Contemporanul, ianuarie-iunie 1952 (Anul 6, nr. 1-274)
1952-01-04 / nr. 274 (1)
Nr. 274 ( 1) ■TARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ! SĂPTĂMÂNAL PO LITIC-S OIAL-CUL TURAL • Vineri 4 ianuarie 1953 , 6 Pagini 7 Lei Spre noi şi măreţe victorii în construirea socialismului Cu inima plină de bucurie şi mândrie patriotică, milioanele de oameni ai muncii din oraşele şi satele ţării noastre au sărbătorit anul acesta cea de a patra aniversare a proclamării Republicii Populare Române. Nenumărate sunt realizările cu care poporul nostru muncitor, eliberat datorită sprijinului frăţesc al glorioaselor popoare sovietice, a întâmpinat această sărbătoare ! Numeroase sunt fabricile şi uzinele, şcolile de toate gradele, căminele şi creşele ce s’au construit în cei patru ani de existenţă a Republicii Populare Române Măreţe sunt şantierele construirii socialismului în Patria noastră. Poporul nostru a devenit, dintr’un popor exploatat până la sânge, obidit şi împilat de stăpânii dinlăuntru şi din afara acestei ţări, un popor constructor, care păşeşte cu încredere şi hotărîre pe drumul socialismului. Cuvântarea rostită de tov. Miron Constantinescu, membru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R., la Adunarea festivă care a avut loc cu prilejul celei de a patra aniversări a Republicii noastre Populare constitue un grăitor bilanţ al realizărilor şi succeselor obţinute în ultimii ani în ţara noastă pe frontul construcţiei paşnice Tot mai mult s-a întărit în ultimii ani sfatul nostru de democraţie populară principalul instrument al dictaturii proletariatului în lupta pentru socialism. Statul nostru şi-a manifestat vitalitatea şi marea sa forţă de luptă şi de organizare în toate domeniile de activitate, în nimicirea uneltirilor puse la cale de agenţii interni ai imperialiştilor — clasele exploatatoare răsturnate de la putere — în lupta pentru organizarea reconstrucţiei socialiste a economiei, pentru desvoltarea neîntreruptă a culturii. Deosebit de puternic este subliniată în cuvântarea tov. Miron Constantinescu, creşterea forţei economice a ţării noastre. Sub înţeleaptă conducere a Partidului Muncitoresc Român, poporul nostru muncitor a înfăptuit cu succes cele două planuri anuale de Stat pe 1949 şi 1950 — ceeace a permis trecerea în 1951 la rea- lizarea primului nostru Plan Cincinal. Vindecându-şi rănile pricinuite de război, industria noastră s’a desvoltat şi se desvoltă într’un ritm necunoscut în ţările capitaliste, atingând un nivel care era de neînchipuit în condiţiile re- gimului trecut. Zeci de mii de oameni lucrează cu avânt pe şantierele electrifi- carii patriei noastre, înălţănd baraje în scoaterea la suprafaţă a combustibililor necesari termocentralelor. In stepa dobrogeană, milenii dearândul bântuită de vânturi uscate şi arsă de dogoarea soarelui, se sapă cu încordare o nouă albie apelor Dunării, ceea ce va reda agriculturii zeci de mii de hectare de teren arabil, va face să freamăte de viaţă nouă întreaga noastră regiune maritimă. Transformarea Patriei noastre într’un uriaş şantier a ridicat pe o treaptă superioară rolul ştiinţei şi al culturii. Noua tehnică, tehnica înaintată sovietică, care se introduce pe scară tot mai largă în industrie, în construcţii, în agricultură, necesită tot mai numeroase cadre cu o înaltă pregătire ştiinţifică. O uriaşă bătălie de culturalizare a masselor se desfăşoară cu succes: învăţământul de toate gradele s-a lărgit necontenit, numărul elevilor şcolilor elementare a crescut faţă de 1938 de 32 ori, iar al celor din învăţământul mediu tehnic de trai bine de 6 ori. Călăuzindu-se după învăţătura stalinistă asupra problemei naţionale, regimul nostru de democraţie populară a creat condiţiile unei libere