Cronica Sătmăreană, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1277-1353)
1972-05-14 / No. 1313
2 ____________________________________________________CRONICA SATM AREANA________________________________ Săptămâna teatrală Spectacole ale Teatrului de Nord Secția maghiară Secția română O surpriză, dar nu numai atît upă aproape patru luni de la premieră (18 ianuarie 1972), timp în care piesa lui Sean O'Casey, Roșii trandafiri numai pentru mine, s-a jucat de aproximativ douăzeci de ori, publicului sătmărean îi este bine cunoscută drama clasicului irlandez, așa incit reluarea temei, a subiectului, a intrigii, ar fi inutilă. Ne vom rezuma deci, în cronica de față, la consemnarea cîtorva impresii asupra modului în care această piesă, prin excelență politică, a fost transpusă scenic de colectivul Teatrului de Nord din Satu Mare — secția română. Personaje aparent bizare, stranii, populează piesa lui Sean O'Casey. In fond aceste personaje nu sunt altceva decît victime ale modului de viață capitalist, ale filistinismului catolic, ale antagonismelor politice și religioase, — adevărate ființe dezmoștenite ale destinului — clamînd o dreptate și o libertate pe care le înțeleg vag, dar pe care știu că nu le pot cuceri decît prin lupte sociale, prin jertfe. Sesizînd această particularitate a piesei, regizorul Cristian Berger, scenograful Lică Nicolae și interpreții au construit un spectacol în care au îmbinat simplitatea expresiei cu hieratismul imaginii scenice momentele de frondă, de violență, cu cele de elevație spirituală și visare, rezultatul fiind o alternanță de secvențe de teatru profund agitatoric — în sensul înalt artistic al cuvîntului — și secvențe de teatru poetic de cea mai bună calitate. Actorii, convinși de veridicitatea indicațiilor regizorului și încrezători în valențele dramatice ale textului lui Sean O'Casey, au aruncat peste bord mijloacele desuete ale declamatorismului, ale „teatralului" în sine și au adoptat o poziție deopotrivă lucidă și afectivă față de roluri. Aproape toți — și Viorica Suciu și Ion Tifor și Costin Popescu și Nicolae Popeneciu și Teodora Vasilescu și Ion Podoleanu — au făcut ceea ce numim îndeobște „compoziții scenice". Chiar și ceilalți interpreți, care au avut roluri mai întinse sau mai reduse, ca Ovidiu Cristea, Anca Pandrea, Constantin Dumitru, Marcel Popa, Ion Haiduc, Sebastian Comănici și alții care, aparent, și-au jucat propria lor expresie, n-au adoptat, cu alte cuvinte, o „mască" făcută, au creat de fapt tot compoziții. N-au compus „tipuri" umane, ci au compus scenic idei: ideea forței, a energiei, a dinamicii luptei, ideea dragostei care se justifică și se ofelește numai în confruntări sociale, nu un alcov înmiresmat cu umbră, ideea fanatismului religios și — la celălalt pol — ideea lucidității filozofice etc. Una dintre principalele coordonate pe care a fost conceput și realizat spectacolul mi se pare a fi sinceritatea trăirii. Toți interpreții mă gândesc la cei care au avut de spus cel puțin cîteva replici, nu și la cei care au plimbat pe scenă un costum sau un pistol automat) s-au integrat spectacolului pe această poartă comună, a sincerității trăirii. Aici cred că trebuie căutată cheia succesului, a reușitei spectacolului — fiindcă, trebuie să spun, este o reușită certă — în această dăruire plenară a talentului (atît cit are fiecare actor) și a resurselor profesionale pentru cauza puterii de convingere , convingere la care spectatorul ajunge numai dacă i se înfățișează personaje întruchipate cu luciditate, cu sinceritate și cu participare afectivă. Este ceea ce a izbutit, într-o mare măsură, (există, bineînțeles, și unele imperfecțiuni și unele carențe de distribuție și unele „bîlbe" tehnice, dar nu acestea dau culoarea spectacolului) echipa de actori a secției române a Teatrului de Nord. Am început cronica aceasta mărturisind, chiar din titlu, surpriza pe care am trăit-o văzînd spectacolul Roșii trandafiri numai pentru aici, la Satu Mare. Este vorba, evident, de mine surpriză plăcută : aceea a găsirii unui spectacol , nesperat de serios, de solid articulat, de ferm în intenții și mesaj. Dincolo de această surpriză — poate nejustificată, poate excesiv de subiectivă — am mai detectat însă și