Argus, iulie 1940 (Anul 30, nr. 8164-8189)

1940-07-22 / nr. 8182

ANUL XXX No. 81 A apărut şi s’a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOŢI Nr. 26 12 pagini 5 Lei A M E N T E In străinătate Tariful In funcţiune de convenţiile poştale Internationale in străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE: Bucureşti, Str. Constater Miile No. 15 INDUSTRIEI $I FINANŢE! Telefon 3.05.44 A R O N In ţară Un an iogg Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 (1 3 lei în ţară—6 lei Luni 22 Iulie 1940 a apărut si s’a pus in vânzare T­I­M­PUL familiei TIMPUL PENTRU TOX1 Nr. 26 12 pagini 5 lei PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Wot Redactor responsabil: AI. PETROVICI ECONOMIA Era o vreme, înainte de războiul mondial din 1914, când expresiunea aceasta de „econom­ie naţională“ e­­ra întrebuinţată numai de econo­mişti şi numai în lucrările de spe­cialitate. După marele răsboiu, toa­tă lumea a început a se ocupa de problemele economice, iar limbajul technic economic, rezervat până a­­tunci numai economiştilor, a pă­truns în vorbirea de toate zilele. Presa de informaţii a fost cea din­tâi invadată şi absorbită de proble­mele economice şi de la presă con­tagiunea a trecut la marele public, care de obiceiu nu face decât să prelungească discuţia asupra celor citite la gazetă Ce este economia naţională? La această întrebare oricine se crede îndreptăţit să răspundă că econo­mia naţională este totalitatea avu­ţiei unei ţări şi că o intrebare ca aceasta nici nu trebui pusă, fiindcă cine o pune a dat şi răspunsul chiar prin modul de a întreba. Cu toate acestea, problema nu este aşa de simplă cum pare la prima vedere. Căci dacă totalitatea avuţiei unei ţări constitue economia ei naţională, atunci trebuie să ne întrebăm ce este avuţia unei ţări, ca să putem înţelege ceva. Este oare avuţie na­ţională totalitatea bunurilor produ­se şi puse la îndemâna locuitorilor pentru folosinţă sau pentru consu­maţie cu orice titlu ar fi, sau tre­­bue să adăugăm la avuţie şi rezer­vele naturale cunoscute sau necu­noscute? Ce valoare are pentru e­­conomia naţională a negrilor din Africa bogăţia minieră a subsolului lor sau pădurile şi râurile lor? E­­conomia naţională este deci o no­ţiune mai degrabă subiectivă, având o valoare specială pentru fiecare popor, decât o noţiune obiectivă cuprinzând valoarea bunurilor după o preţuire comercială oarecare. E­­conomia naţională cuprinde fără în­doială valoarea bunurilor existente, după preţuirea pe care le-o dă a­­cestor bunuri înseşi populaţia care le întrebuinţează, şi care le crează, întrucât ele sunt produsul muncii omeneşti. Economia naţională sănă­toasă nu este însă o noţiune stati­că, şi ea nu poate fi supusă la o e­­valuare de inventar cum ar face un negustor în prăvălia lui. Economia naţională se confundă cu însăşi viaţa poporului în ţările civilizate şi ea e în continuă mişcare de creş­tere şi de desvoltare. Numai la po­poarele primitive ea e staţionară sau e chiar în descreştere şi în des­compunere întocmai ca şi viaţa pri­mitivă. Puterea de creştere şi de desvoltare este nesfârşită în ţările civilizate fiindcă ea nu atârnă nu­mai de bogăţia solului ci atârna mai ales de îndemânarea şi de ca­pacitatea de producţie a oamenilor cari trăesc şi lucrează înăuntrul ţării. Astfel, economia naţională e­­ste mai cu seamă o problemă de capacitate de muncă şi de produc­ţie. Bunurile existente sunt numai o treaptă servind la producţia al­tor bunuri şi acestea la producţia alo­ra şi aşa mai departe. O eco­nomie naţională sănătoasă este un proces