Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
Concordia_1867_07-12 - 1867-12-03 / nr. 92
austriaca e o fapta mehilateravera, cu care trebue se ne luptamu. Primescu de basea desbaterilor speciali projeptulu ministeriale. Cent. Lad. Ráday indemnatu prin intielesulu art 12. de lege din 1867 si prin binele si venitoriulu tierei , se dechiara pentru motiunea lui Tisza, care corespunde ecuitatii pretinse facia cu provinciele translatiane ale imperiului. Ministrului e t v e s ie cuventulu si combatendu mai antâiu asertiunile lui Bonis continua, câ cestiunea de pre tapetu e o cestiune politica, care are trei parti : un’a e, câ pre stane in interesu redicarea pârtii translatiane d’in confusiunea financiariaV adea, câ pre sacrificiulu, care voimu a lu aduce, este mai mare de câtu cum trebue se de ? si a trei’a , câ pre suntemu in stare a aduce sacrificiulu acest’a? Cu privire la intrebarea prima ministrulu crede, câ nu esiste diferintia de opiniune intre membrii casei. La a doua întrebare dice , câ simte greutatea sarcinei de sub întrebare , dara sei si aceia, câ prin reducerea cameteloru acelei sarcini nu vom deveni cutrierati capitalistii cei mari, ci p o p o r u l n , in a cărei mana se afla aetiele capitalului detorieloru de state.Poporalii e mai promptii a respunde ori-câtu de grele contributiuni, de câtu se devină ruinatu prin reductiune. La intrebarea a treilea repeta cede mai dise adata cu privire la obieptulu de pre tapetu, anume : câ cu ajutoriulu libertăţii constitutionali — redobândite deja vomu fi in stare a suportă sarcina, desi este grea. Bonis redica cuvenite in aestiune personale, dicandu : câ elu n’a atimiatu vr’odata (precum a voitu a sei ministrulu culteloru), câ in Ungaria nu esiste libertate. Z s a r n a y vorbesce pentru primirea projeptului mia, de basea desbateriloru speciali. Franc. Farage redica cuventud’in puntulu de vedere alu dreptății, propunendu, ca toti bărbații si oficialii ide statu , cari au consumații — de 18 ani ineoce — in orice modu averea statului, nu fie traşi la judecata si pedepsiţi prin detragerea pensiunii lorii. Cant. Lupu Bethlen pledeaza pentru primirea proieptului min. de basea pertraptarii speciali. Col. Ghiczy tienii o cuventare lunga si avuta in arguminte meduose , prin care combătu aserțiunile oratoriloru partitei d’in drept’apartinindu in tota caldur’a propunerea lui Tisza. La 5 ore d. am. se tieuâ siedintia secreta. Siedinti’a casei repr. de la 12. dec. 1867. Presiedinte si notarii: celu de eri. Ministrii: c. Andrássy, Lónyay, Gorove si b. Wenkheim. La ordenea ditei este continuarea desbateriloru întrerupte eri. După cetirea si autenticarea protocolului de eri se procede la ordenea dilei, si Adalb. Pe r c z e 1 începe disput’a, dicandu câ deslegarea cestiunii de pre tapetu e necungiuravera. Elu nega aserţiunea aceea, câ prin primirea projeptului min. primimu asupra-ne sarcine none, câci aceste le-amu suportaţii si pana acum’a. Primesce projeptulu min. de basea pertraptarii speciali. Lud. Salamon dice, câ projeptulu de pre tapetu ar consumă a treia parte d’in budgetulu Ungariei. Elu nu afla parechi’a caşului presiute in istori’a parlamenteloru, câ adeca finulu vorb’a de votarea prescarei suite, regimul« nu areta macara generalmente starea venitului si speseloru statului. Partinesce motiunea lui Tisza. Fr. Pulszky afirma,capolitic’»,loialitatea, si onestatea magiam