Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-26 / nr. 95
Anulu III. Nr. 95.242. Joi 14/26. Nov. 1863. Ese de doue ori in septemana Jo i - a ai Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 îl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ trei lune . . . 8 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . 50 cr. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t ra t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. DIURNALU POLITICO SI LITERARII!. Votul universale in Romania. II. Ne interesâmu mifjtu, fóarte multu de frații nostri de peste Carpati, ne superâmu candu se supera ei, si iar’ ne bucurâmu candu se bucura ei. Nici plte acéstea se fie altumintre, ca ce originea si limb’a nostra cea sonbra, sunt nisce organe ce ne léga de olalta, si cari nu se potu stirpi mai multu, daca nu le-au stirpitu barbarismul evului mediu, nu le va potu stirpi nisce miiuri stricacilse, ce cutare politica s’aru încercă se le esserceze. Candu vedemu diurnalistic’a loru ocupandu-se de Gestiunile nostre, ascultâmu cu plăcere judecat’a nefavoritbria seu favoritbria ce o făcu ei asupr’a pasiloru nostri; si candu ni s’aru da consîlie le-am ascultă, cu plăcere, am lasă sa intre liberii la inim’a Romanului, ca ce purcedindu acele iarasi de la Romanu, suntemu convinși despre sinceritatea loru. Dar’ spre nenoricire, unele cause de ale nostre sunt atâtu de complicate, câtu chiaru celu mai versatu in ele, nu scie a dă consîlie bune. — Pe acést’a reciprocitate basati, ne vom iertă frații noştri de peste Carpati, sâ graimu si noi la căușele loru. Departe sa fie de noi ani insusi capacitatea de a imparti altoru-a consulie in lucrurile loru, caroru a ei li-au fostu maestri, ce ei le cunoscu mai bine de câtu noi, si prin urmare ei vom fi sciindu mai bine de câtu noi ce trebue facutu, ci noi ne vomu esprimă numai cu o sinceritate romana parerea nostra, si daca* acést’a n’aru fi apta a trece de unu consiliu bunii, in asemene gasu consîderati-o, fratiloru! de o espreSîune a dorintiei linei parti mari d’in corpul natiunei genetice romane. Precepemu: votul universale, drepturi politice si tier aniloru, imp ro p r iet a ti re a loru. Candu se deschise adunarea eleptîva a României, ne intrebamu cu totii, ca bre acu infercese-voru spre bine cestiunile cele multe interne ale tierei, bre nu se voru nasce fara conflicte noue intre poterea legelatîva si cea esecutîva. Unii vedeau in ministerial celu nou compusu d’in primele capacitati ale României, o garanţia deplina, cum ca poterea esecutiva nu va trece peste marginile competentiei ei, iar’ altii delaturau cu totul ministeriul, casi de la care nu aru aternă nemica, ministerie compuse d’in capacitati mari si cu intentiuni bune — diceau ei — au mai avutu Romani’a, dar’ tbte cadiura unul după altul, deci reul e aiurea si aiurea trebue vindecatii, elu e in adunarea eleptîva, acest’a nu e representanti’a adeverata a tierei, ea nu e espresîunea fidela a dorintieloru poporatiunei. Adunarea e compusa d’in boiarii cei mai avuti ai tierei, d’in acestia o parte sunt conservativi iar’ o parte liberali, candu ceia precumpenescu pe cestia, candu d’in contra, astu-felu se schimba si ministeriele, si bietul poporu suveri care totu patîmesce candu in mesura mai mare candu mai mica după natur’a membriloru ce compunu aceste cabinete, fara ca brecarele sa fie avutu candu-va curagiul a rechiamă si pentru acestu poporu drepturi politice ce lui competrescu, a asecură astu-felu pentru adunarea eleptîva o majoritate de liberali si adeverati representanti a doriniteloru poporatiunei, a asecură tierei si guvernului stabilitatea si ordenea, de care are atâtea lipsa după atâtea lupte, a asecură, in fine, unitatea statului romanu si centrul gravitatei, pentru ca se nu se arunce in fruntea guvernului asib felu de bărbați, cari gravitéaza