Buna Vestire, martie 1938 (Anul 2, nr. 300-322)

1938-03-02 / nr. 300

1 er SOLEMNITATEA HEI­A PALATUL REGAL Ceremonia promulgării nouei Constituţii votată prin plebiscit în ziua de 24 Februarie, a avut loc­eri la amiază la Palatul Regal într’un cadru de o rară solemnitate. SERVICIUL RELIGIOS DELA PATRIARHIE La orele 11 dimineeata s’a oficiat în Paraclisul Sf-tei Patriarhii un Te-De­um­ la care au asistat membrii guvernului în frunte cu I.P.S. Pa- Patriarh­ul dr. Miron Cristea. A lipsit numai d. mareşal Alexandru Averescu, care este suferind. După serviciul religios membrii guvernului în frunte cu I. P. S. Pa­triarhul dr. Miron Cristea şi mem­brii comisiunei de centralizare a piebescitului s’au dus cu automobi­le la Palatul Regal pentru a pre­zenta Suveranului 7101m Constituţie spre promulgare. RAPORTUL CONSILIU­LUI DE MINIŞTRI I. P. S. S. Patriarhul­­iron Cri­mea, preşedintele Consiliului de mi­­niştri dă citire următorului raport­­ al Consiliului de miniştri către M. S. : Regele pentru promulgarea nouei­­ Constituţii. După ce ascultă raportul I. P. S. Sale, Patriarhul Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, M. S. Regele, coboară treptele Tro­nului şi semnează următorul decret­ de promulgare:­­ CAROL AL II-LEA, REGE AL ROMÂNIEI Prin graţia lui Dumnezeu şi vo­inţa naţională La toţi de faţă şi viitori sănătate, Poporul român dându-şi învoi­­rea, Noi decretăm următoarea Con­stitution©: (Urmează textul nouei Constitu­­ţiuni). Promulgăm această Constituţiune şi ordonăm să fie învestită cu si­­giliul Statului şi publicată în «Moni­­torul Oficial». Dată în Bucureşti, la 27 Februa­rie 1938. CAROL Preşedintele Consiliului de Mi­niştri Miron, Patriarhul României, Ministrul Finanţelor şi ad-interim la Departamentul Justiţiei, Mircea Cancicov. Miniştri secretari de Stat: Gene­ral Artur Văitoianu, Al. Vaida Voe­­vod, Prof. G. Mironescu, Prof. N. Iorga, Dr. C. Angelescu, G. Tătă­­rescu. După ce semnează decretul de promulgare M. S. Regele urcă din nou treptele Tronului. DEPUNEREA JURĂMÂN­TULUI DE CĂTRE MEM-' BRII GUVERNULUI Cel dintâi care depune jurâm­ântu­l­­pe noua Constituţie este I. P. S. Sa Patriarhul Miron Cristea preşedintele Consiliului i dle miniştri. I. P. S. Sa citeşte şi semnează următorul jurământ: «Jur credinţă M. S. Regelui Carol al II-lea, jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile ei SIRE. Prin înaltul Decret Regal No. 901 din 20 Februarie 1938, Poporul Ro­­mân a fost chemat să se rostească asupra primirii Constituţiunii, me­nită să aşeze temelii mai solide şi mai drepte Statului nostru şi să în­­drumeze viaţa obştească pe o cale mai sigură, mai liberă şi mai sănă­­toasă. Urmându-se procedura prevăzută pentru plebiscit, poporul Român în ziua de 24 Februarie 1938 a dat în­, voirea sa noului aşezământ, pe care­­Majestatea Voastră în nesfârşita Sa dragoste de ţară l-a dat României pe veci întregite. Comisia instituită prin înaltul De­cret Regal pentru totalizarea ple­biscitului, depunându-ne procesul­­verbal, ce a încheiat din care reiese că 4.297.581 glasuri au fost pentru primirea Constituţiunei şi numai 5.483 au fost împotrivă, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Mi­niştri, în numele întregului Guvern supun promulgării Majestăţii voas­­tre noua Constituţiune. Suntem cu cel mai profund res­pect, Sire ai Maiestăţii Voastre Prea plecaţi şi supuşi servitori. . şi să păstrez secretele de stat. Aşa să-mi ajute Dumnezeu». După I. P. S. Sa Patriarhul, de­pun jurământul în ordinea urmă­toare d-nii miniştri de stat: general Artur Văitoianu, Alex. Vaida Voe­­vod, Gh. Mironescu, profesor N. Ior­­ga, dr. C. Angelescu, Gh. Tătărăscu ministru d­e stat, şi ad-interim la ex­terne, C. Argetoianu, ministru de industrie şi