Biserica şi Şcoala, 1925 (Anul 49, nr. 1-52)

1925-01-04 / nr. 1

Pag. 4 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 Aşa, iubiţii mei, îndreptând călindarul, am îndreptat numai măsurătoarea vremii, dar n’am schimbat nimic din legea noastră cea sfântă, nici nu ne-am dat cu alte legi. Toate rându­ielile sfintei noastre biserici, credinţa ei, po­veţele ei, slujbele şi sărbătorile ei rămân aşa cum au fost şi până acum. Soarele l-a aşezat Dumnezeu pentru toată lumea, iar dacă ne potrivim călindarul şi noi după călindarul soa­relui, de aici nu poate spune nimeni cu drep­tate că am fi îmbrăţişat legi străine de sufle­tul nostru. Nu, iubiţii mei, acestea nu sânt vorbe cu femei, ci zvonurile satanei care lucrează prin slugile sale ca să risipească turma lui Hristos. Numai cei ce vor să spargă unitatea bisericei şi a neamului nostru, numai străinii vicleni cari vor să ne surpe frumoasa noastră ţară zidită cu atât suferinţe şi jertfe — numai aceia vântură zvonuri mincinoase, că prin îndrep­tarea călindarului ne-am fi schimbat şi legea. Ci Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, a cărui naştere o prăznuim astăzi, a biruit prin învierea sa pe Satana şi va birui pe oricine se ridică împotriva legii sale celei sfinte. In El să vă puneţi încrederea Voastră, Lui să-i închinaţi strădaniile vieţii Voastre, Lui să-i slujiţi în toate zilele vieţii Voastre­­ în El şi prin El să trăiţi. Poruncile Lui sfinte să Vă călăuzească paşii Voştri în toată bună vremea. Ocoliţi pe departe ispita şi păcatul, feriţi-vă de sudalmele urâte şi de beţia care întunecă mintea şi ucide sufletul şi trupul de­opotrivă. Feriţi-vă de împărecheri şi iubiţi-vă unii pe alţii ca fraţii şi ca adevăraţi fii ai lui Dum­nezeu. Duhului vrajbei nici­odată să nu-i daţi răgaz să se sălăşluiască în sufletele Voastre, ci mai vârtos deschideţi vă sufletele pentru Duhul dragostei lui Hristos, pentru Duhul păcii şi al bunei înţelegeri. Ea vă va face viaţa rodnică şi vă va da fericirea. Bucuria Voastră va fi atunci şi bucuria lui Hristos Domnul nostru. El bate şi astăzi, în ziua sfântă de Crăciun, la uşa inimilor Voastre, îmbiându-Vă pacea lui: „Iată eu stau la uşe şi bat; de va auzi cineva glasul meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine. Celui ce biruieşte voi da lui să şază cu mine în scaunul meu, precum şi eu am biruit şi am şezut cu Tatăl meu în scaunul lui“. (Apoca­lips 3, 20—21). ,,Isus Hristos ieri şi astăzi, ace­laş­­i în veci“. El are şi astăzi, iubire şi pace şi mul­ţumire şi bucurie şi adevăr şi mângâiere şi dreptate şi milostivire şi toate darurile sufle­tului, pentru toţi cei ce se apropie de dânsul. Deschideţi-Vă deci uşa sufletelor Voastre, ca întru ele să se nască Hristos Domnul şi să vă îndrepteze viaţa. Binecuvântările Lui se vor revărsă asupra Voastră cu îmbelşugare şi veţi avea mulţumirea că aţi plăsnuit Naşterea lui cea după trup cu bucuria cucernică a păsto­rilor şi a magilor şi a mulţimei de oaste ce­rească care s’a arătat la ieslea din Vifleim. Pe lângă aceste cuvinte de învăţătură pentru mân­tuirea sufletelor Voastre, Vă urez cu toată dragostea părintească a inimii mele, ca aceste sfinte sărbători ale Naşterii Domnului, împreună cu cele următoare ale Anului­ Nou şi ale Bo­­botezii, să le petreceţi cu sănătate, cu pace şi bucurie şi să Vă învredniciţi a le ajunge întru mulţi şi fericiţi ani. Impărtăşindu-Vă arhiereasca Noastră bine­cuvântare, am rămas. Sibiu, la sărbătorile Naşterii Domnului din anul 1924, al Vostru al tuturor de tot binele voitor Nicolae Bălan, -­ 7 arhiepiscop şi mitropolit. Din pastoralele Episcopilor noştri Prea Sfinţitul Episcop Roman de la Orade între alte poveţe ce dă eparhioţilor săi zice: Regele nostru poate să se bucure de recunoştinţa neamului românesc pentru că dând ascultare glasului conştiinţei şi datoriei de rege a urmat fără şovăire chemarea neamului în clipele cele mai hotărâtoare­­ ale istoriei lui şi a adunat fiii răsleţiţi în patru vân­turi şi i-a făcut neam mare şi puternic. In marele răsboiu pentru desrobirea şi întregirea naţională, Re­gele a stat neclintit alături de poporul său; el „n’a căzut dela întărirea sa“ nici în zilele de dureroase umiliri, când Ţara Românească gem­ea sub călcâiul duşmanului cotropitor, iar cei mai buni fii ai neamu­lui amuţiseră de groaza, celor ce vor să vie, pentrucă în sufletul lui s’a aprins făgăduinţa şi îmbărbătarea dumnezeească: „Iată eu sunt cu tine, păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge şi te voiu reîntoarce la pământul acesta, că nu te voiu lăsa până ce voiu face toate câte am grăit ţie“ (Facerea 28, 15) şi de aceea „nu te teme, pământul acesta ţie îl voiu da şi seminţiei tale şi va fi seminţia la nisipul pămân­tului şi se va lăţi spre mare şi spre miazăzi şi spre miazănoapte şi spre răsărit“ (Facerea 28, 3, 14) O legendă veche spune, că atunci când patriar­hul Iacob, a fug­t dinaintea fratelui său Isav, care căuta să-l omoare, a ajuns într’o pustie și l-a apucat noaptea. Obosit cum era, voia să se culce, dar n’a

Next