în continuă desvoltare şi creştere. Depozitele naturale de ma­terii prime pe care le-ar conţine so­lul, calitatea terenului agricol, cu­rsurile de apă, ploile, clima, etc. sunt condiţii mai bune sau mai rele pentru desvoltarea economiei naţio­nale, dar baza acestei economii ră­mâne tot munca şi îndemânarea populaţiei la producţia bunurilor. Un medic vestit care atrage bol­navi din toată lumea face să pros­pere localitatea şi contribue la pro­gresul economiei naţionale ca şi un izvor de bogăţie naturală deşi el nu întrebuinţează decât ştiinţa lui. Tot astfel un muzicant mare, un pictor, o universitate vestită, un inventa­tor etc. Dar chiar în domeniul producţei industriale, munca şi iscusinţa co­mercială fac tot atât, dacă nu şi mai mult decât isvoarele de mate­rii prime şi de bogăţii naturale. Suedezii fac chibriturile lor vestite în toată lumea fără să aibă mate­riile prime necesare, ci aducând din afară tot ce trebue pentru a face chibrituri. Elveţienii fac ceasornice importând materia primă de post graniţă. Japonezii fac cele mai bu­ne ţesături de lână importând ma­teria primă din Australia, şi aşa mai departe. Bogăţia naturală a so­lului şi a subsolului nu e totdeauna un avantaj pentru economia naţio­nală. Ba e de multe ori o primejdie. Dacă populaţia localnică nu e des­tul de abilă ca să exploateze aceste bogăţii prin munca şi priceperea ei, vin oameni pricepuţi din afară a­­duşi de capitalurile străine care caută fructificare în aceste exploa­tări. Prezenţa străinilor în viaţa e­­conomică, îndată ce numărul lor creşte tocmai din cauza bogăţiilor NAŢIONALĂ naturale, devine o primejdie, fie de războiu din afară cum s’a întâmplat în toate coloniile, fie de războiu ci­vil provocat de revolta autochtoni­­lor rămaşi la vechile lor deprinderi de viaţă, contra străinilor îmbogă­ţiţi din incapacitatea localnicilor de a exploata avantajele şi bogăţiile naturale ale propriului lor pământ. Tristă fatalitate fiindcă naţionalii nu-şi pot îmbunătăţi starea lor e­­conomică decât tot numai prin pro­gresul metodelor de muncă şi pro­ducţie. In Turcia lui Abdul Hamid, ura împotriva armenilor cari se îm­­bogăţiau din comerţ şi din indus­trie era aşa de mare, încât autori­tăţile organizau din când în când, vânători publice de Armeni. Dar Turcul rămânea tot sărac şi primi­tiv ca şi producţia lui iar Armea­nul se ridica iarăşi. La noi, ura împotriva marelui proprietar era cumplită la sfârşitul secolului trecut şi această ură a dus la desfiinţarea proprietarilor şi a marei proprietăţi. Dar ţăranul rămas tot la mijloacele lui primiti­ve de producţie este şi azi tot aşa de sărac ca şi înainte de împroprie­tărire dacă nu şi mai sărac, iar e­­conomia naţională este lipsită de a­­portul capitalului şi experienţii foş­tilor mari proprietari, ceia ce băne­şte înseamnă o pagubă de câteva zeci de miliarde pe an. A Corteami CASA M.S. REGELUI COMUNICAT Nr 51 Mareşalul Curţii Regale face cu­noscut următoarele : In ziua de 20 Iulie a. c., MAIE­STATEA SA REGELE a primit în audienţă pe : — D. general adj. G. Mihail, vi­­ce­preşedintele Consiliului de mini­ştri, — D. general C. Niculescu, mini­strul Apărării Naţionale, — D. general adj. FI. Ţenescu, şeful Marelui Stat Major, Bucureşti, 20 Iulie 1940. 