Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-07-31 / nr. 58
ferintia preliminaria despre cele ce eră de facutu , s’au sinesuitu intr’acést’a, inse d’in anumite cause nu li-a sucesu a potu coadună in aceeasi di conferinti’a, ci fara multiumiti a se consultă numai intre sine. In câtu li-au sucesu in aceeasi di a vede si după coulisse s’au convinsu, cumca cu toate cu afara de o parte a granitiariloru toti romanii alegu deputați pentru congresulu serbescu, — pentru acestu distriptu e mai consultu a nu alege, ci a protestă inca de acasa. Beiusienii dara erau resoluti intre sine ce au de a face in diu’a alegerei ; poate ca d’intre numerosii alegatori ai acestui mare distriptu au mai fostu si alții de opiniunea loru, aceea inse nu se screă inca. Sosindu diu’a de eri, diu’a alegerei, toti alegatorii se adunara la loculu destinatu; ’nainte de toate se conscrisera numele alegatoriloru, după acést’a Dnulu protopopu S. Bica, ca presiedinte delegatu spre acestu scopu prin ven. Consistoriu, rogatu inca de mai nainte prin câtiva d’intre alegatori, propuse întrebarea, ca: ’nainte de a procede la alegere după cuprinsulu cerculariului episcopescu, adeca preoţii deosebi si mirenii era si de osebi, n’aru fi de lipsa are a ne consultă cu totii despre cele de facutu, ca asiă ce se va lucră se se lucre intru contrelegere ? La care întrebare intreg’a adunare respunsa cu: da, — si asiă se decliiarâ conferinti’a de deschisa. De locu luâ cuventu advocatulu si representante d’in protopopiatulu de Beiusiu d. Parteniu Cosma, si intr’o cuventare bine motivata, finita intre aplause, propunendu întrebarea cumca: „are interesul nostru ca romani si in specie a acestui distriptu pretinde, ca noi se par teci pamu la alegerea metropolitului serbescu, sau mai cu scopu aru fi ca sie ne retienemu dela aceea?“ desfasiurandu fasele prin care au trecutu caus’a noastra besericesca, pana candu amu ajunsu o data a fi fericiti a posiede Pre inalt’a promisiune a Maiestatii Sale cumca: nu e neaplecatu a incuviintiă restaurarea metropoliei romane si despărțirea ierarhiei besericei romane de a celei serbe, — aretandu anomali’a in care amu deveni, neconsecinti’a, gresiel’a in care amu cade, confusiunea in care amu aduce pe acei barbati demni ai natiunei, cari provedint cu mandatele noastre, in petitiunea subtsernuta Maiestatei Sale in 15. Martiu 1862, in Vien’a in numele natiunei s’au dechiaratu cumca romanii nu potu partecipă la congresu basatu pe vechiele privilegie natiunei serbe, — etc. etc. decumva cu imnorarea trecutului amu intră in congresulu serbescu — si-a datu parerea intr’acolo, cumca, decumva amu partecipă noi la alegerea Metropolitului serbescu, amu comite unu pecatu neiertatu, ni-amu demnuti trecutulu, ni-amu desavuă toti pasii intreprinsi pana acum’a, si ca nesce omeni nematori, neconstanti amu fi demni de insulu lumii, si nedemni de grati’a Maiestatii Sale respirata in Pre ’nalta resolutiune de mai susu, — noi deci se lasamu pe serbi ca Metropolitulu loru se silu aléga senguri, si d’in capulu locului se nu alegemu deputati pentru congresulu loru, ci reservandu-ne dreptulu acest’a pe acelu tempu doritu, candu Maiestatea sa conformu Prenaltei promisiuni de mai susu se va îndură a ni da ocasiune o partecipă la alegerea Metropolitului nostru natiunalu, resolutiunea nostra se o comunicamu cu Escelenti’a Sa comisariulu regescu numai, protestandu totuodata, si in contra eiepturei speseloru acelui congresu serbescu asupra noastra etc. etc. Aceasta cuventare rostita intr’o limba usiara ca se o pricépa si representantii tierani, convingandu intreg’a adunare despre adeverulu esprimatu in dens’a, fu de toti aprobatu si aplaudatu, d’in toate anghiurile sună cuventulu „nu alegemu! nu alegemu!