Calendarul, februarie 1933 (Anul 2, nr. 284-307)
1933-02-01 / nr. 284
ANUL K 6 PAGINI 3 LEI MUZEUL PRESEI SEVER BOCU JIMBOUA s e oficia Procesiunea de Duminică la mormântul soldatului român și creștin din Parcul Carol a dovedit mai întâiu un lucru : că atunci când e vorba de manifestații studențești, singur guvernul e cel care provoacă dezordine. O scurta comparație între această procesiune și cea de la 24 ianuarie : atunci erau vre-o mie de student . Duminică au fost între șapte și opt mii. Și totuși manifestația acestor șapteopt mii sa desfășurat în cea mai perfectă ordine, fără cel mai mic incident. M am dus personal să observ ce se întâmplă și am constatat încă odată ceea ce știam foarte bine : studenții, în mișcările lor colective, se disciplinează singuri. Cu atât mai mult acum când se găseau în procesiune religioasă. Ei au învățat deja o vreme încoace că pentru a dovedi puterea naționalismului și a credinței ce-i însuflețește nu e nevoie de acte violente și de scandaluri. Ei au învățat că o manifestație degajează o impresie cu atât mai tare cu cât e mai condensată în disciplina de fier a stăpânirii de sine. Naționalisamul creștin e mai întâi e con țerința sigură a unei puteri lăuntrice, a unui impuls și a unui plan constructiv. Numai simuitul unor asemenea mari sen, lente cere scandalul și negapentru a impresiona, i Guvernul și organele ordineioR publice nu pricep încă lucrul acesta. Ele știu să facă opoziție stupidă oricărei mișcări nerăutând să deosebească mobilul ei lăuntric în mod calitativ. Fac studenții manifestație la mormântul eroului necunoscut ? Nu * pernefera ! De ce ? Fiindcă nu -£ l înțelegem sau nu vrem să înțelegem. Pentru aceste organe o procesiune creștină e tot una cu o manifestație comunistă. Ceva mai mult tâmpenia francmasonică oficială calificase — prin comunicat — așezarea crucii la mormânt drept o „profanare a acestui monument național“ pe care n’o îngăduie. Li s’a opus cu armele în ziua de 24 Ianuarie, împușcând, stâlcind în bătaie, sfărâmând crucea, batjocorind un preot, — inventând apoi în rapoartele oficiale „bande de comuniști înarmați“ ca să-și justifice actele anarhice, săvârșite în numele statului. Iată după aceea, Duminică, procesiunea a opt mii de studenți la acelaș mormânt ! Fiindcă poliția n'a tras focuri, n’a uzat de cauciucuri și de patul armelor, aici „bandele de comuniști“ n au mai apărut in rapoartele oficiale! Dar greșala masonică de la 24 Ianuarie a avut repercusiuni în toată țara și deosebit în centrele universitare. Acolo unde organele oficiale au dovedit aceeași idioție sau înregistrat incidente regretabile. La Chișinău și la Oradia Mare studenții n'au fost lăsați să treacă în pace pe străzi. De ce ? Niciun motiv serios. Așa a cugetat domnul chestor. Și, mă rog, ce cugetă de chestor e dogmă de stat ! Iată cum, dintr’o greșală inițială a guvernului, care nu îngăduit la început — din ignoranță ostilă — crucea la mormântul eroului necunoscut, s-a iscat mișcarea de protest a întregei tinerimi universitare din țară, a preoțimii, a lumii creștine care e alături de studenți, și a fost nevoie de intervenția însuși a Părintelui Patriarh pentru a restabili un adevăr și un drept al conștiinței românești. Două concluzii tragem din aceste întâmplări. Una: guvernul român, oricare ar fi el, e dator să fie atent la manifestațiile naționale și creștine, constructive, și să le respecte. Sânt singurele sentimente puternice pe care se întemeiază solidaritatea și soliditatea statului. Insuș guvernul sta în virtutea acestor sentimente colective. El e dator să le promoveze, iar nu să le oprească atâta