Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-09-17 / nr. 75
Anulu III. E^e'de do ue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretinl pentru Austri’a pre ani intregu . . 10 fl. v. a. n jmnetate de amii 5 „ „ ,, trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre ana intregu . . 14 H. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ ,, trei lone . . . 3 „ 50 cf. CONC Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Sacaru lui Nr. 9, unde sunt a se adresa tote scrisorile. DIURNALU POLITICU SI LITERARIU. Scrisori nebancate si corespundintre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se vont arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Francofurtiii si Itomaitii. (P.) Actul de reforma pentru confederatiunea nemtiesca proeptatu de Imperatul Austriei la Francofurtu, a atrasii asupra-si atentiunea Europei intrege, • si cu dreptu cuveniti, ca ce candu unu corpu nationale de 40 milioane se misca in mediu locul Europei, Europa nu poate se privesca cu nepăsare catra miscamentul acestu mare natiunale, mai alesu candu in fruntea lui stau principii cari după tradîtiune sunt imnenii cei mai conservativi, si numai atunci ieu stindardul propasirei, candu nu mai potu resists pentru principiele si poporul cei impingu de la spate. Lumea e convinsa ca nici candu nu va mai veni tempul sacrului imperiu asii, precum acelua a esîstatu in evulu mediu si la începutul anului nou, candu Imperatii Germaniei cu titlul de „Imperatii Romaniloru“ se credeau a fi singurii domnitori legitimi ai lumei intrege, singuri competînti a imparti corone la alti regi mai mici, vasali ai loru, si candu principii d’in cele mai depărtate tieri primiau titlul de principi ai sacrului imperiu romanu, dar’ spre fericire, nu le venia a minte a face d’in titluri si drepturi sau relatiuni, precum a fostu asemene casu si cu principii d’in tierile romanesci, d’intre cari unii d’in ambitiunea de a avi; tîtule multe, primiau titlul de principi a sacrului imperiu romanu, fara ca se fie eserciatu Imperatul Germaniei ceva drepturi asupr’a loru, seu ei se fie avutu ceva incurgere in Germani’a Europ’a scie ca aceste tempuri nu vom mai retornă, si totusi ea porta frica de acestu ...... miscamentu, state „îndepărtate privescu cu ingrijire câtra cele ce se intempla, deci cu atâtu 'mai multu trebue se ne intereseze acestu miscamentu pre noi, ca ce provedînti’a ne-au adusu su sceptrul Austriei, carea e capul principiloru germani, deci suntemu in legătură prin unu modu mediulocitu, trebue se intereseze si pre fraţii noştri de peste Carpati, ca ce tierile vecine totudeaun’a au incurgere un’a asupr’a alteia, cu atâtu mai vertosu unu statu mare asupr’a altuia mai micu. Ce-si teme o națiune de alt’a? — Patri’a si natiunalitatea! Potemu-ne noi teme patri’a de nemți? — La acest’a respundu simplu câ : ba. — A vorbi despre o invasîune cu arme, in tempurile de acum aru fi unu lucru de insu, dar’ cum s’ar’ si potu intempla, candu ambele națiuni stâmu totu sub acel’asi guvernu, altum intre poporul nemtiescu de la inceputu a fostu totu pacinicu, glori’a militare nici candu nu l’au potutu amagi ca se-si lase patri’a si se mérga in tieri străine pentru a o câştigă, la Italia in resbele l’a dusu ambiţiunea câtoruva Otoni si a unui Federicu Barbarosia, la Jerusalimu in spedîtiunile crucéte l’a dusu religiosîtate, nici candu dar’ naţiunea nemtiésca n’a decliaratu resbelu cutarei ginte pentru de asi câştigă gloria militare sau de a o subjuga. De presentu ea se cuprinde cu sciintiele, artile si industri’a. Ea neatacata nu ataca. Se cuprindu inse tierile si in pace, prin asiediari si colonisari, dar’ acel’a e unu guvernu fórte slabu, care nu se scie asecură in contr’a strainiloru ce vinii in tiera, si vedindu cu ochii lasa ca acei străini inmultindu-se in tiera, neasîmilindu-se datîneloru tierei, se devină periculoși pentru statu. Potemu-ne noi teme natiunalitatea de nemți ? — Nu avemu pentru ce se ni o tememu, presupunu dar’ nu concedii ca germanismul