Constructorul, septembrie 1967 (Anul 19, nr. 35-39)

1967-09-16 / nr. 37

ieri, școlile profesionale, tehnice și de maiștri și-au deschis porțile. In băncile, de pe care s-au ridicat atitea promoții de constructori și de producători de materiale de con­strucții, au luat loc elevii care mîine vor împleti in oțel și beton noile edificii minoire ale țării. Urmînd aceeași linie ascendentă cu dezvoltarea economiei naționale, pregătirea cadrelor cunoaște creșteri importante. Numai în școlile Minis­terului Industriei Construcțiilor intră în acest an 6000 de elevi, față de 5200 școlarizați în 1966/1967. Aces­tora li se vor adăuga în curind încă cca. 1200 de ucenici la locul de mun­că, ce își vor însuși meseria pe șan­tierele și în întreprinderile ministe­­rului și își vor întregi și perfecționa cunoștințele teoretice 3 luni pe an, pe băncile acelorași școli. Paralel cu sporurile numerice, de la o promoție la alta se înfăptuiesc și progrese calitative în instruirea elevilor. Au sporit rîndurile ingine­rilor care și-au luat funcția de bază în învățămînt. Imbrățișînd meseria de dascăl, ei și-au completat cu­noștințele de specialitate cu cele pedagogice, pregătindu-se să dedice priceperea și timpul lor formării­­ profesionale și educării cetățenești viitorilor constructori. Sarcina lor va fi mult înlesnită de dotarea tot mai completă a cabinetelor teh­nice cu materiale didactice, de or­ganizarea superioară a atelierelor­din școală. Cele 11 școli ale M.I.C. sunt în prezent în posesia tuturor pro­duselor (în mărime naturală sau prototipuri în miniatură) fabricate de întreprinderile ministerului. Nu­meroase machete confecționate în timpul practicii de elevii școlilor tehnice și tehnice de maiștri între­gesc dotarea cabinetelor tehnice. Ca urmare, elevii vor putea cunoaște mult mai bine, încă­ din sălile de clasă, materialele, prefabricatele, a­­paratele și instalațiile la a căror realizare sau punere în operă vor fi chemați mai târziu să-și aducă con­tribuția. Noi ateliere-școală au fost înfiin­țate pentru pregătirea celor care vor lucra la întreprinderile ce urmează să se construiască. Așa sunt, de pildă, atelierele școală de la grupurile șco­lare Militari și Mihai Bravu din Capitală, anume create pentru vii­toarele cadre ale Fabricii de piese de schimb din Suceava și între­prinderii de aparataj de instalații de la Alexandria. Anual, statul investește însemnate sume pentru lărgirea și perfecțio­narea bazei materiale a învățămin­­tului, pentru a asigura elevilor con­diții superioare de trai și studiu. In cadrul rețelei de învățămînt a M.I.C., investițiile din acest an se vor ridica la 4,5 milioane de lei, din care mai bine de 2/3 s-au realizat pina la 1 septembrie. Au sporit lo­curile în internate la 4000, s-a dat zilele acestea în folosință un cămin modern cu 280 de locuri la Grupul școlar al întreprinderii de prefa­bricate din Roman, s-a clădit o nouă cantină la Grupul școlar Militari- București etc. Eforturile pe care societatea noas­tră le depune, grija și strădaniile cadrelor didactice obligă și pe cei cărora le sunt dedicate. Elevii sunt datori să arate, prin sîrguință la învățătură și comportare deosebită, că știu să prețuiască condițiile de care beneficiază. Insușindu-și cu­ mai bine cunoștințele ce le sunt pre­date, ei vor deveni cadre de nădej­de, apreciate în întreprinderile unde vor lucra și vor realiza mai multe bunuri materiale de calitate supe­rioară, înapoind societății sumele cheltuite cu pregătirea lor. Cu ocazia deschiderii noului an școlar, le urăm din toată inima, spor la învățătură ! La început de an școlar (923) amil XIX Sîmbătă S6 sspiemfc»Ie *9*7­4 pagini 25 bani Pe șantierul uzinei de mașini grele din Capitala Bucuria și­ regretul unui succes Referirile la