comerţ, Voicu Niţescu, ministrul muncii şi ocrotirilor sociale, dir. I. Costinescu, ministrul sănătă­ţii, M. Cancicov, ministrul de finanţe, Armand Călinescu, min­strul de inter­ne, general de divizie Ion Antones­­cu, ministrul apărării naţionale, ad­­interim la marină şi aviaţie, Const. Angelescu, ministrul de comunicaţii ,şi general Paul Teodorescu, subse­cretar de stat la ministerul apărării naţionale. DECLARAŢIA MAJES­TATI­I SALE REGELUI După ce toţi miniştrii au jurat şi semnat, M. S. Regele a făcut următoa­­rea declaraţiune: Noua Constituţiune este isvo­­râtă dintr-o nevoe sănătoasă a cerinţelor naţionale şi a fost frământată în conştiinţa Mea şi a sfetnicilor Mei cari, alături de neuitatul Meu părinte, au fost creatorii României de astăzi. Ţara căreia i-am încredinţat spre învoire această nouă Con­stituţiune a primit-o cu un en­tusiasm care Mi-a bucurat ini­ma. Sunt cel dintâi legat de ea şi voi fi cel dintâi păzitor al ei pen­tru binele poporului Român. In lumea creştinătăţii de pretutin­deni, cea mai mare sărbătoare, praz­­ni­cul praznicelor, este ziua Inierii Domnului, care a prăbuşit o lume veche, plină de patimi--şi a scos omenirea li limanul de mântuire a unei lumi noui, lumea iertării şi a iubirii, adică a celor mai sublime virtuţi creştine şi cântăţeneşti. In ziua învierii pretutindenea răsună armonia melodică a neîntrecutei cântări din Sf. Scripturi ale Bise­ricii ortodoxe. «Să iertăm toate pentru înviere... şi unii pe alţii să îmbrăţişăm... să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pre noi»... Când d. ministru de interne A. Călinescu mi-a anunţat rezultatul plebiscitului, — între altele — mi-a spus: cum — în multe părţi şi mai ales în Ardeal — alegătorii au mers la plebiscit în chipul cel mai sărbă­toresc — cu cântări, cu muzici şi fanfare; mulţi au lăcrămat de bu­curie, iar alţii — în semn de ob­ştească înfrăţire — s’au îmbrăţişat unii pe alţii. Am văzut şi eu însumi aici, în Bucureşti, lacrimi ieşite din izvorul unui adânc patriotism, când a a­­flat rezultatul plebiscitului. Aceas­ta este cea mai puternică dovadă, cum instictul sănătos şi o matură judecată politică a nobil-cugetăto­­rului nostru popor priveşte în Noua Constituţie şi în nouile orânduiri ce am făgăduit a le îndeplini, o stârpire a relelor, o îndeptare a gre­şelilor din trecut, o eră de mântui­re a ţării, de salvare a adevăratelor ei I­nterese, o înoire a întregii noa­stre vieţi de Stat, cu un cuvânt o înviere spre o epocă de mai multă ordine, de mai liniştită muncă şi deci de popăsire cu paşi mai re­pezi. SIRE: Cu simţăminte de adâncă supune­re şi loialitate, dar şi cu bucuria u­­nnui tineresc entuziasm, am istori­ca mândrie a Vă raporta, în nume­le întregului Guvern, că Cetăţenii României şi naţiunea română au înţeles peste orice aşteptare eroica hotărîre a Majestăţi Tale, că ceea ce se plănueşte este spre binele tu­turor. Şi cu glasul aproape a unei unanimităţi de 4.297.581, sau de 99,87% din numărul voturilor date, «a acceptat şi aprobat» noua Con­stituţie a Majestăţi Tale, dată dă­sub preşedinţia patriarhului şi pă­rintelui sufletesc al ţării, iar în «contra» au votat 5483 sau 0,13%. In faţa acestui rezultat mai pre­sus de orice aşteptare, naţiunea ro­mână a arătat lumii întregi, că din sufletul ei curat au izvorît princi­piile Constituţiei celei noui. Şi a­­ceasta a documentat-o — nu ca mai înainte — prin votul reprezentanţi­lor ei din un simplu parlament în cameră unite, şi nici chiar prin vo­tul unei «adunări naţionale», ci prin glasul aproape unanim al celei mai democratice expresii a voinţei na­ţionale, adică pe cale de plebiscit (Helvetian). Astăzi s’a distrus hidra cu 29 ca­pete electorale, care a învrăjbit fă­ră nici un folos pe toţi spre pagu­ba ţării