“ Totu in acestu chipu au vorbitu si din partea clerului p. Onor. Domnii Terentiu Raiu protopopulu Beiusiului, au mai vorbitu inca si Dlu jude cercualu Borosiu, Jurasoru comit. Teod. Popu, si altii toti aplaudati, si ne mai fiindu neci o indoiela despre consentiementulu generalii, eră se se publice conclusulu, candu eta representantele comunetatii de Oradea-Mare, d. Ambrosiu incerca a se opune torintelui pledandu pe langa tramitere, inse cu tóate ca se dice cumca „in senibus consilium“ dieu svatulu Dlui nu afla resunetu si remanendu pe josu se departa d’in adunare, mai proba inca si advocatulu d’in Oradea. Ioane Fasie a fi Oradanusi a recomendă tramiterea pana la Carlovetiu cu protestu, inse vediendu-se senguru, frumosielu se retrase, dicandu cumca „elu nu pentru acea a vorbitu asiă ca dara e pentru tramitere, ci numai pentruca se deeansa ca ponderosulu obieptu se se desbata pe câtu se pote de bine.“ Si asiă ne mai fiindu neci unu graiu pentru alegere, se publica unanimulu conclusu , cumca: acestu districtu nu voie see a partecipă la alegerea metropolitului serbescu, ce se va efeptul in congresulu natiunalu serbescu convocatu la Carlovetiu pe 1. Augustu a. c. si pentru aceea neci nu alege ablegatiireceruti la acelu congresu, totodată protesteza in contr’a efepturei speseloru congresului asupr’a locuitoriloru de relegea gr. res. ort. a acestui districtu, or’ despre acést’a se se compună unu memorandu, care apoi sâ se inmanueze Esc. Sale Dlui Comisariu regescu. Aceasta decisiune se se puna la protocolu, care se se subscrie prin toti representantii, éra memorandulu fiindu-ca pentru arginti’a economiei de pe a casa nu potu remane toti representantii aci pana la compunerea aceluia se se alega unu comitetu d’in 14 membri, cari d’impreuna cu presiedintele, in intielesulu conclusului de mai susu se lu compună, si subscriindu-lu in numele intregului distriptu suu tramisia la loculu competinte. Era despre modalitatea tramiterei memorandului s’a decisu ca comitetulu mentionatu se roge pe Ilustrulu si zelosulu barbatu si conducatoriu a natiunei romane D. A n d re iu Mocioni de Foen, care precumu se scie e alesu d’in partea diecesei Temisiorei, ca mergandu la Carlovetiu se aiba bunetate a lu inmanuă Escelentiei Sale comisariului regescu, ier’ despre acést’a se se insciintieze si Ilustritatea Sa Dlu Episcopii diecesari, impartesindu-se si protocolulu in copia autentica. După acestea s’a alesu comitetulu stătătorii d’in 8 preoți cu presiedintele si d’in 7 mireni, — s’a inchiatu protocolulu, s’a subscrisu prin toti representantii, si s’a intaritu si prin sigilele respetive; — era comitetulu incredintiandu pe adv. Cosma cu compunerea memorandului, pana sear’a s’a compusu memorandulu, ce va urmă mai la vale, s’a cetitu, aprobatu, subscrisu, si speduitu la loculu competinte. Eta Memorandulu: „Escelentissime Domnule Comisariu regescu ! „Subscrisii representanti, atâtu preoţi câtu si mireni ai distriptului administrativii Oradanu in dieces’a gr. res. ortodosa a Aradului, in urmarea cerculariului Presantiei Sale Domnului Episcopii diecesari alu nostru Procopiu Ivascoviciu d’in 20. Juniu a. c. Nr. 360 fiindu adunati pentru alegerea aloru doi ablegati, si anume a unuia d’in statulu preotiescu, era a altuia d’in celu mirenescu, pentru partecipare la Congresulu natiunalu serbescu, ce in urmarea Pre înaltei Resolutiuni a Maiestatei Sale ces. reg. Apostolice d’in 14. Juniu a. c. se va tiena in Carlovetiu in 20. Juliu 1. Aug. a. c. pentru alegerea de Arhiepiscopu si Metropolitu la scaunulu vacantu d’in Carlo- 1 11 S I 0K A. Ercinitulii Albii. (Vedi nr. 55.) XIII. — Afurisita Manola ! striga junele candu se depărtase barones’a; pentru d’ins’a sacrificu eu pre mama mea, Manola, eu te urescu pentru tote relele câte mi-ai facutu !... Mincinosa sirena! si tu nu me iubiai!... tu me iubiai... in cea sera, aduci-ti tu aminte in cea sera?... Da' eu vreu se mai vediu odata loculu unde erai asiediata, unde siedeam eu.. . De ar’ trebui se me inveninediu gustu-voiu inca d’in asta suvenire. Si ca si candu s’ar gata la venatu, Teodoru prinse arm’a