Clopotul, aprilie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 3715-3792)

1973-06-08 / nr. 3773

Cronica de BOTOȘANI „Satul" Azi a apărut foaia volantă „Satul", edita­tă de U. J. C. A. P. D.G.A.I.A.A. în colabo­și­rare cu redacția ziaru­lui „Clopotul“. Conținu­tul ei susține desfășura­rea în bune condițiuni a campaniei agricole, in consiliile intercoope­­ratiste Albești și Todi­­reni. if. ^Extinderea zării canali­ . Cu o investiție de 19 milioane lei, au început lucrările de extindere a rețelei de canalizare a municipiului (dublarea­­ capacității stației de e­­purare), planificată a se­­ încheia în 1975. Dialog cu cetățenii Comitetul executiv al Consiliului popular mu­nicipal desfășoară, în aceste zile, un larg dia­log cu cetățenii, pe teme de autoritate tutelară și prevenirea incendiilor. Este pregătită astfel cea de-a XXX-a sesiune. Nutrețuri pentru vînat Prin recoltarea a 140 tone de frunze de ar­bori din pădurile jude­țului, s-a asigurat în bu­nă parte cantitatea de nutrețuri pentru vînat, economisindu-se astfel aceeași cantitate de plante furajere. Activitate artistică La clubul „23 August“ din Botoșani, în organi­zarea consiliului muni­cipal al sindicatelor, a avut loc trecerea în re­vistă a brigăzilor artis­tice de agitație. Au fost prezente brigăzile artis­tice de agitație ale I.J.G.C.L., sectoarelor finisaj și țesătorie de la Uzinele textile „Moldo­va“, Fabricii de confec­ții Botoșani, U.M.A.I.A. și brigada reprezentati­vă a Uzinelor textile „Moldova". Mai lungă-i calea la întors acasă ? „Din centrul orașului și pînă la I.U.P.S., auto­buzul costă 0,50 lei. De la I.U.P.S. pînă în cen­tru — 1 leu. De ce ?“ — ne întreabă un cititor. Pînă vom primi răspun­sul mai marilor trans­portului în comun, ne punem și noi aceeași întrebare : de ce ? Inspectoratul de interne comunică . • La 3 iunie a.c., Me­lania Pintilie, Ana Hriț­­cu, Rodica și Maria Lu­­chian, eleve la Școala generală din Răuseni, au transmis postului de miliție un portmoneu în care se aflau 1­438 lei și un buletin de identi­tate pe numele lui Ion Șt. Aelenei. Păgubașul nu are nimic de trans­mis acestor eleve ? • Nicolae Hudi­șteanu ges­tionar la magazinul uni­versal din Păltiniș, ser­vea preferențial pe unii cumpărători cu ciment și carton gudronat, luînd bani înainte de a aduce marfa. Fiind de­pistat, conform a fost amendat Legii nr. 3/ 1972. • In cadrul unei acțiuni efectuate de lu­crătorii postului de mi­liție Răchiți, la 6 iunie, au fost depistați pe ma­lul rîului „Morișca“ Je­­nică Motriuc, Constan­tin T. Holoșpin și Gheorghe I. Șuster din Răchiți pescuind clan­destin. Li s-au întocmit procese verbale și li s-au confiscat uneltele de pescuit. • In te­meiul Decretului 153/ 1970, a fost amendat, cu 1­000 lei, Gheorghe Gh. Ilaș din Leorda — fost condamnat la un an în­chisoare pentru aban­don familial — care și-a alungat soția și copiii din locuința comună. CLOPOTUL • PAGINA 2 „Numai muncind poți să-ți afli împlinirea in viață“ Discutăm cu cîteva munci­toare fruntașe de la Fabrica de confecții Botoșani : — Am început să lucrez în 1954, la 15 ani, își amintește Angela Cărbune, muncitoare fruntașă la produl d­e lenje­rie al fabricii. Prea multe nu știam despre fabrică sau fe­lul cum trebuie