vreme cât e guvern al unei țări românești și creștine. Directivele lui trebuie să pornească din aceste sentimente, iar nu din ordinele francmasoneriei internaționale. Astfel, nu țara e aceea care se va prăbuși, ci guvernul care i-a ofensat sentimentele. A doua concluzie : aceste sentimente, în care se întrupează vitalitatea acestui popor, biruiesc peste orice piedici. Biruiesc cu cât sânt mai mult împiedicate. Astfel, atâta vreme cât trebuie afirmat principiul naționalei creștin în viața romaneasca, crucea se va pune pe mormântul ce simbolizează acest principiu, — indiferent cine sar opune. Nichifor Crainic One a nnovital fisina? SIL LE VERZI SCHIMBĂRI DE TITULATURI In urma pățaniei Bestiei la Ploești, când a scăpat pe ușa de din dos și sub protecția poliției, Uniunea tripourilor agrare, a renunțat la organizarea altor întruniri prin provincie iar cât privește Capitala, au luat o decizie identică in urma „succesului“ obținut de șeful organizației, fostul decan al baroului Ilfov. Ultimii partizani ai marelui venerabil dela loja missonă, au hotărit să ceară șefului suprem, schimbarea firmei partidului și anume, un loc de , Uniunea tripourilor agrare“ să i se zică ,.Uniunea desmoșteniților soartei“. Se speră, că în acest fel să se poată țină măcar două întruniri la Ilariău și la Chiajna, unde șeful să-și facă declarațiile în mod liniștit, înnă când nu se va prinde de Peste despre schimbarea operată. COMUNICATELE OFICIALE Comunicatele oficiale și în special ale ministerului de interne sunt de o „claritate“ cum rareori s-a mai văzut. Va fi acest procedeu, o sistem l Ia să nu se afle „secrete“ sau numai un spirit încâlcit al celor cari le redactează, nu putem ști. Iată, cam un ce fel se redactează un comunicat oficial de la interne: Știrea publicată de un ziar de seară, referitor la cele scrise acum câteva zile, de un ziar de dimineață nu corespunde adevărului. Persoana vizată nu a avut nici un incident cu cine încearcă să arate în mod tendențios ziarul de seară, iar cât privește pentru rest, U lăsăm tn domeniul fanteziei Totuși pentru lămurirea chestiei guvernul a luat cele mai strașnice măsuri de mntinereu ordinei și va proceda cu ultima energie in toate cazurile ce se vor ivi. Pe aceasta temă nu există divergente între membrii guvernului Fair! Clar și precis. Justus A .' .*TEMI • ‘ . ^/?5В T * ( a MM mil- ) D. mareșal Averescu și adevărul politic în cadrele conferințelor ce se tin asupra corporatismului în fiecare joi seara la „Fundațiunea universitară „Regele Carol I“ la o săptămână după conferința autorului acestor rânduri . Corporațiile în trecutul politic românesc, a vorbit d. I. V. Uruia despre: Regele. — simbol și putere creatoare. Profesor de drept public la Universitatea din București, d. Gruia a făcut profesiune de colectivitate, în materia tratată, și ca om de știință și ca cetățean care nu aparține nici unui partid. Și care sunt încheierile acestui cel mai nou și independent constitutionalist român ? Una dintre ele este aceasta : NOI NU AVEM UN PARLAMENTAR,. NOI REGIM AVEM UN REGIM GUVERNAMENTAL. Să ne oprim puțin. E încă proaspătă cu mintea tuturor oamenil or serioși ne,a noi iidecata politica a d-lui Miareșal Averescu expusă in 13 poemvrie 1932. In acea expunere a ü sare încută in seaima comitetului executiv al partidului poporului, d. mareșal Averescu a afirmat că, spre compiecta batjocorit a art. 33 bis din Constituție. PUitveA NU EMANA DE LA RA HUNE. PUI CREA EMANA DE LA SIAPAN. „De fapt, zice textual d. mareșal Averescu, toate puterile emană dela stăpân, și de aceea cu toții, la cel mai mic semn ademenitor, sunt in patru