Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-07-31 / nr. 58

ferintia preliminaria despre cele ce eră de fa­­cutu , s’au sinesuitu intr’acést’a, inse d’in anumite cause nu li-a sucesu a potu coadună in aceea­si di conferinti’a, ci fara multiumiti a se con­sultă numai intre sine. In câtu li-au sucesu in aceea­si di a vede si după coulisse s’au convinsu, cumca cu toate cu afara de o parte a granitiariloru toti romanii alegu deputați pen­tru congresulu serbescu, — pentru acestu di­­striptu e mai consultu a nu alege, ci a protestă inca de a­casa. Beiusienii dara erau resoluti intre sine ce au de a face in diu’a alegerei ; poate ca d’in­­tre numerosii alegatori ai acestui mare di­­striptu au mai fostu si alții de opiniunea loru, aceea inse nu se screă inca. Sosindu diu’a de eri, diu’a alegerei, toti alegatorii se adunara la loculu destinatu; ’na­­inte de toate se conscrisera numele alegatori­­loru, după acést’a Dnulu protopopu S. Bica, ca presiedinte delegatu spre acestu scopu prin ven. Consistoriu, rogatu inca de mai nainte prin câti­va d’intre alegatori, propuse întreba­rea, ca: ’nainte de a procede la alegere după cuprinsulu cerculariului episcopescu, adeca preoţii de­osebi si mirenii era­ si de osebi, n’aru fi de lipsa are a ne consultă cu totii despre cele de facutu, ca asiă ce se va lucră se se lucre intru contrelegere ? La care întrebare in­­treg’a adunare respunsa cu: da, — si asiă se decliiarâ conferinti’a de deschisa. De locu luâ cuventu advocatulu si repre­­sentante d’in protopopiatulu de Beiusiu d. Par­­teniu Cosma, si intr’o cuventare bine moti­vata, finita intre aplause, propunendu întreba­rea cumca: „are interesul nostru ca romani si in specie a acestui distri­­ptu pretinde, ca noi se par teci p­amu la alegerea metropolitului ser­bescu, sau mai cu scopu aru fi ca sie ne retienemu dela aceea?“ desfa­­siurandu fasele prin care au trecutu caus’a noa­­stra besericesca, pana candu amu ajunsu o data a fi fericiti a posiede Pre inalt’a promi­siune a Maiestatii Sale cumca: nu e nea­­plecatu a incuviintiă restaurarea metr­op­o­li­ei r­o­mane si despărțirea ierarhiei besericei romane de a ce­lei serbe, — aretandu anomali’a in care amu deveni, neconsecinti’a, gresiel’a in care amu cade, confusiunea in care amu aduce pe acei barbati demni ai natiunei, cari provedint­ cu mandatele noastre, in petitiunea subtsernuta Maiestatei Sale in 15. Martiu 1862, in Vien’a in numele natiunei s’au dechiaratu cumca romanii nu potu partecipă la con­­gresu basatu pe vechiele privilegie natiunei serbe, — etc. etc. decum­va cu imnorarea trecutului amu intră in con­gresulu serbescu — si-a datu parerea intr’acolo, cumca, decumva amu partecipă noi la alegerea Metropolitului serbescu, amu co­mite unu pecatu neiertatu, ni-amu demnuti tre­­cutulu, ni-amu desavuă toti pasii intreprinsi pana acum’a, si ca nesce omeni nematori, ne­­constanti amu fi demni de insulu lumii, si ne­demni de grati’a Maiestatii Sale respirata in Pre ’nalta resolutiune de mai susu, — noi deci se lasamu pe serbi ca Metropolitulu loru se si­lu aléga senguri, si d’in capulu locului se nu alegemu deputati pentru congresulu loru, ci reservandu-ne dreptulu acest’a pe acelu tempu doritu, candu Maiestatea sa con­­formu Prenaltei promisiuni de mai susu se va îndură a ni da ocasiune o partecipă la alege­rea Metropolitului nostru natiunalu, resolu­­tiunea nostra se o comunicamu cu Escelenti’a Sa comisariulu regescu numai, protestandu to­­tuodata, si in contra eiepturei speseloru acelui congresu serbescu asupra noastra etc. etc. Aceasta cuventare rostita intr’o limba usiara ca se o pricépa si representantii tie­­rani, convingandu intreg’a adunare despre ade­­verulu esprimatu in dens’a, fu de toti apro­­batu si aplaudatu, d’in toate anghiurile sună cuventulu „nu alegemu! nu alegemu!