Argus, iunie 1933 (Anul 23, nr. 6040-6064)

1933-06-11 / nr. 6048

ANUL XXIII No. 6048 ***** .. ^ *“r 1 Citiţi şi Răspândiţi ziarul utilit ABONAMENTEI IN TARA IN STRAIN­aTATE Un an 1000 lei Un an 2200 lei 6 luni 550 » 6 luni 1300 » i­ luni 300 » 3 luni 800 » 3 lei în ţară, 6 lei în streinitate ORGAN ZILNIC AL Fondatori S. PAUKER şi COMERŢULUI H. F. VALENTIN 6 mmi BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Mills No. 24, Et. 1 TELEFON: 3­0693 şi 3­2369 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU­­ Duminică 11 Iunie 1­933 Faesti publicitate în ţi­autBirimistea­n Înflori. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Armonizarea valutelor de VIATOM In programul Conferinţei mon­­­­diale de la Londra figurează în primul plan, o armonizare a va­lutelor. In regimul actual al economiilor închise e cu neputinţă o restabi­lire a schimburilor între popoare sau măcar o atenuare a restric­ţiilor în fiinţă atât timp cât di­versele monede nu au un raport fix de valoare între ele. Este o abso­lută nevoie ca stabilizarea mone­delor, unele faţă de altele, şi le­gătura lor de un etalon comun de valoare să precedeze abrogarea diferitelor măsuri de protecţie na­ţională, tarife vamale exagerate, contingentări şi altele la fel. Insă, postulatul e mai uşor de formulat decât de realizat. Acei cari sunt convinşi că boala eco­nomică a lamei are o origină mo­netară şi că prin măsuri mone­tare poate fi locuită, vorbesc de reaua distribuţie a aurului, Statele­ Unite şi Franţa deţinând ele sin­gure două treimi din staiul aur mondial. Că teoria aceasta nu e convingătoare o vedem în pilda Statelor­ Unite unde, cu tot aurul lor, criza e poate mai nimicitoare decât în Europa. Dar, admiţând un moment că într’adevăr o re­distribuie a metalului galben ar avea efectul minunat de a scoate, economia lumii din paralizia în care e prăvălită, rămâne întreba­rea prin ce mijloace s’ar înfăp­tui această redistribuie, cum vor fi convinse Statele­ Unite şi Franţa să scoată aurul din tezaurele lor pentru a-l pune la dispoziţia ce­lorlalte ţări? întrebarea aceasta a preocupat în ultimul timp pe experţi. Fel de fel de teorii au fost emise, iar măsura recomandată de una din somităţile dintre expert, am nu­mit pe d. John Maynard Keynes, un economist al cărui cuvânt cân­tăreşte greu în Anglia, este în momentul de faţă, cercetată şi co­mentată în toate cercurile com­petente-D- Keynes evită metoda de a prezenta talerul lui Federal Re­serve din America sau Băncei Franţei. El propune Conferinţei mondiale aprobarea unei emisiuni de cinci miliarde de dolari în bancnote sau cum îi zice, în cer­tificate aur. Aceste certificate, exprimate în dolari aur, ar fi re­mise tuturor ţărilor pentru a le servi drept bază de acoperire mo­netară. Cota de atribuit ar co­respunde acoperirei aur pe care fiecare ţară în parte o deţine în momentul de faţă şi n’ar putea depăşi în fiecare caz 450 mi­lioane dolari. Certificatele aces­tea ar constitui numai o rezervă pentru emitere de bilete naţionale şi n’ar fi puse în circulaţie. Se afirmă totdeodată că, prin me­toda aceasta, s’ar ajunge la o urcare a nivelului preţurilor inter­naţionale. Acesta este, în substanţă, pla­nul elaborat de d. Keynes şi care e acum studiat de revistele internaţionale. Prima obiecţie ce se poate formula împotriva aces­tui plan, destul de subtil, căci constituie o inflaţie greu deghi­zată este : Oare aceste certificate vor fi primite pretutindeni drept un echivalent al aurului ! Franţa are un stoic aur efectiv de 600 milioane lire sterline, Sta­tele­ Unite un stok de 900 