brânci, cuprinși de cel mai acut acces de servilism“. Ca puterile Statului, să emane dela națiune, ar trebui ca guvernele să fie emanalarea parlamentelor. In Franța nu partidul radical-socialist, ci d. Tardieu a prezidat alegerile din care a ieșit guvrnul Herriot, șeful numitului partid. La noi lucrurile se petrec de andoaselea : guvernul Vaida face parlamentul Vaida si acest parlament Vaida da concurs guvernului Vaida. Poate fi o mai mare batjocora a amintitului articol din Consttutie . Constatarea științifică a tânărului constitutionalist d. I. V. Gruia se coroboreaza cu constatarea practică a acestui Nestor al politicei romanești care este d. mareșal Averescu. Pentru ca d. Gruia să ajungă la conclzia pozitiva că Regele este putere creatoare, a comparat teoria că Regele este o institutiune termam după cum au susținut, zice d-sa, toți doctrinarii români, adică toți profesorii de drept care au fost și teoreticiani din oficiu ai partidelor de guvernământ. Dar ce au făcut acești doctrinari români când au teoretizat regimul politic din România ca fiind un regim parlamentar ? Au mistificat ! Și au mistfficat nu numai doctrinarii, nu numai liberalii, nu numai național-țărăniștii, dar au mistificat și conservatorii, și junimiștii, când toți au vorbit de regimul guvernamental din România ca de un regim parlamentar ca in Franța. România modernă stă pe imensa minciună constituțională a partidelor. Singuru. mareșal Averescu s-a ridicat până la adevărul strivitor pentru toți politicieni care au propagat neadevărul în cultura omânească. Căci pentru noi problema politică nu este izolată de cea culturală , e una și aceeas problemă a culturii românești moderne. In această din urmă epocă modernă, cultura românească prin aanitismul lui Titu Maiorescu a suferit o gravă denaturare. De unde in vechea cultură religioasă actele voinței și ale simțirii se contopeau de amintit în întregul unitar al ființei omenești, după Maiorescu încoace unele stau compartimentate față de celelalte. Adevărul nu mai este, ca în vechea noastră cultură creștină condusă de înțelepciunea patristică, fructul acestei conlucrări a tuturor facultăților, ci rodul numai al judecății abstracte logice. Și astfel adevărul care a fost scump inimii lui Maiorescu numai in cultură, în sferele ideale, n’a fost urmărit de ei cu aceeaș intransigenta și pe tarnuul practic al vieței pontice, care pentru operația atomistică a lui Maiorescu este o alta sferă, aparte. Dimpotrivă, in vechea noastră cultură, viața practică, ca varietatea ei pontică, era ca și viața spiritual sau contemplativă străbătute de sus in jos de uneie și aceleași principii. Nici chiar deia Araiovescu n’am moștenit adevărul politic. Singuru. mareșal Averescu ni l-a spus, căci nici unul dintre șefii de partide nu ne-a spus că puterea i-o dă stăpânul și că numai de ochii lumii se face șeful că o ia deja națiune. Niciunul niciodată. Și noi avem nevoe de adevăr, de adevărul întreg, așa cum s-a spus d. Gruia, după care un partid numai cu doi-trei reprezentanți în parlament este chemat la guvern fără ca Regele să țină seama că un alt partid e mai popular, fiindcă și unul și altul intră tot în acelaș regim guvernamental și pseudoparlamentar. Democrația votului universal nu a modificat cu nimic acest regim : comparați Vaida— Berlioz! Generația actuală sau își ia sarcina să propage adevărul pe toată scara manifestărilor culturei românești, sau ea n’are nici o misiune. Radu Dragnea Asanarea datoriilor agricole Proiectal nouei legi. Preparativele dela ministerul ac Insufie. Pricul pilte ac oasa ale viitoarei legiuiri. Selecționarea