să muncești. „Dascălii“ mei Vasile Galan, Maria Lebădă, Ecaterina A­­mariei, erau mereu în frunte, constituiau­ un exemplu viu pentru noi. Imbărbătîndu-ne în clipele grele, dar necruță­tori cu lipsurile, mi-au trans­mis propria lor experiență, m-au făcut să îndrăgesc me­seria, să-mi formez o disci­plină a muncii, un mod realist de a gîndi. — Am îndrăgit colectivul în care am urcat treptele măies­triei și datorită căruia am a­­juns ceea ce sînt — afirmă Ana Artimon, muncitoare în același prod. Au fost și greu­tăți, dar cu atît mai mult mă mândresc, azi cu faptul că am reușit, împreună cu celelalte tovarășe de­­puncă, să le în­ving, să mă autodepășesc. A. Cărbune: „Pentru mine munca e totul : o pasiune, o plăcere. Numai muncind poți să te formezi, să-ți afli împli­nirea în viață“. — Sunt fericită de rezulta­tele pe care le obțin în pre­zent, ne spune Elena Car­­valchi, de la produs B­e len­jerie. Dacă sunt ceea ce sunt, aceasta se datorește co­lectivului din care fac parte, muncii. Cînd am intrat în fa­brică, nu eram obișnuită cu programul de lucru. M-a im­presionat disciplina, seriozita­tea cu care lucrau ceilalți, grija pentru prestigiul fabri­cii. Exemplul comuniștilor: munca de zi cu zi în colectiv m-a făcut să îndrăgesc me­seria. N-aș mai putea lipsi o singură zi de la fabrică. Un exemplu care demon­strează înalta conștiință mun­citorească a colectivului fabri­cii , la începutul anului sosise o comandă urgentă de cămăși pentru R.D.G. Se cerea rapi­ditate dar și lucru de calitate. Cu comuniștii în frunte, s-a lucrat neobosit și comanda s-a livrat la timp, iar calitatea a fost la nivelul exigențelor ex­portului. — In fabrica noastră — spunea și tovarășa C. Popa, secretara de partid — activi­tatea productivă a modelat trăsături noi, un spirit revo­luționar. S-a creat un climat sănătos de muncă responsa­bilă, exigent și necruțător față de orice abatere. Nu de mult, la sala de croit s-a con­statat un fenomen­ îngrijoră­tor : anumite piese veneau tăiate nesimetric. Se perturba întregul flux de producție, se făceau cheltuieli suplimentare cu retușarea, se pierdea timp prețios. Vinovați erau munci­torii Margareta Coșuleanu și Augustin Boicu. Au fost che­mate ambele schimburi. Cu cămășile defecte pe masă, s-a discutat de la om la om. Se­cretarul de partid Vasile Bă­lăucă, șablonerul Gheorghe Nica, ceilalți muncitori s-au ridicat ca unul combătînd cu fermitate această situație. S-a făcut propunerea ca vinovații să suporte material cheltuieli­le cu retușarea. S-a inițiat a­­poi un autocontrol al semifa­bricatelor. De atunci n-au mai apărut asemenea deficiențe. Școala muncii, cu exigen­țele ei mereu crescinde, con­stituie cea mai înaltă formă de perfecționare, de autode­­pășire și care, prin rezultatele pe care le dă, oferă cele mai depline satisfacții. Această școală acționează zi de zi. Proiectul de norme definește clar că „munca este o datorie fundamentală, de onoare a fie­cărui membru al Partidului Comunist, a tineretului comu­nist“ și conduce la realizarea cea mai deplină a personali­tății umane. N. ROTARIU Normele eticii ți echității socialiste in acțiune „Nu mi-e rușine să pun mina pe sapă“ NE-A DECLARAT UN PROFESOR N­ așteptam în curtea școlii. A venit de la