milioane lire sterline. Aceste ţări vor primi oare cantităţi corespunzătoare de certificate cari, la urma urmelor, nu reprezintă vreo bogăţie ci un fel de datorie dubioasă ? Dacă nu, tot planul se năruie. Apoi, ce probabilitate există ca Franţa şi Statele­ Unite care po­sedă destui aur, ar consimţi să mai primească fiecare câte 450 milioane certificate aur, plătind dobândă pentru ele ? Totuşi, să admitem ipoteza că toate ţările sunt de acord­ cu con­cepţia d-lui Keynes. Fiecare din ele, a primit un stoc de certifi­cate şi a emis hârtie monedă na­ţională. Este, însă, de prevăzut că imediat s’ar produce variaţiuni în valoarea acestor diverse mo­nede. Biletele garantate de China sau de Peru n’ar avea o valoare egală cu cele garantate de An­glia sau Fri­a. Manchester Guar­dian observă aici că singurul mij­loc de a menţine o uniformitate în valoarea biletelor emise de Statele participante ar fi ca toate aceste State să le garanteze soli­­dar. Vorba e ce valoare prezintă o asemenea garanţie ? Asumată de către toată lumea, de la Paraguay până la San Salvador e ca şi când n’ar fi asumată de nimeni. Moralitatea internaţională în ma­terie de respectul obligaţiunilor financiare a cam scăzut dela răz­­boiu încoace, pretutindeni, la cei mari şi la cei mici, după pilda celor mări. Să presupunem că unele ţări participante vor fi volnice să plă­tească dobânzile în certificate considerate ca un echivalent al aurului. Dacă nu se admite, ce valoare mai reprezintă? D. Keynes le conferă numai ca­litatea de „rezervă“ ce nu poate fi pusă în circulaţie. Insă, o re­zervă ţinută în pivniţă şi ce nu poate fi scoasă la nevoie, nu e nimic. O revistă engleză zice că are aceiaşi valoare „ca o divizie de soldaţi de lemn într’o bătă­lie“ O rezervă demnă de acest nume nu poate fi decât un stoic aur. Ia­­tă-ne întorşi la un adevăr ce are curs de mii de ani-Conferinţa de la Londra nu-l va putea infirma. P­I­AŢ­A «n IUNIE. Dolarul e mereu în scădere. Cursul din Paris îl arată la 20.80, cel din Londra 4.09 , şi la Zurich a fost cotat la 4.28. E cel mai scăzut curs ce a exis­tat la dolar. Lira sterlină e staţionară. La Paris a fost cotată la 85.90, la Londra 85.94 şi la Zurich la 17.49. Marca germană e la Zurich 129 şi la Londra 14.48. Deşi cursul o­­ficial al mărcei germane se men­ţine, în realitate moneda germană e depreciată. In târgul liber pla­sarea mărcilor germane se face cu o disparitate mare. * Bursa a fost staţionară. S’a­u încheiat tranzacţiuni obişnuite, cursurile rămânând în jurul celor precedente. In compartimentul efectelor, pia­ţa a fost mai slabă. Renta stabili­zării cedează dela 41 şi trei sfer­turi la 41, renta desvoltării de la 41 la 40 şi un sfert, scrisurle fun­ciare urbane Bucureşti de 5 la sută dela 53 la 52 şi jumătate şi cele de 10 la sută dela 50 la 56 şi jumătate. Acţiunile Banca Naţională se ur­că dela 4500 la 4550. Banca Ro­mânească dela 160 la 170, Mica dela 660 la 680. Valorile de pe­trol neschimbate.* Tratativele cu delegaţii unguri au continuat şi eri toată ziua. Se fac concesiuni reciproce. De­legaţia ungară e condusă de d. Kaldor. E foarte greu de găsit o plat­formă. Balanţa noastră comer­cială cu Ungaria a fost până la in­troducerea regimului de restricţii comerciale şi de devize în raport de unu la patru în favoarea noa­stră. Adică noi am exportat în Ungaria de patru ori mai mult de­cât am importat din această tară. In ultimul timp raportul schim­burilor cu Ungaria s’a modificat ajungând la 1 fată de 1.75 în fa­voarea noastră. Această schim­bare s’a făcut din nefericire mai ales din cauza scăderii