nenflorilor Peste putină vreme, se va ajunge la termenul fatal de 1 Aprilie, până când guvernul va trebui să găsească soluționarea problemei asanămi datoriilor agricole și urbane. EPOCA DE TRANZIȚIE Sau MUKATritm SA A fost adoptată tocmai pentru a se procura timpul material, în cuprinsul căruia să se adune întreg material necesar pentru o cât mai bună soluțiune. Acest material a fost adunat și dat publcității prin serviciul statisticei judiciare din ministerul de justiție și care de altfel constituie - trebue să recunoaștem — primul material documentar și complect asupra datoriilor agricole din țară. CA’IIVA PHIECvZAHI EXTREM DE lĂuHESANTE Studiul mai sus amintit este precedat de un cuvânt introductiv al d-mi Mihai Popovici, ministrul de justiție. D-sa arata că în ceea ce privește conversiunea datoriilor micilor agricultori, era o necesitate socială pentru marea lor majoritate, fată cu nouie conjuncturi economice, monetare si financiare din ultimii ani. Majoritatea acestor datorii, fuseseră contractate de micii aricultori, când prețurile produselor agricole nu atinsese «căderea din ultima vreme, când criza financiară nu prezenta acuitatea de astăzi. In ceea ce privește asanarea judiciară, numai o infimă majoritate din mijlociu și marii agricultori au cerut beneficiul ei. Numărul celor cari au introdus cereri la tribunale, este de 16.839 și dintre aceștia numai 12 572 au datorii ce depășesc 5.000 lei pro hectari fată de totalul proprietarilor existenți în aceste categoriii ei reprezintă numai 8 %. Totalul datoriilor celor 12.572 (cari nu trec de 5.000 lei pro ha.) este de 2.53b milioane, adică de 4267 debitori. Restul de 4.267 debitori, au datorii de peste 11.448 milioane de lei (adică 20—98.000 lei la ha). Intre aceștia se găsesc și faimoasele cazuri speciale despre care s’a vorbit atâta si aci legiuitorul ca si ex-cutorul va trebui să precizeze cu toată atențiunea sa selecționarea solicitanțiior avantagiilor conversiune. La mica proprietate, ale cărei datorii se cifrează la ca. 32 miliarde datorie repartizată pe hectare, variază între 5.000— 6.000 lei.Aci este de observat o situațiune specifică a micilor agricultori din Transilvania, Banat și Crișana, cari prezintă o situațiune specifică și de care urmează a se tine seama la întocmirea viitoarei legislatiuni. SELECȚIONAREA DEBITORILOR In sine o ultimă observațiune. Cercetând cu atențiune, ceea ce ne arată cifrele, se va constata că ar anunca datoriilor agricultorilor muncitori și onești, cari au întrebuințat sumele împrumutate pentru îmbunătățirea mijloacelor de intensificare a producerilor românești, este o recesătate de stat care trebuie realizată, însă cu multă circumspecte pe de o parte pentru a-i elimina pe cei nevrednici, iar pe de altă parte pentru a reda creditului, cursul normal, prin reducerea dobânzilor azurate și eșalonarea datorilor asanate, după capacitatea de plată a debitorului,sub sancțiuni cât mai severe, pentru acei cari vor fi tentați să nu le respecte SELECȚIONAREA REGaURESIlTULUI Și uhtoENIUM PROBLEMEI Sântem fericiți a constata, că și ministru al justiției a recunoscut trei principii cari trebuesc să stea la baza unei legiuni în vederea asanărei datoriilor în general și cale agricole în special: 1) selecționarea elementului convertibil, pentru că sacrificiile, pe cari statul și contribuabilii îi vor face, nu poate fi folosit decât de cei cari îl merită; 2) refacerea creditului absolut necesar, pentru refacerea productiuneii nationale după asanarea datoriilor. 