“ Totu in acestu chipu au vorbitu si d­in partea clerului p. Onor. Domnii Te­­rentiu R­a­­­i­u protopopulu Beiusiului, au mai vorbitu inca si Dlu jude cercualu Boro­­siu, Jurasoru comit. Teod. Popu, si altii toti aplaudati, si ne mai fiindu neci o indoiela de­spre consentiementulu generalii, eră se se pu­blice conclusulu, candu eta representantele co­­munetatii de Oradea-Mare, d. Ambrosiu incerca a se opune torintelui pledandu pe l­a­n­g­a tramitere, inse cu tóate ca se dice cumca „in senibus consilium“ dieu­ svatulu Dlui nu afla resunetu si remanendu pe josu se departa d’in adunare, mai proba inca si advocatulu d’in Orade­a. Ioane Fasie a fi Oradanusi a recomendă tramiterea pana la Carlovetiu cu protestu, inse vediendu-se senguru, fru­­mosielu se retrase, dicandu cumca „elu nu pentru acea a vorbitu asiă ca dara e pentru tramitere, ci numai pentruca se dee­ansa ca ponderosulu obieptu se se desbata pe câtu se pote de bine.“ Si asiă ne mai fiindu neci unu graiu pen­tru alegere, se publica unanimulu conclusu , cumca: acestu districtu nu voie see a partecipă la alegerea metropolitu­lui serbescu, ce se va efeptul in congresulu natiunalu serbescu con­vocatu la Carlovetiu pe 1. Augustu a. c. si pentru aceea neci nu alege ablegatiireceruti la acelu congre­su, totodată protesteza in contr’a efepturei speseloru congresului asupr’a locuitoriloru de relegea gr. res. ort. a acestui districtu, or’ despre acést’a se se compună unu memorandu, care apoi sâ se inmanueze Esc. Sale Dlui Comisa­­riu regescu. Aceasta decisiune se se puna la protocolu, care se se subscrie prin toti representantii, éra memorandulu fiindu-ca pentru arginti’a economiei de pe a casa nu potu remane toti representantii aci pana la compunerea acelui­a se se alega unu comitetu d’in 14 membri, cari d’impreuna cu presiedintele, in intielesulu con­clusului de mai susu se­ lu compună, si sub­­scriindu-lu in numele intregului distriptu su­­u tramisia la loculu competinte. Era despre modalitatea tramiterei memo­randului s’a decisu ca comitetulu mentionatu se roge pe Ilustrulu si zelosulu barbatu si conducatoriu a natiunei romane D. A n d r­e i­u Mocioni de Foen, care precumu se scie e alesu d’in partea diecesei Temisiorei, ca mer­­gandu la Carlovetiu se aiba bunetate a­ lu in­­manuă Escelentiei Sale comisariului regescu, i­er’ despre acést’a se se insciintieze si Ilu­­stritatea Sa Dlu Episcopii diecesari, imparte­­sindu-se si protocolulu in copia autentica. După aceste­a s’a alesu comitetulu stătă­torii­ d’in 8 preoți cu presiedintele si d’in 7­ mireni, — s’a inchiatu protocolulu, s’a subscrisu prin toti representantii, si s’a intaritu si prin sigilele respetive; — era comitetulu incredin­­tiandu pe adv. Cosma cu compunerea memo­randului, pana sear’a s’a compusu memorandulu, ce­ va urmă mai la vale, s’a cetitu, aprobatu, subscrisu, si speduitu la loculu competinte. Eta Memorandulu: „Escelentissime Domnule Comisariu regescu ! „Subscrisii representanti, atâtu preoţi câtu si mireni ai distriptului administrativii Ora­­danu in dieces’a gr. res. ortodosa a Aradului, in urmarea cerculariului Presantiei Sale Dom­nului Episcopii diecesari alu nostru Procopiu Ivascoviciu d’in 20. Juniu a. c. Nr. 360 fiindu adunati pentru alegerea aloru doi ablegati, si anume a unui­a d’in statulu preotiescu, era a altui­a d’in celu mirenescu, pentru partecipare la Congresulu natiunalu serbescu, ce in urma­rea Pre înaltei Resolutiuni a Maiestatei Sale ces. reg. Apostolice d’in 14. Juniu a. c. se va tiena in Carlovetiu in 20. Juliu 1. Aug. a. c. pentru alegerea de Arhiepiscopu si Metropolitu la scaunulu vacantu d’in Carlo- 1­ 11 S I 0­K A. Ercinitulii Albii. (Vedi nr. 55.) XIII. — Afurisita Manola ! striga junele candu se de­părtase barones’a; pentru d’ins’a sacrificu eu pre mama mea, Manola, eu te urescu pentru tote relele câte mi-ai facutu !... Mincinosa sirena! si tu nu me iubiai!... tu me iubiai... in cea sera, aduci-ti tu a­minte in cea sera?... Da' eu vreu se mai vediu odata loculu unde erai asiediata, unde siedeam eu.. . De ar’ trebui se me inveninediu gustu-voiu inca d’in asta suvenire. Si ca si candu s’ar gata la venatu, Teodoru