Argus, iunie 1933 (Anul 23, nr. 6040-6064)
1933-06-11 / nr. 6048
ANUL XXIII No. 6048 ***** .. ^ *“r 1 Citiţi şi Răspândiţi ziarul utilit ABONAMENTEI IN TARA IN STRAINaTATE Un an 1000 lei Un an 2200 lei 6 luni 550 » 6 luni 1300 » i luni 300 » 3 luni 800 » 3 lei în ţară, 6 lei în streinitate ORGAN ZILNIC AL Fondatori S. PAUKER şi COMERŢULUI H. F. VALENTIN 6 mmi BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Mills No. 24, Et. 1 TELEFON: 30693 şi 32369 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU Duminică 11 Iunie 1933 Faesti publicitate în ţiautBirimistean Înflori. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Armonizarea valutelor de VIATOM In programul Conferinţei mondiale de la Londra figurează în primul plan, o armonizare a valutelor. In regimul actual al economiilor închise e cu neputinţă o restabilire a schimburilor între popoare sau măcar o atenuare a restricţiilor în fiinţă atât timp cât diversele monede nu au un raport fix de valoare între ele. Este o absolută nevoie ca stabilizarea monedelor, unele faţă de altele, şi legătura lor de un etalon comun de valoare să precedeze abrogarea diferitelor măsuri de protecţie naţională, tarife vamale exagerate, contingentări şi altele la fel. Insă, postulatul e mai uşor de formulat decât de realizat. Acei cari sunt convinşi că boala economică a lamei are o origină monetară şi că prin măsuri monetare poate fi locuită, vorbesc de reaua distribuţie a aurului, Statele Unite şi Franţa deţinând ele singure două treimi din staiul aur mondial. Că teoria aceasta nu e convingătoare o vedem în pilda Statelor Unite unde, cu tot aurul lor, criza e poate mai nimicitoare decât în Europa. Dar, admiţând un moment că într’adevăr o redistribuie a metalului galben ar avea efectul minunat de a scoate, economia lumii din paralizia în care e prăvălită, rămâne întrebarea prin ce mijloace s’ar înfăptui această redistribuie, cum vor fi convinse Statele Unite şi Franţa să scoată aurul din tezaurele lor pentru a-l pune la dispoziţia celorlalte ţări? întrebarea aceasta a preocupat în ultimul timp pe experţi. Fel de fel de teorii au fost emise, iar măsura recomandată de una din somităţile dintre expert, am numit pe d. John Maynard Keynes, un economist al cărui cuvânt cântăreşte greu în Anglia, este în momentul de faţă, cercetată şi comentată în toate cercurile competente-D- Keynes evită metoda de a prezenta talerul lui Federal Reserve din America sau Băncei Franţei. El propune Conferinţei mondiale aprobarea unei emisiuni de cinci miliarde de dolari în bancnote sau cum îi zice, în certificate aur. Aceste certificate, exprimate în dolari aur, ar fi remise tuturor ţărilor pentru a le servi drept bază de acoperire monetară. Cota de atribuit ar corespunde acoperirei aur pe care fiecare ţară în parte o deţine în momentul de faţă şi n’ar putea depăşi în fiecare caz 450 milioane dolari. Certificatele acestea ar constitui numai o rezervă pentru emitere de bilete naţionale şi n’ar fi puse în circulaţie. Se afirmă totdeodată că, prin metoda aceasta, s’ar ajunge la o urcare a nivelului preţurilor internaţionale. Acesta este, în substanţă, planul elaborat de d. Keynes şi care e acum studiat de revistele internaţionale. Prima obiecţie ce se poate formula împotriva acestui plan, destul de subtil, căci constituie o inflaţie greu deghizată este : Oare aceste certificate vor fi primite pretutindeni drept un echivalent al aurului ! Franţa are un stoic aur efectiv de 600 milioane lire sterline, Statele Unite un stok de 900 