şi înfloritoare desvoltări tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. In prezent, funcţionează în limbile naţionalităţilor conlocuitoare 2.332 şcoli elementare, 165 şcoli medii, institute de învăţământ superior, o universitate, ce cuprind în total 311.000 elevi şi studenţi maghiari, germani, sârbi, ucrainieni, etc Ca urmare a justei politici în problema naţională dusă de Partidul şi Guvernul nostru, se făureşte şi se întăreşte, pe baza principiului internaţionalismului proletar, frăţia între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Creşte unitatea moral-politică a oamenilor muncii de toate naţionalităţile, înfrăţiţi în lupta contra duşmanilor comuni — imperialiştii americano-englezi şi uneltele lor. Creşte şi se desvoltă neîncetat conştiinţa masselor muncitoare, nivelul politic şi combativitatea lor revoluţionară, ceea ce duce la întărirea continuă a Statului nostru. Marele strateg al revoluţiei proletare — Lenin — spunea că «...un Stat este tare prin conştiinţa maselor. El este tare atunci când masele ştiu totul, când sunt în stare să judece toate şi când fac totul în mod conştient». (Lenin. Opere Alese Vol. II Ed. P. C. R ). Ce altceva decât o profundă înţelegere a sensului activităţii creatoare în folosul Patriei, face ca stahanovistul Furtună Ion să lucreze în contul anului 1954, ca strungarul Constantin Vasilache să dea 10 norme anuale, ca în ţara noastră să existe până azi o mie de stahanovişti şi 20.000 fruntaşi în producţie ! Oare nu dovada luiei înalte conştiinţe politice o constitue îndeplinirea înainte de termen a planului de extracţie şi prelucrare a ţiţeiului de către muncitorii din industria petroliferă, munca încordată a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din industria grea, care a făcut ca planul pe 1951 să fie realizat în 11 luni şi 3 zile? Uriaşele succese obţinute de regimul nostru de democraţie populară n’ar fi fost cu putinţă dacă n’am fi avut sprijinul permanent şi neprecupeţit al Uniunii Sovietice ; ele n’ar fi fost cu putinţă dacă massed de milioane ale celor ce muncesc nu şi-ar fi manifestat totala lor adeziune faţă de politica Statului. Una din nenumăratele dovezi ale indisolubilei legături dintre politica Statului şi voinţa masselor o constitue fermitatea cu care poporul nostru sprijină politica de pace a Statului. Hotîrîrea poporului muncitor în lupta pentru traducerea în viaţă a cifrelor primului Cincinat al Patriei noastre se contopeşte cu voinţa sa liber exprimată prin milioane de semnături aşternute pe Apelul pentru un Pact al Păcii între cele cinci mari puteri. Prin construirea socialismului, poporu nostru va atinge un înalt nivel de viaţă. Nu există acţiune iniţiată de Partidul şi Guvernul nostru care să nu fie pătrunsă de grija faţă de om, grija pentru ridicarea nivelului de trai al masselor largi. Faptul că tot mai multe mărfuri de lals consum sunt desfăcute prin comerţul de stat şi cel cooperatist, demonstrează cu putere că milioanele de oameni ai muncii care traduc în viaţă planurile iniţiate de Partid, se bucură din plin de roadele muncii lor eroice Poporul nostru muncitor priveşte cu încredere înainte, spre noile sarcini grandioase pe care va avea să le îndeplinească în anul 1952. Producţia industrială va creşte cu 24,5% faţă de nivelul anului trecut, din care industria mijloacelor de producţie va cu 35% faţă de 1951 şi cu aproape5% faţă de 1950. Cât de mult se va ridica producţia de bunuri de consum destinate masselor populare de la oraşe şi sate când noile mijloace de producţie vor intra în funcţiune ! Agricultura va primi mi tractoare şi agregate, va fi sprijinită acţiunea de întovărăşire pentru muncile agricole a ţărănimii muncitoare, producţia agricolă va