Curentul, iulie 1939 (Anul 12, nr. 4089-4119)
1939-07-01 / nr. 4089
2 ((2 pagini) Hâină de faptă (Continuare din pag. 1 a) în vârstă nu are în cuprinsul încredere în viitor, ei dau aderării un loc unde să afle amintirile cel mai drag popas ? Creiaţia dă satisfacţie adevărătului inginer. Şi un inginer tânăr care se visează corcolit într’un birou, în loc să-şi proecteze ambiţiile pe un şantier, nu este inginer. Evident, — sunt atâţia ingineri tineri, atâţia tehnicieni români pe cari-i întâlneşti la Reşiţa, la Petroşani, la Anina, în şantierele de la Severin sau Galaţi, — plini de o dogoritoare pasiune de creiaţie, identificându-se cu uzina sau cu mina căreia îi dăruesc anii tinereţii lor. Aceşti tineri tehnicieni dau un orgolios profil Naţiei; ei întremează orice Pamfil Şeicaru văratul potenţial al capacităţii tehnice româneşti. Dar nu mai puţin unele tendinţe sedentare trebuesc combătute prin denunţare. Pasiunea pe care o aduce într’o disciplină ştiinţifică este mărturisirea de chemare într’o carieră ; ea identifică valoarea latentă a unui inginer, a unui medic, a unui profesor. Viitorul este al Naţiilor care au potenţialul cel mai ridicat de entuziasm. Şi prezentul ne oferă suficiente exemple. JOCUL $I MUNCA (Continuare din pag. 1-a) organică de care am vorbit la începutul articoluui. Principiul acestei sinteze organice între joc şi muncă trebue păstrat şi în şcoala primară. Ştiu că în această privinţă avem de luptat încă cu mari prejudecăţi, cu teorii rigide, austere, care oarecum denigrează jocul, spunând că el poate compromite munca, deprinderea sforţării. Şcoala adevărată, după aceste prejudecăţi, trebue să fie mai ales de muncă, de sforţare, severă, disciplinată, rigidă. Aş putea combate aceste prejudecăţi şi cu amintiri personale din timpul şcoalei mele primare, — dar nu e aici loc pentru ele Toţi sau mai toţi însă pot apela, în această privinţă, la amintirile lor de şcolari, şi, dacă au o memorie afectivă pronunţată, nu-şi pot aminti de şcoala lor decât cu groază sau cu profundă antipatie. Atmosfera era, cele mai adesea, aceea zugrăvită aşa de bine de Delavrancea în Domnul Vucea, care da înapoi în clasa inferioară pe elevi, care trosnea mereu cu mâna pe catedră, care era, într’un cuvânt, spaima copiilor. Eu am şi azi vii în mintea mea imaginile unor institutori care îngheţau clasa, la intrarea cărora toţi copiii tremurau ca varga şi pe chipul cărora erau numai nori şi asprim tăioasă. Desigur că, în recreaţii, se şi jucaui copiii, dar ce folos, că orele de lecţii le erau o tortură. Câţi nu se alegeau cu o Umiditate cronică de pe urma unor astfel de manifestări de autoritate ! Psihologia adevărată a copiilor impune o altă şcoală, o altă educaţie, în atmosferă de voioşie, de intensă atracţie, atmosferă care nu exclude nicidecum disciplina şi sforţarea. E o mare greşeală să se creadă că jocul e antagonist muncii, şi ca atare să se neglijeze în şcoală. Jocul este el, mai întâi, o şcoală, care dă învăţături bune şi deprinderi tot aşa de bune , o şcoală rodnică a simţurilor, a instrucţiei în genere, a atenţiei, memoriei şi imaginaţiei, a sentimentelor altruiste-solidaiste, a voinţei, a spiritului de iniţiativă şi chiar şi a caracterului moral până la un punct. Şi în şcoala primară trebue cultivate jocurile locale, jocurile isvorîte din povestiri dramatizate, desemnul multicolor şi lucrările manuale educative. Tebue să dispară odată pentru totdeauna ideea veche, că şcoala e rodnică numai în asprime, numai în atmosferă de ghiaţă, în care frica e factorul predominant. Nu, nu această şcoală rece ca ghiaţa e compatibilă cu deprinderea adevăratei sforţări. Ea poate crea cel mult