in atâtea laturi, câte punte are periferi’a cercului. Cumca necontrelegerea escata intre poterea legelatîva si cea esecutîva, se va complană fara a se intemplă scuduiri noue, acést’a o credemu, ca ce guvernul are interesu pentru complanare, iar’ adunarea nu plte se-i retraga man’a, ca ce guvernul s’a pusu tocm’a pe acelu teremi, ce lu pretindea adres’a adunarei trecute. Sa audimu ce dice „Reform’a“ in acést’a privintia: „Ministeriul actualii convoca adunarea, ia de norma a politicei sale ins’a-si adres’a adunarei, careia i va presentă peste putine dile tate proieptele de legi cerute de dens’a. Sci-va inse camer’a a apretiui spiritul de conciliatiune alu ministeriului actuale ? primi-va sau refusă-va cererile sale ? Acista toata cestiunea, de le va primi, atunci pacea si armoni’a se va restabili intre poterea legelatîva si esecutîva, si amendoue in unire voru conlucră pentru binele tierei. De nu le va primi si camer’a va intră pe alte câi . . . . camer’a atunci se va dechiară de neconsecinte si rea voitoria, si atunci se va dovedî, precum dice Romanul, ca coalitiunea voiesce despotismul si perirea tierei.“ Deci ceea ce a cerutu Adunarea, i se da, ceea ce va mai cere, iar’ i se va dă, numai daca nu va cere a sugrumă pe bieţii clacasi, cum ceru in 1862 , ce inse principele voindu a fi dreptu n’a potutu santimă, asta-felu Adunarea capetandu totu ce cere, va mai cercă indarnu nodu in papura, va trebui ins’a-si se laude, sa se convoiesca cu faptele ministeriului, ca cela d’in contra aru sari ins’a-si intr’o cursa de suspitiuni si neconsecintia. — Credemu ca nici d’intre membrii adunarei nu lipsesce spiritul de impacare, sau daca lipsesce, sunt astransi la impacare prin politîc’a ce a luatu ministeriul. In ast’a privintia si noi dicemu cu D. C. A. R: „Faca ceriul ca ministrii si deputatii nostri sa intieleaga si ei gravitatea sîtuatiunei, si sa se intr’uneasca ca se iesimu d’in trens’a; dup’ aceea ,va fi destul tempu ca se revenimu, de vomu voi, la certele nóstre de principie, si chiaru de sîmpatîa si antipatia.“ Daca astu-felu partitele d’in adunarea eleptîva se vom impacă, spre a conlucră cu totii spre binele tierei, e implinita o dorintia, dar’ inca mai remane dorinti’a cea mai mare: votul universale, drepturi politice si tieraniloru. Pe unde numai a strabatutu câtu de câtu civilisatiunea europeana, pretutîndene li se recunósce poporeloru dreptul a despune ele insesi despre sartea loru, pretutîndene se mantuescu de tutoratele octroiate loru fara voi’a loru, si asta di mane vomu vedé chiaru si in Rusi’a triumfandu principiele democratece ale revolutiunei cei mari a Franciei, pe candu in Romani’a si acii națiunea sta su tutel’a unei Adunări, de a careia membri ea nu are scrie in tocm’a ca poporul nemtiescu d’in evul mediu de adunările de la Aachen. De unde a capetatu Adunarea României facultatea de a vorbi in numele natiunei ? — Ea pbte se vorbesca in numele aristocraţiei de bani, ce o representéza, dar’ nu si in numele poporului, care n’a autorisatu-o, si care de va fi intrebatu, de securu nu va cere ca unii avuţi sâ monopoliseze de drepturile lui, fara descirea lui. Daca poporului romanu nu i se va dă votul universale, in asemene casu atâtu guvernul câtu si adunarea eleptiva comitu pecate strigat bine la ceru. Guvernul carele se sustiene cu sânge si avere, daca se invoiesce ca averea sâ fie representata, cu atâtu mai vertosu trebue sâ se invoiesca ca sângele sâ fie representatu, ca-ce acestua e mai scumpu de câtu averea. Adunarea eleptiva nu pote vorbi in numele natiunei de câtu numai prin abusu, ca-ce mandatul nu si l’a primitu de la națiune, intrebe-o numai pe acést’a si se va convinge. Ea folosesce dreptul ce nu l’are, prin urmare comite culp’a folosîrei averei sau dreptului altuia. Atâtu guvernul câtu si adunarea daca se dicu a fi a