1 Economia este virtutea popoa­relor mari Franţa în Noua Europă GENEVA, 20 (Rador). — Posi­bilităţile şi datoriile Franţei în noua Europă sunt expu­se după cum urmează într’un articol de fond apărut în ziarul ,,L’Oeuvre” : Franţa trebuie să redevină o a­­devărată naţiune europeană, ceea ce ea înceta din ce in ce mai mult, să fie din cauza orientării spre Anglia şi America. Blocul anglo-francez este sfărâ­mat. Comerţul noue! Franţe va trebui să se îndrepte spre naţiu­nile continentale. Franţa va redeveni o ţară de ţărani şi nu va mai avea nevoie să joace rolul costisitor de mare naţiune industrială, deoarece ea va obţine pe calea schimbului pro­dusele marii industrii. Caracterul francez nu are cali­tăţile cerute unei naţiuni indus­triale. Franţa va avea mai multe foloase materiale şi spirituale des­­voltând industria ei de mode, de articole de lux şi de meşteşuguri. C. Al. Romalo, ministrul României la Berlin BERLIN, 20 (Rador). — D. Ale­xandru Romalo, noul ministru al Ro­mâniei la Berlin, a fost primit Sâm­bătă dimineaţă de Fuehrer, căruia i-a prezentat scrisorile sale de acreditare. La audienţă a asistat şi d. von Ribbentrop, ministrul de externe al Reichului. O secţie din garda corpurilor S. S. ale Reichului a dat onorurile milita­re, atât la venirea, cât şi la plecarea d-lui Alexandru Romalo, ministrul României la Berlin. Perceperea impozitului mobiliar SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ O importantă decizie a comisiei centrale fiscale Am publicat ieri comunicatul ministerului finanţelor, prin care se acordă termen până la 25 iulie, pentru plata impozitului mobiliar, fără amendă. După această dată, or­ganele fiscale de control au primit instrucţiuni să exercite un control foarte riguros, aplicân­­du -se sancţiuni ori de câ­te ori se vor descoperi e­­vaziuni. În legătură cu perceperea impozitu­lui mobiliar, publicăm mai jos, o foar­te importantă deciziune a comisiei Centrale fiscale, dată acum câteva zile. CE PREVEDE LEGEA CONTRIBUŢIILOR DIRECTE Legea pentru modificarea sau complectarea legii contribuţiunilor directe, precum şi pentru reporta­­rea unor venituri şi impozite pe execiţiul 1939-1940, din 1 Aprilie 1939, prevedea la art. IV că „ve­niturile ce se impun pe cale de re­ţinere sau vărsare directă, sunt supuse după 1 Aprilie 1939, preve­derilor acestor legi, ori care ar fi exigibilitatea lor“. Aşa­dar, impozitul mo­biliar achitat după 1 A­­prilie 1939, ori când ar fi fost exigibil, trebuia să fie calculat cu cotele de 16 la sută Stat, 4 la sută apărare naţională, 1 la sută drumuri şi 5 la sută supracotă, adică în total 26 la sută. COTELE CARE SE APLICA Legea din 1 Aprilie 1940 ne mai prevăzând dispoziţiuni similare cu acelea din art. IV al legii dela 1 Aprilie 1939, s’a pus problema, cami cate se aplică impozitului mobiliar exigibil înainte de 1 Aprilie 1940, dar care se achită după această dată. Chestiunea a fost pusă spre solu­ționare, comisiunii centrale fiscale, care a dat următoarea deciziune: Având în vedere că art. IV al legii pentru unificarea sau com­pletarea legii contribuțiunilor di­recte, precum şi pentru reportarae unor venituri şi impozite ne exerc. 1939-1940 din 1 Aprilie 1939, pre­vede că „veniturile ce se impun pe cale de reţinere sau vărsare di­recta, sunt stpuse, după 1 Aprilie 1939 prevederilor acestei legi, ori­care ar fi data exigibilităţii lor.” Că legea din 1 Aprilie 1940 pen­tru reportarea unor venituri şi impozite pe exerciţiul 1940-1941, nu mai prevede dispoziţiuni simi­lare cu cele din legea dela 1 Apri­lie 1939, dar nici nu abrogă aceste dispoziţiuni. Având în vedere că din textele amintite rezultă că la oricare plată, de impozit mobiliar făcută după 1 Aprilie 1940 calculul impozitului trebue făcut astfel: ^ 1. Dacă exigibilitatea impozitului a avut loc pâ­nă la 31 Martie 1940, se aplică legea dela 1 Apri­lie 1939, adică cotele pre­văzute de acea lege indi­ferent pentru ce exerci­ţiu anterior se datorează impozitul. 