aru face o invasîune, elu nu poate se ajunga la noi de câtu numai peste cadavrul natiunalitatii magiare, inse in naţiunea magiara cu multu e mai desceptatu sentiul natiunalitatii, de câtu se se lase a se germanisa, tocm’a d’in contra magiarismul inghite evrei — elementu pregatitoriu alu germanismului— si nemți, dovéda despre acest’a for’a oficiale magiara, o mulțime de insi si stramuta numele cehi nemtiescu de in proportiune cu numeral celu frumoșii alti intieligintici, ei sunt siliti a recurge la Germani, *)' acéstia venindu in tiera siervescu cu cele necfessarie, ei aducu industri’a cu sîne, si in genere aru fi folositori tierei daca s’aru natuca mergandu in tieri straine,k^“pazésea limeralisé,• dar’ guvernul se pare a se ingriji pu tieri de naturalisarea loru, si poterea consulateloru in Romani’a e pre mare, ele para ca totu atâti suverani ce despunu si pre teritoriele străine. — Romani’a nu s’aru lipsî pe străini, daca s’aru eliberă tieranul de sub sarcinele cele apesatorie, multe capacitati sunt necultîvate, bietul tieranu daca tocm’a aru voi se invetie industri’a mai ’nalta, nu lu lasa starea la care e condemnatu. In Romani’a se nutrescu câteva clase grecite, rusîte, nemtite, turcite d’in sudarea tieranului, carele totudeaun’a a fostu Romanu, si care purta sarcinele tierei acolo unde unu omu este proprietatea altui omu. Se pare a fi ursîtu ca un’a d’intre tierele cele mai religiose: Romani’a, se remana mai pe urma cu esecutarea principieloru propagate de Cristu. Se recapitulâmu: Fatia cu industri’a si negotietori’a germana — cu care Germanii voescu a inundă orientul — magiarii se voru aperă prin manier’a de pana acii. Pentru noi Romanii d’in Austri’a se recere ca industri’a se aiba totu atâti patroni, câti mecenati au sciintiele asta-di — fie disu spre laud’a respetîviloru barbati bravi —. Pentru Romani’a e o lipsa neincungiurabile: stergerea dacei ^ in veri-ce modu, ca ce acesta impedeca veri-ce cultura, impedeca industri’a, nici se poate numi Romani’a libera, pana ce cetatienii ei sunt siervi. familia in nume magiar, se magiariseaza. Mai multe sînagoge au inceputu*a tiena siervitiul ddicescu in limb’a magiara. Meritii ce vinu in Ungari’a se dau după peru, ctt tóte ca „Katechismus für Auswanderer“ d’in Lipsi’a le spune b’a, nationalitatea si datinele. Deci e invederata ca noi avemu unu muru de aperare in contr’a germanismului, si acest’a e magiarismul. Sasii d’in Ardealu — avantgard’a ‘germanismului, cu care se falescu atât’a fratii loru d’in Germani’a — sunt cu multu mai putieni de câtu se potu strică natiunalitatii nóstre, dovéda Romanii ce au esitu d’in scólele loru, si cari asta-di cu atât’a zelu apera caus’a romana in dîet’a Transilvaniei fatia cu ei. Dar’ tocm’a de aru fi multi la numera, ei totu nu ne potu strică, natiunalitatea nóstra d’in Transîlvani’a au trecutu prin prob’a apei si a focului su tempul uniunii celoru trei natiuni, si totu nu au peritu, ma tocm’a d’in contra renascerea natiunalitatii nóastre a resaritu d’in Trni’a unde Romanii erau mai apesati. — Cu totul altum intre sta caus’a cu nemţii d’in Romani’a, ce i-au dusu acolo cu mulţimea nisce boiari de ai României, asiediandu-i pe pamenturi grase, si cari sunt mai crutiati de câtu tieranii romani , desi acestiia prin atâte lupte a santitu pamentul acelua cu sângele loru. Nemţii d’in Romani’a prin favorurile ce le gusta, in asemenare cu Romanii tierani para a fi privilegiati, si privilegiele sunt periculoase ori unde. Astufelu marturisesce si o brosiura esita in Bucuresci in 1860 cu titlul: „Colonistii germani si Romani’a.