3) asanarea trebuie să se producă repede și cu toate garanti onfissuure în pun lial de ION SCUTARU 1 No. 284 Miercuri 1 Februarie 1993 —--------------- - -Director: mmnim crainic REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Bulevardul Elisabeta No. 21 Î Pe 12 luni 500 lei 6 25b . 3 » 150 „ , 1 luna 60 „ Pentru instituții și Autorități Lei 100C anual. Pentru străinătate 1700 13.05.46 Redacția 1 Provii,1 . TELEFOANE { 3.11.M) Direcția 3.10.9' Admir iritată ■ami legislate! iindic de &tt;■ SINSILAESCU Probleme sedate In preocupările „Calendarului“ problemele sociale au ocupat loc de seamă. Gravitatea extremă a împrejurărilor actuale ne-a adus desigur bogat contingent de subiecte. Șomajul, in primul rând, trista stare a muncitorilor cari sunt fericiți să aibe de lucru chiar până la extenuare și ’n cele mai umilitoare diții, abuzul patronilor dornici cânde a-și echilibra budgetele avariate prin concedieri neomenoase, și prin călcarea dreptului de odihnă al salariaților, toleranța autorităților și nepăsarea, nepriceperea sau reaua credință a celor care-și iau răspunderea indreptărei situației muncitorești, toate acestea au format rând pe rând teme pentru articolele noastre. Am examinat parte muncitorești, actualmente din legile în vigoare și am demascat prin alăturări de articole perfidia politicianistă; am desșurubat astfel mecanismul acestei escrocherii care este legislația muncitorească arătând cum toată apararea sau toate măsurile bune luate în favoarea muncitorilor erau complect anulate sau ingrădite până la inutil și derizoriu prin câteva aliniate tranzitorii pri mare, abil strecurate pentru a zădărnci orice posibilitate de îndreptare. Astfel dispozițiunile legale prin care patrona erau instituia judecătorii propriilor lor conflicte cu proprii lor lucrători; imensa afacere a funcționalizărei corporațiilor și federalelor pentu ca guvernele să-și poată plasa partizanii în sinecuri gras retribuite din modestele câștiguri ale meșteșugarilor, doborîți de vitregia vremurilor; magnificul monument care este cassa centrală a meseriilor și asigurărilor, sociale, rănile și loviturile cu care făptura lui »pripp* diafană, a fost *zig ridicat pe aceleași oase sfărâmate și pe aceleaș burți supte ale acelorași nevoiași, în modestele economii și ’numitele câștiguri ale cărora, fiara nesățioasă politică și-a înfipt adânc colții și ghiarele, au fost de asemenea semnalate de noi opiniei publice. N’am uitat desigur nici nădejdea vieței noastre muncitoare, ucenicii firavi și calfele minore, sărmani copii chinuiți și spoliați de frageda lor sănătate, pentru îmbogățirea grăbită a unor jupâni hulpavi și pentru susținerea enormului eșafodaj de favoriți ai politicianismului a toate acaparator. Școlile de ucenici pe care statul le-a creat într'un scop mult asemănător aceluia al corporațiilor oficiale s’au dovedit a fi o creație aproape opusă intențiilor avitabile și pline de rezonanță care au prezidat la întemeierea lor și ’n orice caz cu desăvârșire streină de așteptările ce s’au pus în ele. Am arătat la timp în coloanele noastre, lacunele acestor școli și am insistat nu odată asupra rezultatului lor păgubitor. Foarte puțina spoială de învățătură, pe care vlăstarele acestea harnice o pot câștiga în școlile de ucenici, e biruită total de excesivitatea muncei lor la patroni, reglementată numai pe hârtie și de nopțile de nesomn, nopți de muncă asiduă, în mijlocul cărora dreptul lor de repaos e redus la trei-patru ore. Se poate ușor imagina la ce supliciu în plus sunt constrânși acești nenorociți, dacă în afară de munca lor obișnuită, covârșitoare, istovitoare, mai sunt obligați la memorizări de lecții abstracte, la rezolvări de probleme aritmetice, la