Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)

1971-06-25 / nr. 3167

i CLOPOTUL • PAGINA 2 DE VEGHE LA FRONTIERĂ Arma grănicerilor este una dintre cele mai vechi apă­rute în istoria armatei noastre, ca o necesitate obiectivă de apărare și pază a gliei strămoșești, la hotarele patriei. Drept recunoștință pentru spiritul de înalt patriotism al acestor apărători, oamenii muncii sărbătoresc, în fiecare an, la 25 iunie, Ziua grănicerilor. In cinstea aniversării lor, grănicerii de pe teritoriul ju­dețului nostru au obținut rezultate dintre cele mai meritorii la toate categoriile de pregătire militară. Despre acești oa­meni în uniforme de culoarea pașnică a codrului și cîm­­piei, ne-am propus să vă istorisim. Astfel, am poposit în sub­unitatea de frunte comandată de maiorul Vasile Șerban. 1 O intensă activitate politică a caracterizat subunitățile grănicerești de pe meleagurile noastre, în preajma sărbă­torii de astăzi. La indicația conducerii superioare de partid și de stat, recent, în toate localitățile din zona de frontieră au avut loc adunări ale activelor de grăniceri, constituite din activiști ai comitetului județean de partid, ofițeri de grăni­ceri și M.A.I., reprezentanți ai organelor locale de partid și stat, ai instituțiilor și organizațiilor obștești. In acest ca­dru au fost dezbătute sarcinile ce revin populației din zona de frontieră, în conformitate cu prevederile Decretului 678/ 1969 și ale altor acte normative cu privire la contribuția ce­tățenilor la paza frontierei de stat. Cu prilejul acestei am­ple acțiuni a fost evidențiat sprijinul prețios, deosebit, dat trupelor de grăniceri pentru îndeplinirea misiunii lor de pa­ză de către populație. In acest spațiu, unde apele se îngemănează cu cerul, la marginea patriei, animați­ei de zi de sentimente profun­de, nobile, și angajați pe deplin în programul de dezvoltare al întregii noastre societăți, grănicerii obțin rezultate re­marcabile în îndeplinirea misiunii lor. Străbătînd cu abne­gație, prin furtună și ploi, indiferent de condițiile vitrege în care își execută serviciul de pază, ei dau imagine concretă patriotismului. 2 Fîșia trupelor de grăniceri — expresie oarecum preten­țioasă pentru un neavizat — înseamnă, de fapt, un ținut în care oamenii și natura se supun deopotrivă legilor firii și regimului sacru al disciplinei de frontieră. Pe malul­­ firului de apă domnește­ pacea, grîul crește la fel de mlă­diu, și copiii se nasc sub același soare neîntinat. Dacă e vorba de pază, trebuie spus că se au în vedere fărădelegile, răufăcătorii, indivizii însingurați care încearcă să ocoleas­că judecata dreptății. Din acest unghi, al neșansei totale în care unii se aventurează, tot ce se întîmplă aici nu repre­zintă doar simpla asimilare a literei de regulament, ci devine condiție existențială, însăși rațiunea de a fi, cum sublinia secretarul organizației de partid, căpitanul Gheorghe Laiu — de două decenii neobosit călăuz al grănicerilor pe potecile tăinuite de la hotar : ,,Munca noastră nu are un program fix; grănicerul își trăiește serviciul din zori pînă-n zori și numai permanenta stare de veghe îi dă sentimentul utilită­ții plenare“. Idee asimilată și trăită (cum spunea căpitanul) de toți militarii acestei subunități. — Eu sunt originar din acest județ, istorisea subloco­tenentul Vasile Catrinescu. Frumusețea vieții pe care o tră­iesc aici mi-o dă conștiința utilității : în orice clipă știu că îmi slujesc patria și o apăr. Nu pot să nu mărturisesc că sunt mîndru de acest fapt. — Am citit Chemarea