Convorbiri Literare, 1871-72 (Anul 5, nr. 1-24)

1871-09-15 / nr. 14

218 Ca pentru tine moru, Dar sinul meu recere De nou să ţi-lu mai spunu, Atunci simţescu plăcere, Ascultă ăngeru bunu.... Alu meu amoru E aeru nutritoru, Ori unde Te-ai duce şi-ascunde, De aeru nu te poţi lipsi, Amorul meu te-ar urmări ; Sum calicu ca vai de mine Şi amar me mai trudescu Totuşi fără de suspine Şi voiosu eu veţuescu. Nici dens’a nu-i vr’o escepţiune. Nu-i unica in genul seu ; Nici despre ea nu mai potu spune, Că-i fara de greşeli, nu deu ! Ce-i mai scumpu aci sub soare? Libertatea ’ncantătoare, Imnul de eliberare, Cântul de triumful mare ? Că mai scumpu eşti deu Angerelul meu. Am avutu o crenguşoară Ce mult a intineritu Cu plăcuta-i umbrişoară — etc. In vremile noastre aparu poeţi ca d. Pă­­tărlageanu, care in „orele de repaos“ (Bu­cureşti, 1861) ne arată „dorinţa“ d-sale Nu-i nimicu in astă lume Să me facă fericitu, Nici averi, nici mare nume Nu e ţinta ce-amu doritu DIRECŢIA NOUĂ. Ci dorinţa ma e toată Să-mi védu ţara ca’nfloritu, etc. Să védu legea electorală , Că odată s’a lărgitu Şi Comisia centrală Din Focşani că s’a urnitu, Curtea de Casaţiune, etc., etc. Dar, ce e dreptu, prefaţa d-lui Pătărla­­geanu desarmează critica, rugăndu-ne: Să fiţi indulgenţi, aducându-vă aminte, că smerita mea masă să află ăncă in faşe. In vremile noastre aparu poeți ca d. P. Gr. care a scrisu­pă noapte pe ruinele Târgovistei, sau um­bra lui Mihai Viteazul, tablou intr’unu actu cu versuri (Bucuresci, 1857) cu următoarea arătare de persoane : Umbra lui Mihai Viteazul învelită in linţoliu şi purtăndu pe dedesupt costumul seu. Viorica­­ Marica­­ fete de ţerani gătite de la horă. Florica Costache Ghimpeanu, june Romănu de 25 de ani, gravu şi plinu de scepticismu, incependu a se întoarce la credinţă prin sentimentul naţionalităţii şi convin­­gendu-se de puterea divină numai la luptă, etc. In scena I intre cele 3 ţerance se decla­mă o poesie lirică cu 63 (cetesce şeideci şi trei) de strofe, d. e. ca aceste : Două împreună Noi facil putemu De ori­ce furtună Să ne apărămu. Să cercămu Unire, Aci e speranţa, Căci iu desunire Nu cunoascemu viaţa. Şi să nu uitămu, că de almintrele d. P. GL e unu omu plinu de spiritu.

Next