Ceahlăul, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1121-1198)

1971-10-24 / nr. 1141

Pag. 2 «•»­­ * , Duminică 24 octombrie 1971 înaintarea țării noastre pe drumul făuririi societății socialiste multilate­ral dezvoltate, transformările profun­de care au loc în baza tehnico-mate­­rială, în întreaga viață economică și socială, impun îmbunătățirea conti­nuă a formelor și metodelor de con­ducere și organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale și umane, la punerea în va­loare a avantajelor noii orînduiri, îndeplinindu-și rolul de forță poli­tică conducătoare a societății, con­sfințit în Constituția tarii. Partidul Comunist Român a inițiat și pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbunătățirea organizării în­tregii societăți, pentru perfecționarea raporturilor sociale și promovarea consecventă a principiilor echității socialiste, pentru adincirea democra­ției și crearea unui cadru organiza­toric care să asigure participarea ne­mijlocită a clasei muncitoare, a tutu­ror oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, la elaborarea și în­făptuirea politicii de dezvoltare a societății socialiste. Acest program, care îmbrățișează toate sferele vieții economice și sociale — industria, a­­gricultura, construcțiile, circulația mărfurilor, cercetarea științifică, învă­­țămîntul, cultura și ocrotirea sănătă­ții, administrația de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a în­tregului proces de edificare a orîndu­­irii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut per­fecționarea conducerii și organizării economiei pe baza centralismului de­mocratic, principiu organizatoric fun­damental al statului nostru socialist, care îmbină armonios conducerea uni­tară și coordonarea pe bază de plan a activității economico-sociale cu a­­cordarea de largi atribuții unităților economice, instituțiilor cultural-știin­­țifice, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului și rolului întreprinderii în sistemul de organizare a economiei, constituirea centralelor industriale și a altor uni­tăți similare, înfăptuirea principiilor muncii și conducerii colective în toa­te domeniile, au creat condiții pen­tru îmbunătățirea calitativă a activi­tății economico-sociale. întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficiență maximă mijloacele de ca­re dispune, de a asigura îndeplinirea ritmică și integrală a sarcinilor pla­nificate, folosirea completă a capa­cităților productive, modernizarea proceselor tehnologice, creșterea pro­ductivității muncii, reducerea conti­nuă a cheltuielilor de producție și ridicarea calității produselor. Centralele industriale, ca mari uni­tăți economice care reunesc — în ra­port cu specificul proceselor tehno­logice, relațiile de cooperare, ampla­sarea geografică și alți factori econo­mici —­ întreprinderi cu profil apro­piat dip, ramuri conexe, dispun de posibilități sporite pentru organizarea rațională și a producției, promovarea progresului tehnico-științific și creș­terea rentabilității producției. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea și cooperarea între unitățile componen­te, de a realiza in mod centralizat unele activități din domeniul cercetă­rii, proiectării, pregătirii și execută­rii investițiilor, al aprovizionării teh­­nico-materiale și desfacerii, de a a­­corda întreprinderilor sprijinul și asis­tența tehnico-organizatorică necesa­ră. In dubla lor calitate de producători și proprietari, oamenii muncii poartă răspunderea în fata societății pentru modul cum sunt utilizate fondurile ma­teriale și financiare încredințate, a­­vînd îndatorirea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al unității în care lucrează. Prin în­suși conținutul ei proprietatea socia­listă impune integrarea organică maselor în activitatea de organizare a și conducere a producției, întărirea disciplinei și responsabilității sociale a fiecărui cetățean, participarea di­rectă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvoltarea econo­mică și socială, exercitarea unui con­trol exigent de către oamenii muncii asupra modului cum se aduc la înde­plinire sarcinile de partid și de stat. Constituirea organelor de conducere colectivă în unitățile socialiste de stat, instituționalizarea adunărilor ge­nerale ale oamenilor muncii, au ridi­cat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adincirea democrației socialiste, la creșterea ro­lului maselor populare în viața eco­nomică a țării, în gospodărirea avu­ției naționale. Pentru a asigura perfecționarea în continuare a relațiilor de producție în procesul făuririi societății socialis­te multilateral dezvoltate, pentru concretiza prevederile constituționale­­ cu privire la exercitarea de către po­por a dreptului de a administra pro­prietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile organelor de con­ducere colectivă din unitățile socia­liste de stat, atribuțiile și rolul adu­nărilor generale ale oamenilor mun­cii, Marea Adunare Națională a Re­publicii Socialiste România adoptă prezenta