milioane lire sterline. Aceste ţări vor primi oare cantităţi corespunzătoare de certificate cari, la urma urmelor, nu reprezintă vreo bogăţie ci un fel de datorie dubioasă ? Dacă nu, tot planul se năruie. Apoi, ce probabilitate există ca Franţa şi Statele Unite care posedă destui aur, ar consimţi să mai primească fiecare câte 450 milioane certificate aur, plătind dobândă pentru ele ? Totuşi, să admitem ipoteza că toate ţările sunt de acord cu concepţia d-lui Keynes. Fiecare din ele, a primit un stoc de certificate şi a emis hârtie monedă naţională. Este, însă, de prevăzut că imediat s’ar produce variaţiuni în valoarea acestor diverse monede. Biletele garantate de China sau de Peru n’ar avea o valoare egală cu cele garantate de Anglia sau Fria. Manchester Guardian observă aici că singurul mijloc de a menţine o uniformitate în valoarea biletelor emise de Statele participante ar fi ca toate aceste State să le garanteze solidar. Vorba e ce valoare prezintă o asemenea garanţie ? Asumată de către toată lumea, de la Paraguay până la San Salvador e ca şi când n’ar fi asumată de nimeni. Moralitatea internaţională în materie de respectul obligaţiunilor financiare a cam scăzut dela războiu încoace, pretutindeni, la cei mari şi la cei mici, după pilda celor mări. Să presupunem că unele ţări participante vor fi volnice să plătească dobânzile în certificate considerate ca un echivalent al aurului. Dacă nu se admite, ce valoare mai reprezintă? D. Keynes le conferă numai calitatea de „rezervă“ ce nu poate fi pusă în circulaţie. Insă, o rezervă ţinută în pivniţă şi ce nu poate fi scoasă la nevoie, nu e nimic. O revistă engleză zice că are aceiaşi valoare „ca o divizie de soldaţi de lemn într’o bătălie“ O rezervă demnă de acest nume nu poate fi decât un stoic aur. Iată-ne întorşi la un adevăr ce are curs de mii de ani-Conferinţa de la Londra nu-l va putea infirma. PIAŢA «n IUNIE. Dolarul e mereu în scădere. Cursul din Paris îl arată la 20.80, cel din Londra 4.09 , şi la Zurich a fost cotat la 4.28. E cel mai scăzut curs ce a existat la dolar. Lira sterlină e staţionară. La Paris a fost cotată la 85.90, la Londra 85.94 şi la Zurich la 17.49. Marca germană e la Zurich 129 şi la Londra 14.48. Deşi cursul oficial al mărcei germane se menţine, în realitate moneda germană e depreciată. In târgul liber plasarea mărcilor germane se face cu o disparitate mare. * Bursa a fost staţionară. S’au încheiat tranzacţiuni obişnuite, cursurile rămânând în jurul celor precedente. In compartimentul efectelor, piaţa a fost mai slabă. Renta stabilizării cedează dela 41 şi trei sferturi la 41, renta desvoltării de la 41 la 40 şi un sfert, scrisurle funciare urbane Bucureşti de 5 la sută dela 53 la 52 şi jumătate şi cele de 10 la sută dela 50 la 56 şi jumătate. Acţiunile Banca Naţională se urcă dela 4500 la 4550. Banca Românească dela 160 la 170, Mica dela 660 la 680. Valorile de petrol neschimbate.* Tratativele cu delegaţii unguri au continuat şi eri toată ziua. Se fac concesiuni reciproce. Delegaţia ungară e condusă de d. Kaldor. E foarte greu de găsit o platformă. Balanţa noastră comercială cu Ungaria a fost până la introducerea regimului de restricţii comerciale şi de devize în raport de unu la patru în favoarea noastră. Adică noi am exportat în Ungaria de patru ori mai mult decât am importat din această tară. In ultimul timp raportul schimburilor cu Ungaria s’a modificat ajungând la 1 fată de 1.75 în favoarea noastră. Această schimbare s’a făcut din nefericire mai ales din cauza