2 Daca exigibilitatea im­pozitulu­i are loc du­pă 1 Aprilie 1040, se aplica le­gea dela 1 Aprilie 1040, adică cotele prevăzute de acea lege. DECIZIA COMISIEI Comisiunea decide că impozitul mobiliar ce se achită după 1 Aprilie 1940 se calculează cu cotele prevăzute in legea dela I Aprilie 1939 pentru tim­pul anterior lui I Aprilie 1940 și cu cotele prevă­­zute ile legea din I Apri­lie 1940 pentru timpul ulterior acestei date. S’au luat măsuri, ca dispoziţiu­­nile deciziunei de mai sus să fie respectate pentru toate cazurile de impunere de la data acestei dispozi­­țuni înainte. Contribuţia de 2 la sută se calculează şi la costul transportului Noui şi importante precizări, în legătură cu perceperea taxei excepţionale de 2 la sută Aşezarea contribuţiei naţionale excepţionale de 2 la sută ridică in fiecare zi noui chestiuni de inter­pretare. D. Eugen Demetrescu, secretar general la ministerul finanţelor, de fiecare dată când este sesizat, solu­ţionează regulat toate aceste ches­­iuni, în spiritul legii. Vom publica mai jos, ultimele dispoziţii date în această privinţă. LA TRANSPORTURILE PENTRU AUTORITĂŢI Ca urmare la ordinul circular anterior, prin ca­rre s’a impus obligaţiu­nea ca toate vânzările şi transporturile de mărfuri să fie însoţite de facturi sau note de livrare, pe care se aplică contribu­ţia 2°/o, s’a făcut cunoscut că la vânzările sau trans­porturile de mărfuri fă­cute către autorităţile de Stat, judeţ, comună sau instituţiunilor pendinte de acestea şi care se bu­cură de scutire pentru contrribuţia 2°/» la cumpă­rările ce efectuiază, vor fi însoţite de facturi sau bonuri de livrare, fără a fi timbrate cu 2"\ — ară­­tându-se în mod obligator instituţiunea cumpărăto­are. In ipoteza când mărfu­rile sunt expediate insti­tuţiunilor publice, pe cale ferată, nu mai este nevoe de a fi însoţite de facturi sau note de livrare întru­cât adresa destinatarului (instituţiei) se află trecu­tă chiar pe scrisoarea de trăsură, şi furniturile pu■­blice beneficiază de scu­tire. ARTICOLELE SCUTITE Transporturile de vinuri, ţuică, etc., ce se efectuiază de la locul de producţie la depozitele proprii de desfacere urmează a nu mai fi tim­brate cu contribuţia naţională de 2 la sută,­­ dacă rezultă că destina­tarul este însuşi proprietarul măr­­fei. Deasemenea sunt scutite de obli­gaţiunea ca transporturile să fie în­soţite de facturi sau note de livra­re, articolele arătate in art. 21 din legea pentru aşezarea unei contri­­buţiuni naţionale excepţionale 2 la sută: pâinea, făina, mălaiul, sarea, zahărul, carnea, grăsimile, adică un­tura, undelemnul, untul, cum şi lap­tele, zarzavaturile, fructele ce se produc în ţară şi legumele de orice fel (cu excepţia produselor indu­strializate şi ale fabricilor de con­serve), produsele C. A. M., tim­brele, gazul lampant, ziarele şi re­vistele cum şi toate imprimatele şi rechizitele de birou expediate de către întreprinderile comerciale şi industriale fabricelor sau sucursa­lelor lor. Apoi, s-au reamintit organelor de control dispoziţiile, prin care vân­zările de chibrituri şi cumpărările de materii prime din ţară pe care le efectuiază S. A. Chibriturile şi care sunt destinate fabricării chi­briturilor sunt scutite de contribu­ţia excepţională de 2 la sută. ÎNSOŢIREA facturi­lor ŞI BONURILOR După cum se ştie, ministerul fi­nanţelor a dispus ca toate vânzări­le de mărfuri impozabile la 2 la su­tă sau transporturile acestora să fie însoţite de bonuri de livrare sau facturi timbrate cu contribuţia de 2 la sută. Dispoziţiile