lege CAPITOLUL I ORGANIZAREA SI FUNCȚIONAREA ÎNTREPRINDERILOR ART 1. — întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se des­fășoară activitatea economico-socială și in care oamenii muncii își exercită direct prerogativele ce decurg din du­bla lor calitate de proprietari și pro­ducători ai bunurilor materiale. Fie­care om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi socialis­te de stat, devine participant la ad­ministrarea patrimoniului încredințat acesteia, cu drepturile și obligațiile prevăzute în lege, se angajează față de colectivul unității respective, față de societate, să depună toate efortu­rile pentru a asigura utilizarea efi­cientă și dezvoltarea continuă a avu­tului obștesc, să-și pună întreaga ca­pacitate și putere a creației în slujba intereselor generale, să participe din plin la activitatea economică și socia­lă din unitate, întreprinderea are ca obiect de ac­tivitate, în funcție de specific, pro­­ducerea­­ de b­unuri, executarea­ de­ lu­crări, prestarea de servicii, aprovizio­narea și desfacerea produselor. Organizarea activității economice se întemeiază pe principiul centralis­mului democratic, care îmbină în mod organic conducerea unitară a econo­miei cu autonomia funcțională a fie­cărei unități. întreprinderea își desfă­șoară activitatea potrivit legilor în vigoare și în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuții în do­meniul planificării, cercetării și pro­iectării, investițiilor, aprovizionării și desfacerii produselor, în pregătirea personalului, în organizarea produc­ției și a muncii. întreprinderea este u­­nitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul fo­losirii întregului potential economic , răspunde fată de organul căruia îi es­te subordonată de îndeplinirea pla­nului și a indicatorilor tehnici, econo­mici și financiari. ART. 2. — întreprinderile se orga­nizează și funcționează pe principiul gestiunii economice, întreprinderile au personalitate juridică pe care dobîndesc de la data înregistrării lor , la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la orga­nele financiare județene și al muni­cipiului București, întreprinderile au plan propriu, co­respunzător activității pe care o des­fășoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanț, au cont­ra bancă, beneficiază de credite bancare, au relații economice, financiare și ju­ridice cu alte unități. ART. 3. — întreprinderile sunt sub­ordonate direct ministerelor, altor or­gane centrale ale administrației de stat, consiliilor populare sau centrale­lor, potrivit actului lor de înființare. Prin actul de înființare a întreprinderii se stabilesc obiectul activității, denu­mirea și sediul. întreprinderile de interes republi­can se înființează prin hotăriri ale Consiliului de Miniștri , întreprinde­rile de interes local se înființează prin hotăriri ale consiliilor populare: Desființarea întreprinderilor, reor­ganizarea lor prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, modifica­rea obiectului activității, denumirii și sediului se hotărăsc de către organe­le care au în competență înființarea lor. ART. 4. —T întreprinderile se înzes­trează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desfășurării activi­tății lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăina­te, ipotecate sau gajate și nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu și pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcționare ori uza­te, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulante se face de către ministere, alte organe centrale ale administrației de stat sau­­ comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, "precum și de către centrale pentru unitățile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finan­țelor, respectiv al organelor financia­re locale. Materiile prime, materialele, com­bustibilii și alte asemenea bunuri des­tinate procesului de producție, in mă­sura în care depășesc nevoile unități­lor deținătoare, pot fi transmise cu plată în condițiile legii. Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice, sau in alte con­diții prevăzute de lege. Pentru creanța, pot fi urmărite nu­mai mijloacele bănești ale întreprin­derii. Creșterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul perioadei de plan prin credite banca­re, rambursabile din resursele prevă­zute în acest scop. Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate. Disponibili­tățile de fonduri bănești ce apar in cursul executării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru aco­perirea unor nevoi suplimentare tem­porare la alte elemente. ART. 5. — întreprinderile subordo­nate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat și consiliilor populare au relații buge­tare directe. întreprinderile din cadrul centralelor realizează relații bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsă­­mintele reprezentînd impozitul pe circ­culația mărfurilor și alte venituri cu­venite bugetului de stat. ART. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se repartizează, potrivit legii, pentru: ne­voi financiare privind producția și investițiile, vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziția centralei, în funcție de subordonarea întreprinde­rii, constituirea fondului de premiere, precum și a fondurilor pentru alte destinații legale. Beneficiile obținute peste plan, ră­mase după acoperirea nevoilor finan­ciare proprii, potrivit legii, se repar­tizează în funcție de subordonarea în­treprinderilor, la bugetul de stat său la centrală. ART. 7. — întreprinderea constitu­ie la dispoziția sa în condițiile legii următoarele fonduri : — fondul pentru efectuarea de mo­dernizări, îmbunătățiri ale tehnologiei producției, precum și pentru lucrări de reparații capitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuieli­le de producție sau circulație, în li­mita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acor­darea de premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale și forță de muncă, pentru depășirea sarcinilor de export și reducerea im­­porturilor, precum și premii pentru realizări deosebite in cursul anului; — fondul pentru efectuarea unor lu­­crări de investiții sociale: locuințe, creșe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive și altele similare, din beneficiile peste plan ale anului an­terior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale; pentru întreprinde­rile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei; — fondul pentru protecția muncii; — alte fonduri prevăzute de dispo­zițiile legale. ART. 8. — întreprinderea beneficii­­*3 de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordonată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia. ATRIBUȚII * $i ART. 9. — în domeniul planificării controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoa­rele atribuții principale: purtind răs­punderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul cincinal și planurile anuale, pentru întreaga sa activitate, asigurînd folosirea maximă a tuturor capacităților de producție și a celorlalte resurse pe care le are la dispoziție, ținînd seama de posibili­tățile de asigurare a materiilor prime și materialelor necesare, precum și de desfacerea produselor realizate atît pe piața internă cit și la export; planul astfel elaborat se corelează cu pre­vederile planului de stat de dezvol­tare a ramurilor și a economiei nați­onale în ansamblul său, de către or­ganul ierarhic superior, aprobîndu-se de conducerea colectivă a acestuia; elaborează studii de prognoză pri­vind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relații de cooperare cu alte unități socialiste; c) urmărește îndeplinirea ritmică și integrală a planului și raportează pe­riodic organului căruia îi este subor­donată asupra realizării acestuia; d) organizează evidența capacități­lor de producție, analizează modul lor de folosire și ia măsuri pentru creșterea gradului de utilizare a a­­cestora. ART. 10. — In domeniul cercetă­­rii-dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuții principale, pur­tind răspunderea pentru îndeplinirea lor : A. Cercetare și proiectare­a) elaborează planul propriu de cer­cetare și proiectare, precum și pla­nul tehnic; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprin­se în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, docu­mentații și proiecte pentru dezvolta­rea produselor, dezvoltarea și moder­nizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capacități de producție, perfecțio­narea proceselor tehnologice, intro­ducerea de metode și procedee noi, introducerea în fabricație a unor ma­teriale noi, înlocuirea de materiale deficitare; ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplică in producție și urmărește rezultatul valorificării studiilor și cer­cetărilor științifice proprii și a celor primite de la organul ierarhic supe­rior; d) organizează laboratorul de cer­cetare uzinală și colaborează cu uni­tăți de cercetare și cu instituții de invățămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare;. e) organizează activitatea de inven­­ții-inovatii, asigură înregistrarea și protecția­ soluțiilor tehnice breveta­­bile realizate în cadrul unității, elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte și instruc­țiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa ; f) asigură informarea, documentarea și propaganda tehnică-științifică. B. Investiții și construcții a) elaborează planul de investiții și de finanțare și creditare a acestora; b) asigură în termen documentațiile tehnico-economice necesare pentru realizarea investițiilor; c) stabilește indicatorii tehnico-e­­conomici pentru investiții, în limita competențelor acordate; d) încheie contracte de antrepriză pentru executarea lucrărilor de in­vestiții, asigură pentru lucrările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele și deschiderea finan­țării, în vederea începerii la termen a lucrărilor și pentru desfășurarea a­­cestora conform graficelor; organizea­ză executarea de lucrări în regie pro­prie; e) încheie contracte și