Curentul, iunie 1935 (Anul 8, nr. 2630-2658)

1935-06-11 / Editie specială

» ! Convocarea grupului H Parlamentarii din grupul H supt. convocaţi pentru Miercuri 12 Iunie ora 6 p. m. la sediul clubului central al partidului national-liberal din Ca­­lea Victoriei. EDIŢIE SPECIALA P­AGINI­LE D. Mihai Popovici, victima unui atentat Atentatorul — fratele său — s-a sinucis BRAŞOV 9. — Astăzi dimineaţă în vila din str. Prundului 12, a fos­tului ministru Mihai Popovici, pre­şedintele organizaţiei naţional-ţă­­r­âniste a Ardealului, s’a petrecut o sguduitoare dramă familiară. La ora 9 dim. pe când d. Mihai Popovici şi d-tia cu oaspeţii, d-lu­i Arciszewski ministrul Poloniei la Bucureşti şi avocat Pantazi cu doamnele luau cafeaua, a venit spre ei fratele d-lui Mihai Popovici, o Ştefan Popovici, n­oteso-După un schimb de cui­­vinte asupra unor chestiu­ni familiare Ştefan Popo­vici a scos revolvers! tră­gând două gloanţe asu­pra d-lui Mihai Popoviceî nimerindu-l în omoplatul stâng şi aproape de ini­mă. După aceasta Ştefan Po­povici s’a dus inîr’o altă cameră unde s’a împuş­cat şi el. Ambii răniţi au fost transportaţi la spitalul Mârzescu. Au fost chemaţi urgent medicii Pop, radiolog şi cap. dr. Zilderiu. Dease­­menea a fost chemat tele­fonic şi d. dr. Câmpeanu, chirurg, docent universi­tar care se afla în Bucu­reşti. CUM S’AU PETRECUT FAPTELE Asupra acestei sguduitoare dra­me suntem în măsură să adăugăm următoarele amănunte. D. Ștefan Popovici, fusese încă de eri rugat de d. Mihai Popovici să-i elibereze câteva camere din apartamentul ce-l ocupă în vilă, cari trebuiau aranjate pentru d-nii Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, ce urmau să sosească în localitate Duminică 16 Iunie, de­oarece pentru Luni 17 Iunie fusese convocată o întrunire naţional­­ţârănistă la Braşov. Ştefan Popovici atât eri cât şi azi dim. a răspuns fratelui său că nu poate elibera nici o cameră. A urmat un mic schimb de cu­vinte după care d. Mihai Popovici a rugat pe fratele său, ca să-l lase singur cu invitaţii. DRAMA ! Atunci Ştefan Popovici i-a răs­puns: „Atât cât eşti tu stăpân pe vilă, tot atât sunt şi eu”. Şi scoţând revolverul a tras asupra d-lui Mi­hai Popovici. Intre ambii fraţi existau de mai mulţi ani animozităţi pentru ave­rea rămasă de la părinţi, acestea In cursul serei, cu toate îngrijirile date de medici, Ştefan Popovici a încetat din viaţă la spitalul Mur­­zescu. Cadavrul lui Şt. Popovic­­ fi, a fost transportat la orgă, urmând a­ fi autop stat. I STAREA D-LUI MIHAI POPOVICI Sosind de la Bucureşti, d. dr. Nasta, în urma unui consult cu d-nii doctori Liviu Câmpeanu, A. Popovici, fratele d-lui Mihai Popo­vici, şi ceilalţi medici, s-a hotărât­­ ca deocamdată să nu se facă răni­tului, nici o intervenţie chirurgi­­­­cală. Pentru mâine sunt aşteptaţi să­­ sosească din Bucureşti şi Cluj, câţiva medici profesori universi­tari în vederea unui nou consult medical. Până în prezent, starea d-lui Mi­hai Popovici, e staţioantă. La ana­liza făcută s-au constatat urme de zahăr. Dacă până mâine nu se vor ivi complicaţii, extragerea gloan­ţelor se va face peste câteva zile, ajunseseră în ultima vreme la un I Ștefan Popovici era suferind, fapt grad destul de acut, pentru care familia opinase la in-La aceasta se adaogă și faptul că ternarea lui. Moartea atentatorului D. Beneş in audienţă la Kalinin şi Stalin MOSCOVA, 9 (Radiopress). — Azi dimineaţă d. Beneş cu doamna şi suita, însoţit de d. Alexan­drovsky, ministrul sovietic