Frontului Unității Socialiste adre­sată, depotrivă și nouă, militarilor forțelor armate ale re­publicii. Vreau să vă spun că acele rînduri — „STIND DE STRAJA CUCERIRILOR REVOLUȚIONARE ALE POPORU­LUI“ — îmi sunt mereu vii în memorie. Cînd le-am înțeles, eu și toți tovarășii mei, am simțit că ele ni se adresează în special nouă, caporalului Dumitru Pena, soldatului Ioan Cio­­banu, și mie — caporalului Dumitru Ciobanu. De parcă se­cretarul general al partidului, Comandantul nostru Suprem, ni s-ar fi adresat personal nouă știindu-ne prezenți la da­torie. 3 Veghea aceasta care niciodată nu are început sau sfîr­­șit înmănunchează aici, în umbra copacilor și în foșnetele cîmpiei, un buchet de autentice și frumoase metafore, peste care ochiul reporterului nu poate aluneca nepăsător : osmo­za dintre grăniceri și localnici, întrajutorarea în toate tre­burile, e dovedită și de incendiul stins recent de fruntașul Virgil Penișoară, soldații Gheorghe Poraicu, Ioan Deliu și alții — după cum, la pescuit sau la seceriș, fiecare sătean își înzecește atenția ochiului și a urechilor pentru a veghea cu aceeași hotărîre respectarea regimului de frontieră. Tra­diția subunității de frunte e dovedită de diplomele de onoare și de merit așezate în sala clubului, de rezultatele (95 la sută foarte bine și bine) obținute an de an la pregătirea militară. 4 Și mai este purtătorul atîtor semne de trecere vigu­roasă prin timp, cîinele­­ instruit Romică, excelent reprezen­tant al rasei, după cum atestă adevăratul său „certificat de naștere", în care sînt consemnate rezultatele meritorii în pre­gătirea de specialitate. Este tovarășul și prietenul de nă­dejde al militarilor, gata în orice clipă să execute ordinele cele mai dificile. Poate singura tristețe din acest loc e mîhnirea vizibilă în ochii inteligentului animal, o dată pe an, cînd se desparte de prietenul său grănicer, așteptîndu-și un nou tovarăș. ALEXEI RUDEANU CINEMA VINERI 25 IUNIE l­IV­ BOTOȘANI • Luceafărul orele : 14 , 17 . 20 : Bătălia de pe Neret­­va, seriile I și II • Melodia orele : 15, 17,10; 19.30 : Băieți buni, băieți răi DOROHOI • Tineretului orele : 15 , 17 . 19 : Ceaicovschi, I, II • Cultural orele: 15,30, 17.30 ; 19,30 : îngerii negri, I, II TRUȘEȘTI • Victoria orele 18 : Dra­goste și viteză SAVENI O Patria orele 18 : Două loturi DARABANI • Făclia orele 18 : Hiber­­natus BUCECEA • Bucecea orele 17 : 19 : Omul din Sierra ȘTEFANEȘTI • Prutul orele 18 : King - Kong evadează Redacția nu răspunde de eventualele modificări din program. 1 Și totuși, chipul acesta nițel alungit, plinuț, aproape roșco­van, cu linii molcome de mol­dovean get — beget, mi se pare cunoscut de undeva. Dar, oare, de unde ?... De unde ?... N-am observat cînd s-a urcat tînărul în tren, poate că e nu­mai de adineaori aici, în dreap­ta, pe coridor, lîngă o fereastră deschisă. Privesc ca într-o vi­sare culorile nopții și ale mun­ților și, pe acest fundal învă­păiat de raza lunii, mi se nă­­zare că văd, supraimpresiona­­tă, ca pe un ecran al aminti­rilor, silueta tînărului pasager. El își fumează impasibil țiga­ra, o fumează parcă în ritmul roților de tren și scrutează cu privirea adîncul nopții, ca și cum ar vrea să deslușească dincolo de firul argintat al Bis­triței și de creștetul violet al codrului culmile nu prea de­părtate ale Ceahlăului. Unde, oare l-am mai întîlnit ?... Printre marinarii dragoni ?... Printre ostașii vreunui aero­drom ? Nu, precis nu ! Cumva printre tanchiști, sau... ? Ei, dar ia stai, fir-ar să fie, par­că... Da, da, pun ramășag, el trebuie