întocmește, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eșalonare a investițiilor și cu termenele de punere in func­țiune a capacităților ; urmărește res­pectarea termenelor de livrare ; f) urmărește realizarea resurselor proprii destinate finanțării investiții­lor; g) urmărește realizarea obiectivelor de investiții și răspunde de punerea în funcțiune la termen a noilor capa­cități și de realizare integrală a in­dicatorilor tehnico-ecor­omici apro­bați, organizează și aprobă recepția lucrărilor de investiții, ai căror indica­tori tehnico-economici intră în com­­petenta sa de aprobare. C. Organizarea producției și a muncii a) asigură organizarea pe baze ști­ințifice a activității de conducere, ia măsuri pentru introducerea metode­lor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecționarea structurii organizatori­ce, raționalizarea sistemului informa­țional și introducerea treptată a me­todelor moderne de calcul, elabora­rea și perfecționarea regulamentelor de organizare și funcționare; b) ia măsuri pentru organizarea ști­ințifică a producției, elaborează studii privind organizarea proceselor de producție, a activităților auxiliare, perfecționarea metodelor de fabrica­ție și asigură extinderea și generali­zarea acestora; * c) asigură îmbunătățirea continuă a organizării și normării muncii elaborează normative și norme uni­si­ficate specifice domeniului său de activitate; d) elaborează planul de normare a muncii și ia măsuri pentru îndeplini­rea lui, asigurînd aplicarea norme­lor fundamentate științific la toate activitățile și categoriile de perso­nal și stabilește măsuri pentru ridi­carea nivelului calitativ al acestora; e) stabilește programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planifi­cate de creștere a productivității muncii și asigură aplicarea acestuia în scopul utilizării eficiente a resur­selor de care dispune. ART. ÎI. — In domeniul producției, întreprinderea are următoarele atri­buții principale: purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor: a) organizează și răspunde îndeplinirea planului de producție în de condiții de eficiență ridicată, prin folosirea completă a capacităților de producție, utilizarea rațională a for­ței de muncă, a­­ timpului de lucru și a valorilor materiile; b) elaborează documentația de pre­gătire tehnică a producției; elaborea­ză norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili și e­­nergie, încadrîndu-se în normele o­­bligatorii stabilite pe economie, asi­gură aplicarea unor metode moderne de pregătire-programare-lansare și urmărire a producției; c) asigură realizarea ritmică a pro­ducției; d) stabilește lucrările de mică meca­nizare, asigură documentațiile și re­alizarea lor; e) stabilește măsuri pentru realiza­rea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al cali­tății pe faze de fabricație, asigură documentații tehnice pentru realiza­rea de produse noi și modernizarea celor existente ; f) asigură reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, reducerea cheltuie­lilor neeconomicoase din activitatea proprie și creșterea rentabilității pro­duselor; g) asigură funcționarea, folosirea rațională, întreținerea, repararea și modernizarea mijloacelor de produc­ție; h) asigură alimentarea cu energie, apă și aburi, pentru necesitățile în­treprinderii și ia măsuri pentru fo­losirea rațională a instalațiilor ter­­moenergetice și utilizarea eficientă a combustibilului­­ și energiei ; i) asigură aplicarea normelor de protecția și igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, a nor­melor de pază contra incendiilor, pre­cum și măsurile suplimentare necesa­re in raport cu condițiile specifice din unitate; întocmește programul lu­crărilor de protecția muncii și asi­gură îndeplinirea lui; asigură aplica­rea măsurilor pentru prevenirea combaterea poluării mediului încon­și jurător. ART. 12. în domeniul comercial, în­treprinderea are următoarele atribu­ții principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor; A. Aprovizionare tehnică—materială a) elaborează necesarul produselor de aprovizionat și încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte, urmă­rește și răspunde de realizarea lor ; ia măsuri pentru respectarea norme­lor de consum aprobate ; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale,­ combustibil și energie în scopul asigurării unei realizări ritmice a producției; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valutare nece­sare importurilor și elaborează fișele tehnice pentru importul departa­mental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materi­ale, combustibil; ia măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative ; e) efectuează recepția și asigură depozitarea, conservarea și transpor­tul materiilor prime, materialelor, se­mifabricatelor și produselor; B. Desfacere­ a) participă la prospectarea pieței în vederea cunoașterii necesităților de consum pentru produsele din profilul său de activitate; b) încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produ­selor sale și