creşte cu aproape 20%, din care producţia animală cu aproape 25%. Standahirul de viaţă al poporului se va îmbunătăţi simţitor faţă de anul 1951, mărfuri în valoare de zeci de miliarde lei vor porni din fabrici spre satele şi oraşele ţării, sporind circulaţia de produse între sat şi oraşau 20%. Toate acestea dovedesc că: „Un obiectiv principal stabilit de Partid şi Guvern este ca anul 1952 să însemne o seroasă îmbunătăţire, o cotitură în privinţa ridicarii nivelului de trai al clasei muncipare“. (Miron Constantinescu). Planificarea locală care va constitui un pas înainte în munca de conducere planificată a economiei naţionale, va da un mare ivânt iniţiativei oamenilor muncii de la oraşe şi de la sate. Zecilor de mii de depilaţi ai Sfaturilor Populare li se deschid perspective nelimitate de activitate în •**» CSm cSSas, - - Ritmul în care creşte şi se desvoltă industria noastră va face ca în anii ce vor urma, tot mai multe mărfuri să stea la îndemâna poporului muncitor. Şi cu cât creşte standardul de viaţă al oamenilor muncii din ţara noastră, cu atât mai abjecte apar calomniile debitate fără ruşine la „Vocea Americii“, la radio Belgrad şi alte megafoane imperialiste de către duşmanii înrăiţi ai poporului nostru. Fiecare metru de pânză în plus ieşit din ţesătoriile noastre, fiecare tractor nou care brăzdează câmpiile, fiecare kilogram de pâine în plus destinat oamenilor muncii de la oraşe, sunt tot atâtea palme usturătoare pe obrajii murdari ai acelora care — pierzând orice speranţă de reînviere pe meleagurile noastre a trecutului de exploatare — încearcă să împroaşte cu noroi realizările obţinute prin munca eroică a masselor. Construirea socialismului se înfăptueşte în condiţiile unei ascuţite lupte de clasă. Cu cât sunt mai mari succesele regimului nostru, cu atât mai înverşunate sunt svârcolirile, duşmanului, încercările lui de a submina aceste succese. Poporul nostru muncitor trebue să-şi întărească vigilenţa sa revoluţionară, să înăbuşe în faşă orice uneltire duşmănoasă. In cuvântarea tov. Miron Constantinescu, un loc important îl ocupă problema creşterii uriaşe, în 1952, a volumului investiţiilor şi a venitului naţional. Dacă anul acesta vor fi investite în industrie, în agricultură, în comerţ, în instituţii de cultură, etc., sume ce depăşesc cu 70% pe cele învestite în 1951, dacă venitul naţional va creşte cu 23%, aceasta înseamnă că ţara noastră se va îmbogăţi cu noi şantiere, uzine, fabrici, instalaţii tehnice, cu şcoli, teatre, muzee, laboratoare, instituţii ştiinţifice. Neîncetata înflorire a Patriei noastre va îmbogăţi şi mai mult activitatea creatoare a tehnicienilor şi oamenilor noştri de ştiinţă. Faptele eroice ale oamenilor muncii deschid scriitorilor şi artiştilor noi realităţi, aspecte necunoscute în viaţa şi conştiinţa oamenilor, pe care ei au nobila misiune de a le oglindi în scrisul lor, în arta lor, participând astfel activ la istoricele prefaceri la care ia parte întregul nostru popor. Sarcinile măreţe ce revin oamenilor muncii în cadrul Planului pe 1952, pot fi realizate pentru că în lupta sa pentru socialism, poporul nostru nu este singur. Ajutorul multilateral pe care marea Uniune Sovietică ni-l acordă zi de zi, colaborarea frăţească cu celelalte ţări de democraţie populară, constitue factorii care asigură realizarea planurilor măreţe iniţiate de Partidul nostru. Faptul că planul industriei pe 1951 a fost realizat — după date preliminare — cu 104%, arată că eforturile măreţe ale clasei muncitoare întrec sarcinile puse prin Planul de Stat, creind premizele măririi planului industrial pe 1952. Oameni ai muncii din toate ramurile de producţie ale economiei naţionale, de pe ogoare şi din instituţii culturale, să nu precupeţim niciun efort în lupta pentru realizarea Planului pe 1952 ! Oameni de ştiinţă, litere şi arte, să depunem toate străduinţele pentru desvoltarea şi înflorirea culturii noastre noi! înainte, spre noi victorii In cel de al doilea an al Cincinalului nostru ! 