altceva : confirmarea vechiului adevăr potrivit căruia, acolo unde se muncește cu inteligență, cu pasiune, cu spirit de perfectă colegialitate, este imposibil ca succesul să nu-și facă loc. Dr. MIHAI FLOREA N O carte de vizită strălucit onorată Văzînd strălucitul spectacol al secției maghiare a Teatrului de Nord cu „Plicul" lui Liviu Rebreanu, teatrelei: de ce, cum e posibil, ca această comedie acerbă, această replică peste decenii, peste epoci la Scrisoarea pierdută a lui Caragiale să nu se joace mai frecvent în toată țara, că nu se joacă în dialog cu „O scrisoarea pierdută", intr-un spectacol-coupé de două seri ? Cele două piese se întregesc doar, se completează reciproc; filiația caragialescă a „Plicului" este clară, dar nu-i vorba de o repetare, ci de o genială parafrazare a problematicii, a mesajului caragialesc, a faunei politice detectate și înfierate de Caragiale, de acei care își schimbă părul cu abilitate ca să-și poată păstra năravurile. „Plicul" în regia lui Mihai Raicu și Kovács Ádám, cu scenografia inspirată a Tatianei Manolescu-Uleu, este un impecabil „spectacol de epocă", lipsit însă, spre binele său, de acel caracter demonstrativ, muzeografic-școlăresc, care pîndește îndeobște înscenările unor vremuri apuse. Aici, atmosfera de epocă, stilul de epocă este funcțional, are rol și replica, ca și actorii. Epoca nu-i îndepărtată, este vremea tinereții părinților noștri, care erau de-acuma „moderni". Totuși, vedem o altă lume, foarte stilată, pronunțat și sîcîitor de stilată : stilul se poartă aici în loc de mască. Escrocii politici din piesa lui Rebreanu sunt, în această viziune, lipsiți de vulgarități mărunte. Actorii întruchipează pe aceia care — cum scrie Camil Petrescu — „dansează elegant cu legea, fără s-o calce pe picior". Eleganța caracterizează și verdictul formulat în jocul actorilor ! ei joacă cu vervă, cu poftă, cu fantezie, se amuză copioi ei înșiși, împreună cu publicul, dar sunt lipsiți de condescendență. Ne caută și nu găsesc circumstanțe atenuate pentru personajele interpretate de ei, dar își feresc jocul de îngroșări pătimașe, de zelul care i-ar frusta de umor. Hazul interpretării izvorăște dintr-o distanțare degajată, dintr-o superioritate tească sănătoasă, sufleperfect compatibilă cu intransigența de conținut. O interpretare de zile mari ne oferă Csiky András in rolul primarului sperțar Arzăreanu, un personaj care cumulează trăsăturile lui Cațavencu, Tipătescu și Trahanache. Actorul se ferește de caricaturizări ieftine și exterioare, ridicolul personajului dezvăluindu-l nu în ticuri, în bufonerii, ci în contradicția dintre demnitatea afișată și lipsa de scrupule. Ács Alajos, în rolul Hurmuz, realizează acelaș contrast interior pe un alt caracter: nu aventurierul în densă, ci vulpoiul ascenbătrîn, înțelept și conștient de faptul că e mult dincolo de apogeu ... Victorița, așa, cum ne-o înfățișează tînăra actriță Kovács Lenke, e o Zritică mult mai „emancipată", mai lucidă și mai întreprinzătoare, cum se și „cuvine" așa în „vremurile moderne". Actrița nu se mulțumește cu farmecul al tinereții sale, ea firesc ne oferă o compoziție viguroasă și plină de haz. In contextul personajul ei este intriga, singurul cu umor activ, niciodată victimației, ci stăpîna ei, situatînărul actor Boér Ferenc ne-a oferit o suculentă compoziție în rolul inspectorului, aducînd surprinzător cu excelentul actor sătmărean mutat de vreo 2—3 stagiuni la Oradea: Vándor András. Colectivul sudat de aproape două decenii se pare că și-a format tipurile constante de compoziție actoricească, care se recompletează chiar și atunci, cînd un actor îndrăgit și cunoscut își lasă locul vacant... Talentat, cu un haz delicat, Tóth-Páll Miklós în șeful de gară îndrăgostit. Impecabili dai István (ajutorul Nude primar), Diószeghy Iván (Francu), Vajda István (ziaristul Albeanu), Czintos József (omul de serviciu la gară) Kiss Imre (omul de serviciu la primărie), Nagy Iza (văduva), Znorovszky Ildikó (slujnica). Colectivul secției maghiare a Teatrului de Nord a excelat nu o dată pe parcursul carierei sale în comedii satirice românești după „Mielul turbat" și „O scrisoare pierdută", „Plicul", își merită de asemenea locul de cinste nu numai în stagiunea actuală, ci