întregi. Astăzi s’a rupt pă­­iangenişul de pe ochii cetăţenilor României întregite, ca să vadă lim­pede de unde le vine mântuirea: de la eroica hotărîre a Majestăţi Ta­le şi dela înţelegerea rosturilor u­­nei ţări şi a, adevăratelor ei intere­se. Astăzi s’a mai distrus: zarva, împărecherile, ura, Certele, bătăile electorale şi chiar omorurile; şi în locul lor se vor întrona liniştea, or­dinea, munca liniştită, pacea şi u­­nirea, pecetluite de frăţeştile îm­brăţişări ale poporului ca in tim­puri legendare. SIRE: Fii mulţumit, fii chiar mândru, că — inspirat de geniul neamului românesc — ai avut darul a simţi adevăratul puls al poporului şi cu eroică hotărîre ai ştiut da ţării o nouă aşezare la temelia ei. In numele celor 4.303 064 alegători şi a ţării întregi — depun la trep­tele Tronului adânca lor mulţumind plină de cetăţenească loialitate şi devotamentul plin de admiraţie al tuturor. Iată tu — naţie română — în frunte cu conducătorii tăi de sus până jos, — acum la muncă con­structivă pe toată linia, aşezând pe fiii României etnice şi latine în drepturile fireşti ale moştenirii pă­rinteşti. La muncă serioasă, ca să facem cu ajutorul tuturor din scum­pa noastră Românie o ţară cât mai tare în lăuntru şi mai respectată in afară. Dumnezeu cu noi, cu Regele nostru şi Ţara lui. Trăiască România Nouă! Trăiască Ctitorul ei, Regele Da­vidului, statorniceşte în acelaş timp că aceste drepturi sunt strâns legate de datorii. Aceste datorii, din care cea mai sfântă este de a munci fără preget pentru Patrie, trebue în­deplinite fără şovăire de toţi ce­tăţenii, fiecare după puterile sale şi în locul în care este hotă­rit a munci. Sunt hotărît a păşi cu toată voinţa pe acest drum mântuitor, întărind fără precupeţire, mun­ca şi cinstea în treburile ob­şteşti. Scopul servitorilor Statului, între care Mă socotesc ca pri­mul, este de a veghea fără înce­tare la ocârmuirea bunului mers al gospodăriei publice, pentru întărirea comunităţii şi mulţu­mirea fiecăruia. Numărul aşa de mare al vo­tanţilor îmi întăreşte pe deplin convingerea că am îndeplinit o cerinţă a întregului Meu popor, descătuşind viaţa publică de in­teresele strâmte de partid şi a­­şezând-o pe terenul adevărate­lor nevoi ale obştei Româneşti.„ Ţăranii, muncitorii, factorii de producţie, intelectualii, vor avea de azi înainte cuvântul ca să-şi apere interesele, fiind che­maţi în Parlamentul Ţării ca re­prezentanţi ai sferei lor de muncă. Acela care munceşte şi produ­ce va putea glăsui în treburile obşteşti, iată calea cea nouă ca­re s’a deschis prin această Co­n­stituţie. Ca păzitor suprem al interese­­lor Neamului, voi veghea în fie­ce clipă, ca spiritul acestei noui aşezări a Ţării să se păstreze fă­ră ştirbire şi ca munca fiecăruia să fie cât mai rodnică. Ziua de astăzi trebue să fie o zi de bucurie pentru toţi, căci se deschid larg porţile unui vii­tor plin de progres şi de linişte pentru România de mâine. Nu pot în această sărbătoare să nu mulţumesc acelor cari, îm­pinşi de un sentiment puternic de patriotism şi de credinţă că­tre Ţară şi Suveran, M-au aju­tat cu luminile şi experienţa lor la înfăptuirea acestei opere de desăvârşire a consolidării naţio­nale. Cu sufletele înălţate şi cu bu­curie, România a sosit clipa în care, cu ajutorul tuturor adevă­raţilor patrioţi, voi putea clădi o Românie puternică şi fericită. TRAIASCA ROMANIA RE­­INCITAÎ * La orele 13 M. S. Regele, însoţit de Marele Voevod Mihai, a primit o­­magiile şi urările corpului diplomatic pentru noua Constituţie. * La ora 13.30, a avut loc un mare dejun la care au participat: Decretat de promulgarea nouei Constituţii Cuvântarea I. P. S. S. Patriarhului K­ron cu conlucrarea Guvernului de rol al II-lea! Hotarele­­româniei Cum ţinu are din p.