scăderii exportului nostru. Se caută o posibilitate pentru a schimba astfel situaţia ca să se poată face plata mărfurilor schimbate. Toate convenţiile încheiate până acum n’au putut fi puse în practică, fiindcă nu se asigura plata mărfurilor. Azi dimineaţă la orele zece vor continua tratativele. * Se anunţă că Casa Pădurilor a obţinut de la Banca Naţională un credit de 102 milioane pentru cedarea unor conturi fartă de stat, ce le are această instituţie autonomă. Creditul s’a acordat pentru intensificarea exploatărilor. Suma va fi achitată in mai multe rate din care prima part© a şi fost ridicată de C. A. P. S. B. Bd. „înapoi la brazdă!" de EONESCU-SSSiŞTI fost ministru al agriculturii GOSPODARII ŢĂRĂNEŞTI SAU UZINE AGRICOLE? Evoluţia agriculturii americane, în ferme tari, cu multe maşini şi puţini oameni, ca şi intemeerea in Rusia sovietică de mari exploataţii socializate a făcut sa se nască întrebarea încotro merge agricultura rumei? In spre desvoltarea exploataţiilor mici? sau nu spre marile întreprinderi mecanizate? Spre gospodăriile ţărăneşti libere sau spre uzinele agricole ale doctrinei comuniste? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Elementul de căpetenie în această controversă este ţăranul. E o făptură milenară pe care nu l-au creat doctrinele, ci care a răsărit spontan, întocmai ca brazii in munte şi stejarii în plaiuri. De mii de ani el întoarce brazda şi asigură viaţa sa, in legătură intimă cu pământul şi cu vieţuitoarele lui. In lunga desvoltare a omenirei, îl întâlnim pretutindeni, când liniştit şi trăind în îmbelşugare, când bântuit de furtunile războaielor, ale invaziilor, ale bejăriilor şi rătăcirilor pe meleaguri necunoscute. SATUL ŢĂRANILOR ESTE FORMA STRĂVECHE şi generală de aşezare omenească. In necurmata scurgere a vieţei omeneşti, oraşul şi industria, cu îngrădirile ei, apar ca un accident, ca o congestie nesănătoasă. Industria europeană s’a desvoltat în veacul al XVIII şi mai ales al XIX-lea, după ce ştiinţa îi pusese laîndemână puteri necunoscute. Industria a tulburat vechea viaţă a satelor. Milioane de plugari au părăsit ogoarele şi au intrat în uzine, în goana după o viaţă mai uşoară şi mai plăcută. Dar dacă pământul a putut şi poate hrăni pe toţi plugarii, industria nu a putut şi nu poate hrăni pe toţi lucrătorii. In industrie şi în oraşe s’au născut stări de mizerie şi de nenorocire, pe care nu le-a cunoscut niciodată, nici chiar plugarul cel mai oropsit de soartă. Astăzi sunt pe pământ treizeci de milioane de lucrători fără lucru, despărţiţi de uzinele lor, dar nu e nici un plugar despărţit de brazda lui. Câteva zeci de milioane de oameni din industrie sunt hrăniţi din fonduri publice în diferite ţări ; plugarul se hrăneşte din munca lui. In marile îngrămădiri ale muncei istovitoare, urmată de lipsa de lucru, s’au nascut doctrinele de ură şi de distrugere. Pe pământul ars de funinginea uzinelor, nu creşte floarea iubirei de oameni. Iată de ce oameni cu privirea limpede a viitorului, încă înainte de grelele zbuciumări ale Europei şi ale lumei, au căutat să întoarcă pe lucrătorul uzinelor din nou la pământ. Anglia face toate sforţările pentru a reface ţărănimea slăbită de exodul spre oraşe. In toate ţările s’a urmărit şi continuă a se urmări scoaterea lucrătorilor din cazarmele de locuit şi aşezarea lui, mai departe, în preajma câmpului, a pădurei şi a florilor. Era greu să se mai facă din lucrători din nou nişte plugari, dar mântuirea lor fizică şi morală nu putea fi realizată decât punându-i din nou în