31 Icembrie 1951 Mişcarea milioanelor de partizani ai păcii din lumea dreagă a căpătat, prin mesajul da Anul Nc adresat de tovarăşul Stalin — la cererea rectorului şef al Agenţiei „Kyodo“ —■ poporule japonez, o nouă armă, un nou îndreptar al luptei pentru pace. Tovarăşul Stalin a urat poporului japonez, in nunele dragostei pe care popoarele sovietice i-o iartă, izbândă deplină in lupta sa pentru librtate şi pentru un trai mai bun. Expresie vieta internaţionalismului proletar, mesajul tovarăşului Stalin răspunde celor mai arzătoare probleme care frământă mas sete de oameni cinstiţi din Japonia. „Victoria deplină a forţelor democrate în Japonia, înviorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii”, — iată ce urează călăuzitorul şi învăţătorul iubit al tuturor popoarelor, poporului japonez. Nouă dovadă a sprijinului pe care popoarele sovietice îl dau necontenit prin politica de pace a Uniunii Sovietice luptei drepte a poporului japonez, mesajul tovarăşului Stalin este in acelaş timp glasul solidarităţii tutu Cu stimă, I. STALIN vor popoarelor cu mişcarea clasei muncitoare din Japonia pentru scuturarea jugului ocupaţiei americane, pentru stăvilirea planurilor imperialiste de transformare a arhipelagului japonez in cap de pod al agresiunii antisovietice in Extremul Orient. Indicând partizanilor păcii şi democraţiei din Japonia calea de urmat, tovarăşul Stalin a dăruit poporului japonez un nou izvor de încredere in victoria luptei sale pentru libertate, independenţă naţională şi pace. In acest număr: • Realismul operei dramatice a lui Caragiale de acad. CAMIL PETRESCU 9 Cum trebue studiată o carte , GR. COTOVSCHI P. NICULESCU-MIZIL O Poem despre trenuri şi trenuri de GAVRIL MIHAI '01 O carte epocală— N. G. Cernâşevschi : „Ce-i de făcut?“ de VERA CALIN __________________________ Telegrama tovarăşului Stalin adresată redactorului şef al Agenţiii japoneze ,,Kyodo“ MOSCTA 1 (Agerpres). — TASS t.tansmite telegrama adresată de I. V. Stalin d-lui Kiisi Iwamoto, redactor şef algenţiei KYODO : D-lui K'iisi Iwamoto, redactor şef al Agenţiei KYODO, Tokio Stimaidomnule K. Iwamoto ! Am citi solicitarea Dvs., prin care mă rugaţi să adresez polului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu es în tradiţia oamenilor politici sovietici ca un premier altui stat străin să adreseze rări poporului altui stat. atuşi, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice fă de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza eupaţiei străine, mă sileşte să fac o excepţie dela regul şi să vă satisfac rugămintea.: Vă roi să transmiteţi poporului japonez că îi urez libertate şfericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasăentru independenţa patriei sale. In troit, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de siprit de pe urma ororilor ocupaţiei străine, la care au paticipat şi imperialiştii japonezi. De aceea, ele înţeleg întru totul suferinţele poporului japonez, nutresc faţă de el o adâncă simpatie şi sunt convinse că el va obţine renaşterea şi independenţa patriei sale, aşa cum le-au obţinut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de şomaj şi de salariile scăzute, lichidarea preţurilor ridicate la mărfurile de larg consum şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez ţăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ şi de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez întregului popor japonez şi intelectualităţii sale victoria deplină a