exportului nostru. Se caută o posibilitate pentru a schimba astfel situaţia ca să se poată face plata mărfurilor schim­bate. Toate convenţiile încheiate până acum n’au putut fi puse în practică, fiindcă nu se asigura plata mărfurilor. Azi dimineaţă la orele zece vor continua tratativele. * Se anunţă că Casa Pădurilor a obţinut de la Banca Naţională un credit de 102 milioane­ pentru ce­darea unor conturi fartă de stat, ce le are această instituţie auto­nomă. Creditul s’a acordat pentru intensificarea exploatărilor. Suma va fi achitată in mai mul­te rate din care prima part© a şi fost ridicată de C. A. P. S. B. Bd. „înapoi la brazdă!" de EONESCU-SSSiŞTI fost ministru al agriculturii GOSPODARII ŢĂRĂNEŞTI SAU UZINE AGRICOLE? Evoluţia agriculturii americane, în ferme t­ari, cu multe maşini şi puţini oameni, ca şi intemeerea in Rusia sovietică de mari exploa­taţii socializate a făcut sa se nas­că întrebarea încotro merge agri­cultura rumei? In spre desvoltarea exploataţii­­lor mici? sau nu spre marile în­treprinderi mecanizate? Spre gospodăriile ţărăneşti libere sau spre uzinele agricole ale doctrinei comuniste? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Elementul de căpetenie în aceas­tă controversă este ţăranul. E o făptură milenară pe care nu l-au creat doctrinele, ci care a răsărit spontan, întocmai ca brazii in munte şi stejarii în plaiuri. De mii de ani el întoarce brazda şi asi­gură viaţa sa, in legătură intimă cu pământul şi cu vieţuitoarele lui. In lunga desvoltare a omenirei, îl întâlnim pretutindeni, când li­niştit şi trăind în îmbelşugare, când bântuit de furtunile răz­boaielor, ale invaziilor, ale bejării­­lor şi rătăcirilor pe meleaguri ne­cunoscute. SATUL ŢĂRANILOR ESTE FORMA STRĂVECHE şi genera­lă de aşezare omenească. In ne­curmata scurgere a vieţei ome­neşti, oraşul şi industria, cu în­grădirile ei, apar ca un accident, ca o congestie nesănătoasă. Industria europeană s’a desvol­­tat în veacul al XVIII şi mai a­­les al XIX-lea, după ce ştiinţa îi pusese la­­îndemână puteri ne­cunoscute. Industria a tulburat vechea via­ţă a satelor. Milioane de plugari au părăsit ogoarele şi au intrat în uzine, în goana după o viaţă mai uşoară şi mai plăcută. Dar dacă pământul a putut şi poate hrăni pe toţi plugarii, in­dustria nu a putut şi nu poate hrăni pe toţi lucrătorii. In indus­trie şi în oraşe s’au născut stări de mizerie şi de nenorocire, pe care nu le-a cunoscut niciodată, nici chiar plugarul cel mai orop­sit de soartă. Astăzi sunt pe pământ treizeci de milioane de lucrători fără lu­cru, despărţiţi de uzinele lor, dar nu e nici un plugar despărţit de brazda lui. Câteva zeci de mili­oane de oameni din industrie sunt hrăniţi din fonduri publice în diferite ţări ; plugarul se hrăneş­te din munca lui. In marile în­grămădiri ale muncei istovitoare, urmată de lipsa de lucru, s’au nas­cut doctrinele de ură şi de dis­trugere. Pe pământul ars de fu­ninginea uzinelor, nu creşte floa­rea iubirei de oameni. Iată de ce oameni cu privirea limpede a viitorului, încă înainte de grelele zbuciumări ale Euro­pei şi ale lumei, au căutat să în­toarcă pe lucrătorul uzinelor din nou la pământ. Anglia face toate sforţările pentru a reface ţărăni­mea slăbită de exodul spre oraşe. In toate ţările s’a urmărit şi con­tinuă a se urmări scoaterea lu­crătorilor din cazarm­ele de locuit şi aşezarea lui, mai departe, în preajma câmpului, a pădurei şi a florilor. Era greu să se mai facă din lucrători din nou nişte plu­gari, dar mântuirea lor fizică şi morală nu putea fi realizată de­cât punându-i din nou în contact cu