cîmp, fusese cu elevii la o oră de practică a­­gricolă, și și-a cerut scuze pentru că era murdar pe în­călțăminte și pe pantaloni de pămînt. „A plouat zilele a­­cestea și pămîntul e ud“ — ne-a spus cu un zîmbet de scuză. Profesorul Ion Melniciuc predă, printre altele, și ore de agricu­ltură la școala din satul Aurel Vlaicu. Nu sînt simple ore de teorie agricolă, după cîte ne-am dat seama. In frunte cu profesorul lor, elevii lucrează pe un s­lot a­­gricol al cooperativei­­ agrico­le. Că profesorul pune și el mina pe sapă, ne-a declarat-o el însuși, dar mai ales ne-a convins următorul fapt. Pro­fesorul Melniciuc a luat în primire o parcelă de la co­operativa agricolă, pe care o lucrează împreună cu familia. — Da, nu,m­i-e ,rușine să pun , mina pe sapă — , ne-a spus dînsul cu adîncă con­vin­­gere. Părinții mei au­ fost ță­rani și au muncit o viață la pămînt. Eu îi învăț pe copii cum se muncește pămîntul. Ori asta nu se poate face nu­mai vorbind. Intr-adevăr, profesiunea de agricultor este una dintre ce­le mai grele, reclamînd multe cunoștințe teoretice și practi­ce, mai ales astăzi în condiți­ile practicării unei agriculturi moderne, intensive. Viitorii agricultori ai pămînturilor noastre au nevoie de aceste cunoștințe, pe care le predau profesorii în școală, au nevoie însă și de exemplul educativ al unor profesori cărora nu le este rușine să muncească cot la cot cu ei. Prețuirea mun­cii, ca izvor fundamental al tuturor bunurilor materiale și spirituale ale societății, se învăță cel mai bine tot în procesul muncii. Exemplul profesorului Mel­niciuc ne amintește de cuvin­tele unui învățător din altă localitate a județului : — Ieșim, deseori, noi, ca­drele didactice, cu elevii la cîmp. Mă uit la unii profesori tineri cum stau pe marginea tarlalei și-i îndeamnă pe e­­levi să lucreze. Oare la atît, cred ei, se rezumă rolul lui­de educatori ? Nu zic ca pro­fesorii să lucreze de diminea­ța pînă seara,la cîmp. Nici nu este aceasta îndatorirea lor principală. Dar atunci cînd mergi cu elevii la mun­că patriotică, sau în timpul orelor de practică, nu e de­loc frumos să stai cu mîinile în buzunare și să-i îndemni pe elevi să muncească. Ar fi o pedagogie demagogică. Aveți dreptate, i-am răs­puns. Din fericire, unor asemenea cadre cazurile didac­tice sunt din ce în ce mai pu­ține. Marea lor majoritate au crescut în cultul muncii și îi cresc pe elevii lor în spiri­tul prețuirii muncii. Așa cum se vede ,în exemplul profeso­rului de agricultură și demni­tate cetățenească,. Melniciuc. DORIN BACIU cinema , cinema VINERI 8 IUNIE BOTOȘANI — Luceafărul, orele 9,30 ; 11,30 ; 14 ; 16,10 ; 18,20 ; 20,30 : Alfred cel Mare. DOROHOI — Cultural, o­­rele 15 , 17 , 19 : Cowboy , Tineretului, Orele 15,30 ; 17,30; 19,30 : Piciul va avea un frățior. BUCECEA — Bucecea, o­­rele 17 , 19 : Frații Karamazov. DARABANI — Făclia, o­­rele 18 : Gentlemenii norocului. LA VENI — Patria, orele 17 . 19 : Zestrea. ȘTEFANEȘTI — Prutul, orele 18 : Săgeata căpitanului Ion. TRUȘEȘTI — Victoria, orele 18 : Aven­turile unei prințese germane la curtea regelui Soare. Cadru din filmul românesc „Ultimul cartuș" VINERI 8 IUNIE 9.00 Curs de limba rusă 9.30 O viață pentru o idee 10.00 Telex 10.10 Biblioteca pentru toți 10.50 Istoria filmului sonor 12.25 Gintă Maria Pietraru 12.40 Municipalitatea răspunde bucureșteanului 13.00 Telejurnal 10.00—17.00 Teleșcoală 17.30 Curs de limba engleză 18.00 Telex 18.05 Tragerea Loto 18.15 Atenție la... neatenție ! 