aduce cu sine, ca parlamentiulmagiam se primesca projeptulu de pre tapetu, deci elu lu primesce. Maur. P a p mai antâiu ataca motiunea lui Tisza si apoi o primesce. Col. Kardos indemnatu prin giurstarile politice primesce projeptulu min. de basea desbateriloru speciale. Maur. Jókai pledeaza in contr’a asertiuniloru ministrului de emite si pre langa motiauaea lui Tisza. Elu room no see, câ interesele Ungariei pretindu regularea finantieloru Austriei, recunosce, câ regularen acéstea pretinde de la Unguri sacrificie marii sei si ace’a, câ erumperea catastrofei europene ar fi fatale pentru magiari. Deci dodnit’a lui este, ca finantiele Austriei asemenea si ale Ungariei se devină odata regulate. Ci înainte de a poté esecuta regulare» acest’», trebuie se cunoscemu sareinele si poterile cu cari voimu a suporta sareinele aceste. Primesce moţiunea lui God. Tisza. Ministrulu Lónyay respunde lui Jókai, care disese, câ bancnotele de stătu suntu sub esclusiv’a despusetiune a guvernului vienesu. Ministrulu si-spriginesce respunsidu eu punetulu 8, a legii d’in 1867, care dice, câ guvernulu d’in Vien’a numai in eontrelegere mi guvernulu magiaru pote dispune in venitoriu asupra bancnoteloru. Maur. Zmeskal sprijinesce projeptulu ministeriale. Stef. Patay vorbesce in favorea motiunii lui T i sz a. Ioane Besze vorbesce cu umoru-i îndatinata si eluptandu-si ilaritatea casei , se dechiara pentru projeptulu ministeriale. Ales. Csanady (d’in stang’a estrema) dice, ca decumva s’ar’ fi restituitu legile d’in 1848 nesclintite, si prin acelea nedependintia si antonomi’a tierei sustienuta de uniunea personale , si-ar da votulu pentru parteciparea Ungariei la impucinarea detorieloru imperiului făcute pre cale nelegale , ci după ce legile d’in 1867, lipsescu tier’a de dreptulu dispunerii asupr’a averii si sângelui seu , după ce acelea degradéza tier’a la trépt’a unei colonie si in urma după ce proieptulu ministeriale ar pune pre umerii locuitoriloru tierei o sarcina mai grea de câtu cum au suportate pana acum’a, nu pote primi projeptulu de pre tapetu. Em. Fest doresce, ca nepotendu-se inventa o base mai favorabile pentru impacatiune , se se primesca projeptulu. Intr’aceste paresindu Szentiványi scaunulu presidiale, lu ocupa Solomonu Grajzágó. Ales. Csiky nu se invoiesce la o astu-feliu de impacatiune, care ameninta cu ruinare naţiunea. Facia cu primirea detorieloru de statu atrage atenţiunea casei la adresele d’in 1861 si 1865, in cari se dice, ca daca se voru restitui legile d’in 1848, tier’a va primi o parte d’in detoriele de stătu firesce îndemnata de simţiementele ecuitatii, după ce inse legile d’in 48, nu suntu restituite , elu la casu candu moţiunea lui M a d a r a s z n’ar fi primita ele majoretate — si da votulu pentru moţiunea lui Tisza. Prestedintele la dorinii’a mai multoru representanti de confesiunea protestanta, cari voieseu a lua parte la adunarea protestanta, pesevatiene d. am. in Pest’a, — inchiaia siedinti’a. In siedinti’a de mane voru vorbi — intre altii — Aloisiu Vladu, Ales. Romanii si Dobrzanszky. Ordinatiune in privintia lucrariloru pregatitóre, ce suntu necesarie pentru estinderea imtitutiunei cartiioru funduare si asupr’a Transilvaniei. In privinti’a lucrariloru pregatitóre pentru estinderea institutiunei cartiioru funduare, custatoria in Ungaria, si asupr’a Transilvaniei unite legalminte cu Ungari’a, pre temeiulu impoternicirei primite de la ambele case ale dietei tierei, cum si pre temeiulu resolutiunei pre’nalte a tfaiestateî Sale c. r. Apostolice d’in 5. oct. a. c., luandu in consideratiune relatuinile specifice transilvane, ordine din după cum inmedia: §. 