­g. învoirea lor şi neînregistraţi în ac­tele de control ale statului, nu vor produce nici o tulburare economică dacă vor fi apucaţi de bărbi şi aruncaţi peste graniţă. In felul acesta pământul româ­nesc va respira uşurat de greutatea păgubitoare a unei populaţii fără rosturi precise. După curăţirea terenului urmea­ză aratul, care, în problema care ne interesează, corespunde vinde­cării rănilor lăsate de îndelungata opresiune şi anume: 1. Proteguirea economică şi pune­rea in situaţii convenabile a popu­laţiei româneşti deja existente în oraşe. 2. Schimbarea aparatu­lui administrativ corupt şi înţesat cu minoritari. 3. Trimiterea la graniţă a unei întregi serii de funcţionari price­puţi şi cu conştiinţa că reprezintă neamul şi statul în orice moment­A. Mărirea salariilor funcţionari­lor din oraşele de pe graniţă pen­tru a putea ieşi din situaţia jigni­toare nu numai pentru ei de infe­rioritate economică faţă de mino­ritari. 5. înfiinţarea unor instituţii cul­turale româneşti (teatre, cinemato­grafe, reviste, ziare) şi consolidarea celor existente. 1. Interzicerea absolută a că­săto­­riilor mixte cel puţin pentru func­ţionarii de stat. I. Trimiterea în interio­rul ţării a tuturor funcţio­narilor căsătoriţi cu femei minoritare. Colonizarea In sfârşit, după ce rănile mai vechi sau mai noi vor fi vindecate prin măsurile de mai sus şi prin altele pe care specialiştii le vor crede ne­cesare, va trebui să se facă însă­­m­ânţarea, adică inocularea de sân­ge românesc puternic şi sănătos. Până acum au venit pe graniţă români din toate părţile ţării, aduşi de întâmplare cei mai mulţi. Cei mai buni colonişti pentru a­ceste părţi s’au dovedit moldovenii şi macedonenii. Primii fiindcă au un temperament asemănător româ­nilor băştinaşi, ceilalţi, fiindcă sunt un element ofensiv, vital şi tenace. (Mă gândesc la admirabila colonie macedo-romănă de la Oradea). URGENTA In cadrul unui reportagiu gaze­tăresc, soluţiile nu pot fi nici apro­fundate, nici definitive. Din toate cele scrise până acum aş vrea să se înţeleagă tine urmă­toarele : 1) Că românismul stă prost în oraşele de la graniţa ungu­rească. 2. Că adevăraţii stăpâni­­tori sunt jidanii care au început să pătrundă puter­nic şi în sate (în Tăşnad- Sălaj este o universitate de rabini). 3) Că elementul românesc de pe aici de-abia îşi mai trage su­fletul şi are neapărata nevoe de ajutorul românilor din restul ţării şi chiar de peste hotare. Chiar de al românilor rămaşi în Ungaria. 4. Că de acest ajutor este nevoe mai mult de­cât URGENTA. Virgil Popescu «BUNA VESTIRE» Răspunsul H. S. Regelui înalt prea sfinţia ta, Domnilor miniştri, DOMNILOR, In aceste clipe înălţătoare, de reînoire a României primul Meu gând se îndreaptă cu adâncă e­­vlavie către creatorul României întregite, scumpul şi neuitatul Meu Părinte Regele Ferdinand Cel Loial şi către toţi acei, mici şi mari, cari alături de El au pătimit şi au muncit ca să aşe­ze Ţara în graniţele ei fireşti. Opera ce s’a întărit cu atâta entuziasm, de poporul Meu, în ziua de 24 Februarie, este isvo­­rîtă din gândul curat şi din a­­dâncul conştiinţei Mele şi al sfetnicilor Mei, că îndeplinim un comandament imperativ al zile­lor de azi şi o moştenire sfântă a făuritorilor României Mari: consolidarea definitivă a Nea­mului Românesc. Noua Constituţiune ce am pro­mulgat-o astăzi, în acest cadru solemn, şi care a fost primită cu atâta pătrundere a nevoilor rea­le ale naţiunii de cetăţenii Ro­mâniei, conştienţi de datoria lor către generaţiile viitoare, nu este decât o puternică temelie, pe care sunt h­otărît, cu ajutorul adevăraţilor iubitori de Patrie, să clădesc o Românie înviorată, bogată şi întărită. Această Constituţiune acor­dând drepturile firești ale vicii­ Constituirea Sindicatului