contact cu pământul. Am văzut astfel născându-se oraşe-grădini, am văzut lucrători industriali, dobândind o mică bucată de pământ, pe care el se refugia Dumineca şi în orele libere. Acesta e cel mai frumos omagiu ce se poate aduce plugăriei şi plugarului. Astăzi în îndemnul marilor conducători de oameni ca şi în ecoul marilor mulţimi, răsună cuvintele: „ÎNAPOI LA BRAZDA” —Brazda asigură plugarului viaţa neatârnată, liberarea de coşmarul foamei şi al lipsei de adăpost. Când aceasta este înţelepciunea veacului, este de mirare cum răsturnătorii din Rusia sovietică şi-au pus înainte ţeluri potrivnice. Ei vor să transforme gospodăriile ţărăneşti în uzine agricole. Se urmăreşte menţinerea plugăriei dar distrugerea plugarului, adică a omului liber, trăind neatârnat din munca sa și a familiei sale. I Conferinţa economică şi datoriile de război Anglia plăteşte — Prin telerom de la corespondentul nostru special — PARIS, 9 Iunie. — Din izvor autorizat se observă : Cu toată parafarea pactului de la Roma, subzistă îndoiala, în ce priveşte realizarea unui front unic european, în chestia datoriilor interguvernamentale. I. Germania se desinteresează, pentru că nu are nimic de dat. Dimpotrivă, trupă ce, la Lausanne, a fost uşurată de sarcina reparaţiunilor, se pregăteşte săceară conferinţei de la Londra consfinţirea hotărârii de a se libera, deocamdată temporar, de obligaţiile ei faţă de creditorii particulari. Locul ei e indicat deci de acea parte a baricadei, unde se găsesc şi Statele Unite, de a căror bunăvoinţă nu vrea să se lipsească. ÎI. Italia va face ce va face şi Anglia. Aşa a făcut şi data trecută. III. Iar Marea Britanie e divizată, atât cea oficială (guvernul), cât şi cea anonimă (opinia publică). După toate probabilităţile, însă, părerea d-lor MacDonald şi Baldwin (acesta din urmă amintindu-şi că, în 1922, a negociat acordul de consolidare a datoriei către America) va lăsa în minoritate, în sânul cabinetului, opinia hotărât potrivnică plăţii, constant exprimată de d-nii Neville Chamberlain şi Walter Runciman. Indiferent de forma sub aspre guvernul britanic înţelege să repete cresint ele la 15 Decembrie 1932, fapte cîîn recunoaşterea recntre Anglie a egrigabilităţi în anii rate poate fi postită ca şi un fapt împlinit. Lucrul de altfel a fost confirmat şi de „Morning Post”, purtătorul de cuvânt al nuanţei conservatoare a cabinetului. De altă parte, atitudinea lirei faţă de dolarul în continuă depreciere voită e un indiciu, că Londra a ţinut să profite de vagabondajul devizei americane’ ,spre a'^ aiSigura 0 însemnată bonificare asupra valorii nominale a poliţei ce i se prezintă spre achitare. IV. Astfel, dintre cele patru partenere ale pactului, singură Franţa rămâne nestrămutată în punctul de vedere arătat încă acum şase luni, de atunci mereu afirmat, iar acum două zile din nou definit de ministrul de finanţe (declaraţiile făcute de d. Bonnet, la banchetul de Miercuri al presei anglo-americane). Franţa era încredinţată, că e posibilă constituirea unui bloc european, pe consideraţia că s’ar primejdui grav viaţa economică a vechiului continent, dacă nu se obţine renunţarea Americii la creanţe virtual perimate, în urma acordului dela Lausanne. E o greşeală, osândită nu numai de legile economice, ci şi de cel mai elementar bun simţ, de a se stărui în sistemul unor transferuri artificiale, cari nu răspund nici unui curent comercial. V. Oficialitatea engleză, din motive nepătrunse, cel mult bănuite, se desparte de marea majoritate a țărilor debitoare. Cu