să fie, îi recunosc lim­pede trăsăturile, chir că au tre­cut de atunci cîțiva ani, iar în civil flăcăul arată altfel, schim­bat. Și numele, numele, Pădu­­reanu ? Nu... altfel, ceva cu vița de vie... A, da... Mă a­­propii de el, îi pun o mînă pe umăr și zic : — Bună, tovarășe Butuc ! El rămîne o clipă surprins, mă privește mirat, apoi, cu fața radiind de bucurie, își în­tinde mîna către a mea și, cît­­va timp, palmele noastre se strîng călduros. — Ce plăcere , exclamă el pe un ton afectuos. Să stăm mai bine de jumătate de ceas unul lîngă altul și să nu ne re­cunoaștem ! Ceva tot simțeam eu, ca un neastîmpăr. Voiam să cutez o întrebare, însă nu eram sigur. Coborîți prin a­­propiere 7 — Pe traseu. — In misiune 7 — In misiune. — Păcat, eu trebuie să co­bor la prima, mai sînt doar cî­­teva minute. Apropo, însă, știți, am citit reportajul ace­la. .. — Și? —­ Ei, desigur, mi-a plăcut, nu o spun din politețe, ăsta-i adevărul. S-a scris frumos în acel reportaj despre noi, gră­nicerii. A rostit cu o asemenea mîn­­drie cuvintele „despre noi, gră­nicerii“, încît nu m-am putut reține să remarc : — Așadar, n-ai uitat grănice­­ria, viața de frontieră a lăsat, precum se vede, urme adin ei în sufletul dumitale. Cred că nu mă înșel ! — Nu, nu vă înșelați. Ade­vărat, sunt cam patru ani de cînd am trecut în rezervă, dar inima mea simte tot grănice­­rește. Ce vreți, sunt strănepot de plăieș. Ba mai mult, vă a­­mintiți : O familie de grăni­ceri. De multe ori îmi amin­tesc cu nostalgie de zilele și nopțile petrecute pe frontieră, păstrez de acolo amintiri de neuitat, a fost frumos. — Ai mai trecut pe la pi­chet . — Aș fi vrut, aveam de gînd, nu mi-a permis timpul. Dar știu eu, cîndva, poate... Mi-e dor de subunitate, de aerul pe care îl sorbi de la înălțimea foișorului, de comandant. Poa­te însă aveți dumneavoastră noutăți de pe acolo . Ii povestesc ceea ce am vă­zut, mai deunăzi la pichet. — Dacă țin bine minte, te afli pe meleagul natal, așa e 7 — Da. — Tot în învățămînt 7 — Firește ! Ar fi greu să mă despart de aceste locuri și de vechea mea meserie. Sînt lu­cruri la care țin ca la ochii din cap. Și, în timp ce roțile trenu­lui scrîșnesc vestind frînarea, ne strîngem din nou mîinile, ca vechi prieteni, iar apoi, de la fereastra vagonului, îl ur­măresc pe tînărul pasager pînă cînd silueta lui zveltă, tot în­­torcîndu-se cu fața spre tren cu o mînă ce flutură în aer, în semn de salut, se pierde în mulțime. Privindu-i cum se de­părtează, gîndul mă duce cu repeziciune către pichetul a­­cela de la un capăt de țară, unde l-am cunoscut pe inimo­sul și vrednicul sergent Con­stantin Butuc, actualmente sublocotenent în rezervă. Il în­tîlnisem pe cînd era în servi­ciu de pază la foișor. Pentru reporter nu era greu să înțe­leagă că avea în față un gră­nicer dintre cei mai destoinici. Lucru confirmat mai apoi și de comandantul pichetului. Afla­sem atunci multe despre rîvna, dăruirea și iscusința acestui ostaș al fruntariilor. Modest din fire, el trecea sub tăcere faptele cu care, de altfel, s-ar fi putut mîndri, nu vroia cîtuși de puțin să se scoată în evi­dență, schimbînd pe cît era posibil subiectul discuției sau elogiindu-și tovarășii, coman­danții. Un singur episod des­pre el însuși mi l-a relatat cu vădită mîndrie. Cică, la încor­porare, pe cînd să-și ia bun - rămas de la părinți, taică-su i-a grăit astfel : „Te duci bă­iete, ți-a venit sorocul, soarta bărbatului. Eu la timpul meu, după cum știi, am fost grăni­cer, fratele tău la fel. Tare bucuros aș fi să știu că ne calci pe urmă. E grea, tare grea e grăniceria, dar cred că nu-i pentru un soldat mîndrie mai mare decit aceea de a fi oș­tean la bornă, acolo unde în­cepe țara. Mîndria asta ne curge prin vine din moși - stră­moși, nouă, care sîntem urmași ai plăieșilor, ca și tuturor ro­mânilor. Aș fi deci, foarte fe­ricit, băiete, să nimerești la grăniceri !