directorilor de Itare Sâmbătă la orele 12 a. m., în loca­lul ziarului «Curentul» s-au întru­nit directorii presei cotidiane din Capitală, pentru a discuta constitui­rea unui sindicat profesional și pa­tronal, în legătură cu noul regim constituțional. D. M. Manoilescu a făcut o expu­nere asupra modului de organizare a sindicatelor profesionale şi a cor­poraţiilor culturii. S-a hotărât constituirea unui co­mitet care să strângă­ datele privi­toare la organizarea presei, luând contact cu reprezentanţii guvernu­lui şi însărcinat să elaboreze pr­oec­­tul de statut în legătură cu viitorul regim al breslei şi al profesiune! de ziarist. Din acest comitet fac parte d-nii: N. Maxim, M. Manoilescu, Pamfil Şeicaru şi I. Vinea, secretar. Acest comitet s’a întrunit astăzi din nou. Comentările presei germane cu privire la discursul d-lui Delbos BERLIN 28 (Rador). — Presa de di­mineaţă comentea­ză pe larg şedinţa de ieri din Camera franceză, având a­­precieri severe pentru discursul d-lui Delbos. Corespondentul din Paris al ziaru­lui «Berliner Boersen Zeitung» consta­tă că declaraţiile d-lui Delbos referi­toare la solidaritatea franco-cehoslo­­vacă au fost unanim aprobate. In general, ziarele­­pun faţă în faţă discursurile d-lor Delbos şi Flandin, acesta din urmă fiind categoric apro­bat. Presa germană constată însă că d. Flandin a rămas «relativ izolat», ceia­ce «este un fapt deplorabil pentru Franţa». «Berliner Lokalanzeiger» scrie: «Discursul d-lui Delbos a­­rată că politica externă a Fran­ţei n’are actualmente o linie mare şi poate chiar n’are o linie proprie». «Germania», în titlu, scrie că «ministrul de Afaceri Străine al Franței a evitat de a se rosti a­­supra chestiunilor actuale», în timp ce «Berliner Tageblatt» su­bliniază că «Parisul rămâne ală­turi de Moscova». a» „Critica politicianismului“ In ziarul «Universul», citim un caz — luptă azi îîr­potriva politicia­­nismului dispărut, nu numai cei cari l-au practicat direct, dar şi cei cari au «susţinut» pe rând partidele cari erau la cârmă, au tras foloase din metodele lor de guvernământ, se complăceau în atmosfera clubu­rilor, nu detestau roadele electora­tului şi apreciau în largă măsură risipa pe care politicianii venali dar temători, o făceau cu banul pu­blic pentru îmbogăţirea câtorva. Să fie lăsată altora grija zugră­virii exacte şi permanent consecven­te a politicianismului, căci lumea nu uită atât de repede şi chiar dacă ar uita, sunt prea vizibile roadele imense obţinute prin exploatarea politicianismului ca să nu li se a­­mintească unora, izvorul subitelor şi mirificilor îmbogăţiri».­mătoarele: «Am luptat, totdeauna împotriva politicianismului». «De aceia am fost şi suntem duş­mani neîmpăcaţi ai politicianis­mului, cu bagajele lui de vorbe goale, de calomnii şi ameninţări cu fâgăduelile de minuni, ce nu se realizează niciodată». «Tot ce a fost dezordine şi anar­hie, se datoreşte politicianismului de care totdeauna ne-am lepădat» Nici nu vă închipuiţi de unde sunt reproduse citatele de mai sus! Să vedeţi şi să nu credeţi! Chiar din «Viitorul» oficiosul celor care se leapădă atât de tardiv de politicia­­nism­. Dar mai grav este că In general —nu ne referim numai la un singur Şcolile române din Banatul Iugoslav Sub acest titlu «Neamul Româ­nesc» publică următoarele: «La ministerul instrucţiunii pu­blice de la Belgrad, se află un domn consilier tehnic Athanasie Popovici, care nu este dispus să ţină seama de convenţia şcolară pe care Statul Iugoslav a încheiat-o cu Statul Român, privitoare la şcoalele ro­mâne din Banatul sârbesc. Un învăţător român din această regiune a Iugoslaviei a denunţat zilele trecute ce urmări are atitu­dinea adoptată de acest consilier technic Şcoala românească din Banatul Iugoslav