asigură portofoliul de comenzi necesar; realizează sarci­nile de export date de centrală sau minister, după caz; c) asigură reclama și prezentarea produselor; elaborează și difuzează cataloage comerciale; d) exercită atribuțiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coor­donator de balanțe ; e) participă la expoziții, demonstra­ții practice și tîrguri în țară și în străinătate pentru produsele pe care le realizează; f) organizează urmărirea în exploa­tare a instalațiilor și a utilajelor, pre­cum și activitatea de „service" po­trivit clauzelor contractuale ; g) asigură rezolvarea reclamațiilor referitoare la calitatea și cantitatea producției, ambalaje, termene de li­vrare sau alte condiții prevăzute în contractele economice interne și ex­terne. ART. 13. — In domeniul financiar­­contabil, întreprinderea are următoa­rele atribuții principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul financiar cin­cinal și planurile financiare anuale, pe baza analizelor și studiilor proprii, precum și a orientărilor primite de la organul căruia îi este subordonată, după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar; b) asigură efectuarea la termen și în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau orga­nului ierarhic superior, după caz; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite și de casă; pentru nevoi suplimentare poate solicita credite la unitatea bancară la care are cont; d) efectuează studii și analize cu privire la eficiența fondurilor de pro­ducție, evoluția acumulărilor bănești, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale și a al­tor indicatori financiari; e) face inventarierea bunurilor pa­trimoniale și tinînd seama de cele constatate la măsurile corespunzătoa­re potrivit legii; f) organizează și exercită controlul financiar preventiv și controlul gesti­onar de fond asupra gospodăririi mij­loacelor materiale și bănești; g) stabilește, cu acordul beneficia­rului, prețuri și tarife la produsele și serviciile din competența întreprin­derii, precum și adaosuri sau boni­ficații în condițiile legii; h) stabilește normativul mijloacelor circulante și ia măsuri pentru accele­rarea vitezei de rotație a acestora. Urmărește situația stocurilor de va­lori materiale și ia masuri pentru încadrarea în normativul total al mij­loacelor circulante; i) organizează și conduce contabili­tatea; întocmește bilanțul contabil și situația principalilor indicatori eco­­nomico-financiari; j) stabilește, potrivit legii, trecerea pe seamă cheltuielilor de producție a lipsurilor de valori materiale consta­tate la inventariere peste normele le­gale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum și scăderea din contabilitate a oricăror alte pagube. ART. 14. — In domeniul activități­lor de personal, întreprinderea are următoarele atribuții principale, pur­tind răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) organizează orientarea profesio­nală, selecționarea, încadrarea și pro­movarea personalului potrivit cerin­țelor stabilite pentru fiecare loc de muncă; asigură evidența cadrelor; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a perso­nalului în scopul repartizării și utili­zării judicioase a acestora; b) stabilește necesarul de cadre în perspectivă, pe specialității c) întocmește planul propriu de pregătire a personalului cu și fără par­ticipare în producție; organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, școli profesionale, uce­nicie la locul de muncă, școli de maiștri și altele, pe baza planului de școlarizare și în limita fondurilor a­­locate prin plan, în colaborare cu instituțiile de învățămînt, organizează și urmărește practica in producție a elevilor și studenților; d) organizează perfecționarea pre­gătirii personalului prin instruire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practică sau prin alte forme ce se desfășoară în afara unității, atît în domeniul tehnologic, cit și în proble­me de conducere și organizare; e) asigură baza materială, dotarea unităților școlare și cadrele didactice de specialitate necesare; f) asigură aplicarea principiilor ge­nerale privind remunerarea muncii și perfecționarea formelor de stimu­lare materială a personalului, atît în ceea ce privește legarea mai strînsă a retribuției lor de rezultatele obți­nute de fiecare în parte, cit și de re­zultatele de ansamblu obținute; g) ia măsuri pentru organizarea ac­tivității de apărare a secretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și folosirea rați­onală a forței de muncă; i) asigură înfăptuirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, pentru înfiin­­țarea de cantine, creșe, grădinițe, grupuri sociale, pentru crearea con­dițiilor de cazare, rezolvarea proble­melor de asistență medicală, precum și baza materială necesară acțiunilor cultural-sportive. ART. 15. — întreprinderile din ca­drul centralelor exercită în întregime atribuțiile din domeniul de producție, precum și parțial atribuțiile corespun­zătoare celorlalte domenii, care nu se justifică din punct