“. Și destinul a făcut ca mezi­nul familiei să ajungă tot os­taș la fruntarii , ca străbunii și bunii, ca tatăl și fratele. O adevărată familie de grăniceri. Dragostei de țară i se mai a­­dăuga una , să duci mai depar­te această tradiție a familiei. Era o dorință și, totodată, un legămînt. Un legămînt pe care flăcăul de lîngă unda sprintenă a Bistriței și de sub semețele steiuri ale Ceahlăului și l-a respectat cu demnitate, cu sfințenie. Iar la chemarea țării, sublocotenentul în rezer­vă Constantin Butuc va răs­punde oricînd prezent­ îmbră­­cînd cu mîndrie tunica de os­taș sub care va bate viu inima lui de grănicer, întocmai cum ar face-o fără preget, peste ani și ani, și flăcăii ce azi stau neclintiți de strajă la frunta­riile țării. Locotenent - colonel N. POP ZIUA GRĂNICERILOR L-AM CUNOSCUT LA FOIȘOR reportaj • reportaj • reportaj Se aduce la cunoștința tuturor celor interesați că EXPLOATAREA MINIERĂ Vatra Dornei ANGAJEAZĂ MUNCITORI pentru minele Arșița, Dealul Rusului, Călimani și Crucea, plus sectorul de construcții, bărbați între 18-55 ani. Se asigură cazare și masă la cantina contra­­cost. De asemenea se asigură echipament de pro­tecție și de uzură conform normativelor in vi­goare. Plata muncii se face in acord. RADI SIMBATA 26 IUNIE 1971 6.00 Muzică și actualități. 6.20 Jurnal agrar. Buletin agro-me­­teorologic. 6.30 Gimnastică. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo­ ru­­tier. Sport. 7.25 Bună dimineața, copii. 7.45 Sfatul medicului. Reguli de igienă in ștranduri. 8.00 Sumarul presei. 8.08 Matineu muzical. Piese de mare popularitate din muzica de estradă. 8.25 Moment poetic. Versuri de Ilie Constantin. 8.30 La microfon, melodia preferata. 9.00 Buletin de știri. 9.03 La microfon, melodia preferată (continuare). 9.30 Miorița. 10.00 Buletin de știri. 10.05 Selecțiuni din opereta Rose Marie de Friml. 10.20 Piese instrumentale. 10.36 Emisiune muzicală de la Mosco-11.00 Buletin de știri. 11.05 Formația Horia Moculescu. 11.15 Atențiune șoferi, atențiune pie­toni . 11.30 Patru balade galbene de Tudor Ciortea, pe versuri de Federico Garcia Lorca și Doină și Joc de Ludovic Feldman. Cîntă corul Filarmonicii „George Enescu“, dirijat de Vasile Pintea. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Orchestra Ray Cornifs. 12.10 U­n interpret și rolurile sale : Elisabeth Schwarzkopf în rolul contesei din opera Nunta lui Figaro de Mozart 12.30 In­lnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 13.30 Radiodivertisment muzical 15.00 Buletin de știri 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Știință, tehnică, fantezie. 17.30 Concert de muzică populară. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Știința la zi. 21.30 Revista șlagărelor. ^llllllllilIlllllllllllllllllilllIllllllllIlllllllIlIIIÎIilItlIIM î TELEVIZIUNE VINERI 25 IUNIE 1971 17.00 Deschiderea emisiunii. Teleșcoală. 18.00 Căminul. 18.50 Lumea copiilor . Casa cu trei fetițe. Emisiune muzical-distractivă de Erica Petrușca și Tatiana Sire­­teanu. 19.10 Tragerea loto 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reflector. 20.15 Univers XX, Dialog cu galaxiile: 21.00 Film artistic : Les années foles (Anii nebuni). 