pământul. Am văzut astfel năs­­cându-se oraşe-grădini, am văzut lucrători industriali, dobândind o mică bucată de pământ, pe care el se refugia Dumineca şi în orele libere. Acesta e cel mai frumos omagiu ce se poate aduce plugă­­riei şi plugarului. Astăzi în îndemnul marilor con­ducători de oameni ca şi în ecoul marilor mulţimi, răsună cuvintele: „ÎNAPOI LA BRAZDA” —Braz­da asigură plugarului viaţa nea­târnată, liberarea de coşmarul foa­mei şi al lipsei de adăpost. Când aceasta este înţelepciu­nea veacului, este de mirare cum răsturnătorii din Rusia sovietică şi-au pus înainte ţeluri potrivni­ce. Ei vor să transforme gospo­dăriile ţărăneşti în uzine agrico­le. Se urmăreşte menţinerea plu­­găriei dar distrugerea plugarului, adică a omului liber, trăind nea­târnat din munca sa și a familiei sale. I Conferinţa economică şi datoriile de război A­nglia plăteşte — Prin telerom de la corespondentul nostru special — PARIS, 9 Iunie. — Din izvor autorizat se observă : Cu toată parafarea pactului de la Roma, subzistă îndoiala, în ce priveşte realizarea unui front u­­nic european, în chestia datoriilor interguvernamentale. I. Germania se desinteresează, pentru că nu are nimic de dat. Dimpotrivă, trupă ce, la Lausanne, a fost uşurată de sarcina repara­­­ţiunilor, se pregăteşte să­­ceară­ conferinţei de la Londra consfinţi­rea hotărârii de a se libera, deo­­­camdată temporar, de obligaţiile ei faţă de creditorii particulari. Locul ei e indicat deci de acea parte a baricadei, unde se găsesc şi Statele Unite, de a căror bună­voinţă nu vrea să se lipsească. ÎI. Italia va face ce va face şi Anglia. Aşa a făcut şi data tre­cută. III. Iar Marea Britanie e divi­­­zată, atât cea oficială (guvernul), cât şi cea anonimă (opinia publi­că). După toate probabilităţile, însă, părerea d-lor MacDonald şi Baldwin (acesta din urmă amintin­­du-şi că, în 1922, a negociat acor­dul de consolidare a datoriei că­tre America) va lăsa în minori­­tate, în sânul cabinetului, opinia hotărât potrivnică plăţii, constant exprimată de d-nii Neville Cham­­berlain­ şi Walter Runciman. Indiferent de forma sub aspre guvernul britanic în­ţelege să repete cresint ele la 15 Decembrie 1932, fapt­e cîîn recunoaşterea recntre Anglie a egrigabi­­lităţi î­n anii rate poate fi postită ca şi un fapt împli­nit. Lucrul de altfel a fost confirmat şi de „Morning Post”, purtătorul de cuvânt al nuanţei conservatoa­re a cabinetului. De altă parte, atitudinea lirei faţă de dolarul în continuă depreciere voită e un in­diciu, că Londra a ţinut să profite de vagabondajul devizei america­­ne’ ,s­pre a'^ aiSigu­ra 0 însemnată bonificare asupra valorii nominale a poliţei ce i se prezintă spre a­­­chitare. IV. Astfel, dintre cele patru partenere ale pactului, singură Franţa rămâne nestrămutată în punctul de vedere arătat încă a­­cum şase luni, de atunci mereu afirmat, iar acum două zile din nou definit de ministrul de finanţe (de­claraţiile făcute de d. Bonnet, la banchetul de Miercuri al presei anglo-americane). Franţa era încredinţată, că e posibilă constituirea unui bloc eu­­ropean, pe consideraţia că s’ar primejdui grav viaţa economică a vechiului continent, dacă nu se obţine renunţarea Americii la cre­anţe virtual perimate, în urma a­­cordului dela Lausanne. E o greşeală, osândită nu numai de legile economice, ci şi de cel mai elementar bun simţ, de a se stărui în sistemul unor transferuri artificiale, cari nu răspund nici u­­nui curent comercial. V. Oficialitatea engleză, din mo­tive nepătrunse, cel mult bănuite, se desparte de marea majoritate a țărilor debitoare. Cu