n’are manuale didactice româneşti; şcoala românească din Banatul jugoslav nu are destui învăţători români; şcoala românească din Banatul jugoslav e mixtă (româno sârbă, n. n.). Numai în clasele elementare se predă in limba maternă, la cele supraprimare se predă numai în limba sârbă; şcoala românească îşi închide de­­­părtămintele in dauna interesului nostru; şcoala românească nu există în toate satele şi oraşele cu populaţie românească ; învăţătorii şcolii sunt lipsiţi de oblăduire; drepturile lor sunt literă moartă de lege; li se reţin banii cu lunile; li se fac opriri ilegale (2r dinari). Socotim că nu va fi nevoie de nici o altă intervenţie pentru ca guvernul iugoslav să impună o altă atitudine d-lui consilier tehnic, A­­thanasie Popovici, faţă de şcolile româneşti din Banatul Iugoslav.* N. B. — Dacă ar fi numai atât, ar fi­­ne. Dar situaţia românilor din Banatul Iugoslav este mult mai grea .­ „Duionca Naţională polonă“ lupta pentru a obţine colonii O intensă şi sistematică acţiune TRANSCONTI, 28. — Prima ani­versare a înfiinţării Lagărului U­­niunei Naţionale O. Z. N. — noua formă de organizare a partidului guvernamental din Polonia, a fost un moment important în evoluţia acestui organism. Se poate afirma că au fost terminate lucrările de organizare în legătură cu înfiinţai­­rea unui aparat O. Z. N., iniţiate de colonelul Koc şi continuitate de ge­neralul Skwarczynski, care a dat O■ Z. N. o înfăţişare deplin lămu­rită. Cu prilejul aniversării O.Z.N., gen. Skwarczynski a rostit o cu­vântare, în care a precizat progra­mul din declaraţia de la 21 Februa­rie 1937 Formele politice din Polonia nu trebuie comparate cu cele din alte tari. Primul ministru Skladkowski a declarat acum câteva zile în par­lament că în Europa alături de sta­tele democrate şi de cele totalitare mai există al treilea gen de state, al căror regim poate să semene şi cu unele şi cu altele, dar se poate şi deosebi atât de unele cât şi de celelalte. Polonia face parte din rândul acestor state, iar formele vieţei politice îmbracă aici un ca­racter specific polonez. Partidele politice există în Polonia în libertate, deşi ac­tualmente nu au influenţă asu­pra componenţei parlamentului. Din programul social al O. Z. N­ rezultă că el pretinde asigurarea în mod just a condiiuilor de e­­xistenţă pentru lumea muncitoare şi socoate că statul trebue să fie un factor decisiv în toate conflic­tele dintre patroni şi muncitori Problema importantă a supra­­populărei satelor O. Z- N. doreşte să rezolve prin: 1) ridicarea culturei satelor; 2) in­­tensificarea producţiei agricole în legătură cu reforma agricolă, coma­sarea şi melioraţia; 3) mutarea spre ocupaţiuni neagricole a populaţiei care nu poate fi utilizată raţional în agricultura O. Z. N. pretind© de asemenea o politică sistematică şi în ceea ce pri­veşte educaţia tineretului, un do­meniu în care statul nu a manifes­tat până în prezent nicio iniţiativă-Un punct important al programului este necesita­tea de a obţine colonii pentru Polonia. In chestiunea evreiască atât de im­portantă pentru Polonia OZN constată necesitatea unei micşorări radicale a numărului evreilor printr’o emigrare sistematică. Astfel în toate domeniile O. Z. N- doreşte să compleeteze politica sis­tematică a statului printr'o activi­tate sistematică a societăţei. Acea­sta constitue trăsătura sa cea mai caracteristică­înţelesul obişnuit al acestui cu­vânt, ci tinde să devină o orga­nizaţie politică obştească a na­ţiune­, bazată pe o disciplină be­nevolă. O. Z. N. are de scop sprijinirea si­stematizării în desvoltarea vieţei sociale, culturale şi economice în Polonia. Se opune în fond luptei politice, considerând că societatea polonă mai ales în timpurile actua­le tulburi din