hărnicie, pricepere și «bnerg­ație revin» ca un laitmotiv în fiecare caracterizare. Ce să facem ? *e „scuză“ Vasile Vîlsan, asta-i si­tuația! Președintele sindicatului are dreptate. Electricienii lui Tudor Pău­­nescu,­­ierar­hetoniștii lui Petre Ră­­dulescu, mentorii conduși de Gheorghe Forestieru sau Ion Dumitrache, dul­gherii lui Ludovic Kadar și mulți alți constructori înscriși în listele fruntașilor În întrecere nu pot fi prezentați­ astfel: La nivel de șantier, linia efor­turilor înscrie lapidar, în cifre: față de etapa corespunzătoare din anul trecut, l a primele 7 luni din 1967 productivitatea muncii a sporit cu 5%, utilizarea fondului de timp a crescut de la 82%, la 94,8%; în 8 luni au fost realizate 74,1% din sar­cinile anuale. Alături de sectoarele aflate în funcțiune de anul trecut, se înalță noua turnătorie de oțel și fon­tă. Stadiul fizic întrece cu mult pre­vederile graficelor, și totuși oamenii poartă în suflet o umbră de mîhnire. Obișnuiți cu­ ritmuri rapide de exe­cuție, regretă că au „ratat“ ocazia de a stabili o nouă performanță. Mo­­delăria a fost predată cu 9 luni mai devreme, însă turnătoria va intra în funcțiune, parțial la sfîrșitul lunii a­­cesteia — termenul fiind trim. I 1968. Dacă furnizorii și-ar fi respectat pro­misiunile... Ar fi fost bine ca lucră­rile să evolueze după placul construc­torilor, nouă ne pare însă rău că a­­cest gen de „regrete“ nu contami­nează și alte șantiere. Cîteva cuvinte despre experiența dobîndită la realizarea investițiilor de la Uzina de mașini grele din Bu­curești: Cîștigul cel mai prețios a fost dobîndit (acest amănunt trebuie reținut!) în anotimpul cel mai aspru — iarna. N-au existat spații închise. Cu măsuri de protecție, s-a lucrat în cîmp­ deschis, la temperaturi scăzute. Așa au fost executate tunelurile tur­nătoriei, așa au fost montate cea mai mare parte din construcțiile metalice, preasamblate la sol. Soluțiile indicate în proiecte (printre care folosirea bu­­loanelor de mare rezistență), perma­nenta asigurată de IPROMET, ur­mărirea graficelor coordonatoare, or­ganizarea unui atelier propriu de construcții metalice au favorizat rit- Adrian CIMPEANU I I S-au convins pînă și cei mai scep­­tici. Ritmicitatea producției de con­strucții-montaj este nu numai nece­sară, ci și posibilă. Chiar dacă în acest an, primul cînd s-a acționat serios pe această linie, realizările pe trimestre nu sunt riguros egale, pe ansamblul sectorului planul va­loric pe opt luni este, totuși, înde­plinit. Față de vîrful din iunie (10,3% din sarcina anuală) se înregistrează o oarecare relaxare (9,7% în august), dar — în condițiile unor eforturi normale pe întreaga scară de răs­punderi în realizarea investițiilor — lunile ..­...TM.... următoare nu pun ,în mod obiectiv, probleme deosebit de dificile. Pentru perioada tembrie—decembrie sep­— o treime din an — răm­în de executat I 34,8% din volumul de­­ lucrări programat pe 1967, ceea ce lasă su­­f­ficiente rezerve și pen- mmmmmmm I­­tru acoperirea greută­ților de început de iarnă. Fiecare zi de lucru din această perioadă­­ trebuie să se încheie cu o produc­ție pe șantierele țării, în valoare de 84—85 milioane de lei. Construc­torii au demonstrat, prin fapte demne de toată lauda, capacitatea tehnică și organizatorică de a face f­ață unei asemenea sarcini. O ga­rantează n­ebănuitele rezerve pe care întrecerea socialistă le-a scos­­­ la iveală. Nimic nu ne îndreptățește însă să ne facem culcuș moale în laurii a­­­cestor succese. Fiindcă din cifrele globale pe sector se alimentează încă, artificial, 27 de întreprinderi republicane (printre care 5 ale I­I M.C.I.C.R., 3 ale M.I.C.) și 7 trusturi regionale de construcții (printre care Argeș, Oltenia, Ploiești, plus D.G.C.M. din București) — mai multe