si lua calea catra munte. Prin unu capritiu alu naturei, in acea diua de Septemvre era o căldură necunoscuta in tiera; radiele sorelui ajunsu la culminatiunea sa se parea ca vre se aprindia bradii Carpatiloru. Apesatu de nadusiel’a aerului, baronulu innainta cu pasi neasémene, cu peptulu gafuindu, cu capulu plecatu. Deodata se returna. Frundiariulu tremuse la doi pasi de d’insulu. Inim’a lui Teodoru batea mai iute in peptu-i si se opri tremurandu. — D’ins’a e! striga elu, si se radiemâ de unu copaciu, intru atât’a lu parasîse poterile. Unu tieranu se ivi la o scurta depărtare. — Nu, nu trebue se o mai vediu!... Si semenandu cu o frundia ce ventulu o apuca, baronulu se departa fara a sei unde se duce. De abie făcuse câtiva pasi, signetele unei voci cunoscute loviră urechile lui. Rusniaculu canta d’innapoiu unei tufe. „Asie, disc cantatoriulu, asii, frundia verde de stegiaru, fremi ca si Manola sub sărutările mândrului cavalieru. „Riule, frate ’alu lumii, vediutu ai tu decandu sierpuesci prin pădurile cele de bradi si prin vâlile cele rumenite de frage, vediutu ai tu o a dou’a Manola ? „Ea sémena cu tine, spre ardietoriu, deminéti’a ea desmiérda suridiendu, la amédia di ea ucide inca totu suridiendu. „Stea mititica, care vestesci inseratulu si diorile, candu vei vedé o femee care ride de omeni precum Satana ride de angeri, nu spune sotieloru tale ca aceasta femee e Manol’a. Teodoru fremea in tote membrele sale. O lava se parea a curge in trupulu seu si se suia clocotîndu la creerii capului. Ochii sei arunca in giuru-i priviri sinistre. Rusniaculu era nevediatu. Cantulu reîncepu .• „De d’încolo de trei munți, la fiermurele unui murelu unde căprior’a, cu piciorele-i usiere, merge a-si stemperă setea, vede-vei, trista luna, pre Manol’a siediendu pre unu frundiariu de nenufarii asceptandu pre mandrulu necunoscuta.“ — Nu, ea nu va mai vede pre noulu seu amante! striga Teodoru , si cu degetele si incrispate (convulse) trase cocosiulu durdei (puscei) sale. Paditoriulu se ivi intru acestu momentu. — Unde o d’ins’a ? dise baronulu colcaindu de mania. Rusniaculu se arunca in genunchi si prin semne straordenarie aretâ ca i e opritu a grai. — Spune-mi, misterule! striga Teodoru cu viersu innaltu. Ivanu desemna cu man’a o vale indepartata. Du-me acolo, dise baronulu cu o voce sinistra. Padurariulu se scola si apuca innainte pre o cărare angusta pre care purcese si cerandu. Sunt doi inimici neimpacati : gelosi’a si raţiunea. Candu unulu se ivesce, celalaltu a si fugitu. Gelosi’a fiindu născută in inima junelui omu , mintea lui era turburata. Cu ochii atientîti la locului, indegeratu prin Ivanu, Teodoru mergea cu pasi grăbiţi. Asemene dîmonului resbunarii, paditoriulu precedea baronului si sineratur’a lui cea prelungita atitia furorea lui Teodoru. Mersulu tienu doue ore. Deodata dîplomatulu incepu a merge mai incetu. In scurtu sosî la loculu unde trebuia se afle pre Manol’a. Esîtatiunea junelui nu scapa a trece neobservata de paditoriulu. — Domnule, dise elu, nu innainta mai departe : ei sunt colé ! Si aretu cu dégetulu spre unu arbure plantuitu pre tiermulu riului. Teodoru trasari de flori si redîcâ ochii. XIV. Asiediata pre orba, Manol’a impletîâ o cununa de flori. Unu barbatu, a cărui fatia despareâ sub umbr’a unui fetanu, i arunca unu ramu de macesiu. Manol’a apuca florea si o duse la busele sale. O cetia trecu pre d’inaintea ochiloru lui Teodoru ; unu facu repede curse prin membrele sale; busele sale se contrasera spre unu straordenariu subsu; tote fuséra uitate, afarade perfidî’a Manoiei. — Acu mai pre urma imbratisiedi, murmură baronulu, si dégetele si incrispate le puse pre catielulu puscei. Manol’a de jumetate redîcata, intîndea man’a ca se apuce o a dou’a flore, candu unu tipetu sagetatoriu esi de pre busele ei. Glontiele lui Teodora o lovise chiaru in peptu. — Femeea mea! striga Mihailu luandu pre Manol’a cruntată in bratiele sale. 230