la Praga şi d. Bogdan Pavlu au vi­zitat Kremlinul fiind primiţi de co­mandantul Kremlinului. Vizita d-lui Beneş la muzeul de arme a durat peste o oră. Apoi oaspeţii cehosolvaci au vizitat ca­tedralele Arhanghelsky şi Us­pensky, admirând monumentele is­torice „tar-tunu!” şi „tar-clopotul”, cam­ altă­dată reprezentau cel mai mare tun şi cel mai mare colpot din Rusia. Apoi d. Beneş, a fost primit la ora 1 şi 15 în au­dienţă de d. Kalinin, pre­şedintele comitetului cen­tral executiv al Uniunei Sovietice. Audienţa a du­rat aproape o jumătate de oră. In urmă, d. Beneş a fost primit la Kremlin de d-nii: Stalin şi Molotov. Primirea a avut loc in cabinetul de lucru al d-lui Molotov, preşe­dintele consiliului comisarilor po­porului. La această audienţă au asistat d-nii: Litvinov comisarul de la externe, Bogdan Pavlu minis­trul cehoslovac la Moscova, Ale­xandrovsky ministrul sovietic la Praga şi Kucera director de cabi­net al ministrului cehoslovac de externe. Convorbirea a durat peste o oră, într’o atmosferă foarte cordială. In cursul acestei convorbiri a avut loc un schimb de vederi asupra tu­turor chestiunilor, cari interesează de aproape ambele ţări, precum şi asupra evenimentelor în curs din viaţa internaţională. DEJUNUL După această convorbire cei prezenţi au fost invitaţi la dejunul oferit în cinstea d-lui Beneş de d. Molotov. In marea sală de sufragerie din Kremlin s’au adunat d-nii : Voro­­şilov comisarul apărării de stat, Kaganovici comisarul de comuni­caţii, Orojonikidze comisarul in­dustriei grele, Mikoian comisarul industriei alimentare, Rozengoltz comisarul comerţului exterior, cei­lalţi membri ai guvernului sovietic, funcţionarii superiori ai comisaria­tului externelor şi numeroşi alţi invitaţi. Dejunul a trecut într’o at­mosferă foarte amicală. D. BENEŞ Mişcarea în comandamente Consiliul superior al armatei a validat rezultatul călătoriei de co­mandament pentru coloneii şi ge­­nerali. D. Paul Angelescu ministrul a­­părării naţionale va supune azi Re­gelui decretul cu mişcarea ce ur­mează să se facă în inaitele co­mandamente. Se vor atribui comenzi de bri­gadă coloneilor şi comenzi de di­vizii generalilor admişi. După cât ştim vor primi comenzi de divizii circa 10 generali iar de brigăzi 12 coloneii din SS reuşiţi. In ce priveşte înaintări­le cu prilejul Restaura­ţiei, d. Paul Angelescu va­ supune Suveranului şi de­cretul pentru înaintarea ofiţerilor aflaţi ca admişi pe tabelele publicate în Monitorul Oficial. S’a stabilit ca normă să fie avansaţi la gradul de generali coloneiii din se­ria de examen 1933 — ră­maşi n­enaintaţi până in prezent — şi apoi se va trece şi la seria de exa­men 1934. Incidents antisemite in Polonia VARSOVIA 9 (Rador). — In ur­ma unei certe cu caracter perso­nal, un polonez a fost ucis la Bia­­lystok cu focuri de revolver de către mai multi evrei. După înmormântarea victimei, s-au produs la Bialystok manifes­taţii anti-semite, spărgându-se gea­murile la mai multe magazine e­­vreeşti din Bialystok. In cursul acestor manifestaţii s’au iscat mai multe încăerări în­tre manifestanţii creştini şi popu­­latia evreiască. Mai mulţi creştini şi evrei au fost răniţi. Politia a arestat pe acei cari au dat prilej la aceste tulburări. La anchetă făcută s-a dovedit că vi­novaţii fuseseră recrutaţi dintre elemente certate cu justiţia. Spion român condamnat BUDAPESTA 9 (Rador).