de mai sus se aplică la toate cazuri­le, indiferent prin ce mij­loace se fac transportu­rile-Bonul de livrare sau factura tim­brată cu contribuţia de 2 la sută se va ataşa la transporturile efec­tuate pe C. F. R. la scrisoarea de trăsură cel mai târziu la ieşirea va­gonului de pe Inia de garaj, dupa ce acesta a fost încărcat. In consecinţă, cererea pentru ob­ţinerea vagoanelor nu va trebui să fie neapărat însoţită de notele de livrare sau facturi timbrate cu con­tribuţia naţională de 2 la suta. Va­goanele încărcate nu vor putea fi însă scoase de pe linia de garaj­­ şi ataşate garniturilor de marfă fără a se fi anexat la tracht documentul însoţitor cu timbrele de 2 la sută aplicate. CUM SE FACE VIZA BO­NI­ERELOR întrucât s’a constatat că anumiţi comercianţi lipesc pe ultima faţă a carnetului de bonuri sau facturie­­rului care se prezintă la viză, foi separate, pe care să se facă viza administraţiei financiare respec­tive, se arată că viza administra­ţiei financiare sau a percepţiei de constatare se face pe ultima filă din bonier sau pe ultima factură din carnetul facturier, fără nici o hârtie suprapusă şi care s’ar putea apoi deslipi pentru a se aplica ia­răşi pe boniere nevizate. Ca urmare ordinului prin care s’a dispus ca toate recipisele de consemnarea amenzilor privind con­tribuţia • 2 la sută trebuesc înain­tate ministerului de finanţe, direc­ţia timbrului, serviciul 2 la sută, s’a făcut cunoscut că trebue să se evite pe viitor procesul întrebuin­ţat de unele percepţii de a anexa aceste recipise la conturile de ges­tiune, dându-se dispoziţiuni imedi­ate ca aceste recipise să fie înain­tate ministerului, iar la conturile de gestiune se vor anexa numai co­pii certificate după recipisele de consemnare în chestiune. CALCULAREA COSTULUI TRANSPORTULUI Preţul final de facturare la care se aplică contribuţia de 2 la sută, pe lângă diferitele taxe şi impozi­te, cuprinde spezele de transport, a­­sigurare, etc. Pentru a diminua pre­ţul final de facturare li­nele întreprinderi comer­ciale scot din factură cos­tul transportului, marfa vânzându-se loc o fabrică, iar pentru transport se facturează separat, pe nu­mele unor persoane sau întreprinderi, care nu fac operaţiuni de transport în mod obicinuit şi nici accidental, aceştia fiind simpli figuranţi pentru sustragerea contribuţiei 2'/° — transportul în rea­litate făcându-se de vân­zător. Transportul este un ele­ment intrinsec al preţu­lui, este totdeauna supor­tat ca element al costului mărfii­­ de cumpărător şi ca atare, nu este admisi­bilă eliminarea lui din va­loarea de facturare prin procedee fictive. REGIMUL MESERIAŞI­LOR întrucât s’a constatat că anumite măsuri ale ministerului nu sunt a­­plicate întocmai, se reamintesc dis­­poziţiunile prin care reparaţiunile sau confecţiunile cu materialul cli­entului, făcute de meseriaşi nu sunt supuse contribuţiei naţionale de 2 la sută, dacă valoarea manoperei e­­ste mai mare de 50 la sută din co­stul lucrărei. Continuare în pag- 2­ a Recolta şi preţul grâului. Veşti din Argentina. Vizarea acţiunilor petrolifere. Creditul de mărfuri Recolta şi preţul grâului Problema de căpetenie e i mo­mentul de faţă producţia agricolă. De ea atârnă felul în care se va desfăşura întreaga viaţă economică în cursul anului viitor. Situaţia se înfăţişează astfel: din pricini de ordin natural şi da ordin administrativ, primele cari nu a­­târnă de voinţa noastră, cele de al doilea însă cari au fost determinate de oameni, chiar peste vrerea lor,­­ recolta anului curent nu poate fi decât mediocră. Seceratul grâului în