decît la sfîrșitu­l lunii iulie — r rămase în urmă față de plan. Deși situate sub media realizărilor pe sector, unitățile de construcții ale­­ Ministerului Industriei Alimentare și Ministerului Minelor și-au permis, în ultimele două luni, să-și dimi­nueze producția. ■ Luna septembrie și trimestrul IV acumulează, pentru constructori, preocupări complexe: menținerea actualului ritm (și intensificarea lui în cazul restanțierilor), un mare nu­măr de obiective cu termene de pu­nere în funcțiune, deschiderea fron­turilor de lucru pentru iarnă (no­tăm că la începutul lunii trecute lip­sea încă documentația pentru un miliard de lei). Iar calea concreti­zării acestor preocupări nu-i așter­nută cu trandafiri. Insă de-aici și pînă la manifestările de timorare, pe care le-am constatat pe alocuri, e o cale. Un șantier sau altul duce lipsă de anumite materiale, de a­­numite utilaje, de anumite categorii de muncitori. Foarte adesea, sînt probleme ce nu pot fi rezolvate pe plan local. Dar organele ierarhice superioare preiau uneori, pur și simplu, plîngerile și le transmit mai departe, fără a-și scotoci cămările propriei gospodării. Fiindcă, excep­­tînd cimentul, la celelalte materiale și confecții furnizorii raportează rea­lizarea planului de producție. A­­tunci, unde-s materialele ? Ori nu-s livrate la constructor, ori stau în stoc la alte șantiere și nu-s redis­tribuite. Unele șantiere cu termene de punere în funcțiune au aglome­rat efective peste necesar (în au­gust — 750 de muncitori în plus la șantierul 113-Buzău al Trustului nr. 1 , la școala cu 16 săli de clasă de la Jibou — T.B.C.­Cluj — au lucrat luna trecută 106 muncitori, în loc de 16, cîți prevedea planul operativ­, diminuînd posibilitățile de acoperire a nevoilor altor constructori. Se cer excavatoare, buldozere, betoniere, dar parcul activ la aceste utilaje a fost în exploatare pe șantiere în proporție de 92—96%. Nu-i sănătos. Resursele sunt cîntărite. Ne ajung dacă le folosim cu cap, dacă nu fa­cem lux în dauna altora. In cazul resurselor, banii albi puși la păs­trare pentru zile negre aduc nu dobîndă, ci pagube. Simțul realității, elasticitate, per­severență, operativitate, perspectivă — aceste atribute ale conducerii științifice a producției trebuie să guverneze activitatea noastră în con­tinuare, ca să încheiem anul cu bine și să punem un picior solid în 1968. Dorin CONSTANTINESCU 85 MILIOANE DE LEI PE ZI mjelor exterioare la hala f­­­ricotaje din București (sua­­r­ul I.C.M. ur. (1) (Continuare in pag. a 3-a) Una din fațadele noii turnatorii PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA! GAZETA EDITATA DE MINISTERUL INDUSTRIEI CONSTRUCȚIILOR, COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCȚII, ARHITECTURĂ ȘI SIS­TEMATIZARE ȘI COMITETUL UNIUNII SINDI­CATELOR DIN CONSTRUCȚII ȘI INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poș­tali și difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții. Costul abonamentului: 3 luni — 3,25 lei, 6 luni — 6,50 lei, un an — 13 lei. Redacția și administrația: București 46, str. Grădina cu cai nr. 7, raionul V. I. Lenin. Telefont 15.19.21 - 15.10.92 La construcția podului Giurgeni-Vadul Oii: 90% DIN PLANUL ANUAL S-ar fi părut că luna iunie, cu o realizare de 11,9% din planul anual, a constituit plafonul maxim al po­sibilităților pentru constructorii po­dului de peste Dunăre de la Giur­geni — Vadul Oii. Dar in august acest grup de șantiere al întreprin­derii de construcții speciale pentru transporturi a săltat la o nouă cotă: 12,4 procente. La ora actuală, nouă zecimi din valoarea planificată pe 1967 sunt consumate. S-a cerut și s-a aprobat suplimentarea sarcinii cu o cincime. Bătălia ce se dă pe malurile Du­nării a antrenat energiile unui co­lectiv entuziast, bizuit