­­ Tri­bunalul militar din Budapesta a condamni azi pentru spionaj opt persoane­, printre cari patru ceho­slovaci şi un român, la pedepse variind de la trei ani închisoare pâ­nă la muncă silnică pe viaţă. Elogiile prese turce pentru d. Titulescu ISTAMBUL, 9 (Rador). — Ziarul „Son Posta" publică pe o pagină în­treagă un articol consacrat d-lui mi­nistru N. Titulescu, sub titlul: „O per­sonalitate adevărat creiatoare". După ce expune în termeni elogioși activitatea d-lui Titulescu, în timpul războiului, Conferinţei Păcii şi in pe­rioada de consolidare, — articolul in­sistă mai ales asupra rolului Domniei Sale în politica internaţională. „înţelegerile încheiate, în deosebi cea cu Rusia Sovietică şi cea cu în­ţelegerea Balcanică, asigură d-lui Ti­tulescu o situaţie particulară în isto­ria ţării sale şi printre diplomaţii eu­ropeni. Iubit şi admirat de toate par­tidele, Domnia Sa, este omul de care nimeni nu se poate dispe . Convin­gerea şi competenţa pe care le pune în apărarea principiilor sale, ajutate de talentul oratoric, fac ca să convingă uşor pe interlocuitori. „Fidel ambciţiilor personale şi poli­tice, Titulescu lucrează pentru naţiu­nea sa şi pentru consolidarea păcii. Este unul din marii oameni de stat, cari conduc azi Europa. Un adevărat constructor”. Rostul vizitei lui Goering­ la Belgrad BELGRAD, 9 (Rador). — Cer­curile oficiale iugoslave declară că vizita d-lui Goering la Belgrad n'a avut nicio semnificaţie politică. Presupunerile făcute în această privinţă de diferite ziare străine sunt contrarii adevărului, afirmă corespondentul Agenției „Havas". Alţi rezervişti italieni mobilizaţi ROMA 9 (Rador). — Azi au fost chemaţi subt dra­pel numeroşi ofiţeri şi soldaţi aviatori din con­tingentul 1908. Deaseme­­ni au mai fost chemaţi, pentru o perioadă de in­strucţie suplimentară de două luni, mai multe ca­tegorii de ofiţeri din tru­pele speciale, din câteva continente anterioare a­­nului 1960. NEAPOLE 9 (Rador). — Pache­botul „Cesare Battisti" a plecat azi­­ spre Africa Orientală, având pe bord 500 de soldaţi şi automobilişti, precum şi material de război. Va­porul va face escală la Cagliari, unde va îmbarca trupele diviziei „Sabaudia'’. Marţi II Iunie 1935 Director: PAMFIL SEIGARD REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Palatul Nifon str. Doamnei 1, et 1­­ Redacţia 3*4088, Administraţia 3-4080 CELEFONI­C Secretariatul şi Provincia . . 3-4088 I Cabinetul directorului . . .3-4084 ABONAMENTE: LA TOO pe an; 350 pe 6 luni; 200 pe 3 luni; pentru Bănci, instituţiuni şi Administraţii Publice Lei 1000 anual; pentru străinătate: Lei 1700 pe an ; 900 pe 6 luni; 500 pe 3 luni. Abonamentele incep la 1 şi 15 ale lunei. Taxa poştală plătită în numerar conf. ord. Dir. Generale P. T. T. nr. 55740/929 Un an de la reluarea relaţiilor romano-sovietice Garanţiile reciproce şi înfăptuirile pe teren diplomatic. Care e situaţia României faţă de soviete când d-nii N. Titulescu şi Litvinov au schimbat scrisorile prin care România şi Uniunea Republicilor Sovietice reaiu relaţiunile diploma­tice normale LATURA RAPORTURI­LOR ROMANO-SOVIE­­TICE Pri 9 Iunie s’a Împlinit un an de propagandă şi­ a oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora Astfel sunt precizate de d. N. Titulescu, natura şi Aceste relaţiuni caii rupte din 1917, intro perioadă tulbure pen­tru istoria celor două ţări. De la sine inteles, că actul de la 9 iunie 1934, din Geneva, genera cele mai optimiste speranţe. Nota diplomatică ane­­or­ei, precizează că scopul actului este de a desvol­­ta o „prietenie reală şi trainică”, o „apropiere