unele părţi a­­le ţării s’a terminat. In alte părţi el e în toiu. Rezultatele calificative nu sunt încă cunoscute. Pentru mulţi producători, producţia e o plăcută surpriză. Nu pentrucă vor avea o producţie bogată, dar pentrucă pâ­nă mai acum câteva săptămâni, cea mai mare parte din producţie era definitiv compromisă. De vreme ce unii producători vor obţine o pro­ducţie medie chiar pe terenuri de la care nu mai sperau nimic, ei nu se pot declara decât mulţumiţi. Acolo unde secerişul e în toiu, socoteala producţiei e şi mai greu de făcut. Un lucru e sigur: numai nn foarte puţine regiuni spicul stă aplecat de greutatea boabelor, aşa cum am fost noi obişnuiţi. Dar, o producţie vom avea şi aceasta cu siguranţă că va îngădui acoperirea tuturor nevoilor consumului intern. Cu o singură condiţie, să ne gândim de la început că e in interesul no­stru să micşorăm consumul grâului, înlocuind o parte prin alte produse, fie printr’un amestec la fabricarea pâinii, fie printr’un alt sistem de raţionalizare. Dacă n’o vom face, desigur că fă­ră să avem în faţa ochilor spectrul lipsei, va trebui să renunţăm la mul­te altele de care avem absolută ne­voie. Măsura unei demobilizări parţia­le, în scopuri agricole, e cât se poa­te de bună. De vreme ce arm­ata e­­ste scutul ţării, bine s'a făcut ape­­lându-se la ea in scopul apărării e­­conomiei noastre naţionale. Pe de altă parte, hotărirea d-luî prim mi­nistru de a aduna toate forţele ad­ministrative în scopul obţinerii unei cât mai mari producţii agricole, e pătrunsă de tot simţul realităţilor şi nu ne îndoim că va da roade bune pentru ţară. Să producem mult, să producem bine, să nu risipim nimic şi mult, foarte multe lucruri se vor îndrep­ta. E un adevăr care nici măcar nu mai trebuie repetat. Acum câteva zile ziarul nostru a arătat cât de mult interesează sta­bilirea unui preţ mulţumitor la grâu. Mai întâiu, ce înseamnă preţ mulţumitor? Interesele sunt în mod natural împărţite. Agricultorul are interes să obţină cât mai mult­. Consumatorul, dimpotrivă, vrea o pâine cât mai ieftină. Statul, la rân­dul său, cumpără pe an peste cinci­zeci de mii vagoane de grâu, ceia ce face ca o diferenţă de numai cinci mii de lei la vagon să reprezinte pentru el o diferenţă de peste un sfert de miliard. Cum se pot împăca toate aceste interese? Un punct de contact tre­buie să existe, care să îngăduie nu ca toată lumea să fie mulţumită, dar nimeni să nu fie nedreptăţit. A­­cest punct in vremuri obişnuite se statorniceşte singur. Legea cererii şi a ofertei îl determină cu multă preciziune. Dar, acum, această lege nu are de­cât o importanţă relativă. Ea e a­­mendată de numărul mare al măsu­rilor îngrăditoare, luate de organele administrative. Şi atunci el trebuie stabilit prin buna înţelegere între diferitele categorii interesate. Ni se spune că agricultorii ar fi cerut ministerului un preţ cam de o sută de mii de lei la vagon. Acest preţ e socotit ca mult prea ridicat, atât de consumatori, cât şi de stat. El ar determina o scumpire a pâinii cu cel puţin 2 lei la kgr. In dis­cuţiile urmate la ministerul agricul­turii, s’a ajuns la o înţelegere care ar duce preţul grâului la vreo şap­tezeci şi cinci până la optzeci mii lei vagonul. Un preţ destul de ridi­cat, deşi nu poate da agricultorilor o dreaptă despăgubire pentru mun­ca şi investiţiile lor. Dar aşa sunt vremurile. Ele cer jertfe. Jertfe gre­le. Jertfe pe car cu toţii le vom fa­ce, cu nădejdea că vor grăbi reîn­toarcerea vremurilor frumoase şi senine. Nu ştim încă precis care sunt perspectivele producţiei de porumb. Dacă vom avea