conferinţa da eri de la Banca Naţională.»Tratativele cu delegaţii belgieni. Baza acordului Eri la ora 4 d. a. a avut loc la Banca Naţională o importantă conferinţă, al cărei unic punct de preocupare a fost regularea datoriilor contractate de comercianţii români în Belgia. Conferinţa a fost provocată de iniţiativa d-lor Kaisin şi Délarge reprezentanţi ai grupului de creditori belgieni, cari au semnateri dimineaţă împreună cu d. Vintilă Brătianu, convenţia pentru plata celor două împrumuturi ale Statului român contractate în Belgia". (Despre această convenţie ne ocupăm în altă parte a ziarului). La conferinţa de la Banca Naţională au participat pe lângă d. guvernator M. Oromolu, d-nii St Cerkez şi N Bălănescu membrii în comisiunea pentru regularea plăţilor exrterne, cum şi d. D. Gheorghiu secretarul general al ministerului de finanţe. Tratative quasi officiale Conferinţa nu s’a mărginit numai la un simplu schimb de vederi în chestiunea plăţilor datorate de comercianţii noştri în valută belgiană, ci s’a transformat în tratative quasi-oficiale, având în vedere calitatea unuia din delegaţii belgieni — a d-lui Kaisin — de preşedinte al Asociaţiei creditorilor din Brigia, posesori de creanţe ai debitorilor din România, supra Bazei acordului In tratativele cari au avut loc eri, delegaţii belgieni au susţinut in genera aceeaşi bază de înţelegere ca şi aceea propusă de creditorii francezi, adică c in schimbul drepturilor lor crenciere, oficiul plăţilor externe să emită titluri (obligaţiuni) mobile. Deosebirea insă intre propunerea franceză şi cea belgiană rezidă nu faptul, că cea dintâi pune condiţia garantării de către statul român a valorificării titlului mobil, in vreme ce propunerea belgiană, cere pur şi simplu să se admită depunerea titlului mobil , ca garanţie la oficiile publice din ţară, socotit pe cursul zilei. . ..^ ~ Toate celelalte condiţiuni referitoare la cifra dobânzilor, la termenul şi modalităţile de amortizare, etc., rămân identice cu cele prevăzute în protocolul semnat de delegaţii noştri şi delegaţii creditorilor francezi sub preşidenţia d-lui Alphant, delegat oficial al guvernului francez. Redactarea unui memoriu Trebue să menţionăm aci, că cei doi delegaţi belgieni au declarat din capul locului, că nu sunt autorizaţi să închee în forma lui defintivă acordul cu reprezentanţii oficialităţii române asupra regularii plăţilor datorate în Belgia. Ca atare, ei au cerut răgazul necesar de a lua din nou avizul creditorilor belgieni. Odată înapoiaţi la Bruxelles, ei vor întocmi un memoriu precis, în care vor formula bazele definitive ale acordului, pe care-l l vor supune apoi acceptării guvernului român.Din tratativele angajate ori la Banca Naţională, cercurile noastre oficiale au rămas cu impresia că în timpul cel mai scurt se va putea încheia acordul definitv cu massa creditorilor belgieni. . INTER. Situaţia politică Ziarele de seară fere sforţări meritoase ca să pătrundă leistend remanierii, care se prelungeşte peste măsură. Să nădăjduim că întoarcerea Regelui de la Belgrad, va grăbi deslegarea crizei ministeriale, cea mai puţin gravă de altminteri din toate crizele: industriale, agricole si de numerar,care băntue azi pe piaţă. Schimbările in sânul guvernului pot avea pentru mersul afacerilor 0 singură însemnătate: ce se va intâmpla cu proectele de legi depuse in parlament, ti nn poate deja publica Revolta din Grecia pere a fi fost destul de serioasă. Pentru a preveni alegeri nefavorabile, opoziţia strânsă in jurul singurului ei tel care a mai rămas in viaţă, generalul Metaxas, a câştigat de partea ei numeroşi ofiţeri şi subofiţeri. Răsvrătirea militarilor este uşor de înţeles: şefiicomitetului revoluţionar Care domnesc azi in Grecia, colonelii Plastirea şi Gonatas, amândoi militari încercaţi si eroi ai ultimelor lupte din Asia Mică, au