toate că, în ultimele două săptămâni, s’a accentuat, în opinia publică britanică, un curent contrar. Fără a mai vorbi de manifestul publicat de Lordul Beaverbrook, în „Daily Express”, ajunge să se citeze gravul și probul „Financial Times”, care cere guvernului ca, la strigarea de la 15 iunie, să răspundă cu un apăsat : Absent! Aproape la fel se exprimă, în „Daily Mail”, economistul Keynes. Cu singura deosebire , în cele din urmă, dacă nu se poate altfel, ar subscrie şi la o plată simbolică, premergătoare unei soluţii echitabile a problemei în întregul ei. In definitiv, dacă America a rămas neînduplecată, impresia, desigur întemeiată, e că aceasta în bună parte se datoreşte atitudinii Angliei. Dar America se înşeală că ajunge voinţa ei, ca la Londra să nu se vorbească despre datoriile de războiu. O. FELD. „Inapoi la terazdă !“ — Urmare — Cu o îndrăzneală fără margini şi o cutezătoare hotărâre, iluminaţii, cari conduc destinele poporului rus, vor să întoarcă înapoi cursul istoriei- In adevăr dacă urmărim evoluţia ţărănimei, vedem că ea este o luptă necurmată de liberare. In antichitatea depărtată, potentaţii Asiei sau ai Egiptului, erau stăpânii pământului şi ai plugarilor. Plugarii munceau pentru monarh, sau pentru prepuşii lui. Antichitatea română a cunoscut pe plugarul liber, al Italiei, dar şi pe plugarul rob al provinciilor. In Evul Mediu plugarul era şerbul stăpânului teritorial. Serbia s’a perpetuat până în veacul al XIX-lea, când, rând pe rând în toate ţările a fost desfiinţată şi ţăranul a dobândit stăpânirea pământului şi neatârnarea deplină. Niciodată omenirea nu a cunoscut o mai mare linişte, o mai mare stare de mulţumire, decât atunci, când în milioane de case de ţară, plugarii binecuvântau libertatea de a munci, de a se mişca, de a se hrăni, după puterile lor. A fi sigur de sine, tihnit în căminul său, mulţumit în mijlocul familiei sale — a fost un ideal pe care sute de ani l-a urmărit ţăranul. De abia atins acest ideal, bolşevismul vrea să-l dărâme . ŢARANII SUNT CONCENTRATi IN UZINELE DE GRAU, libertatea este desfiinţată, familia sacrificată, ţăranul devine un număr în colhoz, sau în sovhoz, el redevine robul autocratului, care şi-a schimbat numele, dar nu metodele de îngenunchiere-Dar această încercare de întoarcere a cursului istoriei nu se face fără rezistență- In marea (Cititi continuarea în pag. III-a) Belgia mi plăteşte rata americană BRUXELLES, 9 Iunie.— Se confirmă, că guvernul a decis să înştiinţeze guvernul din Washington că pentru aceleaşi motive ca şi la 15 Decembrie fiecări, refuză să plătească rata de la 15 Isanie a datoriei de război. America si pactul consultativ NEW-YORK. 9 Iunie. (Prin cabiu). Intr’un discurs radiodifuzat, senatorul Robinson a luat hotărât pozitiune contra adeziunii Americii la un pact consultativ. Preț al aurului la Lonora Prețul aurului la Londra pe ziua de 6 Iunie, a fost de 122 shilingi 6 pence, pentru orice aur fin. Citira im Pag. 6a Tendinţa burselor în străinătate Serviciul nostru financiar şi atona me O monedă internaţională LONDRA, 9 Buttie. (prim telefon). — Din Washington se afnunţă, că delegaţia americană va supune Conferinţei economice ideea preşedintelui Roosevelt, de a se adapta o monedă internaţională. Ar fi vorba de o „monedă imaginară“, cu ajutorul căreia să se lupte împotriva speculei asupra schimbului. Moneda aceasta ar fi bazată pe o anumită greutate de aur, în corelaţie cu toate monezile naţionale. „Nici un soldat, nici un marinar american nu ar trebui să meargă, spre a