exerciții de gramatică și la diferite teme scrise. Am dovedit, ocupându-ne de vitrega soartă a bieților copii, că un învățământ de ucenici, n’ar putea da roade la noi decât prin înființarea căminelor, care să-i smulgă in afara celor opt ore de muncă obligatorie, rapacitătei și cruzmei patronului abuziv. E de la sine înțeles că în legiuirea noastră muncitorească figurează și aceste cămine, ca un splendid și umanitar deziderat; ba încă de ani de zile căminele ucenicilor își păstrează jocul lor de onoare, în retorica grijulie a marilor vânători de voturi, dar de bună seamă, vor mai trece încă ani mulți pe gârla timpului, și căminele copiilor muncitori tot în stare de deziderat vor rămâne in sfârșit tot în acest domeniu, ne-am oprit în treacăt asupra protecției pe care justiția propriu zisă și nu comisiile și paracomisiile de arbitraj întocmite pe sprânceană, o s torst iute nre în pat. Uaf Rita si IosifiDicl Pe părintele Georgescu Edineți l-am văzut o singură dată în viată. La 10 Decembrie trecut, când in fața studenților adunați la biserica Sf. Anton, să-și prăznuiască ziua, sfinta sa a rosti cuvintele cele mai din inimă din câte am auzit vreodată. E încă viu în fața mea chipul său palid și simplu, de pescar cules pe malul Iordanului iar rostul lui îmi sună încă în urechi ca mugetul unui om ce trăgea par’că să moară pentru cauza sfântă a vieței sale. Și iată că acum părintele Georgescu Edineți a fost într’adevăr bolnav; a zăcut intr’adevăr, la pat, de matizată de pintenul păgăn. Cine sunt brutele, cine au fost canatiile care au putut da un părintele duhovnic al celui mai tânăr suflet dintre noi ? Și cum au putut-o face fără ca crucea să-i fi trăznit ? Dacă huie trăznit a fost desigur , numai fiindcă o ținea la piept bunătatea imensă a părintelui Georgescu Edineți - 1 "• • Sau fiindcă, până să o facă, crucea Însăși, a fost smulsă dela pieptu-i și supusă aceleiași profanări. Un preot dintre cei mai iubiți de Domnul din câți avem, stâlcit și apostolat ca un borfaș de rând; și o cruce, singurul dar ce ne-a mai rămas de sus, gata să fie transformată in surcele de aprins focul la poliție! Și domniile lor numesc aceasta autoritate ! Aceiași autoritate care acoperă fraudele de ■ miliarde, face din poșlumale naționale miniștri, și din cluburile lor tripouri, care ca să aleagă senator pe un Zipstein insultă biserica în manifeste electorale comuniste și dă afară din Senat, cu vot de generali și ex-miniștrii, pe alesul naționalist ! Aceiaș autoritate care n’a fost în stare să dea o amendă de 5 lei unui perceptor pungaș sau director de instituție — escroc, fără ca să-l mușamalizeze și n’a lăsat, init’un deceniu de fraudă și vicurie, un singur metru pătrat în România Mare fără ca el să fie pătat de poluția contagioasă a cangrenei speriate ! Aceiaș autoritate de data aceasta s’a strâns in talie, s’a ridicat în vârful picioarelor, și a cravașat o față sfântă, a sfărîmat o cruce ! Dacă această de neconceput rătăcire se mai poate numi autoritate, apoi nu voi mai vorbi trei zile ca să-i pot trimete în pic scuipatul meu integral. Pentru ca numai astfel, că buzele curate, părinte Edineț să,pot veni să-ți sărut mâna. Dr.jjos Protopopescu Cronica muzicală Reluarea lui Tannhäiser la Operă. Execuția Simoniei Faust Pentru celebrarea a cincizeci de ani de la moartea lui Richard Wagner — ani cari au adus mărirea ca și decadența wagnerismului — Opera de Stat a decis reluarea marilor drame lirice ale compozitorului poet. Alegerea lui Tannhäuser spre a deschide seria glorioasă a reluărilor ni se părea fericită. Rapsodia germanică a Wartburgului, mistica însăși a