18.45 Arta plastică : Reportaj de la Conferința Uniunii artiștilor Plastici. 19.20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20.00 Cîntecul săptămînii 20.05 Prim-plan. 20.35 Film artistic : „împărăția femeilor“. 22.10 24 de ore 22.40 Teleglob „SE POATE!..." Cu SANDU POPA, actor la Teatrul „M. Eminescu" Botoșani, despre el, despre teatru, dar mai ales, despre îndatoririle tinărului actor Cu siguranță că spectatorii care au urmărit cele două se­rii ale coproducției româno­­germane — Lupul mărilor, Răzbunarea — și care au re­ținut evoluția personajului Johnson își amintesc și de interpretul acestuia , Sandu Popa, în prezent actor al Tea­trului de stat „Mihai Emi­­nescu”” din Botoșani. Actorul a absolvit I.A.T.C. în 1968, după care a jucat la Pitești, București, Baia Mare sub con­ducerea unor cunoscuți regi­zori — Liviu Ciulei, Petre Sava Băleanu, Sorana­­ Co­­roamă, Magda Bordeianu. La Botoșani a început repetițiile în rolul principal din piesa lui Davila Vlaicu Vodă. — In ce condiții ați venit la teatrul din Botoșani ? — La Baia Mare am jucat foarte mult —, din opt pre­miere eram în șapte — și mă așteptau prea multe reluări de roluri. Am considerat că o a­­semenea situație nu mă poate ajuta foarte mult în perfec­ționarea artei actoricești. Da­că am venit la Botoșani și nu m-am oprit la Brașov, faptul se datorește Mariettei Sadova, prim - regizor al teatrului bo­­toșănean, care știe cum să-și aleagă oamenii, cum să-i a­­tragă. — Care sunt, după opinia dv., căile prin care un teatru ca cel din Botoșani se poate afirma cu succes pe plan na­țional ? — Teatrul botoșănean are toate posibilitățile să realizeze spectacole de prestigiu. Pen­tru aceasta nu trebuie însă să ocolească piesele grele, care pun probleme deosebite, atît de ordin artistic cit și tehnic, piese a căror montare să u­­nească elanul unor oameni de felul Mariettei Sadova cu lar­ga înțelegere a colectivului actoricesc. — Cum priviți munca acto­rului tînăr ? — Actorii, în general, su­feră atunci cînd nu sînt re­cunoscuți pe un plan altul, dar uită că pentru sau a­­ceasta trebuie foarte mult. Ca să muncească alții să te audă, să te vadă trebuie să-i obligi la aceasta, dar nu o poți face decit luptînd cu greută­țile și obținînd, în final, suc­cesul. La Botoșani, liniștea o­­rașului nu trebuie să-și pună amprenta și pe munca acto­rului , cînd actorul s-a li­niștit atunci el nu mai e ac­tor. Iar atunci cînd e nemul­țumit trebuie să-și proiecteze această stare spre viitor, pen­tru a face ceva mai bun de­cit în trecut, chiar dacă și în trecut a avut succes. Mulți din actorii tineri, nefiind pre­gătiți pentru viața adevărată încă din institut, se simt de­zarmați, devin mult prea re­pede cinici sau ironici, orgo­lioși — deși nu dețin decât aloc­ul artei teatrului. Pe de altă parte, venind în provin­cie, tinerii actori ar trebui să știe că-i așteaptă o luptă te­ribilă — luptă dusă însă în scenă și nu în culise, că nu vin la „pomul lăudat“. — Ceva despre rolul pe care-l