Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)
1893-10-01 / nr. 6
454PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL plece cu dînsa departe-departe, la adăpostul privirilor, pe care le vedea cum au să-i urmărească pe amîndoi, cu rîvnă pentru frumusețea ei, cu îndoială pentru urîțenia lui; — ar fi vrut s’o ia şi s’o ascunză ca pe o comoară într’un loc, unde să-i placă şi ei şi unde şi el — numai el — să se poată sătura privind-o, ascultând-o şi iubind-o. Iar cînd se gîndea la puţinul pe care i-1 aducea în schimbul duioaselor făgăduinţi de care ea era plină, cînd presimţea fără a-şi da seamă că o fire ca a ei nu se leagă decît prin recunoştinţă, atunci îl cuprindea un dor de-a o duce să-i arate locuri şi lucruri frumoase — şi atunci hotărîrile nedesluşite începeau a i se desluşi. Intr’un tîrziu s’au ridicat şi ţinendu-se de mână, s’au urcat sus pe scara îmbrăcată cu iederă, el drept şi înalt, dînsa plăpîndă şi mlădioasă... Sus, nefiind fost poftiţi într’adins ceilalţi doi obicinuiţi parteneri pentru preferanţă, l-a luat boerul Manolache la un cabinet, — mai mult ca să vorbească de treburi, decît pentru joc. Şi au vorbit treburi şi socoteli. Avea fata trei mii de galbeni în bani, afară de truste şi de cheltuelile nunţii, iar, ferească dumnezeu, după moartea mă-si şi o casă cu loc frumos în Cîmpulung. — El avea două perechi de case una lingă alta şi despărţite numai prin nişte uluci: una mai măricică pe care o avea închiriată şi aceea în care locuia el; mai avea de vale de casa lui şi ţinend de dînsa li vedea cu fîneaţă şi cu pruni, în întindere de vre-o optsprezece pogoane, căci ţinea pînă-n malul gîrlii; şi mai avea vre-o mie de galbeni, singura avere rămasă după vînzarea pricinuită de risipirea unui frate mai mare al lui, Ştefan Trăsnea, care se sfîrşise atît de îngrozitor, spînzurându se de balconul caselor lui Manolache Moldoveanu, într’o seară de petrecere; căci mai nainte vreme, a neamului lor fusese moşia Sănduleşti care ţinea mai bine de-o jumătate de plaiu. — «Cum vezi, frate Pană, avere multă n’are fata, dar e o comoară de bunătate şi parcă într’adins v’a făcut Dumnezeu unul pentru altul. Dar cu ce are ea, cu ce ai dumneata,şi mai ai şi leafa de profesor, pe care ai uitat s’o pui la soco