22.15 Studio dans Cu Cristina Hamei, Rodica Simion, Ru­xandra Racoviță, Sonia Dumitrescu, Ion Tugearu, Gheorghe Căciuleanu, Pavel Bo­tam. Emisiune de Margă Huss și Mariana­ Banu. 22.40 Telejurnalul de noapte 22.50 închiderea emisiunii LA ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ. SECȚIA JELĂTURI Examenul de absolvire al­­­ clasei de făsături din Data- ji bani, secția externă a Șco­li­­ii populare de artă, a fost o­­ revelație. Am asistat zilele­­r trecute la acest examen și am­­ avut bucuria de a mă­­ntâlni­­ cu arta populară, cu folclorul și în esență pură. Văzusem pe­­ la sediul școlii din Botoșani­­ niște mostre de ceea ce sunt­­ în stare să realizeze mintea, ji mîna și sufletul acestor fete ji și parcă aveam o undă de­­ îndoială și de neîncredere, g Eram suspicios pentru că nu ii văzusem încă încăperea a­ gi ceea de la școală, nu prea­­ mare, cu două războaie la ca­­­­re se lucra și în ziua exame­ g­nelor, și cu pereții acoperiți și de carpete ori de proiecte , pentru covoare, întrecîndu-se și în frumusețe. Nu o cunoșteam , nici pe Florica, nici pe Elena,­­ nici pe Viorica, nici pe Ma­­g­dia, fiecare din ele, dar și­­ celelalte, în stare să demon­­­­st­reze teoretic valoarea pro­­­­cedeului de a juxtapune cu­ fa­lori complementare, ori să­­ vorbească despre un cîmp de­corativ, ori despre alternanță sau repetiție într-o bandă, în­tr-un chenar decorativ. Mai este surprinzător faptul că această școală a plecat de la zero, adică de la nici un fel d­e dotare materială, dar PRIMA PROMOȚIE cu multă dorință și cu multă pasiune pentru a face trea­bă. Rezultatele sînt spectacu­loase, pentru că spectaculoa­să e și dăruirea acestor fete. Mi-am notat la întîmplare numai cîteva nume ale celor mai sîrguincioase fete: Fio­­rica Cimpoi, Elena Ailoaie, Viorica Ci­ivei, Maria Hapliuc, Maria Nichifor, desigur s-ar putea continua. Nu putem să nu amintim numele profesoa­rei Elena Chirițescu, care a sădit în sufletul acestor fete priceperea de a țese și dra­­ga­lostea pentru frum­os. Școala populară de artă si din Botoșani începe să-și ii­ fi­niseze prestigiul de care a în­­­­ceput să se bucure. In acest­­ an și în anii ce urmează, scoa­­­­la scoate promoții de instruc­­­­­tori artistici pentru sate, pre­ §si gătește posibili candidați la si examenele de admitere in fa­ j­­cultățile cu profil artistic, g După pilda școlilor populare­­ de artă cu activitate îndelun­­­g­­ată, absolvenții vor putea fi­­ repartizați ca decoratori, se si vor putea angaja în diferite si orchestre de muzică ușoară , etc. ji Folosim acest prilej și su­ ji gerăm conducerii I.I.L. Doro­­ji hoi că ar trebui să-și recru­­­­teze din aceste absolvente­­ mîna de lucru pentru secția­­­ de covoare din Darabani. Nu jj e cazul să mai demonstrăm de­­ ce aceste fete trebuie să se­­ bucure de întîietate la anga­­­­jare. COMBINATUL SIDERURGIC HUNEDOARA cu sediul în str. Dr. Petru Groza nr. 8 angajează urgent muncitori calificați în meseriile: strungari, manevranți vagoane, lă­cătuși, oțelari, laminatori, zidari­­șamotori, precum și muncitori necalificați. Pentru toate catego­riile se cere ca vîrstă minimum 18 ani împliniți. Salarizarea se va face în condițiile H.C.M. 914/1968. Se asigură cazare pentru nefamiliști și masă la cantină contra cost. Informații suplimentare se pot primi de la ser­viciul personal, telefon 1450, interior 114. Se vorbește frecvent de că tre tovarăși ce organizea­ză comerțul în municipiu: „avem mereu nevoie de spa­țiu“. Și, trebuie spus, tova­rășii au dreptate. Cum se La începutul rămîii a intrat acestei săp­­în