toate că, în ultimele două săptămâni, s’a ac­centuat, în opinia publică britani­că, un curent contrar. Fără a mai vorbi de manifestul publicat de Lordul Beaverbrook, în „Daily Express”, ajunge să se citeze gra­vul și probul „Financial Times”, care cere guvernului ca, la stri­garea de la 15 iunie, să răspundă cu un apăsat : Absent! Aproape la fel se exprimă, în „Daily Mail”, economistul Keynes. Cu singura deosebire , în cele din urmă, dacă nu se poate altfel, ar subscrie şi la o plată simbolică, premergătoa­re unei soluţii echitabile a proble­mei în întregul ei. In definitiv, dacă America a ră­mas neînduplecată, impresia, de­sigur întemeiată, e că aceasta în bună parte se datoreşte atitudinii Angliei. Dar America se înşeală că ajunge voinţa ei, ca la Londra să nu se vorbească despre datoriile de războiu. O. FELD. „Inapoi la terazdă !“ — Urmare — Cu o îndrăzneală fără margini şi o cutezătoare hotărâre, ilumi­naţii, cari conduc destinele popo­rului rus, vor să întoarcă înapoi cursul istoriei- In adevăr dacă urmărim evoluţia ţărănimei, ve­dem că ea este o luptă necurma­tă de liberare. In antichitatea de­părtată, potentaţii Asiei sau ai Egiptului, erau stăpânii pământu­lui şi ai plugarilor. Plugarii mun­ceau pentru monarh, sau pentru prepuşii lui. Antichitatea română a cunoscut pe plugarul liber, al Italiei, dar şi pe plugarul rob al provinciilor. In Evul Mediu pluga­rul era şerbul stăpânului terito­rial. Serbia s’a perpetuat până în veacul al XIX-lea, când, rând pe rând în toate ţările a fost desfi­inţată şi ţăranul a dobândit stă­pânirea pământului şi neatârna­rea deplină. Nici­odată omenirea nu a cunoscut o mai mare liniş­te, o mai mare stare de mulţu­mire, decât atunci, când în mili­oane de case de ţară, plugarii bi­necuvântau libertatea de a munci, de a se mişca, de a se hrăni, du­pă puterile lor. A fi sigur de sine, tihnit în­ că­minul său, mulţumit în mijlocul familiei sale — a fost un ideal pe care sute de ani l-a urmărit ţăranul. De abia atins acest ideal, bolşevismul vrea să-l dărâme . ŢAR­ANII SUNT CONCEN­TRATi IN UZINELE DE GRAU, libertatea este desfiinţată, familia sacrificată, ţăranul devine un nu­măr în colhoz, sau în sovhoz, el redevine robul autocratului, care şi-a schimbat numele, dar nu me­todele de îngenunchiere-Dar această încercare de în­toarcere a cursului istoriei nu se face fără rezistență- In marea (Cititi continuarea în pag. III-a) Belgia mi plăteşte rata americană BRUXELLES, 9 Iunie.— Se confirmă, că guvernul a decis să înştiinţeze gu­vernul din Washington că pe­n­tru aceleaşi motive ca şi la 15 Decembrie fie­cări, refuză să plătească rata de la 15 Isanie a dato­riei de război. America si pactul con­sultativ NEW-YORK. 9 Iunie. (Prin ca­biu). Intr’un discurs radiodifuzat, senatorul Robinson a luat hotărât pozitiune contra adeziunii Ameri­cii la un pact consultativ. Preț al aurului la Lonora Prețul aurului la Londra pe ziua de 6 Iunie, a fost de 122 shi­­lingi 6 pence, pentru o­rice aur fin. Citira im Pag. 6­a Tendinţa burselor în străinătate Serviciul nostru financiar şi atona m­e O monedă internaţională LONDRA, 9 Buttie. (prim telefon). — Din Washing­ton se afnunţă, că delega­ţia americană va supune Conferinţei economice i­­deea preşedintelui Roose­velt, de a se adapta o mo­nedă internaţională. Ar fi vorba de o „monedă i­­maginară“, cu ajutorul că­reia să se lupte împotriva speculei asupra schimbu­lui. Moneda aceasta ar fi ba­zată pe o anumită greuta­te de aur, în corelaţie cu toate monezile naţionale. „Nici un soldat, nici un marinar american nu ar trebui să meargă, spre