în toată dezvoltarea în timp a acestei bune, apreciate aici trupe ca Și mult dincolo de granițele județului. HALÁSZ ANNA PROGRAMUL Universității serale de marxism-leninism și al studiului individual SATU MARE: Luni, 15 mai 1972, ora 17. — Secția PRINCIPIILE și METODELE muncii de partid, anii I—III. — Secția ECONOMIE POLITICA, anii I, II și III. — STUDIUL individual, probleme de ECONOMIE POLITICA și FILOZOFIE. Toate la Casa de cultură a municipiului Satu Mare, A.I. Cuza nr. 2. Joi, 18 mai 1972, ora 17: — Secția ISTORIE anii, I, II, III. Secția FILOZOFIE, anii I, II, III, la Casa de cultură a municipiului Satu Mare. CĂRȚI: Luni, 15 mai 1972, ora 17: — Secția ECONOMIE POLITICĂ, la Comitetul orășenesc de partid. Vineri, 19 mai 1972, ora 17: — Secția FILOZOFIE, anul III. — Secția ISTORIE, anii I, II, III, la Comitetul orășenesc de partid. TÂȘNAD: Marți, 16 mai 1972, ora 16: — Secția ECONOMIE POLITICA, la Casa de cultură orășenească. NEGREȘTI-OAȘ Miercuri, 17 mai 1972, ora 15,30: — Secția FILOZOFIE, la Liceul de cultură generală. PROGRAMUL Centrului de informare și documentare Luni, 15 mai și joi 18 mai 1972, ora 17: — Consultație pe tema: Perfecționarea conducerii, organizării și planificării economiei naționale. Marți, 16 mai 1972, ora 16: Consultație pe tema: Dezvoltarea și perfecționarea învățămîntului. Vineri, 19 mai 1972, ora 16: — Consultație pe tema: Rolul conducător al P.C.R., în etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Zilnic, cursanții de la înv. de partid pot primi consultații individuale sau (pe grupe) colective. ( Urmare din pag. 1). Nu ne-am așteptat la o inundație de asemenea proporții dar ea nu ne-a găsit nepregătiți, dezarmați. Am ridicat împotrivă-i unitatea noastră, într-o impresionantă manifestare a solidarității. Nici o ezitare, nici o renunțare. N-a existat derută, n-au fost dezertări. Toți, și bătrîni, bărbați tineri și femei, români, maghiari, germani, în frunte cu comuniștii, au început lupta tenace cu stihiile, făcînd dovada unei admirabile abnegații, confirmed, la cele mai înalte cote ale tensiunii măreția morală a omului societății socialiste. Și omul a triumfat. S-a luptat și s-a muncit în spiritul totalei angajări și dăruiri, au fost salvate vieți și bunuri materiale, s-au înălțat ziduri și acoperișuri, au fost repuse în funcțiune întreprinderi liate. Cei loviți aviau simțit din plin căldura omenească a grijii frăției și solidarității semenilor. Profundul umanism al orînduirii noastre socialiste și-a găsit expresia sa cea mai emoționantă în ajutorul acordat de partid și de stat localităților din județul nostru, afectate de calamitate, pentru vindecarea grabnică a rănilor și pregătirea ritmului firesc al vieții. Reconstrucția a fost o muncă titanică, mobilizarea totală a potențialului uman imperativ care a prilejuit o strălucită izbîndă de eroism, abnegație, solidaritate și unitate moral-politică a oamenilor muncii sătmăreni. Rezultatele au fost pe măsura eforturilor: ruinele au dispărut și viața a renăscut, vertiginos, întreprinderile care au suferit avarii — „23 August", C.E.I.L., „Solidaritatea" etc. — și-au refăcut în scurt timp potențialul tehnic, reușind de atunci să-și sporească mult capacitățile producție; străzile de orașului, degajate de epiderma dezgustătoare a nămolului, etalează policromia irezistibilă a florilor; noile și elegantele cartiere „Carpați“ și „Solidarității" se înscriu armonios pe harta municipiului , localitățile greu încercate — Odoreu, Botiz, Dorolț și altele Potău, — reconstruite au primit o înfățișare nouă, cu certe atribute de urbanizare. . .. Luna mai a revenit pentru a doua oară pe cadranul timpului. Mai 1972: O lună a frumuseții, a afirmării vitalității și generozității naturii. La unison cu propria noastră umană frumusețe, vitalitate, generozitate. La unison cu succesele realizate și hotărîrea noastră fermă de a obține noi victorii. Am trimis o clipă privirea înapoi pentru reîntîlnirea cu „cealaltă" lună mai... Rememorăm nu din dorința de a retrăi un coșmar, ci pentru a avea măsura propriei noastre capacități de voință și energie. REMEMORAM SPUI A AVU MMM PROPRIEI MOASTRE capacități ii nim §i шеи Pe harta municipiului a apărut un nou cartier: „Piața 14 Mai“. Aici