inventar unitatea Café-bar. Intrucît „cifra de afaceri" a acestei unități nu e prea mare, e foarte probabil ca acolo să se fi deplasat un singur re­vizor. Dar o constatare de-a noastră, sîntem siguri nu . Intr-una din zile, aflân­­du-mă la poarta unei între­prinderi am avut ocazia să văd o scenă care m-a pus pe ginduri. Eroii erau portarul și un salariat care luase, cum se spune, „luleaua lui Fritz“, adică se îmbătase și ținea cu orice preț să se du­că în starea ln care se afla la lucru. Iată o victimă a „țuicii de la ora 6“, mi-am zis: In ade­văr, cine se află între orele 6 și 8, în preajma bufetelor, poate vedea cum diverși sa­lariați, privind pe furiș nu explică, totuși, că două spa­ții comerciale proprietate­a întreprinderii agricole de stat Botoșani stau de multe luni nefolosite ? E vorba, în concret, de chioșcul din pia­ța de păsări și cel montat încăun revizor fost luată în considerație de cei ce au trimis un singur re­vizor : în caietul de reclama­ții sunt peste 20 de sesizări — nerezolvate — cuprinzînd aceeași problemă, condiționată a berei: vînzarea „vrei bere, trebuie să vrei și pîn­dreapta și-n stiigă, o zbu­ghesc înăuntru și-și iau a­­peritivul înainte de a se du­ce la treburile lor. Unii îl iau din fugă, și pleacă, alții insă își mai găsesc amici cu care zăbovesc pînă ce ajun­ge în starea salariatului despre care v-am vorbit mai sus. Imaginați-vă ce s-ar fi întîmplat dacă s-ar fi dus să lucreze așa beat cum era. Obiceiul „țuicii de la ora 6“!... Nu-i o noutate cînd spun că alcoolul e în fața spitalului T.B.C., de pe bulevard. Dacă I.A.S.-ul nu are marfă suficientă de vînzare, de ce nu se închi­riază cuiva care are (și mar­fă și bunăvoință) ? joală !“. Opinăm spre mări­rea efectivului de revizori dacă nu pentru a vedea de caiet, cel puțin pentru a se constata neregula de fond , da ce se vinde marfă condi­ționat­ă dăunător sănătății și scade simțitor puterea de muncă. Totuși unii oameni ignorea­ză aceasta. Ei glumesc și și-au creat chiar o expresie pe care o veți afla din dia­logul a doi țulcari (în bufet): — Ce faci Costică ? — Ce să fac­i Semnez și eu condica. N-ar fi bine să semneze condica la întreprinderea sau instituția unde lucrează, și nu la bufet ? NOTE A NOTE Nu numai marfa lipsește! Țuica de la ora 6... OFERTE CERTE PENTRU VINATORI SI PESCARI ! De cîteva zile s-a deschis o­­ficial în județul nostru sezo­nul de pescuit sportiv, deci o parte din membrii asociației noastre, după o așteptare lun­gă și după febrile pregătiri, și-au început activitatea. Dacă ținem seama că și vînătorii se pregătesc să inaugureze sezo­nul, prezintă interes, credem, să înfățișăm opiniei publice o parte din problemele specifice asociației județene a vînătorilor și pescarilor sportivi. Asociația județeană înglo­bează peste 600 vînători și pes­te 500 pescari sportivi, unii a­­vind la dispoziție 28 fonduri de vînătoare, în suprafață totală de 309.400 hectare, iar alții 718 km ape curgătoare, 87 ha bălți naturale și 8,4 ha iazuri ame­najate. E drept, mai puțină lume știe ce oferă județul nostru in materie de vînat, cam ce efec­tive au speciile ce populează fondurile de vînătoare. Iată, de aceea, cîteva date informa­tive : recenta evaluare dove­dește că efectivele de iepuri sunt în jurul cotei optime a­­proape în toate fondurile de vînătoare, exceptînd pe cele de la Unțeni, Darabani, Bor­­zești și Trușești, unde ele osci­lează între 64 și 90 la sută față de cele stabilite. Cauza : pre­zența excesivă a unor cîini hoi­nari și actele de braconaj co­mise de unii cetățeni. Cu