pregătiți... — Mă apropii cu toată fi­ința de rolurile care presupun trăiri sufletești Deși pe coordonate autentice, diferite, frămîntările mele ca om al a­­cestui secol mă apropie de frămîntările omului care fost Vlaicu. M-am apropiat de a­ioi cu teamă, mă chinuie dar îmi și place și cred că va ieși ceva bun. — ... și despre orașul care acum este și al dv. — Am fost mai mult decît încîntat de acest oraș atît de propice creației. Este un oraș de inspirație, de liniște și calm. Un oraș în care abundă pomii și florile nu poate avea decît oameni cu o întinsă pa­letă de trăiri sufletești. Așa îi văd eu pe botoșăneni. V. LAVRIC ARCA LUI NOE Bani cu noroc La dus, pe distanța Iași — Dorohoi, Miron Constantin din comuna Todireni, și-a pier­dut in trenul de persoane nr.­­>031 un portofel in care avea 1300 lei. După coborirea sa, cînd trenul se afla între stați­ile Todireni — Trușești, por­tofelul a fost găsit de conduc­torul de bilete Dumitru Con­­durache. La așa noroc se a­­daugă norocul că acesta e un om cinstit și înapoindu-se (in misiune) cu trenul pe ruta Dorohoi — Iași, a predat por­tofelul organelor C.F.R. din Todireni, de unde păgubașul și-a primit banii integral. Fi­resc, pentru că D. C. e un om integru. Alți bani, altă distracție Ne scrie Coșman Șt. Dumitru din comuna Dersca despre o „distracție“ a consăteanului său Gherasim Iosif Mihai, ca­re venind beat în casa lui, a cerut cu scandal băutură, stricat mai multe obiecte din a­casă și a constrîns copiii (ca­re erau singuri) să-i dea bani. O fetiță de 7 ani, speriată de moarte, i-a dat toți banii pe care i-a găsit, adică vreo 1200 lei, numai ca turbulentul in­trus să plece. Și s-a făcut in­tr-adevăr nevăzut Gherasim Iosif Mihai, iar banii așijde­­rea. Cel furat zice că încă n-ar vrea să-l dea în judeca­tă, sperînd că, venindu-i min­țile înapoi lui Gherasim, i-ar veni înapoi lui banii. Dar, parcă, oricum, urmează altă distracție... Și o distracție minus bani In luna octombrie 1972, niș­te rude din Sibiu i-au expe­diat femeii Maria Asaftei din Botoșani, str. Mihai Viteazu nr. 13, un mandat poștal de 400 lei. Dintr-o condamnabi­lă neatenție a factorului, aces­ta a predat banii — contra­semnătură — nu destinatarei de drept, ci unui vecin cu nu­mele de Alexa, care stă tot la acea adresă. Alexa a luat frumușel banii fără să-și facă probleme. Abia acum, in iu­nie,­­banii fiind expediați ca împrumut, rudele sibiene au solicitat restituirea) a ieșit la iveală tărășenia. Cu care o­­cazie, familia Alexa abia își pune întrebarea: de ce o fi expediat banii Ion Asaftei din Sibiu pentru ei, și nu pentru sora sa ? Și, probabil, alte în­trebări... Rubrică realizată de CONSTANTIN MIROIU „Rolul și funcționalitatea cabinetelor de științe sociale“ j .­ (Urmare din pagina I) nizare cel mai adecvat func­ționalității lor, constituie pro­bleme ce vor fi dezbătute în cadrul consfătuirii. Cabinete­le trebuie să fie nu un sim­plu inventar de materiale do­cumentare, nu o sală de ex­poziție statică, ci instrumente vii, utile, practice de lucru ale propagandiștilor, agitatorilor, ale tuturor activiștilor poli­tici. In cadrul cabinetului, fiecare om al muncii trebuie să găsească răspuns la între­bările sale de natură politică, la nevoia sa de a-și