Convorbiri Literare, 1871-72 (Anul 5, nr. 1-24)
1871-09-15 / nr. 14
218 Ca pentru tine moru, Dar sinul meu recere De nou să ţi-lu mai spunu, Atunci simţescu plăcere, Ascultă ăngeru bunu.... Alu meu amoru E aeru nutritoru, Ori unde Te-ai duce şi-ascunde, De aeru nu te poţi lipsi, Amorul meu te-ar urmări ; Sum calicu ca vai de mine Şi amar me mai trudescu Totuşi fără de suspine Şi voiosu eu veţuescu. Nici dens’a nu-i vr’o escepţiune. Nu-i unica in genul seu ; Nici despre ea nu mai potu spune, Că-i fara de greşeli, nu deu ! Ce-i mai scumpu aci sub soare? Libertatea ’ncantătoare, Imnul de eliberare, Cântul de triumful mare ? Că mai scumpu eşti deu Angerelul meu. Am avutu o crenguşoară Ce mult a intineritu Cu plăcuta-i umbrişoară — etc. In vremile noastre aparu poeţi ca d. Pătărlageanu, care in „orele de repaos“ (Bucureşti, 1861) ne arată „dorinţa“ d-sale Nu-i nimicu in astă lume Să me facă fericitu, Nici averi, nici mare nume Nu e ţinta ce-amu doritu DIRECŢIA NOUĂ. Ci dorinţa ma e toată Să-mi védu ţara ca’nfloritu, etc. Să védu legea electorală , Că odată s’a lărgitu Şi Comisia centrală Din Focşani că s’a urnitu, Curtea de Casaţiune, etc., etc. Dar, ce e dreptu, prefaţa d-lui Pătărlageanu desarmează critica, rugăndu-ne: Să fiţi indulgenţi, aducându-vă aminte, că smerita mea masă să află ăncă in faşe. In vremile noastre aparu poeți ca d. P. Gr. care a scrisupă noapte pe ruinele Târgovistei, sau umbra lui Mihai Viteazul, tablou intr’unu actu cu versuri (Bucuresci, 1857) cu următoarea arătare de persoane : Umbra lui Mihai Viteazul învelită in linţoliu şi purtăndu pe dedesupt costumul seu. Viorica Marica fete de ţerani gătite de la horă. Florica Costache Ghimpeanu, june Romănu de 25 de ani, gravu şi plinu de scepticismu, incependu a se întoarce la credinţă prin sentimentul naţionalităţii şi convingendu-se de puterea divină numai la luptă, etc. In scena I intre cele 3 ţerance se declamă o poesie lirică cu 63 (cetesce şeideci şi trei) de strofe, d. e. ca aceste : Două împreună Noi facil putemu De orice furtună Să ne apărămu. Să cercămu Unire, Aci e speranţa, Căci iu desunire Nu cunoascemu viaţa. Şi să nu uitămu, că de almintrele d. P. GL e unu omu plinu de spiritu.