de vedere eco­nomic să se realizeze în mod centra­lizat. Atribuții cum sunt cele privind cercetarea, proiectarea, investițiile, aprovizionarea și desfiderea, pregăti­rea și perfecționarea cadrelor în uni­tăți­­ special constituite se­ exercită, de regulă, în mod centralizat, de că­tre centrale în folosul întreprinderilor subordonate. Centrala va stabili pen­tru fiecare întreprindere din compo­nența ei, pe bază de criterii econo­mice, tinînd seamă de factorii de in­fluentă specifici, limitele în care atri­buțiile prevăzute la capitolul I pen­tru întreprinderi se exercită de către acestea și respectiv atribuțiile ce se realizează în mod centralizat la ni­velul centralei. CAPITOLUL II ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CENTRALELOR ART. 16. — Centrala este o unitate economică autonomă, de producție, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, exploatări, șantiere de construcții-montaj, secții și alte uni­tăți de producție; ea poate avea în componența sa și unități de cercetare, proiectare, comerț exterior, aprovizi­onare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire și perfecționa­re a cadrelor, prestări de servicii sau alte unități necesare îndeplinirii sar­cinilor ce îi revin, centrala asigură în mod nemijlocit conducerea între­prinderilor subordonate și a celorlalte unități din componența sa. Centrala se constituie, de regulă, pe structura unei mari întreprinderi; gru­parea unităților în centrale se face, în principal, pe baza criteriului omoge­nității produselor și al tehnologiilor de fabricație, al cooperării, al inte­grării pe baza unor produse finite sau în funcție de amplasarea terito­rială a unităților componente. ART. 17. — Centralele industriale sau alte unități asimilate acestora — combinate, trusturi, grupuri de în­treprinderi, de fabrici sau de uzine — denumite în prezenta lege centrale, se organizează și funcționează pe principiul gestiunii economice. ART. 18. — Centralele au perso­nalitate juridică, pe care o dobîn­­desc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la or­ganele financiare județene și al mu­nicipiului București. Centralele sînt titulare de plan pentru indicatorii ce le sînt reparti­zați de ministere, celelalte organe centrale ale administrației de stat și consiliile populare județene și al mu­nicipiului București și răspund față de acestea de îndeplinirea planului și de situația economică­ financiară întregii activități. Ele încheie bilanț­­a au cont­ra bancă, beneficiază de credite bancare, au relații economice și financiare cu alte unități, precum și cu beneficiari și furnizori străini. ART. 19. — Centralele sunt subordo­nate ministerelor, celorlalte centrale ale administrației de organe stat sau consiliilor populare județene și al municipiului București. Centralele se înființează, se des­ființează sau se reorganizează prin fuziune, absorbție, divizare totală sau parțială, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Prin actul de înființare a centralei se stabilesc denumirea, Obiectul activi­tății și sediul principal. ART. 20. — Centralele se înzestrea­ză la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante pro­prii, necesare desfășurării activității la nivelul lor. Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe și mij­loacele circulante se aplică și cen­tralelor. ART. 21. — Centralele au relații bugetare directe. ART. 22. — Beneficiile aprobate prin planurile financiare ale centra­lelor se repartizează, potrivit legii, pentru acoperirea unor nevoi finan­ciare ale unităților în subordine, fi­nanțarea investițiilor centralizate, văr­săminte la buget, constituirea fondu­lui pentru investiții necentralizate și a fondului de rezervă, precum și pen­tru alte destinații legale. Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordonate se re­partizează pentru constituirea fondu­lui de investiții sociale sau pentru alte destinații legale, iar diferența se varsă la bugetul de stat, în condiți­ile prevăzute de lege. ART. 23. — Centrala constituie la dispoziția sa, potrivit legii, fondul pentru finanțarea investițiilor centra­lizate, prin prelevări de la întreprin­derile subordonate și celelalte unități componente din­ fondul de amorti­zare, beneficii și din alte resurse des­tinate investițiilor. ART. 24. — Centrala constituie la dispoziția sa un fond pentru investi­ții necentralizate alimentat din : a) beneficii, în cote anuale dife­rențiate în funcție de nivelul renta­bilității planificate pentru activitatea de bază stabilite anual prin bugetul de stat; b) amortizarea aferentă fondurilor fixe a căror durată normală de ser­viciu a expirat, în cotă anuală de pînă la 15 la sută. Fondul prevăzut la alineatele pre­cedente se folosește pentru : — investiții necentralizate produc­tive de mare urgență, cum sunt cele destinate modernizării utilajelor și instalațiilor existente, achiziționării de aparate de măsură și control, îm­bunătățirii tehnologiei producției, e­­liminării de locuri înguste, completă­rilor de utilaje în spații existente, îm­bunătățirii