clarifica chestiuni științifice. Consulta­ții, expuneri, întîlniri cu bri­găzi științifice, jurnale vor­bite, calcule economice, infor­mări operative etc., iată ce gamă variată de acțiuni pot fi organizate în cadrul notelor, transformîndu-le ca și­în centre ale activității politico­ideologice din întreprindere, instituție, comună sau oraș. O varietate de forme orientate spre focarul unui scop unitar: formarea conștiinței socialiste și comuniste a oamenilor mun­cii. Avem toată încrederea că a­­ceastă consfătuire va substanțial viabilitatea întări cabi­netelor de științe sociale, îm­părtășirea experiențelor dife­ritelor cabinete, exprimarea unor soluții noi, originale, li­berul și viul schimb de pă­reri, vor da și o mai mare vi­goare activității viitoare a ca­binetelor de științe sociale și răspîndirea cunoștințelor ști­ințifice din județul nostru. Urăm tuturor participanților să plece de la consfătuire cu o zestre de experiență îmbo­gățită, cu gînduri de activita­te viitoare mai mari, mai pli­ne de entuziasm revoluționar. PROGRAMUL ZILEI Sala Teatrului „M. Eminescu", orele 9,00 — 14,00 ; • Deschiderea lucrărilor consfătuirii; • Lucrări în plenară , referate și discuții Orele 16,00 — 19,00 ; • Schimb de experiență la Cabinetul județean de par­tid și la cabinetele de științe sociale de la Uzinele textile „Moldova“, Casa corpului didactic, Liceul „A.T. Laurian“, Școala generală nr. 11 Botoșani și în comunele : Bucecea, Vf. Cîmpului, Ungureni, Știubieni. Secția de semipreparate de pește Botoșani. Aici lucrea­ză un mare număr de femei în sala fonică a Cabi­netului județean de par­tid Fotografia: T­­APETREI Cuvinte din public . POATE că veți afla dr. numele șoferului care a venit în ziua de 3 iunie din cursă, la orele 8,15, cu autobuzul 31 — BT — 167. Aparent ar fi fost mai simplu s-o aflu direct, dar, sincer, n-am avut curajul să-l întrerup. Ajuns la cap de linie în centrul Bo­toșanilor, își descărca, în termeni dintre cei mai colo­rați, indignarea că îndrăznise cineva să-l facă atent pentru o întîrziere Reproductibilă, de zece minute, din alocuțiu­nea intens condimentată șoferului, ținută în fața unui­­ public numeros, în plină stra­dă, e doar ideea generală : el — EL ! — nu se mai duce altă dată să-i ia de pe linia a­­ceea pe călători, lasă să crape-n stație. Spuneți-mi da : cum îi zice și mai ales cine-i înva­ță abecedarul etic ? (Prof. R. ZAHARESCU, Liceul econo­mic Botoșani). • REVIN la scrisoarea mea din 20 noiembrie 1972 prin care comunicam că cetățenii din comuna Creștinești aș­teaptă să li se dea tărîța din vara lui 1971. Nu sunt mulțu­mit numai, cu răspunsul dv. cazul reclamat­e în de cercetare la organele curs de miliție. Doresc să găsesc în ziar răspuns că au fost des­coperiți cei ce au folosit, fă­ră drept, tărîța oamenilor și ce pedepse au luat. (GHEOR­GHE CRIHAN, satul Baran­­ca, comuna Cristinești). • SÎNT căsătorit de 13 ani și am doi copii. După atîția ani de căsătorie m-a părăsit nevasta. La îndemnul lui maică-sa, că ar fi mai bine la un serviciu decît să lucreze in cooperativa agricolă, a plecat la Oltenița, unde are doi frați. Eu și copiii ei o rugăm din tot sufletul să vină acasă că n-am văzut-o de 4 luni. IOAN URSU, satul Mîndrești, comuna