Contemporanul, iulie-decembrie 1977 (nr. 26-52)
1977-07-01 / nr. 26
RĂSPUNDERE COMUNISTA NTREAGA noastră viaţă socială, politică, economică, culturală evidenţiază o mare varietate şi complexitate de probleme a căror rezolvare in spirit ştiinţific, revoluţionar imi pune, logic, continua raportare la principiul afirmării rolului conducător al partidului. Vastă, opera de construire a noii societăţi este, în acelaşi timp, expresia voinţei şi puterii întregului popor, a naţiunii noastre strins unite în jurul ideii de progres şi bunăstare. Vastitatea construcţiei este expresia rigorii în gindire, ritmul şi pasiunea de a o înfăptui sunt rodul conştiinţei socialiste. Am înţeles şi înţelegem tot mai bine că această operă măreaţă este realizată pentru om, se realizează prin om. Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la recenta plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, bogăţia de idei, spiritul ei profund revoluţionar a deschis pentru noi o nouă cale de înţelegere adincă a ceea ce înseamnă in climatul nostru social-politic răspunderea partinică, atît pentru ceea ce se făureşte in domeniul construcţiei materiale, cît şi pentru ceea cese edifică in domeniul activităţii spirituale. Democraţia noastră socialistă este democraţia răspunderii colectivităţii şi a fiecărui om în parte. Ea funcţionează, sau trebuie să funcţioneze cu un mai mare randament — şi aceasta depinde de noi, de responsabilitatea fiecăruia — şi la nivelul cuvîntului, purtătorul înspre noi şi înspre lume al ideilor noastre, al filozofiei proprii societăţii pe care o construim — materialismul dialectic şi istoric. Adversari ai închistării, ai vechiului, a tot ceea ce este retrograd, noi nu putem fi decît adversari şi ai comodităţii in grndire, ai propriei noastre comodităţi, dar şi a altora, noi nu putem fi decît şi adversarii, situaţi ferm pe poziţia partidului, ai „pasării“ responsabilităţii, ai refugiului în apolitic. Afirmarea cu claritate a principiilor partidului, situarea cuvîntului scris sau vorbit cu destinaţie spre mase la nivelul exigenţelor majore ale umanismului ce ne este propriu sunt forme directe ale participării noastre la edificarea societăţii socialiste şi comuniste in România, sunt expresia militantismului ce trebuie să ne caracterizeze fiecare acţiune, opţiune, poziţie în forumul literelor şi artelor româneşti. Aplicînd Hotăririle plenarei C.C. al P.C.R., ne apropiem şi mai mult de menirea şi condiţia noastră ; vom distinge cu mai mare claritate răul de bine, vom putea vedea mai uşor neîmplinirile şi le vom aborda intr-un spirit mai activ, cu forţe sporite. Avem o singură concepţie filozofică — materialismul dialectic şi istoric. Ea constituie forţa noastră, prin ea ne definim ca revoluţionari comunişti, ca militanţi hotărîţi pe frontul ideilor, adevărului şi frumosului, pentru afirmarea valorilor ce constituie emblema realităţii noastre spirituale — o realitate în numele căreia responsabilitatea comunistă este expresia modului nostru de a fi, a gîndi şi a acţiona. - Cîntec şi rod Fericit cel ce ştie să evite deplin şi înalt pînă-n ceasul tîrziu, cel cu ochiul mereu înflorit de azurul luminind ca un crin veşnic viu. Fericit cel ce zilei îi pune pe frunte rodul trudei, cu frunte curată ; o grădină-i revarsă atunci în priviri necuprinderea lumilor, toată. Fericit cel cu ochiul intr-una deschis spre cuvintele omului, cu izvoare în ele , un poem totdeauna pe buze-i rodește corola cerului pur, uimitoarele stele. Haralambie ŢUGUI __________II________J in zilele de 28-29 iunie 1977 s-au desfăşurat lucrările plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale, desfăşurate sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România. .«în' Opinia publică - şcoală a virtuţilor civice MANIFESTAREA opiniei publice ca factor de progres si de acţiune socială constituie una dintre cele mai semnificative expresii ale structurii si caracteristicilor unei societăţi, ale forţei ei politice, sociale si morale. In manifestarea opiniei publice se concentrează ca într-un focar nivelul dezvoltării social-politice, culturale a unui popor, a unei clase şi categorii sociale, a fiecărui om, gradul de unitate şi coeziune a unei societăţi sau grup social. Opiniile şi atitudinile oamenilor sunt o oglindă vie a conştiinţei lor politice, a educaţiei lor morale, a culturii şi sistemului de valori pe care îşi întemeiază existenţa, a spiritului de responsabilitate si participare socială, de angajare in rezolvarea treburilor publice. Se poate spune că, în ceea ce ne