porumb destul, fă­ră îndoială că preţul ridicat al grâu­lui nu va lovi prea mult în clasa consumatorilor nevoiaşi. Poate chiar e mai bine ca diferenţa între preţul mălaiului şi al făinii, să fie mai mare in acest an, ca să îndem­ne la o micşorare a consumului de a grâului. Să amintim relativitatea orândui­rilor omeneşti şi nestatornicia lor. Până mai anul trecut, de la izbuc­nirea crizei econom­ice Internaţio­nale, nu ştiam ce mijloace să mai întrebuinţăm ca să urcăm preţul grâului. Şi de data aceasta, trebue să ne încordăm dreapta noastră judecată pentru a-l aduce la un nivel mai scăzut. Veşti din Argentina O telegramă transmisă de agen­ţia telegrafică germană, vesteşte că ploile au fost în Argentina atât de numeroase şi de reci, încât muncile agricole au avut mult de suferit. După toate aparenţele, fai­moasa producţie argentiniană de grâu, va avea în acest an un nivel jalnic. După unii, s’ar putea ca ea să acopere deabia nevoile consumu­lui intern. Toate informaţiile privitoare la mersul recoltelor, trebuiesc luate in o oarecare rezervă. Interesele în joc sunt mult preea mari, coeficien­tul de relativitate nu evaluăm­ mult prea însemnat, pentru că să nu aş­teptăm mai întâiu rezultatul efec­tiv al recoltelor. Un fapt e însă sigur, întocmai ca şi vechiul continent, A­merica de Sud a avut în acest an condiţii at­mosferice nemulţumitoare. Pe de altă parte, o mare parte din stocu­­rle de rezervă sunt blocate în di­feritele ţări producătoare de peste ocean. Iar stocurile car­ totuşi ar putea fi mobilizate, au de înfrun­tat greutăţile­, uneori de neînvins ale transporturilor prin mări, unde pacea a fost părăsită. In asemenea condiţii, lipsa pro­­ducţiei argentiniene poate fi mult mai gravă decât se pare in primul moment. Argentina cu marile ei rezerve de producţie, putea in toţi anii să acopere lipsurile celorlalţi. Dacă în anul acesta va fi oprită de la rosturile ei din cauza producţiei deficitare, desigur că pe lângă com­plicaţiile ei de ordin intern, va stârni o situaţie destul de grea şi în alte părţi. Vizarea acţiunilor petro­­lifere Vizarea acţiunilor petrolifere * început. ^ _ . Totul e ca operaţia vizării să nu stânjenească, să nu păgubeas­că. Din acest punct de vedere, de­ţinătorii de acţiuni au luat cu multă mulţumire cunoştinţă de (Cont. în pag. II-a) Contele Ciano la Berlin BERLIN, 20 (Rador).— A­genţia D. N. B. transmite urmă­torul comunicat oficial : Fuehrerul a primit Sâmbătă d­­­im­ineaţă, în prezenţa d-lui von Rib­bentrop, ministrul afacerilor străine al Reichului, pe contele Ciano, mi­­nistrul afacerilor străine al Italiei. D. Dino Alfieri, ambasadorul Ita­liei la Berlin, d. dr. Meissner, şe­ful cancelariei prezidenţiale şi d. von Mackensen, ambasadorul Rei­­chului la Roma, au asistat la între­vederea, care a fost destul de lunga. UN DEJUN LA „KARIN HALL” BERLIN, 20 (Rador).— Con­tele Ciano a luat parte la un dejun oferit în onoarea sa de mareşalul Goering, în vila acestuia „Karin Hall“. . . Au luat parte cele mai eminente personalităţi ale statului german şi ale partidului naţional-socialist, cum şi mareşalii numiţi de Fueh­rer.X BERLIN. 20. (Rador). — Contele Ciano, ministrul de afaceri străine, al Italiei, şi persoanele care-l întovără­­şesc au plecat Sâmbătă seara spre I­­talia. D. von Ribbentrop, ministrul de a­­faceri străine, a însoţit pe oaspele său până la aera Anhalt, de unde a tre­cut în revistă companda de onoare îm­preună cu Contele Ciano. Pe peronul gării se mai aflau repre­zentanți ai statului, ai partidului și ai armatei, veniți să salute pe contele Ciano. »

Next