condițiilor de muncă, ame­najării și dezvoltării de spații comer­ciale și depozite, dezvoltării secțiilor de prestări de servicii; — investiții social-culturale, inclu­siv construcții de locuințe ; — rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru neconstitui­­rea resurselor destinate finanțării in­vestițiilor la nivel planificat, precum și a celor din credite acordate pentru investiții centralizate înscrise în pla­nul de stat, nerambursate pînă la sfârșitul anului din resursele prevă­zute în acest scop. — alte destinații stabilite prin dis­poziții legale. Sumele râmase nefolosite se repor­tează în anul următor și se utilizează cu aceeași destinație. ART. 25. — Centrala constituie la dispoziția sa un fond pentru efectua­rea de modernizări, îmbunătățiri ale tehnologiei producției, precum și pen­­tru­ lucrări de reparații capitale in a­­fara celor planificate a se executa din cheltuielile de producție sau circula­ție, in limita unei cote pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondu­rilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate, la alte unități componente decit întreprinde­rile subordonate. ART. 26. — Centrala constituie din beneficiile planificate un fond de re­zervă ce se determină prin aplicarea unei cote anuale de 1 la sută la va­loarea mijloacelor circulante proprii. Fondul de rezervă se folosește pen­tru : acoperirea temporară a unor ne­voi financiare urgente ; acoperirea u­­nor cheltuieli de reprezentare și pro­tocol ; rambursarea creditelor pentru creșteri de mijloace circulante, în ca­zul nerealizării planului de benefi­cii din cauze neimputabile ; acoperi­rea unor eventuale pierderi de mij­loace circulante proprii­; rambursarea ratelor restante din creditele acorda­te pentru neconstituirea resurselor destinate finanțării investițiilor la ni­vel planificat, precum și cele din credite acordate pentru investiții cen­­tralizate înscrise in planul de stat nerambursate pînă la sfîrșitul anului din resursele prevăzute în acest scop. Fondul de rezervă neutilizat de­­ centrală în cursul unui an se repor­tează în anul următor. ART. 27. — In vederea realizării planului de dezvoltare a tehnicii noi, centrala constituie, potrivit legii, fon­dul pentru tehnica nouă. ART. 28. —­ Centrala poate consti­tui, in condițiile legii, o rezervă în ca­drul fondurilor valutare alocate pen­tru satisfacerea unor nevoi urgente de import. ART. 29. — Pentru stimularea per­sonalului în realizarea și depășirea sarcinilor de plan, centrala poate a­­corda, potrivit legii, premii­ anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale și forță de muncă, premii pentru depășirea sarcinilor de export și reducerea importurilor, pre­cum și premii pentru realizări deose­­bite în cursul anului. De asemenea, se poate constitui, la dispoziția conducerii centralei, un fond de premiere din beneficiile pla­nificate, în limita unei cote de 0,05 la sută calculată la fondul de salarii planificat anual pe total din acest fond se pot acorda centrală; premii în cursul anului personalului care a obținut rezultate deosebite ; directo­rul general și directorii pe funcțiuni din centrală pot fi premiați cu apro­barea organului ierarhic superior. ART. 30. — Din beneficiile peste plan, ale anului anterior, centrala poate preleva o cotă pentru efectua­rea unor lucrări de investiții sociale — locuințe, creșe, cămine, cantine, dispensare și altele similare — în condițiile prevăzute în planurile a­­nuale. ATRIBUȚII ART. 31. — In domeniul planifică­rii și controlului îndeplinirii sarcini­lor de plan, centrala are următoarele atribuții principale: purtind răspunde­rea pentru îndeplinirea lor: a) elaborează planul cincinal și pla­nurile anuale în vederea asigurării e­­conomiei cu produsele și prestațiile care intră în profilul ei de activitate ; în acest scop analizează potențialul tehnic și economic al întreprinderilor subordonate și celorlalte unități com­ponente, soluțiile pentru creșterea e­­ficienței producției, investițiilor, ex­portului, sporirea productivității a­uncii,și folosirea rațională a­ forței de muncă, precum și alte elemente care definesc laturile cantitative calitative ale întregii activități econo­­i­mice la care se referă prevederile de plan ; planul astfel elaborat se core­lează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor și a econo­miei naționale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, apro­bîndu-se de conducerea colectivă a acestuia ; desfășoară, după aprobarea planului de stat, planul propriu pe unitățile componente ; b) elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă a activității centralei; c) urmărește realizarea ritmică și integrală a planului pe ansamblul cen­tralei și pe fiecare întreprindere sub­ordonată ; ia măsuri pentru respecta­rea disciplinei de plan și pentru re­zolvarea operativă a problemelor ce apar pe parcursul executării planu­lui ; d) constituie o rezervă de plan la fondul de salarii de pînă la 1,5 la su­tă din fondul de salarii total apro­bat pe centrală ; pentru