din ce în ce mai mare” intre cele două popoare. Cele două guverne „îşi garantează mutual plinul ■ şi întregul respect al Su- I veranităţii fiecăruia” 9*­linia politică „relaţi­uni­lor româno-so­vietice”. GARANŢIILE RECI­­PROCE Cele două guverne, de la Mosco-„abţinerea de la o­rice imixtiune directă sau in­directă în afacerile inter­ne * ’ în desvoltarea fiecă­ruia dintre ele şi în spe­cial a oricărei agitaţiuni, ca şi dela Bucureşti sau angajat „de a nu creia, nici de a susţine, nici de a autoriza şederea pe teri­toriul lor a organizaţiunilor care şi-ar propune ca scop lupta armată contra celuilalt stat, sau atentate prin forţă la regimul lor politic şi social, sau provocând acte de te­rorism sau preparând asemenea acte contra reprezentanţilor lui o­­ficiali, precum nici a organizaţiu­­nilor care şi-ar atribui rolul d© guvern al celuilalt stat sau a unei r­ării teritoriu­­lui”. Această notă semnată ele d-nii M. Titulescu şi M. Litvinov, la 9 Iunie 1934, are toate caracteristicile unui pact de neagresiune şi de amiciţie. La basa notei stau docu­­mentele schimbate la Lon­dra, la 3 şi 4 Iulie 1933 şi deviniţia agresorului sem­naţii atunci de România şi Soviete. Definiţia de la Londra o putem rezuma la atât: agresiune însem­nează incursiune. D. Ti­tulescu a determinat pre­cis raporturile noastre cu Sovietele, luând toate ga­ranţiile posibile. Dacă citim cu atenţiune fiecare cuvânt al scrisorilor şi al notei, spiritul loial al raporturilor ro­­măno-sovietice apare acolo per­fect definit. D. Titulescu a pus țara la adăpost de tulburările comu­niste și de propaganda criminală a câtorva fanatici din Republica Moldovenească. Paragraful final al notei afirmă lămurit că guvernele­ celor două State „se angajează a interzice recrutarea ca şi intrarea pe teritoriul lor şi tranzitul prin te­ritoriul lor, al forţelor armate, ar­melor, muniţiunilor, şi echipamen­tului, cum şi a oricărui fel de ma­terial militar destinat acestor or­­ganizaţiuni". REALIZĂRILE UNUI AN După un an de relaţiuni normale cu Sovietele, putem constata că spiritul care a inspirat acest schimb de note, la Geneva, trăeşte şi e activ. Sovietele au trimis la Bucu­reşti, ca ministru plenipotenţiar, pe d. Mihail Simionovici Ostrov­ski, iar România a trimis la Mos­cova, în aceeaş calitate, pe d. Ed­mond Ciuntu. Sovietele au restituit României măsurile-etalon din tezaurul nos­tru, cum şi lăzile, arhivele şi actele trimise la Moscova, în panica răs­­boiului. Aceste lăzi vor sosi la Constanţa mâine 11 iunie, pe vasul Principesa Maria, care le aduce de la Odesa. Sunt în curs de negociaţiune o serie de convenţiuni poştale, fero­viare, aeriene, maritime, cum şi chestiunea schimbului de prizonieri. Eri­d. N. Titulescu a trimis d-lui M. Litvinov, la Moscova, o tele­gramă prin care îl felicită pentru roadele colaborării pentru pace, care s'a stabilit între România şi Soviete în anul din urmă. SOVIETELE, ROMANIA ŞI NOUL SISTEM DE SE­CURITATE Intrarea Sovietelor în Societatea Naţiunilor a contribuit şi mai mult la consolidarea sentimentului de încredere care trebue să însufle­ţească raporturile diplomatice ro­­mâno-sovietice. La construirea noului sistem de securitate şi de asistenţă reciprocă, inaugurat prin pactul franco-sovietic şi ceho­­sovietic, d. N. Titulescu a avut un rol activ, de observator şi de a­­părător al interesului naţional. Aniversarea de eri încheie o pe­rioadă şi arată limpezi căile evo­luţiei viitoare a raporturilor