Ungureni). FEMEIA ■ Pe scurt, de la sate • Ca și în alte comune, la Prăjeni, fe­meile participă activ la munca patriotică de înfrumusețare și bună gospodărire. In acest an au plantat 580 de pomi fructiferi și 3 900 pomi ornamentali, efectuîn­d tot­odată 3 200 ore la văruirea pomilor și a balustradelor de la poduri și podețe. • Femeile din comuna Vlăsinești au în­grijit localurile grădiniței de copii și șco­lii, realizînd economii de 11 000 lei. In sa­tul Sîrbi contribuția femeilor la construc­ția noii școli însum­ează o economie de 12 000 lei. • Comitetul comunal al femeilor Mitoc desfășoară o intensă activitate din de popularizare a legislației, de educație sa­nitară. La expunerea „Rolul opiniei pu­blice în apărarea avutului obștesc" au participat un mare număr de femei ca și la expunerile pe teme ale educației sani­tare, privind igiena în alimentație, igiena corporală etc. Dialog cu mamele La grădinița nr. 3 din Botoșani a fost organizată o întîlnire cu mamele vi­itorilor școlari din clasa I. Educatoarea Lucreția Ber­nat, directoarea grădiniței, a vorbit celor 90 de partici­pante despre „Pregătirea copilului pentru școală“. In­­tîlnirea a fost și un bun pri­lej de dialog între mame și cadrele didactice privind preocupările pentru noul an școlar. (De la Aneta Rîp­­tea). a într-o secție a tinerelor confecționere In secția croitorie - serie a cooperativei meșteșugărești „Confecția“ Botoșani, sunt 260 femei, marea majoritate tinere, care n-au trecut de 22 ani. Secretara organizației U.T.C. din schimbul B, Virginica Doncilă, ne spunea că cele două organizații din sec­ție numără 134 uteciste. Aici se confecționează costumașe și ro­chițe din olandir­ă pentru copii, destinate exportului, pardesie pentru femei, uni­forme școlare, salopete, pantaloni din stofă și doc etc. Lucrătoarele secției se mîn­­dresc, pe bună dreptate, cu calitatea ire­proșabilă a produselor ce se livrează la export. La adresa calității costumașelor și rochițelor nu s-a primit nici un reproș, ci, dimpotrivă, cuvinte de apreciere. In primele 5 luni din acest an s-au livrat peste plan la export, produse în valoare de 62 000 lei valută. Intre fruntașele celor două schimburi se numără Floric­a Purice, Adela Bucur, Maria Luchian, Ortansa Paș­­canu, Maria Cuzic, Sevasta Patraș. Toate sînt bune cunoscătoare ale meseriei, exe­­cutînd­ confecții de calitate superioară. Intr-un viitor apropiat, în secție se vor confecționa și costume din stofă pentru bărbați. Aceste succinte fapte vorbesc despre­­ fărnicia, nedesmințită pînă acum, a celor 260 muncitoare. Ol O întrebare pe adresa I.C.M. Femeile di­n municipiul Botoșani au strins și predat însemnate cantități de materiale feroase. Numai în ultimul timp cantitatea a­­cestora este de 8 000 Dar, deși se străduiesc kg. să strîngă cu­ mai mult fier vechi, femeile din cartierele 4 și 5 sînt nemulțumite de faptul că întreprinderea pentru colectarea meta­lelor nu trimite mijloace de transport pentru a prelua metalul. In cartierul 4 o în­semnată cantitate de vechi stă, în fața unei fier lo­cuințe din str. împăratul Traian, de vreo 4 luni de zile. Cînd, totuși, aveți de gînd și­ I ridicați de acolo, tovarăși de la I.C.M. Boto­șani ? Rubrică realizată de MARIA SAVA -yI

Next