prinse arm’a si lua calea catra munte. Prin unu capritiu alu naturei, in acea diua de Septemvre era o căldură necunoscuta in tiera; ra­­diele sorelui ajunsu la culminatiunea sa se parea ca vre se aprindia bradii Carpatiloru. Apesatu de nadusiel’a aerului, baronulu innainta cu pasi neasémene, cu peptulu gafuindu, cu capulu plecatu. De­odata se returna. Frundiariulu tremuse la doi pasi de d’insulu. Inim’a lui Teodoru batea mai iute in peptu-i si se opri tremurandu. — D’ins’a e! striga elu, si se radiemâ de unu copaciu, intru atât’a lu parasîse poterile. Unu tieranu se ivi la o scurta depărtare. — Nu, nu trebue se o mai vediu!... Si semenandu cu o frundia ce ventulu o apuca, baronulu se departa fara a sei unde se duce. De abie făcuse câti­va pasi, signetele unei voci cunoscute loviră urechile lui. Rusniaculu canta d’innapoi­u unei tufe. „Asie, disc cantatoriulu, asii­, frundia verde de stegiaru, fremi ca si Manola sub sărutările mân­drului cavalieru. „Riule, frate ’alu lumii, vediutu ai tu decandu sierpuesci prin pădurile cele de bradi si prin vâlile cele rumenite de frage, vediutu ai tu o a dou’a Manola ? „Ea sémena cu tine, spre ardietoriu, deminéti’a ea desmiérda suridiendu, la amédia­ di ea ucide inca totu suridiendu. „Stea mititica, care vestesci inseratulu si dio­­rile, candu vei vedé o femee care ride de omeni pre­cum Satana ride de angeri, nu spune sotieloru tale ca aceasta femee e Manol’a. Teodoru fremea in tote membrele sale. O lava se parea a curge in trupulu seu si se suia clocotîndu la creerii capului. Ochii sei arunca in giuru-i priviri sinistre. Rus­niaculu era nevediatu. Cantulu reîncepu .• „De d’încolo de trei munți, la fier­mur­ele unui m­urelu unde căprior’a, cu piciorele-i usiere, merge a-si stemperă setea, vede-vei, trista luna, pre Manol’a siediendu pre unu frundiariu de nenufarii asceptandu pre mandrulu necunoscuta.“ — Nu, ea nu va mai vede pre noulu seu amante! striga Teodoru , si cu degetele­ si incrispate (con­vulse) trase cocosiulu durdei (puscei) sale. Paditoriulu se ivi intru acestu momentu. — Unde o d’ins’a ? dise baronulu colcaindu de mania. Rusniaculu se arunca in genunchi si prin semne straordenarie aretâ ca i e opritu a grai. — Spune-mi, misterule! striga Teodoru cu viersu innaltu. Ivanu desemna cu man’a o vale indepartata. Du-me acolo, dise baronulu cu o voce sinistra. Padurariulu se scola si apuca innainte pre o că­rare angusta pre care purcese si cerandu. Sunt doi inimici neimpacati : gelosi’a si raţiunea. Candu unulu se ivesce, celalaltu a si fugitu. Gelosi’a fiindu născută in inim­a junelui omu , mintea lui era turburata. Cu ochii atientîti la locului, indegeratu prin Iva­­nu, Teodoru mergea cu pasi grăbiţi. Asemene dîmonului resbunarii, paditoriulu pre­­cedea baronului si sineratur’a lui cea prelungita ati­­tia furorea lui Teodoru. Mersulu tienu doue ore. Deodata dîplomatulu incepu a merge mai incetu. In scurtu sosî la loculu unde trebuia se afle pre Manol’a. Esîtatiunea junelui nu scapa a trece neobservata de paditoriulu. — Domnule, dise elu, nu innainta mai de­parte : ei sunt colé ! Si aretu cu dégetulu spre unu arbure plantuitu pre tiermulu riului. Teodoru trasari de flori si redîcâ ochii. XIV. Asiediata pre orba, Manol’a impletîâ o cununa de flori. Unu barbatu, a cărui fatia despareâ sub umbr’a unui fetanu, i arunca unu ramu de mac­esiu. Manol’a apuca florea si o duse la busele sale. O cetia trecu pre d’inaintea ochiloru lui Teo­doru ; unu facu repede curse prin membrele sale; busele sale se contrasera spre unu straordenariu sub­su; tote fuséra uitate, a­farade perfidî’a Manoiei. — Acu mai pre urma imbratisiedi, murmură ba­ronulu, si dégetele­ si incrispate le puse pre catielulu puscei. Manol’a de jumetate redîcata, intîndea man’a ca se apuce o a dou’a flore, candu unu tipetu sagetato­­riu esi de pre busele ei. Glontiele lui Teodora o lovise chiaru in peptu. — Femeea mea! striga Mihailu luandu pre Ma­nol’a cruntată in bratiele sale. 230

Next