forţelor democrate din Japonia, înviorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. De la „paria" la învăţătorii emeriţi „Paria" este numele unei caste de joc pe care hinduşii cu avere o socotesc lăsată, odată pentru totdeauna de Brahma, să trăiască în mizerie. Dar „paria" nu se găsesc numai în India. ..Pa'C" erar— „până era considerat şi înVâţâtorul. Până acum am citit memoriile unui medic de ţară, — mici gravuri în aqua forte ale doctorului Uneru — însemnate pe foile unui carnet de reţete. Dar, deşi menirea învăţătorului este să deprindă pe copii cu scrisul, nu ţin minte ca vreunul din ei să fi notat observaţiile sale, ca doctorul Uneru. Regretabil, fiindcă, între medicul şi învăţătorul de ţară existau suficiente asemănări. Unul era înconjurat de bolnavi — prea mulţi ca să-i poată îngriji un singur om , celălalt de prea mulţi neştiutori de carte — copii şi maturi — pentru a-i putea învăţa singur. Dacă întoarcem câteva file îndărăt în istoria învăţământului, găsim numai în 1933 peste un milion de copii necuprinşi de şcolile existente. Şi totuşi nu e o simplă coincidenţă că în acelaş an, peste şapte mii de învăţători erau fără posturi şi şcolile normale se desfiinţau pentru o vreme. Se poate spune că erau prea numeroase pentru nevoile poporului ? Nici gând. După cum nici câmpurile cu grâne nu erau incendiate în cele două Americi, fiindcă populaţia ar fi fost prea sătulă. Dar era vremea în care capitaliştii voiau să acopere pierderile provocate de criza economică prin curbele de sacrificii. Concedierile, şomajul, atingeau nu numai pe muncitori. Iar când învăţătorii solicitau posturi, în referatul de pe cerere li se răspundea: „Li se va da postul cel mare”, adică postul Paştelui... Ca profiturile patronilor să nu scadă, rămâneau mii de muncitori pe drumuri. Ca becurile policandrelor să lumineze feţele bine dispuse ale părinţilor care-şi trimiteau fiii la Paris, trebuia să se stingă şi mai mult lumina cărţii, într-o ţară în care majoritatea din autorii anonimi ai Mioriţei erau analfabeţi! ,.7000 dintre voi sunteţi fără posturi şi fără pâine. Guvernul burgheziei şi moşierilor vă lasă pradă foamei şi mizeriei, fără cel mai mic atu de VERONICA PORUMBACU tor., Când peste 50 la sută din copil rări.' în afară de şcoală, când poporul mum•uu-.tt şi inffi ne ri cg |fuvern u i ’ merii de sute de şcoli, aruncând noi mii de învăţători ■ pe drumuri". Aşa suna textul chemării C. C. al Partidului Comunist din România, lansată în August 1933, către învăţătorii şi institutorii şomeri, către toţi membrii săraci ai corpului didactic. Partidul Comunist era singura forţă politică ce lupta şi pentru soarta acestor pariu ! Şi dacă, acolo unde exista câte un medic de plasă ca doctorul Uneru, întunericul în care erau ţinuţi ţăranii îl făcea să prefere „doftorului" babele sau chiar călcătura ursului, în şcoli încă nu mergeau mulţi dintre copiii care s’ar fi putut duce. Lucrul nu e de mirare. Munca lor producea, învăţătura nu. Un copil de 7 ani putea intra ca păzitor de vite, unul de 10 era angajat ca argat. Ce avantaje prezenta în schimb pentru stăpâni un pui de ţăran învăţat? Cel mult dorinţa, de a nu mai îndura truda pentru alţii, la Infinit. De aceea obligativitatea învăţământului elementar nu era scrisă decât pe hârtie. Dar cu cele de mai sus, punctele comune între medicul Uneru şi învăţătorul de ţară nu s-au epuizat. Când doctorul venea la bolnavi, cel mai adesea nu avea medicamente. Cât despre materialul didactic, nu trebue să mă duc cu gândul la cine ştie care sat din fundul Moldovei. Mi-e deajuns să-mi amintesc bătăile pentru câteva abecedare dintre copiii şcolii de suburbană unde am fost eu însămi învăţătoare. Iar condiţia socială a învăţătorului — ca de