a scoate castanele din foc pentru o altă ţară. Adaptarea legii ambargo-ului pe arme, in forma cerută de guvern, ar echivala cu a se acorda preşedintelui dreptul de a declara războiul. Camerele die compensaţie americane NEW-YORK, 9 Iunie. (Prin ca­blu). — Operaţiile clearing hou­­­ses-urilor din principalele 21 ora­şe ale Statelor Unite, pentru săp­tămâna încheiată la 7 iunie, se ci­frează la 5.113 milioane de dolari. Ceea ce reprezintă o scădere de 4,1 la sută faţă de săptămâna cu respunzăloar© din 1932. Nu­mai pen­tru Camera de compensație din New-York scăderea aceasta e de 2,5 la sută. Încurajarea producţiei cerealelor in Polonia Guvernul polonez a pregătit un proect pentru încurajarea produc­ţiei de cereale, care aproape echi­valează cu un monopol al cerea­lelor. Proeetul cuprinde următoarele capitole : 1. Organizarea exportului de produse agrare si reglementarea nivelului preturilor. 2. Restituirea cheltuelilor şi pierderilor, prilejuit de intervenţiunea pe plată a orga­nelor chemate să îndrume vânza­rea şi cumpărarea. Se va creia un fond agricol spe­cial, care va dispune de circa 100 milioane zloţi anual, pentru ajuto­rarea prin toate mijloacele a pro­ducătorilor agricoli. Acoperirea metalică a a Băncii Franţei PARIS, 9 lume (prin te­lefon).­­ După ultimul bi­lanţ săptămânal, la o cir­culaţie fiduciară sporită cu 1.343 milioane de ft, acoperirea metalică a Băncii Franţei reprezintă totuşi o creştere: 78,18 la sută contra 77,89 la sută din săptămâna preceden­tă. Producţia zilnică de țiţei din Statele­ Unite Producţia medie cotidiană de tiţeiu în Statele Unite s-a urcat în ultima săptămână la 2.794.236 bariie. SITUAŢIA EXTERNĂ Parafarea Pactului A fost ciudată, mai presus de aş­­teptare, soarta acestui pact în patru. Ideea, asvârlită cu sgomot de d. Mussolini, îmbrăţişată de d. MacDo­nald, aplaudat delirant de d. Hiler era net respinsă de Franţa. Azi, Franţa sprijină pactul, pe care cei trei au şovăit să-l mai primească şi la care, până în ultima clipă, adezi­unea Germaniei era îndoelnică. Iar, Franţei se alătură, în prima ca şi in cealaltă atitudine, Mica înţelegere. Desigur, motive tactice, socoteli de prestigiu şi de oportunitate au ju­­cat un rol covârşitor în opera car­d se încheie astăzi. Au fost negocieri laborioase, s’au făcut concesii din toate părţile, pentru ca să se ajungă la parafarea pactului în forma actu­ală. Oricum, nemai cuprinzând tex­tele neliniştitoare prin brutalitatea lor, pactul nu este gol de esenţe. Ar fi o naivitate să se creadă aceasta. Pactul, căruia nu de­geaba i se a­­cordă însemnătatea cunoscută, este în realitate mai puţin, desigur, decât a voit d. Mussolini, mai mult, poate,­ decât îngăduie ideologia şi doctrina Societăţii Naţiunilor. El însă, are me­nirea să înlesnească marilor puteri o cale de înţelegere între ele mai în­­tâiu, pentru ca apoi să le dea autori­­tatea nu de a hotărî, — aceasta nu­mai Societatea Naţiunilor ar putea-o, face, — şi încă — dar de a îndemna cu mai multă tărie la soluţii în afa­­cerile europene. In încercarea nivelării de obstaco­­le între marile puteri, metoda meri­tă să fie urmărită cu interes. Sunt atât de multe aceste obstacole, şi atâtea încercări zadarnice s’au făcut în decursul anilor, încât scepticis­mul apare legitim. Şi totuşi, griji grele apasă pretutindeni. Primejdiile, mari în statele mici, nu sunt mai mici in statele mari. Iată un motiv, ca.'mai stăruitei* cu. mai multă laţ­­legere ca în trecut să se încerce azi ce nu s’a isbutit ori. Franţa şi Italia mai întâi, vor avea de regulat soco­teli, de mult încurcate şi să caute