“ Pentru ce avemu dar’ ene tememu de germani ? — Pentru industrialii germani! Daca le sucede germaniloru a reesi la Francofurtu intru tóte ce dorescu, daca se va infiintia o unire mai strinsa a stateloru germane, ajungandu-si ei scopul acest’a, voru pasi cu mai multu zelu si resultatu si catra celelalte scopuri, apoi lumea scie ca unul d’intre scopurile principali ale Germaniloru este ca emigratiunea nemtiéasca se nu méarga câtra Americ’a, ca ce prin acést’a se perde d’in corpul natiunale, ci se mérga câtra resaritu apróape de connatiunalii loru, (der westlichen Auswanderung eine östliche Richtung zu geben). Devis’a loru este ca „Dunerea trebue se fie nemtieasca de la isvoru pana la mare“ (aci precépu ei si negotietori’a). Toate aceste locuri voescu ei a le cuprinde cu industri’a loru. Frumoase idei natiunale pentru ei si dulci sperantie, daru cu atâtu mai greu de realisatu, ca ce nemții ce vinu de se asiédia in Ungari’a, lingurii i naturaliseza astufelu câtu in 2—3 ani după asiediarea loru, daca cutarele i numesce nemți, sunt intre ei si de aceia ce se maniu, ei se tienu de magiari, si la manier’a naturalisarei se precepu ungurii câtu de minune. Industriarii nemtiesci ce se asiedia in Ungari’a nu germaniséza pe nimene, ci inca ei constituescu industri’a nationale magiara. Astu-felu d. e. Pest’a capitalea Ungariei locuita de o majoritate absoluta de germani, predomnesce in ea spiritul magiarismului. Romaniloru d’in Ausrti’a nu le pote strică industri’a germana, cace ei n’au lipsa de ea. Femei’a gatesce vestmintele bărbatului, apoi sumanariul, faurul si a. sunt cu totii in satu. Ma sunt unele ramuri ale industriei precum: lemnaritul, bitaritul, olăritul s. a. cu aceste provedu Romanii si pre alti locuitori, si le imbie cu atât’a eftînetate, câtu industri’a germana nu poate se prindă radecini tiapene. Intr’ adeverii nu se poate laudă fineti’a acestora manufapture, dar’tempul dural ei e lungu si tieranul mai cu seama acest’a ie in consîderatiune. — Intieligint’ia cerca obiecte mai fine, dar’ in gradul ce se desvólta intreliginti’a la Romani, se desvólta si industri’a; bilantiul e dreptu. In Romani’a sta caus’a cu totul altumintre,, industri’a tieraniloru e ca si la noi, dar’ industri’a mai’ nalta natiunale nici de câtu nu sta Nr. 751—222. Joi 5/17. Sept. 1860. DIETA UNGARIEI. Diurnalele nemtiesci si magiare, aduseră cestiunea Ungariei in legătură cu cestiunea nemtiesca, de la o deslegare favoritoria a acesteia d’in urma, sperau o deslegare si pentru cea d’antâia. Su tempul ce trenura conferintiele la Francofurtu, diurnalistic’a intrega s’a ocupatu numai cu acést’a cestiune, iar’ după finirea conferintieloru veni la tapetu si caus’a Ungariei. Initiatîv’a o lua o faima a Independîntiei belgice, ce dicea ca Imperatul va veni in Ungari’a, si in o consultare cu notabilitățile tierei va decide despre cestiunea de constitutiune. Ast’a faima fu demintita de diurnalele nemtiesci. Lua apoi Wanderer cestiunea unguresca, despre care atînseramu in arul trecutu su rubric’a „Varietate.“ Acum’a acést’a , cestiune joaca de nou rol’a prin toate diurnalele atâtu nemtiesci câtu si magiare. Unu graiu ungurescul in „Wanderer“ pledéaza de nou pentru o dîeta ad hoc. Sunt doue păreri, unui voescu a lasă ca să se desvórte procesul inmoia*) Amintescu aci de unu casu. In anii trecuti unu boiariu d’in Romani’a ducea pe Dunere catra casa 2000 de galete gatîte d’in lemnu tiapenu. Unu negotietoriu romanu d’in Or. M. inca era pe naea acea, deci se incinse intre ei urmatoriul dîscursu : Die ! — dise negotietoriul — de unde aduci galetele? — De la Lipsi’a , cu celea de felu si apoi pe Dunere. — Ce felu de lemnu e acelua, ce merita a fi transportata de la Lipsi’a cu atâte spese ? — E lemnu ca si tote lemnele nóstre, ci considera lucrul. — Io ti-asiu fi recomendatu, Die! vr’o 6 butari romani d’in orasiul nostru, maestri buni dar ’nu pre au de lucra, carii mergeau la tiera, si ti le faceau acasa. Dtale nu-ti constă lemnul asie dicandu nimicu, nu-ti constă transportul, nu-ti faceai ostanela, banii veniau la unu romanu austr. carele spesă in tier’a rom. cati-va pana gata lucrai, tier’a nu suferiâ unu esportu asie mare de bani, se economisâ multu, si banii se întorceau toti prin mana de romanu. — Asia e Die — respunse boiarul cu ’nalt’a intreceptiune — numai ca apoi galetele nu erau de la Lipsi’a, si ast’a impregiurare multu se pretiuesce in tier’a nostra.