altfel şi a medicului de ţară — era tot de pariu. O elevă din clasa patra mi-a venit odată plângând la școală. O bătuse tatăl ei, un tâmplar din vecini, fiindcă fata voia să urmeze „normala".......Nu vreau s’ajungă fata mea în rând cu cerșetorii", își argumenta refuzul părintele. N’avea omul dreptate? Salariile între 1500—3000 lei întârziau uneori cu lunile. Şi când primeai, ce puteai cumpăra ? Leafă de mizerie, mutări arbitrare, iată ce caracteriza viaţa cadrelor noastre didactice în trecut. Au cunoscut-o mii de dascăli modeşti, au îndurat-o scriitori ca Eminescu. Şi nu doar un singur referat r. rrnms mărturie in arhiva ’eseană, des•re •’«.»imr'/.*Yvílier c.-xrxrs,«..'tTTrTzCr,al poet. De atunci au trecut trei sferturi de veac. Dar ceea ce lungi decenii de exploatare s’a menţinut a fost schimbat în câţiva ani de puterea de stat a poporului. ’ Şi poate fiindcă prima meserie îţi rămâne în inimă ca prima dragoste, citesc totdeauna cu emoţie articolele şi comunicările în legătură cu învăţătorii. Hotărîrea C. C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la măsurile de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi de muncă, atribuirea de locuinţe cadrelor didactice, premierea celor o sută de învăţători şi distingerea lor cu cele mai înalte titluri: învăţător emerit, profesor al poporului, rezultatele muncii de alfabetizare prin care sute de mii de oameni descoperă taina scrisului, toate ,acestea nu mă interesează numai ca faţete ale noului, ci au pentru mine culoarea unor lucruri trăite. Şi fiindcă am amintit de fata care s-a ales cu vânătăi fiindcă-i mărturisise tatălui dorinţa, de a ajunge învăţătoare, mă duc fără să vreau cu gândul, prin contrast, la viaţa Corneliei Bochiş, la fata de ţăran absolventă în 1950 a şcolii pedagogice din Cluj, la munca ei luminoasă în comuna Prundul Bârgăului, la elevii mici şi absolvenţii mari ai şcolii, şi în sfârşit la răsplata ce a încununat munca uneia din sutele de „modeşti eroi“, cum i-a numit profesorul M. K. Gonciarov în vizita sa prin ţara noastră. Nu sunt decât două zile de când ziarele au publicat lunga listă a profesorilor decoraţi şi a celor ce au primit cea mai mare cinste cu putinţă, titlul de profesor emerit şi profesor al poporului. Sub fiecare din numele citate mi s-a părut că-şi află în sfârşit dreptatea, odată cu miile de pariu din trecut, şi mica mea elevă bătută de părinţi fiindcă voia să ajungă învăţătoare. Sub fiecare nume începeam să văd chipul nou al acelei „falange de învăţători’’, cum o numea tovarăşul Stalin, „care constitue o parte din cele mai necesare a marii armate a oamenilor muncii", a constructorilor socialismului. Un aspect de la expoziţia :„Republica Populară Română pe drumul construirii socialismului" Şanhai — un şantier al învăţământului De la instaurarea puterii populare, numărul şcolilor de toate gradele precum şi numărul elevilor care frecventează aceste şcoli a sporit vertiginos în R. P. Chineză. Secţia de învăţământ public a Consiliului municipal din Şanhai a publicat de curând o dare de seamă statistică, potrivit căreia numărul şcolilor elementare din China de Răsărit a crescut în 1951 la 109.000, depăşind cu 18% numărul celor din anul 1950. Numărul elevilor a atins cifra de 9.440.000 ceea ce însemnează un spor de 38% faţă de anul precedent. Şanhai este unul din cele mai importante centre culturale ale Chinei de Răsărit şi ale întregii ţări. In prezent, în acest oraş funcţionează 1.609 şcoli elementare şi 244 şcoli medii. 