activitățile sezoniere și de construcții-montaj re­zerva poate fi de pînă la 2 la sută din fondul de salarii aprobat trimes­trial. In mod corespunzător se consti­tuie rezervă de plan și la numărul de personal ; e) modifică, pe ansamblul centra­lei, eșalonarea trimestrială a indica­torilor de muncă și salarii, stabilit­ de organul căruia îi este subordonată, cu pînă la 2 la sută din fondul de sa­larii aprobat pe trimestrul respectiv, cu respectarea indicatorilor de mun­că și salarii planificați pe întregul an ; f) organizează evidenta capacități­lor de producție, pe centrală, între­prinderi subordonate și celelalte uni­tăți componente, controlează modul de folosire și ia măsuri pentru creș­terea gradului de utilizare a acestora. ART. 32. — In domeniul cercetării­­dezvoltării, centrala are următoarele atribuții principale, purtind răspun­derea pentru îndeplinirea lor : A. Cercetare și proiectare­ a) elaborează planul de cercetare și de valorificare ,a cercetărilor încheia­te, precum și planul de proiectare și planul tehnic și asigură realizarea lor ; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în pla­nul de stat; b) elaborează studii pentru dezvol­tarea centralei în ansamblu, a între­­prinderilor subordonate și a celorlal­te unități componente, în vederea specializării acestora, a concentrării producției și a tipizării produselor și subansamblelor ; avizează studiile pri­vind direcțiile de dezvoltare și profi­lul întreprinderilor subordonate și u­­nităților componente, elaborate de a­­cestea ; c) . asigură cooperarea tehnico-ști­­ințifică cu unități din străinătate încheie convenții cu acestea, în limi­și­ta competențelor stabilite ; d) organizează și îndrumă activita­tea de proiectare, ia măsuri pentru u­­tilizarea proiectelor tip, directive și refolosibiile; e) organizează activitatea de cerce­tare atît pentru nevoile proprii cît și — pe bază de contracte — pentru al­te unități, pentru produse și procedee tehnologice noi; f) întocmește studiul comparativ de oferte pentru importuri complexe și propune opțiunea sa ; g) elaborează sau, după caz, orga­nizează elaborarea de studii pentru asimilarea produselor noi din profilul centralei, precum și pentru moderni­zarea și ridicarea nivelului tehnic-ca­­litativ al produselor ; ia măsuri pen­tru punerea în fabricație a produselor nou asimilate ; h) organizează elaborarea de stu­dii privind perfecționarea tehnologii­lor, concomitent cu îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru introdu­cerea în fabricație a unor materiale noi de calitate superioară și cu efi­ciență sporită, înlocuirea de materia­le deficitare , asigură introducerea și extinderea procedeelor tehnologice noi și de mare productivitate ; ia mă­suri pentru extinderea mecanizării și automatizării producției, modernizarea utilajelor și instalațiilor, introducerea mijloacelor mecanizate și automatiza­te de calcul; i) stabilește planul tematic de in­­venții-inovații ; asigură măsurile ne­cesare pentru indentificarea și înre­gistrarea soluțiilor tehnice brevetabi­­le, realizate în cadrul întreprinderilor subordonate și al celorlalte unități componente; ia măsuri să asigure protecția, realizarea și generalizarea invențiilor, se preocupă de breveta­rea și valorificarea in străinătate a invențiilor , prezintă propuneri mi­nisterului pentru achiziționarea licen­țelor care depășesc competența sa ; j) asigură informarea, documenta­rea și propaganda tehnică-științifică; k) stabilește măsuri pentru dezvol­tarea bazei materiale a cercetărilor științifice proprii. B. Investiții și construcții a) elaborează planul de investiții pe centrală, pe baza studiilor proprii și a propunerilor întreprinderilor sub­ordonate și a celorlalte unități com­ponente ; elaborează, pe baza pro­punerilor acestora, planul de finan­țare și creditare a investițiilor; b) nominalizează investițiile care se finanțează­­ din fonduri centraliza­te nerambursabile sau din credite bancare aprobate în poziții globale și stabilește volumul investițiilor necen­tralizate ce se finanțează din fondu­rile lăsate la dispozita sa , efectuează cu acordul constructorului virări în­tre investițiile pe care are dreptul să le nominalizeze în plan ; c) asigură elaborarea prin organi­zații de proiectare proprii sau prin terți a documentațiilor tehnico-eco­nomice pentru investiții; urmărește ca producția noilor obiective să se realizeze în principal cu materii pri­me și materiale din țară ; asigură am­plasarea unităților de producție avînd în vedere existența forței de muncă, reducerea transporturilor, folosirea u­­tilităților din zonă; întocmește stu­diul comparativ de oferte pentru im­porturi complexe și propune opțiu­nea centralei ; de stabilește, potrivit legii, indica­­catorii tehnico-economici și documen­tațiile tehnico-economice pentru in­vestițiile din fondurile statului — in­vestiții centralizata și necentralizate — în limita competentelor sale . (Continuare in pag. a IlI-a) L EGEA Cu­ PRIVIRI LA ORGANIZAREA SI CODUCEREA UNITĂȚILOR SOCIALIST­­01 STAI

Next