pe experiență, pe o tehnică modernă. Oamenii lu­crează pe un șantier izolat, exclusiv sub cerul liber, lipsiți — cu toate dotările sociale moderne — de multe din elementele confortului urban. Dar au venit aici pentru o lucrare de mare importanță, unică in felul său — și, pentru ei, asta primează. Graficul de execuție e respectat cu strășnicie. Coloanele Benotto pen­tru culei și 4 pile la viaductul Giur­geni, coloanele de 3 m diametru pentru pila­ culee de pe malul sting se înscriu în stadiile prevăzute prin planurile operative. Se așteaptă de la I.U.C.T. cofrajul metalic pentru grinzile precomprimate, ansamblele In fotografii, aspect de ansamblu, pe șantierul de pe malul stîng al Dunării, mais­trul Ștefan Naiier, mecanicii Gheorghe Ivan și Constantin Vladu, care lucrează la fora­jele pentru fundațiile pilelor viaductului de acces, pentru portalul de 30 t, de la I.C.S.T. — macaraua plutitoare de 100 t pentru lansarea cadrului de incintă la pila de pe mal, cărucioa­rele pentru transportul grinzilor, presele pentru pretensionare — a căror sosire pe șantier va da posi­bilitatea să se treacă la lucrările „vizibile", de deasupra cotei tere­nului. Colectivul e ferm decis să mențină și să majoreze avansul cîș­­tigat. Foto : Florin STEFANESCU SA PRIMEZE INTERESELE Rețete proaste pentru aliajul I­­­I ■­I colaborării • 2000000 de lei chel­tuiți in plus la repa­rații • S0 000­­ de ci­ment mai puțin Cimentiștii turdeni și-au dovedit și de această dată capacitatea, în­­cadrîndu-se perfect în tehnologia, mult mai pretențioasă, a noilor linii de producție. Atingînd cea mai mare parte a parametrilor proiectați, pe unii chiar depășindu-i, în primele 8 luni din acest an ei au produs 10 000 de­­ ciment peste plan. Rezultatul ar fi mulțumitor, dacă n-ar exista unele aspecte care să dea altă față acestei cifre și care-i nemulțumesc pe cimentiști. Iată des­pre ce Mai" nu este vorba: Atelierele „9 s-au străduit îndeajuns să-și însușească tehnologia de pro­ducție și, mai ales, aliajul corect al unor piese necesare răcitoarelor­­grătar. De aici, dese defecțiuni me­canice, opriri neplanificate la cup­toarele noi, cu un întreg cortegiu de necazuri: distrugerea căptușelii­­ și uzura prematură a agregatului,­­ ca urmare a șocurilor termice, chel­­­­tuieli în plus cu reparațiile — con­­­­sumul de piese este de 4—5 ori mai mare — și producție de clincher pierdută. Multă bătaie de cap au cimentiștii turdeni și cu reductoarele morilor noi de ciment, pe care le produce uzina „Progresul“-Brăila. Din cauza proastei execuții, a finisajului sub orice critică al acestor piese, inter­vin dese opriri ale agregatelor și reparații neplanificate, care afectea­ză întreg procesul de producție. Pe bună dreptate spunea directorul fa­bricii, ing. Gheorghe Vasilescu, că atunci cînd îi cade o moară, cu o Ion PREDA (Continuare in pag. 3-a) Criterii neștiințifice in repartizarea pe uni­tăți de execuție a unor lucrări de investiții Acțiunea de definitivare a planului pe anul 1968 este la ordinea zilei. Constructorii au devenit foar­te curtenitori cu beneficiarii, flatați de atîta atenție. Se fac oferte ispititoare, s-au intensificat corespon­dența, telefoanele, convorbirile oficiale și... mai puțin oficiale. Exceptînd cazurile rarisime cînd intervin ele­mente de ordin pur subiectiv, beneficiarii prefe­ră întreprinderile de execuție care lucrează repede și bine. Dezideratele acestea le satisfac îndeosebi unitățile cu o bună dotare tehnică care, „la con­­­­curență“, de cele mai multe ori, „culeg“ din planul de investiții... partea leului. La nivelul economiei naționale, cazurile de neglijare a considerentelor teritoriale, ale specializării atrag după sine chel­tuieli suplimentare, folosirea nerațională a forței de