luat măsuri severe si adeseori brutale împotriva numeroaselor elemente nevrednice din armata fostului rege Constantin. De aci ura înverşunată a acestora, care duce la încerâri sângeroase între trupele revoluţionare deoparte şi cele răsvrătite de alta. Atena a rămas până în prezent . Internă rie, în cazul când titularul ministerului respectiv se va retrage. Această chestiune se pune atât pentru legea accelerării judecăţilor, publicată prin Argils, despre care se spune că va fi susţinută la nevoechiar din iniţiativă parlamentară, cât şi pentru însemnata reformă administrativă, întocmită de d. general Văitoianu şi care este menită să desăvârşească unificarea naţională. Dacă n’ar fi decât din această cauză ,se impune 0 grabnică limpezire a situaţiei. Externă credincioasă a comitetului revoluţionar. O manifestaţiune importantă s’ar fi făciljt la Pireu, tn onoarea 06 Ionelului Plastirgis. Acesta a declarat hotărârea sa de a reprima că ultima energie răscoala, — ţi *« rnte că el este Un om energic. Nordul Greciei este tn mâinile sale; deasemeni insula Creta, întotdeauna venizelistă, ţine CU guvernul. In schimb Peloponesul este în fierbere, şi toată Grecia, la sudul canalului de Corint e răsvrătită. Graţie energiei guvernului actual, situația Greciei. Compromisă prin înfrângerea din Anatolia, era pe cale de refacere. Patimele politice o distrug din man. G. G. Plata salariilor funcţionarilor dri dimineaţă a avut loc la ministerul de finanţe, în cabinetul d-lui G. M. Dobrovici, directorul general al comptabilităţei Statului. O consfătuire la care au luat parte si administratorii financiari ai Capitalei si jud. Ilfov. S’aui examinat greutăţile şi întârzierile ce se întâmpină cu plata salariilor funcţionarilor din cauza prea multelor formalităţi, precum şi că ordonanţele de plată se încasau până acum nurmai prin administraţiile financiare respective. Pentru o mai mare înlesnire a plăţii salariilor funcţionarilor, s’a hotărât să se reducă din formalităţile de până adtum, iar Ordonanţele de plată să se poată încasa de acum înainte prin percepţiile respective, aşa ca să nu mai sufere întârziere. mm I Lucrările conferinţei Britanice Deşi deliberările conferinţei imperiale, urmează cu uşile închise, ziarul „Temps” crede a şti că un acord în principiu a fost realizat asupra următoarelor puncte: , 1. Nu este nici un motiv spre a modifica legămintele constituţionale pentru independenţa diplomatică Numai statul Canadei singur va păstra dreptul de a avea propriul său ambasador la Washington. 2. Planul lui Smuts relativ la reparaţiuni a fost distribuit delegaţiunilor, însă s’a renunţat de a trimite pe generalul Smuts în mîsiune în Germania. 3. Toate Dominionurile aprobă proectul pentru construirea băzei navale din Singapour și i-'udlază formade a participa. a 4. Toate Dominionurile reclamă protecțiunea, însă * conditiunile oferite în schimb metropolei, par a fi insuficiente. Noua lege a chiriilor Guvernele noastre au luat obiceiul de a aduce în fiecare sesiune parlamentară câte o nouă lege a chiriilor. Dăm mai jos principiile ultimului proect pe care d. ministru de justiţie anunţă că-l va prezenta Corpurilor Legiuitoare în Ianuarie sau în Februarie 1924. Modificarea mai importantă adusă vechiului regim este fixarea chiriei la de patru ori chiria din 1916, pe o perioadă de doi ani începând de la Aprilie 1924 pentru casele de locuit şi micte întreprinderi comerciale şi industriale. Pentru prăvălii şi locuinţele comercianţilor se admite in principiu convenţia părţilor iar în caz de neînţelegere in termen,de 15 zile chiria este fixată de justiţie. Sunt scoşi de sub orice protecţie a legii chiriilor, după proectul d-lui Th. Florescu pentru locuinţele ce au cu chirie : marii industriaşi» fabricanţii, bancherii şi în genere oamenii presupuşi a avea prin poziţiunea şi profesiunea