scoate castanele din foc pentru o altă ţară. Adaptarea legii ambargo-ului pe arme, in forma cerută de guvern, ar echivala cu a se acorda preşedintelui dreptul de a declara războiul. Camerele die compensaţie americane NEW-YORK, 9 Iunie. (Prin cablu). — Operaţiile clearing houses-urilor din principalele 21 oraşe ale Statelor Unite, pentru săptămâna încheiată la 7 iunie, se cifrează la 5.113 milioane de dolari. Ceea ce reprezintă o scădere de 4,1 la sută faţă de săptămâna cu respunzăloar© din 1932. Numai pentru Camera de compensație din New-York scăderea aceasta e de 2,5 la sută. Încurajarea producţiei cerealelor in Polonia Guvernul polonez a pregătit un proect pentru încurajarea producţiei de cereale, care aproape echivalează cu un monopol al cerealelor. Proeetul cuprinde următoarele capitole : 1. Organizarea exportului de produse agrare si reglementarea nivelului preturilor. 2. Restituirea cheltuelilor şi pierderilor, prilejuit de intervenţiunea pe plată a organelor chemate să îndrume vânzarea şi cumpărarea. Se va creia un fond agricol special, care va dispune de circa 100 milioane zloţi anual, pentru ajutorarea prin toate mijloacele a producătorilor agricoli. Acoperirea metalică a a Băncii Franţei PARIS, 9 lume (prin telefon). După ultimul bilanţ săptămânal, la o circulaţie fiduciară sporită cu 1.343 milioane de ft, acoperirea metalică a Băncii Franţei reprezintă totuşi o creştere: 78,18 la sută contra 77,89 la sută din săptămâna precedentă. Producţia zilnică de țiţei din Statele Unite Producţia medie cotidiană de tiţeiu în Statele Unite s-a urcat în ultima săptămână la 2.794.236 bariie. SITUAŢIA EXTERNĂ Parafarea Pactului A fost ciudată, mai presus de aşteptare, soarta acestui pact în patru. Ideea, asvârlită cu sgomot de d. Mussolini, îmbrăţişată de d. MacDonald, aplaudat delirant de d. Hiler era net respinsă de Franţa. Azi, Franţa sprijină pactul, pe care cei trei au şovăit să-l mai primească şi la care, până în ultima clipă, adeziunea Germaniei era îndoelnică. Iar, Franţei se alătură, în prima ca şi in cealaltă atitudine, Mica înţelegere. Desigur, motive tactice, socoteli de prestigiu şi de oportunitate au jucat un rol covârşitor în opera card se încheie astăzi. Au fost negocieri laborioase, s’au făcut concesii din toate părţile, pentru ca să se ajungă la parafarea pactului în forma actuală. Oricum, nemai cuprinzând textele neliniştitoare prin brutalitatea lor, pactul nu este gol de esenţe. Ar fi o naivitate să se creadă aceasta. Pactul, căruia nu degeaba i se acordă însemnătatea cunoscută, este în realitate mai puţin, desigur, decât a voit d. Mussolini, mai mult, poate, decât îngăduie ideologia şi doctrina Societăţii Naţiunilor. El însă, are menirea să înlesnească marilor puteri o cale de înţelegere între ele mai întâiu, pentru ca apoi să le dea autoritatea nu de a hotărî, — aceasta numai Societatea Naţiunilor ar putea-o, face, — şi încă — dar de a îndemna cu mai multă tărie la soluţii în afacerile europene. In încercarea nivelării de obstacole între marile puteri, metoda merită să fie urmărită cu interes. Sunt atât de multe aceste obstacole, şi atâtea încercări zadarnice s’au făcut în decursul anilor, încât scepticismul apare legitim. Şi totuşi, griji grele apasă pretutindeni. Primejdiile, mari în statele mici, nu sunt mai mici in statele mari. Iată un motiv, ca.'mai stăruitei* cu. mai multă laţlegere ca în trecut să se încerce azi ce nu s’a isbutit ori. Franţa şi Italia mai întâi, vor avea de regulat socoteli, de mult încurcate şi să caute