unele excepții (Blîndești, Zahoreni, Ștefănești, Zlătunoaia) efective­­le de căpriori sunt satisfăcătoa­re, iar mistreții au fost „inven­tariați“ intr-un număr simțitor superior cotelor optime prevă­zute, mai ales în fondurile de vînătoare de la Cucorăni, Vă­­curești și Lozna. Mai există un județ și numeroase stoluri de potîrnichi, iar începînd de a­­nul trecut, cînd s-au lansat în două fonduri de vînătoare un număr de peste 2 500 fazani, și această specie își așteaptă vî­nătorii. Trebuie spus, in plus, că unele cauze, cunoscute de noi, au determinat fazanii să treacă și dincolo de trupurile de pădure în care au fost colo­nizați, din care cauză ei se gă­sesc azi în șase ronduri de vî­nătoare. In atenția vînătorilor din județul nostru este și biza­­mul, specie care a fost captu­ IN SEZONUL ESTIVAL iată anul trecut intr-un număr mare, numai valorificîndu-se prin I.C.A.I.U., peste 1400 piei, alături de multe alte sute reținute de vînători ori valori­ficate în sectorul particular. Spuneam mai înainte că mult vînat este distrus de cîinii va­gabonzi și de alte răpitoare. Pagube mari sunt produse, de asemenea, datorită braconaju­lui, nu in întregime extirpat. Un singur caz, elocvent : cetă­țeanul Gheorghe Mechiș, din Suharău, a împușcat ilegal un mistreț și 12 iepuri, fapt pen­tru care i s-a întocmit dosar penal, aflat acum la Judecă­toria Dorohoi. Evident, mai sunt astfel de cazuri, și multe altele au rămas nedescoperite, cu toate că fiecare vînător spor­tiv, fiece cetățean poate și tre­buie să se preocupe mai se­rios de apărarea vinatului, o avuție deosebit de prețioasă. Dintre realizările noastre din ultimul timp, mai puțin cunos­cute de publicul larg, merită a fi menționată casa de vînătoa­re de la Cucorăni, care a adă­postit, pînă acum, în condiții bune de petrecere a timpului liber, zeci de vinători. In ceea ce privește pescuitul sportiv, preocupările asociației noastre au fost orientate spre crearea de condiții materiale optime pescuitului cu undița, atragerii de noi membri și e­­ducării lor în spiritul practi­­cării corecte a acestui sport. De pildă, numai în anul trecut am reușit a amenaja două ia­zuri, Jalba și Luizoaia, ca și cele două lacuri de la Cervi­­cești și Cucorăni, populîndu-le pe toate acestea cu peste 3 400 kg crap. Și în privința pescuitului a­­vem cîteva greutăți în elimi­narea cărora un sprijin mai in­tens de la populație e necesar. De pildă, pe Siret se pescuiește intens de către braconieri, cu unelte nepermise de lege. Așa se explică faptul că din loca­litățile limitrofe Siretului, de-a lungul celor 60 km de apă, a­­vem doar 20 pescari cu auto­rizație. E drept, am descoperit pînă acum circa 80 cazuri de braconaj în bazinele aflate în folosința asociației, dar în multe locuri braconajul este încurajat de conducerile unor unități proprietare sau benefi­ciare de bunuri piscicole, care învoiesc la pescuit diverse per­­soane ce nu posedă permisul legal pentru practicarea acestui sport. Astfel de cazuri au fost sesizate la fermele Trestiana, Zăicești etc. In sfîrșit, e cazul de spus că asociația noastră, ca și celelalte unități ale A.G.V.P.S. se auto­­gestionează, ea trebuind să se gospodărească pe baza venitu­rilor proprii. In acest an, pînă în prezent, avem o situație bu­nă , am realizat venituri de peste 301­ mii lei, cifra cheltu­ielilor fiind mai mică, ceea ce ne permite să anticipăm în­cheierea cu bune rezultate a anului financiar. NUMITORE ORHEI președintele Asociației județe­ne a vînătorilor și pescarilor sportivi Botoșani ) * X r •*

Next