lor destule mijloace de a plăti chiria corespunzătoare deprecierii banului. Intre altele se spune în proect că APARTAMENTELE de mare LUX nu mai sunt supuse prelungirii forţate. Nu se arată însă ce înseamnă MARE LUX. Aprecierea instanţelor judecătoreşti ar trebui uşurată fixfindu-se un minim de chirie care în 1916 însemna mare lux de pildă 4,5 mii lei chirie anual. Dacă principiul acesta este cât se poate de echitabil, faptul că el protejează numai pe proprietarii de imobile mari, îl face puţin simpatic, de aceea credem că el ar trebui complectat în sensul ca pentru apartamentele sau casele care nu erau de mare lux în 1916 dar care constitue pentru proprietarii lor sursa exclusivă sau aproape exclusivă de venituri, chiria să fie cel puţin zece ori cea din 1916. Pentru funcţionari Statul ar trebui să ia asupra lui diferenţa de chirie. Căci nu este admisibil ca Statul să pue pe spinarea proprietarilor săraci complectarea salariilor insuficiente cu care el îşi echilibrează bugetul. Libera tranzacţiune pe care o reclamă proprietarii este evident că nu poate fi admisă atât timp cât vom păstra regimul preţurilor comprimate. Nu este însă mai puţin adevărat că necesitatea lucrurilor împinge necontenit către egalizarea preţurilor mondiale, şi că treptat cu această evoluţie a preţurilor spre normal se remarcă și o ușurare a regimului chiriilor, VI. Industria si taxele vamale ale import Necesitatea unei revizuiri O scumpire cu 10 la sută a unei mari părţi a produselor industriale, ar fi fără îndoială o consecinţă neplăcută a mărirei taxelor vamale. Dar nu se poate face jumări, fără a sparge ouăle. Şi nu vom ajunge să avem o industrie, dacă nu o vom proteja până merge şi fără protecţie. Exemplul ţărilor dimprejurul nostru este edificator. Taxele vamale prea reduse sunt una din manifestările cele mai dezastroase ale politicei de comprimare a preţurilor. Că această comprimare duce la unul din scopurile ce-şi propune, la oftenirea traiului, nu o contest, într’un articol din acest ziar1) am dovedit că trăim în România mai eftin şi decât în ţările cu valută mai scăzută şi decât în cele cu valută mai ridicată, dacă măsurăm preţurile cu o valută constantă. Dacă e bine aşa mă cam îndoesc deoarece o asemenea politică duce la o descurajare a producătorilor în general şi a industriaşilor în speciali. O taxă vamală de 25 la sută din valoare, la mărfuri ca cele arătate, este departe de a fi prohibitivă. De altfel la maşini, dacă e vorba de maşini care nu se pot fabrica în ţară, ar continua să se acorde scutiri. La o mare parte a articolelor tarifului vamal ajungem la cifrele corespunzătoare protecţiei sus arătate, luând tariful din 1906 şi înmulţind cu 40 — raportul de depreciere a leului — taxele de atunci. Observ însă că textilele s’au scumpit dela 1906 încoace cu mult mai mult decât 40 de ori, aşa că pentru textile înmulţirea cu 40 ar fi uneori nesuficientă. Pentru a reduce efectul neplăcut pe care l-ar avea o asemenea majorare de taxe asupra scumpirei traiului, s’ar putea suprima taxa de 2 la sută comision, atât la produsele industriale, cât şi la toate celelalte. S’ar putea reduce taxele la articole de mare consumaţie, care nu interesează pe industriaşi şi pe ceilalţi producători români. O măsură tot atât de necesară ca acea a stabilirei echitabile a taxelor vamale, este a îngriji ca ele să fie echitabile nu numai pentru moment. Avem în ce priveşte valuta noastră, optimişti şi pesimişti. Primii vor zice: De ce să majorăm taxele, dacă e doar posibil ca până într’un an dolarul să fie mai puţin de 100 lei ? E drept oare ca o marfă care azi plăteşte o taxă vamală corespunzând la 20 la sută din valoarea ei, să plătească atunci 45 din valoare ? Pesimiştii zic: Ce folos că propuneţi să se facă acelaşi lucru care s’a făcut în Iunie 1921. Dacă până într’un ani dolarul va