dramei, imaginea patetică și inspirată a cântărețului Elisabethei — totul plin încă de melodioase încântări, de manierism italian și de pasiune romantic-franceză, — avea să constituie o răpitoare introducere la metoda wagneriană și să ne poarte printr’o succesiune de fervori până pe treptele miraculoase ale Graiului. Intr’o scrisoare adresată lui Liszt în 1854 — lui Liszt, care salutase într’o scrisoare de violentă efuzie, gloria în sfârșit dăruită prietinului său — Wagner scria doar aceste amare cuvinte: „Te rog, iubite Franz, nu mai vorbi de gloria mea, de onorurile mele, de situația mea, sau oricum ai vrea să le spui pe nume! Știu, fără umbră de îndoială, că toate succesele mele sunt fundate pe rele pe foarte rele execuții ale lucrărilor mele și că prin urmare gloria mea nu este decât rezultatul unor neînțelegeri. ..Ascultă-mă, Tannhäuser și Lohengrin, le-am arunccat în vânt; nu vreau să mai aud vorbindu-se de ele. Lăsându-le la discreția cabotinilor, le-am repudiat, au fost blestemate de mine și condamnate să cerșească în numele meu, să-mi aducă bani, nimic altceva decât bani!“ Nu putem mărturisi acum, la cei cincizeci de ani de la moartea tristului expeditor al acestei scrisori, că gloria sa — aici, mai ales — e fructul dreptei sale înțelegeri. Comemorarea de Joi seara trebuia să însemne un act de pietate și un act de muzică — dacă acesta nu era implicit celui dintâi— o severă celebrare a poetului. Dar Tannhäuser, așa cum a fost prezentat nu era decât o grotescă deformare a dramei wagneriene, o ridiiculă păpușerie sonoră. De la textul lui Șt. O. Iosif de o tristă desuetudine, de un sentimentalism edulcorat care ar fi făcut de viciile bunicilor, până la decorurile domnului Feodoroff totul — cu excepții rare — a fost o trădare a stilului tenebros și liric, majestuos și liturgic al dramei wagneriene. Noi murmuram, ca un exorcism, cuvinte de incantație din Mallarmé: Et î’oh ignore mal élű pour notre [féte Trés simple de ©hauler l’absence [du pohte Qua oa beau monument fenierme [tout entler. Exprimam prin ele convingerea în frumusețea ideilor, în splendoarea construcției, în magia dramatică a operei lui Richard Wagner. Să vorbim despre interpretări de detaliu? 1 Despre durerosul prost gust al decorului din actul I, despre baochanala care i-a fost compiementul natural de mediocritate, de industrie și de pază. Despre costume cari aveau un pronunțat caracter moscovit, despre Tannhäuser în cazacă, despre lamentabila apariție a figurației, sau despre decorul din actul II, III, și iarăși? Ne vom mărgini a insista doar asupra protagoniștilor și deuteragoniștilor dramei. In ordinea apariției lor pe podiul teatrului, d-l Emil Marinescu, în rolul titular de o dulce și italiană afectare, antiscenic, antiliric dezastruos partener al doamnei de Barbu. Doamna Elena Basarab, o Venus care n’a exprimat nici o inflexiune sensuală, nici un act de ■grație,antipatică prin nu știu ce gesturi și accente disolute, de o slavonă,, monotonă sângoare/Admirabil, domnul George Folescu, posesor al unei arte generoase și profunde, căruia mediul i-a insuflat totuși un aer vag din Boris Godunov, și admirabil, domnul Al. Lupescu care a cântat; rolul cavalerului Wolfram, cu accente dramatice persuasive și cu modulații de nobil lirism. Doamna Aca de Barbu interpreta rolului dificil al Elisabethei a pus în jocul său intensitate și pasiune. Coloritul și vigoarea vocii sale o desemnează ca excelentă interpretă a eroinelor wagneriene. * Concertul simfonic al Filarmonicei, aducea sub semnul romantic și pasionat al lui Berrlioz, una din ra-Continuare în inia. II, de DAN BOTTÁ