interesează direct, opinia publică este una dintre cele mai concrete şi mai palpabile expresii şi exteriorizări ale conştiinţei sociale şi, deci, un „indicator“ al dezvoltării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii din ţara noastră. Opinia publică apare ca sinteză a conştiinţei şi acţiunii sociale şi tocmai în aceasta rezidă marea ei importanţă şi forţă social-politică, cu deosebire în societatea noastră socialistă. Ar însemna să rămînem însă la o reprezentare simplistă şi idilică dacă am considera opinia publică ca un produs spontan al vieţii economico-sociale sau ca un fenomen cu totul omogen şi unitar, lipsit de contradicţii şi disfuncţionalităţi. O opinie publică înaintată şi activă nu poate fi decit rodul unui proces social relativ îndelungat, al unui climat moral-politic stimulator, al educării oamenilor în spiritul responsabilităţii şi participării sociale, al atragerii lor tot mai ample la opera de conducere şi perfecţionare a vieţii sociale, la elaborarea şi înfăptuirea conştientă a politicii partidului şi statului. Este un merit al partidului nostru de a fi acţionat convergent, pe toate aceste planuri, deschizînd drum larg procesului de formare şi afirmare a opiniei publice socialiste, in totalitatea dimensiunilor si funcţiilor ei sociale, de a fi creat un sistem de noi instituţii sociale, politice si culturale care permit acţiunea directă a opiniei publice în organizarea si conducerea vieţii sociale, în întreaga viaţă socialpolitică. In mod unitar, prin măsurile de perfecţionare continuă a sistemului social-politic al democraţiei noastre socialiste s-a valorizat tot mai intens si mai amplu rolul opiniei publice din tara noastră ca factor de participare politică, cetăţenii patriei fiind atraşi la dezbaterea, elaborarea şi consacrarea proiectelor definind programul şi politica economică, socială si culturală a tării, precum si la luarea deciziilor in diferite sectoare de activitate. S-a creat un cadru adecvat, profund democratic şi stimulator, pentru punerea în valoare a opiniei publice ca formă de control social, ca mijloc de acţiune pentru respectarea întocmai a normelor şi legilor proprii societăţii noastre, atit de către cetăţeni, cît şi de către toate instituţiile, pentru aplicarea integrală a hotărîrilor partidului și statului, pentru promovarea legalităţii socialiste. Ampla activitate de aşezare a relaţiilor sociale pe baza principiilor şi Ion DRAGAN (Continuare în pag. 2) ftoMori din toci« (orii«, uniți») ! Cultura populară RED în cultura populară, cu omenescul ei direct şi cu mijloacele ei mai puţin protocolare, tot atîta cit cred şi în cultura sistematică, încadrată în norme academice, bazată pe erudiţie şi exegeză. Popularizare nu înseamnă numaidecît concesie sau abatere de la demnitatea severă a cunoaşterii. Dimpotrivă ! Prin popularizare, cunoaşterea se confirmă. Mai precis , această cunoaştere îşi atinge o ţintă, dobîndeşte ceva din încununarea ei necesară. Urmărim prin cunoaştere, nu oficieri distante, nu urcări solemne în turnuri de fildeş, ci pătrunderi limpezi, peremptorii, în fapte şi înţelesuri comune din care trebuie să ne alcătuim cu ordine viaţa spirituală. Este în esenţa sa, ca şi in destinaţia lui elementară, ca actul de cultură să fie activ şi generos. Il datorăm ca atare semenilor noştri, condiţiei noastre morale ca făpturi sensibile şi ginditoare, ideii de umanitate în genere. Altminteri, riscăm ca totul să devină prezumţie, puţind astfel să încercuiască realitatea în constringeri formale şi să transforme drepturi suverane ale minţii comune în privilegii sentenţioase. Popularizarea, bineînţeles, comportă opere scrise. Nu mai puţin, insă, ea reclamă şi acţiune orală. Lucrurile scrise au putere prioritară în ce priveşte învăţarea conceptelor ; cele vorbite sunt mai în măsură decît celelalte să producă participare afectivă. Cele două dimensiuni îşi sunt complementare. E o materie, aceasta, în care argumentul logic se cere întregit cu unul psihologic. Scrisul, oricum, rămine pe planuri mai reci, mai abstracte ; vorbirea, in schimb, poate fi caldă şi solicitantă. Popularizarea, în fond, nu se mărgineşte la simple receptări de idei şi cunoştinţe ; ea implică şi un anume climat sufletesc, cu asocieri şi adeziuni intime, cu reacţiuni aproape naturale, intrate parcă in felul nostru spontan de a fi. Ce rost înţeleg să atribui acestor consideraţii ? Vreau ca în lumina lor să schiţez un plus Ion ZAMFIRESCU (Continuare în pag. 2) in paginile 1-7 : PUTEREA CLASEI MUNCITOARE reportci-ancheta de FLORIN COSTINESCU