o formulă de acţiune comună, potrivit intereselor comune. Franţa şi Ger­­mania, pe care Briand şi Strasel­mann, fără succes, au voit să le apro­­pie, trebue totuşi, în interesul lor şi pentru pacea lumii, să caute un te­­ren de înţelegere. Regimul din Germania a trezit în Franţa îngrijorări îndreptăţite, — dar, interview­ul dat ori de d. Goe­­ring este semnificativ prin insistenţa cu care dă asigurări liniştitoare. Dacă pactul celor patru înlesneşte apropierile fără de care nici o în­dreptare politică şi economică nu e, de nădăjduit, el este bine venit. Asi­­gurările că tot ce ameninţă drepturile statelor terţe a dispărut din textul parafat ori înseamnă că iluziile cari au fiinţat la început, stau spulberat şi că astfel pactul, dacă nu,şi va a­­tinge scopurile constructive, nu va fi insă destructiv. Săptămâna cerealelor de S. A. FOCŞANISARTU Supraproducţie sau rea distribuţie ?.­Cum se pre­zintă porumbul la noi. — Piaţa porumbului Suntem in epoca, când se urmă­reşte, zi de zi fazele dezvoltării se­mănăturilor. In Statele-J Unite, unde dominase oarecare pesimism, se dă mai multă atenţiune condiţiunilor atmosferice, ca­re par in ultimul timp a­ţi devenit atât de favorabile câmpului încât perspec­tivele pentru semănăturile de toamnă, dar mai ales pentru cele de primăvară îndreptăţesc speranţele cele mai bune. Aceste rapoarte, precum şi cele ale altor ţări producătoare cat Argentina, Canada şi Australia dar mai cu seamă din Anglia, Franţa, Italia Germania, slăbea­ speranţele in vreo îmbunătă­ţire mai accentuată a preţurilor grâu­lui din viitoarele recolte. LEGEA FERMELOR IN STA­TELE UNITE La 26 Mai a fost o întrunire la Washington a reprezentanţilor tu­turor branşelor comerţului de cereale, pentru a delibera asupra legii fer­melor de la care se aşteaptă rezul­tate constructive. Cu această ocazie ministrul de fi­nanţe a declarat că atât timp cât pre­ţurile mărfurilor vor scădea, inflaţia va continua, iar ministerul agriculturii a anunţat că guvernul a decis să pună in vigoare imediat, taxele de trans­formare, care vor fi prelevate la transformatori de grâu şi la bumbac, iar fondurile strânse vor fi distri­buite la fermierii cari vor fi redus se­mănăturile lor. MASURILE GUVERNULUI AME­RICAN PENTRU URCAREA PREŢURILOR Speranţa guvernului american, de­ a urca preţurile materiilor pri­me, prin măsurile inflaţioniste sunt contracarate prin manipulaţiunile de culise, care tind la urcarea cur­sului dolarului. Forurile de stat sunt doritoare ca în mod artificial să reducă preţurile la nivelul au­rului, graţie revenirea spiritului de încredere şi de întreprindere co­­mercială. Această acţiune de stat nu va putea să se manifesteze fără o lup­tă de întrecere pe cale monetară între Statele Unite şi Anglia, care îşi dispută pieţele străine. Depre­cierea lirei şi a dolarului, care ar urma in ajunul deschiderii Con­ferinţei Internaţionale din Londra, ar putea compromite rezultatele satisfăcătoare ale acestui congres, în care conferinţa blocului agrar de la noi, şi cele care au precedat în alte ţări cu caracter economic au pus atâta nădejde. INSAMANTARÎLE IN RUSIA Vin ştiri oficiale din Rusia, ca până la 20 Mai c., s’ar fi însămânţat 63 milioane hectare, cu aproape 8 mi­lioane mai mult decât in aceeaş epo­că, a anului trecut şi dacă timpul va continua a fi favorabil, producţia ac­ea negreşit şi excedente exportabilei STOCURILE DE GRAU Din ultimul buletin al Institutului Internaţional de agricultură din Ro­ma, extragem cifrele interesante ce urmează despre cantităţile de grâu. (Citifi continuarea In pag. 4­ a).

Next