ro­­mâno-sovietice. R. D. D. N. TITULESCU Desvelirea statuii lui Spini Haret Asistenţa. S­lijba religioasă. Cuvântările omagiale din dimineaţă la ora 10 s’a făcut desvelirea statuii lui Spini Haret, a­­şezată în faţa universităţii. întreaga piaţă era plină de lume, iar de jur împrejur erau înşirate şco­lile din Capitală. Asistenţa In numeroasa asistenţă am notat pe d-na Haret soţia fostului ministru, cu membrii familiei, apoi d-nii: Gh. Tătărescu, preşedintele Consiliului de mniştri, Dinu Brătianu, dr. C. An­gelescu, ministrul instrucţiunii publi­ce, I. Inculeţ, ministru de interne, V. Sassu, ministrul Domeniilor, I. Nis­­tor, ministrul muncii, Leonte Moldo­­vanu, preşedintele Senatului, N. N. Săveanu, preşedintele Camerei, M. Negură, subsecretar de stat la dome­nii, D. Gusti, Gr. Trancu Iaşi, D­­i­­mitriu şi N. Chirculescu, foşti mi­niştri, Iuliu Valaomi, secretar general al ministerului instrucţiunii, AL G. Donescu, pmitrv­talei, Mosgos, procuror la Casaţie, Gh. Ţiţeica, secretarul general al A­­cademiei Române, dr. Gheorgihu, rec­torul universităţii, Drag. Hurmuzes­­cu, decanul facultăţii de ştiinţe, prof. David Emanuel, prof. dr. Chr. Mus­­celeanu, rectorul academiei agricole, D. Ghiţescu, C. Kiriţescu şi I. Bra­un directori generali, şi Valeriu, Voi­­nescu şi Stratilescu, subdirectori în ministerul instrucţiunii, Ştefan Ioan şi Carvin Voiculescu, senatori, Bebe Brătianu, C. Bursan, Puiu Angeles­cu, Ştefan Pop, Folea, şi Jean Du­­mitrescu, deputaţi, inspector general de siguranţă Huzărescu, inspector şcolar şef Orghidan, inspector gene­ral şcolar Costescu, inspector Bui­­can, prof. Chelaru, prof. I­brea, Anastasiu primarul de negru, prof. Chiriac Frumuzache, consilier comu­nal: I. Nisipeanu, D. V. Toni, D. Mo­­ciorniţă şi pr. Bulacu, consilier refe­rent. Mai erau prezenţi, directoarele şi directorii şcolilor din Capitală, mulţi profesori, învăţători şi admira­tori ai operei lui Spir­u Haret. Imediat ce a sosit la locul serbă­rii d. Tătărescu a mers la d. Dinu Brătianu, cu care a avut o lungă con­vorbire. Serviciul divin Arhiereul Veniamin Poci­in, vica­rul Patriarhiei, secondat de protoe­­reul Georgescu-Silvestru, de doi pre­oţi şi doi diaconi, a oficiat sfinţirea apei celei mici. In timpul slujbei s’a procedat la desvelirea statuii. După serviciul divin, arhiereul Po­citan a adus binecuvântarea Bisericii şi a Patriarhului I Miron celui care a făcut mult bine şi Bisericii­ lui Spiru Haret. Cuvântarea dlui dr. Angeiescu Apoi, după estrada special ame­najată, a vorbit ministrul şcolilor, d. dr. C. Angeiescu. D-sa a spus: „După 23 de ani de la moartea a­­celuia, care a pus adevăratele baze ale şcoalei româneşti dinainte de răs­­boiu, se înalţă azi acesată statuie lui Spiru Haret, marele om al şcoalei şi al culturei naţionale. Se aduce astfel un pios omagiu de adâncă recunoş­tinţă aceluia, care a conceput şi a înfăptuit însemnatele reforme, care au transformat radical învăţământul dinainte de răsboiu şi au dat o nouă îndrumare ridicării materiale a ţără­nimii noastre, însuşirile sufleteşti, cu care Spiru Haret era dotat, nemărginita, lui dra­goste de ţară şi neprihănita lui dorin­ţă de a ridica pătura de jos au dat posibilitatea acestui mare reformator, să înscrie una din paginile cele mai însemnate ale culturei şi ale înălţărei materiale ale poporului nostru. Opera înfăptuită de el, între anii 1897 şi 1911, pătrunsă de cel mai înalt democratism şi de cel mai curat naţio­nalism, însemnează, în desvoltarea e­­conomică