1. Lucrările pregatitoare pentru cărțile funduare se vorn esecuta in Transilvania d’in oficiu pre calea localisatei comisionali, după comunele contributionali si se voru începe fara amanare. Spre conducerea acestora lucrări pregatitoare se infiintiadia o direcțiune în provisoria pentru trebile cartiiorii funduare, carea sta nemediulocitu su ministeriulu reg.ungurescu de justitia. §. 2. Localisarea se va efectui prin organe aplicate provisoriu. Organele aceste vor depune juramente de serviciu in manele direcţiunea St. 3. O comisiune localisatoria se compune d’intr’unu comisariu si unu aetoariu, si in fie care comuna contributionale se va mai întregi cu siese membri de comitete, aleși liberu de catra toti posesorii d'in comuna. §. 4. Pre calea jurnaleloru menite pentru publicări oficiose se va publica d’in casu in casu, ca in care comitate, scauau, district, seu orasiu cu jurisdictiune de sine stata*toria, si candu are se se incepa localisarea. Toata comunitatea are se fia insciintiata specialminte de catra directiunea cartiipru funduare in aceea ordine chronologica, in care v ne pre ea rendulu localisarei. §. 5. Despre localisare se iau protocoale de carti funduare, la a carora compunere e de a se tietie de urmatoarele norme: Toata averea nemiscatoare trebe înscrisa in cărțile funduare, afara de bunurile comune ori publice, anumite in §-lu 287. alu codicelui civilu comunu austriacu, carele e inca in valore in Transilvania, cum suntu: drumurile tierei de petra si feri, apele curgatore si periurile, locurile ce se alla in folosire comuna publica, uluiiele, caiie de pădure si de campu, si acele posesiuni montanistice, despre cari esistu cârti montanistice legali. Veniturile legate in deosebi de careva bunu, casa sau alt’a realitate (beneficiile regali mai miei) nu suntn obiepti alu cartii pru funciare. In câte inse atari drepturi ar’ steu cu careva realitate in atare legatara, catu nu s’ar’ poté nice vinde nice insarcina despărțite de aceea, impregiurarea acestea e de a se esprime in protocol«. §. 6. Pentruca cărțile funduare de credita pe viitoriu se corespunda si scopuluicatastrului de dare, realitățile se vor înregistra pre langa transcrierea minierului topograficu a fiecarei părticele de posesiune, a numirei pârtii de F 0 I S I 0 R’A. Meditatiuni romanesci. De mergemu la unu baiu si privimu junii nostri muceziti insuindu-se a curteni — dar’ cum ? ne lauda fetele ca suntu angeri, suntu iabracate cu lucru si moda, si joca cu entusiasmu. Acestea apoi firesce devinu in estasu de bucuria — după baiu grabescu la mamuc’a plangandu si cu resolutiune provocandu o , ca pe viitoriulu baiu se o îmbrace mai cu lucsu, si daca nu s ar’ duce, ea e ce’a mai nefericita — asia e, ea e ce’a mai nefericita!! In fine invinge, tatuc’a magulitu de scump’a si económ’a sa sotie, vinde ce are, la împrumute in procente ne mai audite, seu si da argintarii in zalogu, adeca, ca se cumpere mizleturi si vestmentu pomposu la jun’a sedusa de tinerimea nostra, de nati’a nostra! Sosesce unu alte baiu, tinerimea abia o asceptâ , si dicu cu curtenescu , o lauda de dalba de fina si frumósa, manuttele si pitiorele