80% din numărul total al elevilor şcolilor elementare din China de Răsărit sunt copii de muncitori şi ţărani. Pentru muncitorii mai în vârstă, ţinuţi de către regimul de trădare naţională al gomindanului in întunericul neştiinţei de carte, au luat fiinţă şcoli serale de învăţământ elementar în care lecţiile se predau după un program special. Acum funcţionează 363 şcoli elementare serale de stat pe lângă diferite şcoli din Şanhai. Ele sunt frecventate de un număr de 50.940 elevi. Asemenea şcoli serale elementare mai funcţionează in numeroase cartiere muncitoreşti ca Şarpei, Cianjin, Iancepu, etc. In felul acesta, ştiinţa de carte, care numai cu câţiva ani mai înainte era accesibilă doar unui pumn de exploatatori privilegiaţi, devine tot mai mult, prin grija regimului democratic popular, un bun al masselor largi de muncitori şi ţărani. Arta în R. Polona Artiştii din Republica Polonă îşi concentrează toate forţele creatoare pentru a da poporului valoroase opere de artă. Astfel de curând s-a deschis la Varşovia o nouă expoziţie de arte plastice — unde sunt expuse cele mai reprezentative lucrări ale maeştrilor artei plastice poloneze. Picturile lor sunt inspirate din lupta revoluţionară a clasei muncitoare pentru Independenţa Poloniei, din lupta potri- x-iwţ*ifi.Marţi sau? redau ale construirii socialismului. Lucrările pictorului Volteh Fangor „Lenin la Poronin" şi „Mama coreeană", lucrarea „Maiacovschi" a sculptorului Frantişka Duşenko precum şi operele „Satul citeşte" şi „Fete din Lagoj“ de Evgheni Bibis au fost apreciate în mod deosebit. Lucrările cele mai bune au fost distinse cu premii şi diplome. 1. In cadrul festivalului muzicii poloneze care a avut loc la Varşovia şi care a durat câteva luni, s-au prezentat compoziţii ale celor mai de seamă muzicieni. Una din lucrările cele mai valoroase este cantata compozitorului Alfred Gradstein „Cuvânt despre Stalin". Cantată, executată de Orchestra Filarmonică din Varşovia şi corul Casei Armatei, s-a bucurat de un deosebit succes. Avântul cinematografiei bulgare In oraşele Bulgariei exista înainte de eliberarea de sub jugul fascist un număr de 40 cinematografe, folosite de vechiul regim pentru răspândirea şovinismului, a cosmopolitismului şi a producţiilor pornografice ale putredei cinematografii imperialiste. Producţia naţională de filme lipsea cu desăvârşire. Puterea democratpopulară foloseşte azi cinematografia ca un puternic instrument de culturalizare şi de educare comunistă a masselor din R. P. Bulgaria. Din grija Partidului Comunist şi a Guvernului bulgar, numărul cinematografelor din centrele urbane a crescut cu 46, iar la sate — unde cinematograful era aproape necunoscut — au fost construite numeroase săli de proecţie, dotate cu aparate moderne importate din U.R.S.S. Pentru satele în care n’au fost amenajate încă săli de proecţie, funcţionează peste 100 caravane cinematografice, care prezintă filme documentare şi artistice în cele mai îndepărtate regiuni. Cineaştii bulgari depun eforturi însufleţite pentru desvoltarea tinerei cinematografii naţionale în spiritul realismului socialist, după exemplul minunat al cinematografiei sovietice. In prezent, în studiourile bulgare se pregătesc o serie de filme artistice şi ştiinţifico-documentare. De curând a fost terminat filmul „Danca", închinat eroicelor fiice ale Bulgariei care au luptat cot la cot cu soţii şi fraţii lor pentru eliberarea patriei de sub teroarea fascistă a regimului monarhic. In studioul pentru filmele de scurt metraj se lucrează intens la terminarea unui film care va oglindi transformarea ţinutului Pirin (Macedonia) ţinut care, până la eliberarea Bulgariei, era cel mai înapoiat din ţară. Intr’un viitor apropiat vor fi prezentate filme de scurt metraj în care se popularizează metodele de lucru ale stahanoviştilor bulgari. Fiind de un mare folos în opera de culturalizare a masselor, cinematografii bulgară este o puternică pârghie în construirea societății noi — socialiste.