şi în organizarea şcoalei româneşti, una din epocile cele mai strălucite dinainte de războiu. Atât în domeniul şcolar cât şi în cel economic, Haret a fost un mare reformator, un puternic creator. Cu cât trec aniii şi cu cât pasiunile se calmează, cu atât opera lui, privită prin perspectiva istoriei, ne apare mai măreaţă, mai grandioasă. Alţii au jucat, desigur, în viaţa lor un rol politic cu mult mai covârşitor, alţii au făcut în jurul lor un sgomot cu mult mai mare; aceştia însă, odată dispăruţi, au intrat pentru vecie în negura uitării; moartea lui Haret însă a fost pentru el intrarea în nemurire. Cu pasiunea savantului care dă însufleţirea neesară marilor înfăptu­iri; cu tenacitatea omului de studiu, obişnuit să privească problemele în faţă şi să le rezolve, fără să se lase însufleţirea necesară marilor înfăptu­­iari; cu deprinderile închegate ale omului de principii şi ale marelui gân­ditor. Haret, ajuns la Ministerul Cul­turii Naţionale, îşi înţelege însemnă­tatea rolului ce a avea de îndeplinit, în­ţelege cerinţele vremii: el pune în Serviciul ţării şi al neamului toată priceperea şi toate străduinţele sale pentru ridicarea culturală şi materia­lă a poporului. Opera şcolară a lui Haret Dacă examinăm opera şcolară a lui Haret, vedem că această operă este de o însemnătate capitală. Haret a înfăptuit-o, punând suflet din su­fletul lui, el a căutat să o adapteze nevoilor timpului, el a căutat să o a­­dapteze cerinţelor ţării. Această operă ajunge la realizări strălucite, ea deschide orizonturi noi de înălţare şi de propăşire, ea dă o nouă viaţă păturei de jos a ţărăni­­mei noastre. Cu spiritul său ştiinţific şi meto­dic, cu marea sa putere de muncă şi cu tenacitatea sa de neîntrecut, Ha­ret, pătruns de fanatismul unui ade­vărat apostol, începe această operă de luminare şi de trezire a maselor, operă care dă o nouă înfăţişare sate­lor, comunelor noastre. La sate, aproape, nu erau localuri de şcoli, iar numărul învăţătorilor era departe de a corespunde nevoilor de luminare a maselor, ştiinţa de carte fiind excepţiunea, iar ignoranţa regală. Haret, cu ajutorul Casei Şcoalelor, clădeşte peste 2000 de localuri de şcoli primare şi înfiinţează aproape 1700 de posturi de învăţători, dând astfel posibilitate la zeci şi sute de mii de copii sa se lumineze, să se cultive, să devină astfel conştienţi de drepturile şi de datoriile lor. Prin legea învăţământului primar, alcătuită de Poni şi revizuită de el, se organizează cursurile de adulţi, cercurile culturale şi prin activitatea, atât şcolară, cât şi extraşcolară, se dă un nou avânt, o nouă înfăţişare şcoa­lei rurale, alungând întunerecul din satele noastre, deschizând luminişuri şi orizonturi noi de viaţă şi de pro­păşire. Activitatea lui Haret nu se opreşte insă numai la învăţământul primar. El se ocupă şi de celelalte ramuri de învăţământ, de învăţământul normal, de învăţământul scundar, şi de învă­ţământul superior. In acelaş timp însă, dându-şi seama că învăţământul teoretic nu corespunde tuturor ne­voilor ţării, el organizează învăţă­mântul profesional, înfiinţează şcoli (Continuare în pag. 11-a) Doi copii înecafi In Jifia IAȘI, 9. — O nenorocire s’a în­tâmplat, azi după amiază, în comuna Glăvănești. Copilul Petrache Costache, de 4 ani și sora sa Ioana numai de 3 ani, s’au dus să se scalde în râul Jijia. Fetita Ioana fiind prinsă de vă­lul apei, în ajutorul ei a sărit­ura ei, care nu i-a putut fi de nici un lec. Amândoi copiii s-au înecat.

Next