muncă, a mijloacelor de producție aflate în do­tarea sectorului de construcții-montaj. Cu cîteva luni în urmă, de exemplu, ne-a surprins faptul că realizarea fabricii de piese de schimb de la Suceava a fost încredințată I.C.M. nr. 4-Iași, cu toate că în imediata vecinătate se afla un șantier vechi, cu o bază de producție pusă la punct. Mi­nisterul Industriei Construcțiilor a ținut morțiș să-și execute singur propria investiție, aducîn­­du-și pesemne aminte de practica similară a Mi­nisterului Industriei Chimice, de acum câțiva ani, în situația investițiilor proprii din Iași. Capriciile acestea au făcu­t să se irosească milioane de lei. De unde ? Din buzunarul statului. Se prefigurează noua „geografie“ a șantierelor și, o dată cu ea, alte anomalii, înainte de toate, reține atenția pre­ferința ministerelor industriei alimentare, ușoare, construcțiilor de mașini — vechi „clienți“ ai Mi­nisterului Industriei Construcțiilor — pentru une­le unități de execuție ale Ministerului de Construc­ții pentru Industria Chimică și Rafinării. Ca urma­re, lucrările de dezvoltare a Uzinei de țevi de la Roman, fabrica de amidon și glucoză, fabrica de șuruburi de la Tîrgu-Secuiesc, stația de întreținere auto și atelierele de reparații auto (M.T.A.N.A.) alături de alte cîteva obiective se află pe punctul de a face cuvenitul „transfer“. La Sibiu, Sighi­șoara și Ghimbav, unde constructorii de la M.I.C. au lucrat ani de-a rindul — deci, dispun de o organizare corespunzătoare, de forță , de muncă — au cedat sau cedează locul colegilor lor de la M.C.I.C.R., pe alocuri chiar înainte de a isprăvi treaba începută ! Aceștia vor trebui să reia totul de la început. După părerea noastră, „migrația“ aceasta nu avantajează pe nimeni. Goana pentru acoperirea cu orice preț a capacității întreprin­derilor — de multe ori singurul criteriu în contrac­tarea noilor lucrări — face să se neglijeze cerin­țele unei activități de construcții-montaj eficiente. Din această cauză, unele unități de execuție se dez­voltă în sensuri cu totul nefirești, fără o bază materială adecvată. Edificator este cazul între­prinderii de construcții și amenajări piscicole (aparținînd M.I.A.), cu sediul în București. A por­nit-o modest, cu 7 milioane de lei — amenajări, reparații. Actualul plan însă este de 135 de mili­oane, urmînd ca în 1968 să atingă 178 de mili­oane ! Uriașul salt a fost impus, cumva, de creș­terea volumului lucrărilor de specialitate ? Da’ de unde, aceastea reprezintă doar 30% din valoarea de plan. De altfel, pentru 1968 I.C.A.P. — o unitate cu posibilități tehnice modeste — și-a înscris în plan, printre altele, două fabrici de conserve (Vălenii de Munte și Calafat), fabrici de ambalaje (Buftea), biscuiți, fermentare a tutunului (Craiova), noul sediu al I.P.I.A. din București. în schimb, I.S.C.M.­Brăila, cu experiență și tradiție în rea­lizarea obiectivelor industriale, va executa, după toate probabilitățile... amenajări piscicole la Balta Albă și Tulcea. Mai este oare nevoie de vreun comentariu ? Cînd statul face eforturi financiare atît de ma­ri pentru dezvoltarea industriei naționale, cînd în toate sectoarele de activitate se pune cu atîta se­riozitate problema eficienței economice, nimănui nu-i este permis să abordeze realizarea planului de investiții al țării în mod neștiințific, de pe po­zițiile intereselor înguste ale unor întreprinderi sau departamente. Capacități de lucru disponibile nu sînt și nu vor exista, în această privință sînt ex­cluse dubiile. Să veghem, atunci, ca preluarea noi­lor sarcini să se facă cu discernămînt, cu înțele­gere partinică, asigurînd mijloacelor de producție și forței de muncă din sectorul de construcții­­montaj o utilizare rațională, eficientă­­ Aurel ZELINSCHI ECONOMIEI NAȚIONALE

Next