natiunei romane, sunt detori a se ingriji, a scutî drepturile acestei naţiuni, iar’ nu a o despoiă chiaru si de cele date ei de la mam’a natura. Recunbsca Domnul Romaniloru suveranitatea natiunei romane, faca ca ea sa despuna despre sbrtea ei, nu lase ca drepturile ei sa fie monopolisate de cei cu bani mai multi, rumpa de pe manele ei catusiele oligarchâei impilatorie, rechiame-o de nou la viteti’a, fie îtemtuitoriul ei, si atunci va fi Domnu d’in vointi’a nationale. Recunbsca adunarea eleptîva de acu a României ca ea representedia numai aristocrată’a de bani, pretînda ca sa intre in adunare si representantii celoru lalte interese, si atunci nu i se va impută cu abuseza de drepturi străine. Numai după ce principiele revolutiunei cei mari francese voru află resunetu in orientulu Europei, numai după ce omului i se va recunbsce demnitatea sa de omu, numai după ce representantii întregului poporu romani voru fi uniti intr’o adunare legelatîva, numai atunci si va începe națiunea romana viéti’a sa. Nu cugetați ca secuiul nostru numai pentru aceea e seclul civilisatiunei, fiindu ca e alu XIX, elu s’a aventatu la acést’a demnitate numai, prin rumperea catusiloru evului mediu, carii sugrumau veri ce progresu, tieneau poporul in perpetu’a nesciintia, despoiata de demnitatea sa umana, recunosceti acést’a demnitate poporului romanu, si elu peste putienu se va mesura in progrese cu popbrele cele culte ale Europei, ingeniele cele multe ce stau acu astupate , se voru ivi la lumin’a dilei, facandu onbre progresului si numelui romanu. Ceea ce aplicandu-se in altele parti ale Europei, au produsu resultate atâtu de bune , nu plte ca in Romani’a numai sa fie stricaciosu. Candu i se voru da poporului drepturi politîci, atunci naţiunea nostra va îmbracă unu vestumentu nou, atunci se va datî pentru prim’a data pendulul machinei progresului. Romani’a numai si numai astu-felu si pbte împlini misiunea sa intru regenerarea orientului. Legea d’in 17 noem. 1861. in privinti’a erogatiuniloru straordînarie causate prin lips’a d’in Ungari’a valida pentru imperiul intregu. Cu convoirea ambeloru case ale senatului Meu imperiale ordîneza precum urméza: Art. 1. D’in caus’a lipsei ce domnesce in o parte a regatului Ungariei, in restempul ce va dură acest’a se deschidu urmatoriele eredete straordînarie pe anul aminist. 1863. independînte de erogatiunile statului, ce se voru statornici prin legea finantiale. Art. 2. Pentru cancelaria de curte a Ungariei ca antîcipatiune pentru dotatiuni viitbrie su tîtlele: 1. cladîri straordînarie de cai . . 200,000 fl. 2. cladîri straordînurie de apa . . 1,300,000 fl. sum’a 1,500,000 fl. Art. 3. Pentru ministeriul de finantie su urmatbriele tîtle: 1. in favorea posesoriloru mici d’in Ungari’a cercetati mai tare de urmările seceristului reu, antecîpari cu interese: a) pentru seminti’a semanaturei de ierna si de vara........................................................ . 9,500,000 fl. b) antecipari in bani gata . . . 6,500,000 fl. 2. Pentru întreprinderea lucrariloru de lipsa sevoru antecipă cu interese fondului regnicolare pentru cladîri alu Ungariei spre cladîrea drumuriloru de tiera, apoi reuniuniloru si comuneloru pentru întreprinderea lucrariloru, regularei rnuriloru si storcerei lacuriloru pe langa garantia deplina si dovedita 2,500,000 fl. suma 20,000,000 fl. Art. 4. Atâtu anteeiparile in sementia, câtu si cele in bani (art. 3 ad 1, a) si b) daca proprietatea nu da garantia deplina, se voru face prin mediulocirea si garantarea comunelor). Aceste antecipari nu poftescu interese pana in finea lui diecemvre 1865. De la 1 ianuariu 1866 interesele se voru calculă cu 5 percente pe anu in favorea erariului si se voru solvi la cassele de contributiune in rate semestrale cu contributiunile curgatorie. Reimbursarea se va intemplă in siese rate egali