o formulă de acţiune comună, potrivit intereselor comune. Franţa şi Germania, pe care Briand şi Straselmann, fără succes, au voit să le apropie, trebue totuşi, în interesul lor şi pentru pacea lumii, să caute un teren de înţelegere. Regimul din Germania a trezit în Franţa îngrijorări îndreptăţite, — dar, interviewul dat ori de d. Goering este semnificativ prin insistenţa cu care dă asigurări liniştitoare. Dacă pactul celor patru înlesneşte apropierile fără de care nici o îndreptare politică şi economică nu e, de nădăjduit, el este bine venit. Asigurările că tot ce ameninţă drepturile statelor terţe a dispărut din textul parafat ori înseamnă că iluziile cari au fiinţat la început, stau spulberat şi că astfel pactul, dacă nu,şi va atinge scopurile constructive, nu va fi insă destructiv. Săptămâna cerealelor de S. A. FOCŞANISARTU Supraproducţie sau rea distribuţie ?.Cum se prezintă porumbul la noi. — Piaţa porumbului Suntem in epoca, când se urmăreşte, zi de zi fazele dezvoltării semănăturilor. In Statele-J Unite, unde dominase oarecare pesimism, se dă mai multă atenţiune condiţiunilor atmosferice, care par in ultimul timp aţi devenit atât de favorabile câmpului încât perspectivele pentru semănăturile de toamnă, dar mai ales pentru cele de primăvară îndreptăţesc speranţele cele mai bune. Aceste rapoarte, precum şi cele ale altor ţări producătoare cat Argentina, Canada şi Australia dar mai cu seamă din Anglia, Franţa, Italia Germania, slăbea speranţele in vreo îmbunătăţire mai accentuată a preţurilor grâului din viitoarele recolte. LEGEA FERMELOR IN STATELE UNITE La 26 Mai a fost o întrunire la Washington a reprezentanţilor tuturor branşelor comerţului de cereale, pentru a delibera asupra legii fermelor de la care se aşteaptă rezultate constructive. Cu această ocazie ministrul de finanţe a declarat că atât timp cât preţurile mărfurilor vor scădea, inflaţia va continua, iar ministerul agriculturii a anunţat că guvernul a decis să pună in vigoare imediat, taxele de transformare, care vor fi prelevate la transformatori de grâu şi la bumbac, iar fondurile strânse vor fi distribuite la fermierii cari vor fi redus semănăturile lor. MASURILE GUVERNULUI AMERICAN PENTRU URCAREA PREŢURILOR Speranţa guvernului american, de a urca preţurile materiilor prime, prin măsurile inflaţioniste sunt contracarate prin manipulaţiunile de culise, care tind la urcarea cursului dolarului. Forurile de stat sunt doritoare ca în mod artificial să reducă preţurile la nivelul aurului, graţie revenirea spiritului de încredere şi de întreprindere comercială. Această acţiune de stat nu va putea să se manifesteze fără o luptă de întrecere pe cale monetară între Statele Unite şi Anglia, care îşi dispută pieţele străine. Deprecierea lirei şi a dolarului, care ar urma in ajunul deschiderii Conferinţei Internaţionale din Londra, ar putea compromite rezultatele satisfăcătoare ale acestui congres, în care conferinţa blocului agrar de la noi, şi cele care au precedat în alte ţări cu caracter economic au pus atâta nădejde. INSAMANTARÎLE IN RUSIA Vin ştiri oficiale din Rusia, ca până la 20 Mai c., s’ar fi însămânţat 63 milioane hectare, cu aproape 8 milioane mai mult decât in aceeaş epocă, a anului trecut şi dacă timpul va continua a fi favorabil, producţia acea negreşit şi excedente exportabilei STOCURILE DE GRAU Din ultimul buletin al Institutului Internaţional de agricultură din Roma, extragem cifrele interesante ce urmează despre cantităţile de grâu. (Citifi continuarea In pag. 4 a).