suntu rapitare, sta resoluta la cuventulu de amoru, se intereseza de moda si prin urmare civilisatiunea si a luatu cursulu seu bunu, si in fine i da invetiu pre viitoriu : se nu lucre , se nu amble prin ventu si se cugete la amorulu lui. Si daca careva tinera e cocheta, e cutezatoare si sburdata, cu una atare tenerii nostri dicu ca si petrecu bine , o numescu gratie incantatorie ce face raiulu pamentescu. Apoi de mirare, ca acesti teneri daca devinu casatoriti, se plangu si sunt desperati cu sotia bie-cicheta, predatoare si indiferenta cu crescerea prunciloru si cu elu, acesti teneri casatorindu-se poftescu moralitate si economisare de la soti’a loru ? ? dar’ nu-si aducu aminte, ca in ante de casatoria au discutata cu ea despre lucru si in moralitate despre stele si gratie, au dresat’o la lasitate, si au inveftiait’a se cugete la amoru. Cine nu a vediutu tenerimea emulandu intre pocale si facandu bravuri in beutura ? dar’ cine nu a vediutu pe tenerii nostri gârboviti, slabi si betrani; cine nu i-a vediutu perindu precumu pieru muscele temn’a; cine nu a vediutu pe părinţii loru desperaţi vaierandu-se ,câ de invetiatura au moritu... dar’ cine nu a cetitu anunciulu loru de morte : N. N. muri in etate de 20 ani in bala de plumeni. Si vai naţiunea suspina ca tenerimea e stricata!! Se nu profanâmu santuariulu familiaru la care dorimu si noi a functiona neatacati, nu! nu trebue atacatu raiulu pamentescu!! Candu tenerimea e desminalisata si afameta , virtutea devenita de insu si ocara , candu in viéti’a sociale, s’a încuibate discordia , aceea natiune e de peritu, acést’a au foste nefericirea nostra , si nefericiţi vomu fi pana candu străinii voru avé infiuinti’a asupr’a culturei si moralului nostru. Romani’a alerga la Parisu sî vine acasa se strice ce mai are stramosiescu dar’ ce-i mai multe aducu cu sine si personage de pre stradele Parisului. Alergaţi romaniloru si aduceţi pe străini! ca mai avemu o beta de camesie romaneasca, rumpeti o si pe acestea ea se potemu mori cu rușine!?-------— E scoala toata vieti’a nostra, si totusi invetiamentulu d’in ea se dice a nu fi indestulu se ne faca se murimu invetiati; pentru pe dara se nu pretindemu de la tenerimea nostra se se disciplineze spre a profesa atari idee, care ne ar’ fi spre folosulu nationalu , pentru ce óre nu ar’ poté tenerimea in seal’a sociale a ne fi esemplulu si conducătorii moralului? Oare nu ar’poté ei conlucra ca lucsulu se fie moderate, ca i n n o c i n t i’a se nu fie atacata ca cochetariele ce fie despretiuite; ca cuvtenirea se nu constee d’in discursuri scandale,e d’in laude absurde, ci se purcéda d’in acelu indemnu umanu , ca se descuibâmu reulu adusu la noi, si se laudâmu meritele de lucru, innocinti’a, si progresulu câtra adeverat’a civilisatiune. Tenerimea se dice, câ e speranti’a natiunei, slaba sperantia candu pentru ea nu suntemu aseeurati , si pentru urmările ei patimesce consciinti’a noastra. La Spartani pruncii debili de nascere-i lapedau după muntele T a i g e tu; noi pe acestia-i suferimu , inse am avé alti fiacai ai duce se véda prepastia. Poate voiu fi critisahu, nu sciu , dar’ se cugetamu bine, suntu acestea toate atari trasuri d’in vieti’a sociale, pe cari daca le prejudecamu sunt pre adeverate, si nu me potu indoi ,cu me voiu aplaudă multi parinti patiti, si multi soti amagiti, si multi teneri in patu de moarte. Vicentiu Grozescu. (Fine.) 364