fi 500 de lei, taxa vamală care vreţi să fie de 20 la sută din valore, va fi numai 8 la sută. Şi pentru că se poate întâmpla ca sau unii sau alţii să aibă dreptate, trebue să introducem ceea ce e de mult introdus în aproape toate statele europene: variabilitatea taxelor după situaţia valutară. *** Se ridică contra acestui sistem obiecţiunea că comerţul sufere de pe urma nestabilităţii taxelor vamale. Obiecţiunea nu are mare importanţa. Căci surpriza de a plăti pentru o marfă 12 lei vamă, în loc de 10 lei cum era în momentul comenzii e cu mult mai mică decât aceea de a plăti cu 120 lei valoarea mărfii (pe care doar în valută străină o plătim, dacă o comandam din străinătate) în loc de « Scumpirea traiului, publicată în No. 3141 n» »C ori. duce prin urmare la micşorarea producţiunei. ^ De altfel singur faptul că toate ţările dimprejurul nostru au taxe vamale cu mult mai ridicate, este o probă suficientă că taxele noastre sunt prea mici. Căci doar nu ne putem închipui că toate celelalte ţări greşesc şi noi avem dreptate. Şi nici că în 1921 când s’a alcătuit tariful era greşit, pentru ca azi abia să fie bun. « * Ceea ce este necesar, este deci o revizuire grabnică şi complectă a tuturor articolelor privitoare la produse industriale. Nu sunt pentru taxe prohibitive, dar media între taxele din Austria, din Ungaria şi din Cehoslovacia ar fi justa măsură a unor taxe protecţioniste Protecţia ar trebui să fie proporţională cu gradul de fabricaţie al mărfii aşa că ar urma ca taxele să fie alcătuite, ca să fie în raport cu valoarea, aproximativ în modul următor: 100 lei cum era înomenitul comenzii. Fluctuaţia taxei vamale scumpeşte sau eftineşte cu 2 la sută marfa,timp ce fluctuata valutară o scumpeşte (sau o eftineşte) cu 20 la sută. Grouo George a spus în 1919, că a face comerţ într’o ţară cu valută nestabilă, e tot aşa de greu ca a juca biliard pe un vapor legănat de valurile oceanului. N’a avut dreptate; vedem că negustorii noştri (şi cei din alte ţări tot aşa ca şi ai noştri) s’au obişnuit cu valuta nestabilă mai uşor decât un maestru al biliardului s’ar deprinde cu valurile oceanului. Nu încape deci îndoială că s’ar deprinde şi cu fluctuaţiunile taxelor vamale. Mai ales că valuta noastră nu este aşa de capricioasă ca acea germană, sau ca acum doi ani cea austriacă. Ar fi suficient ca să se stabilească: 1) că taxele vamale ce se vor fixa, sunt valabile cât timp dollarul este între 200 şi 240 lei; 2) că de patru ori pe an la 1 Martie, 1 Iunie, 1 Septembrie şi 1 Decembrie, Ministerul de finanţe fixează sporul sau scăderea care intră în vigoare o lună mai târziu; 3) că acest spor sau această scădere va fi de 20 la sută pentru fiecare 40 lei ce cursul mediu al doliaxului în cele zece zile ce preced data fixărei cursului, va fi fost sub 200 sau peste 240 lei. Cu aite cuvinte, taxele nu vor putea fi schimbate decât cel mult de 4 ori pe an (nu zilnic sau săptămânal, cum e în multe ţări) şi o schimbare nu se poate face decât cu 20 40 sau 60 la sută (nu şi cu 3 la sută sau 29 la sută cum e în alte ţări), aşadar numai dacă intervin schimbări mari în situaţia valutară. • • O asemenea reformă este absolut necesară şi oportună, pentru a remedia situaţia precara în care se găseşte actualmente industria românească. Graţie materialului excelent şi complect de care, dispune Serviciul de Studii al Direcţiei Generale a Industriei, ea poate fi destulde repede realizată. Ing. Alex. Goldberger 10 la sută la tuburi celuloză fier Indrugi 15 la sută laesituri simple hârtie ordinară şi de tuburi sârmă piei tăbăcite 20 la sută la ţesături imprimate hârtie fină lucrări simple de fier şi de fontă încălţăminte, curele 25 la sută la confecţiuni, panglici confecţiuni de hârtie maşini Citiți in pag. Technică Problema armamentului și industria noastră metalurgică de Gen. ft. Burlleams