Europa trebue să fie disciplinată şi să consacre toa­te eforturile şi energia sa muncai constructive. Lozinca de căpătenie a OZN este intensificarea apărării sta­tului, deoarece poziţia geogra­fică a Poloniei între răsărit şi apus precum şi lipsa unor fron­tiere naturale sileşte naţiunea polonă să fie vigilentă. Rezultă de aici necesitatea cea mai urgentă de a continua indus­trializarea sistematică a ţarei, iar făgaşul acestei acţiuni trebue să devină Districtul Industrial Cen­tral din Polonia de sud şi centru, care se construeşte de un an încoa­ce, precum şi marile lucrări pu­blice. OZN nu voeşte să fie partid în O sistematică acţiune D. Maturn­ dupra „Uniunea Balcanica" ANKARA 27 (Rador). — Preşe­dintele Republicei, Ataturk, a in­vitat­ azi la un ceai în reşedinţa sa de la Sankara pe membrii delegaţii­lor: elenă, română şi iugoslavă, care participă la conferinţa înţele­gerii Balcanice, ca şi pe toţi zia­riştii străini sosiţi la Ankara cu a­­cest prilej. Cu această ocazie, ziariştii balca­nici au rugat­ pe preşedintele Ata­turk să le spună părerile sale asu­pra înţelegerii Balcanice. «Uniunea balcanică este un ideal care ne-a atras sincer totdeauna. Sunt fericit de a constata că acest ideal îşi lărgeşte şi mai mult, pe zi ce trece, bazele pe care este clădit. Marile sforţări şi succesele dobân­­dit în acest domeniu de conducăto­rii statelor balcanice, ca şi ataşa­­mentul lor faţă de această alianţă merită tote elogiile. Sunt deplin convins că în Balcani această stare de uniune, care ne sa­tisface chiar în forma sa actuală, se va manifesta într’o zi într’o for­mă perfecţiontă, aşa cum multe per­soane nu pot azi să o conceapă. Este locul de a constata că la sfor ţările desfăşurate de conducătorii statelor aliate vin să se adauge ser­viciile pe care le aduc cauzei presa balcanică. Urez ca ziriştii din Bal­­cani să considere acest ideal elevat drept propriul lor ideal şi ca ei să pună toate posibilităţile lor în ser­viciul realizării sale. Trebue dealt­fel să adaug că în felul acesta pre­sa a conceput şi executat misiunea sa până astăzi. Istoria ne învaţă că state diferite unele de altele au încheiat uniuni între ele şi au trăit astfel împreună timp de secole. Noi dorim ca uniu­nea la care vrem să ajungem să fie mult superioară celei care a exis­tat în trecut. Este de la sine înţeles că un ideal atât de înalt pp poate fi clădit pe o temelie constituită de exigenţele unei politici temporare. Trebue ca a­­ceastă temelie să fie îmbogăţită şi consolidată de giuvaerurile culturii intelectuale şi ale economiei, căci orice politică trebue înainte de toa­te să se bazeze pe aceşti doi factori esenţiali. Sunt convins că acest strălucit viitor nu este atât de departe şi că ne va fi posibil nouă înşine a-l a­­tinge. Dar mai ales cei ce vor veni după noi, vor beneficia de deplina sa realizare, cu toată bucuria pe care o comportă». Adunarea generală extraordinară a „Aso­ciaţiei asistentilor uni­versitari din România“ D-nii membri ai Asociaţiei sunt rugaţi a lua parte la şedinţa care va avea loc Vineri 4 Martie orele 7 seara în amfi­teatrul „Spiru Haret’’ al Facultăţii de Ştiinţe. Ordinea de zi înscrie: 1. Problema salarizării; 2. Definiti­varea asistenţilor; 3. Situaţia asisten­ţilor profesori secundari; 4- Diverse. Dată fiind importanţa chestiunilor ce urmează a fi desbătute, şi care intere­sează toate categoriile corpului ajuta­­tor din învăţământul universitar, Asocia­ţia insistă ca la această adunare gene­rală extraordinară a ei să participe câţi mai mulţi membri. »«iţele Leopold “ la Stockholm STOCKHOLM 27 (Rador).­Re­gele Leopold al Belgiei a sosit azi aici pentru a participa la celebrarea aniversării naşterii principelui Carol al Suediei, care împlineşte 77­ ani.

Next