in jur n-a fost nimic. Acum e cartierul „Carpați“ O nouă stradă în urbanistica соmunei Odoreu Vă aduceți aminte de ravagiile furiei apelor? Au fost. Ele au fost învinse Mobilizarea întregului potențial productiv (Urmare din pag. 1), maistrului Vasile Talpoș. Această formație de lucru și-a îndeplinit planul, lună de doar în proporție de 75—85 lună, la sută, pe motivul că nu are pregătit frontul de lucru, nu are schelă metalică și nici parchet. La un control făcut în depozitul de materiale, a rezultat însă contrariul. In depozit exista schelă, exista și parchet, dar maistrul nu s-a îngrijit de aducerea lor pe șantier. Ce a însemnat pentru șantierul din Cărei nefolosirea utilajelor la întreaga capacitate rezultă din următorul caz , la blocurile 7/A și 7/B, (maistru Vasile Talpoș) lucra o macara-turn. Din cauza lipsei de organizare a muncii, lucrările au întîrziat nepermis de mult. Intîrzierea de aici s-a repercutat asupra blocurilor 16 și 17 aflate în construcție în sectorul lui Ștefan Farkaș, obiective care, în timpul pierdut, puteau ajunge la al treilea nivel. Și ca să continuăm repercusiunile unor astfel de întîrzieri, merită subliniat că, comuniștii au criticat aspru faptul că ele au cauzat reducerea cîștigului într-o serie de formații de lucru din alte sectoare, au fost cauza principală a calității necorespunzătoare la finisaje, a necesității refacerii unor lucrări, cum a fost cazul la blocul 7/a, blocul cu 6 apartamente, blocul 5/28, 8/a și 8/b, 12, 13 și 14 etc. In urma analizării situației de pe șantier în cadrul adunării generale, a hotărîrilor adoptate de adunare, maistrul Vasile Talpoș a prezentat o informare în fața biroului organizației de bază, în ziua de 5 mai, în care a arătat măsurile întreprinse pentru remedierea lipsurilor. De asemenea, biroul se pregătește pentru dezbaterea problemei disciplinei, în adunarea generală care va avea loc la 19 mai. Pe baza hotărîrilor adoptate în recenta adunare generală, a planului de măsuri întocmit, biroul organizației de partid manifestă o preocupare majoră față de remedierea lipsurilor constatate, mobilizînd întregul potențial material și uman la îndeplinirea ritmică a fiecărui indicator de plan. Membrii biroului, împreună cu conducerea șantierului, cu maiștrii și șefii de echipă, urmăresc zilnic felul în care sunt gospodărite materialele pe șantier, cum este asigurată aprovizionarea punctelor de lucru cu materiale, ținîndu-se seama de urgența lucrărilor. De asemenea, conducerea șantierului ajutată de membrii biroului, controlează în fiecare dimineață și seara prezența pe șantier, se informează asupra mersurilor lucrărilor, a nevoilor de materiale, utilaje etc., luînd măsurile cuvenite pentru ziua următoare. Pe lîngă aceasta, la ora 15, în fiecare zi, șefii de servicii (aprovizionare, plan , organizarea muncii, transport, administrativ) iau legătura cu fiecare sector în parte, luînd notă de nevoile sectorului respectiv și rezolvînd operativ fiecare problemă. Activitatea organizației de bază a dus la un reviriment substanțial al activității fierului. Au fost lichidate sauîn mare măsură întîrzierile de la lucru, plimbările și plecările mai devreme. Pentru rezolvarea unor probleme personale ale muncitorilor, s-a stabilit ziua de vineri după-amiază, cînd programul la birouri se termină la ora 18. Totodată, se urmărește zilnic îndeplinirea planului pe fiecare formațiune de lucru, ca și felul în care sunt folosite utilajele și instalațiile etc. Ajutorul concret, eficient, al biroului organizației de bază se concretizează în realizări superioare obținute in toate sectoarele, în crearea de condiții pentru recuperarea rămînerilor în urmă și depășirea sarcinilor de plan, scurtarea termenului de dare în folosință la toate obictivele. Exemplul sectorului condus de maistrul Vasile Talpoș, unul din sectoarele lui în primul slabe ale șantierutrimestru, concludent. Planul pe luna este a IV-a din an, ca și pe prima decadă din luna mai a fost îndeplinit și depășit, iar prin folosirea mai bună a mecanismelor, a fost redus rul de forță de muncă, necesarealizîndu-se economii de 20.000 lei la fondul de salarii. Duminică 14 mai 1972 Cotele apelor deși în creștere, ele vor... descrește Tinerețea Dorolțulul