deprinderea unei munci silnice, mecanice, de care cel dintâi prilej fericit elevul se eliberează fără nici un regret.. Şcoala care deprinde cu munca adevărată, adică şcoala adevăratei munci e aceea : 1. In care se prelungeşte organic atmosfera afectivă a vieţii de familie; 2. In care munca începe sub forma jocului şi se transformă pe nesimţite în muncă serioasă, cu ţinte practice bine determinata; 3. In care imboldul întregii activităţi şi intelectuale şi practice, e interesul viu, cald, pasional şi curiozitatea mereu treaza; 4. In care se organizează comunităţi de muncă liberă, aleasă de elevi, după înclinările lor, şi în care învăţătorul n’are alt rol decât acela de iniţiator şi sfătuitor apoi numai la nevoe. 5. In care, deci, propria activitate în grup, în atmosferă de solidaritate socială, se cultivă în modul cel mai intensiv. 6. In care învăţătorul discută în mod liber cu copiii tot felul de chestiuni ridicate de viaţa locală şi asupra cărora ei de la ei vin cu întrebări, stimulaţi de curiozitate; 7. In care esenţial lucru nu e ce se învaţă, ci cum se învaţă; 8. In care adică, se urmăreşte prin cunoştinţele predate, educarea spiritului în rândul întâi şi apoi materialul de cunoştinţe; 9. In care, prin faima ce se răspândeşte despre fericita voioşie ce domneşte in ea, sunt atraşi cu putere să vină şi foştii elevi, şi chiar şi familiile; 10. In care, în sfârşit, se cultivă simţul social al copiilor în gradul cel mai mare cu putinţă. In două idei se poate rezuma tot rostul educaţiei în lume : 1. Deprinderea cu munca voioasă; 2. Deprinderea solidarităţii sociale. Una implică pe cealaltă: munca voioasă se poate deprinde de către copii mai ales în grup, şi munca in grup crează responsabilităţi comune şi sentimente solidare. Dar pentru ca munca să fie voioasă, trebue ca întreaga atmosferă a şcoalei să fie voioasă şi asta o dă în rândul întâi jocul. Pe frontispiciul oricărei şcoale să fie scrise adagiile : Lăsaţi copiii să vină la mine! Lăsaţi copiii să se joace! Lăsaţi copiii să muncească şi ce le place ! Lăsaţi copiii să întrebe ! I. Risipeanu »■J ....................................... SPECTACOLELE ZILEI Vineri 39 Iunie 1939 Calendar ORT.: Sinodul Sfinților Apostoli CAT.: Sinodul Sfinților Apostoli PROT.: Sinodul Apostol. EBR. : 13 Tamuz 5699 MAH.: 12 Gemazil-Evrei 1358 Glumi. Răs. soar. 4.36, cap. soar. 20.2. Teatre : COMEDIA (Pasaj. Comedia) seara ora 9: „Intre Venus şi Rapid“. COLOS (Cal. Victoriei) „O noapte pe Riviera“. VESEL (Grădina Marconi), seara ora 9 : „Ţi-am făcut cu ochiul“. IZBANDA (Cal. Văcăreşti) — seara ora 9: „Izbânda 1939“. MUNCA şi VOE BUNA (Str. Uranus) „Omul care şi-a schimbat numele“. TEATRUL „NATALIŢA PAVELESCU (Hala Traian): Comedia muzicală „Luna de miere“. Cinematografe : ARO (Bd. Tache Ionescu): ,,Manej“ cu Ottila Koerbiger, jurnal nou. SCALA (Bd. Tache Ionescu): „Clubul fericirii" cu Anne Shirley şi Ruby Keeler. CARLTON (B-dul Brătianu): „Beţia aurului“ cu Victor Mc. Langien. Jurnal şi complectare. CAPITOL (B-dul Elisabeta): „Doamna din Malacca“ cu Edwige Feuillere şi Pierre Richard Wim. Jurnal şi complectare. TRIANON (Bd. Elisabeta) „Parada Tinereţii" film rusesc. Compl. colorată. SELECT (Calea Victoriei): „Nebuniile vacanţei“ cu Ginger Rogers şi Doug. Fairbanks jr. REGAL (B-dul Elisabeta): „Triunghiul“ cu Sacha Guitry şi Raimu. ARPA (B-dul Elisabeta) : „Zeiţa junglei“ şi „De-aşi fi rege“ SAVOY (Cal. Victoriei): „închisoarea fără gratii” şi „Părinţii de azi’ FEMINA (Bd. Elisabeta): „Un înger de fată FORUM (sală şi grădină): „Familia judecătorului Hardy” şi „Nevestele şirete”. PALAS BD.( Bd. Elisabeta): „Gibraltar” şi „Sfinxul”. BIZANTIN (Bd. Elisabeta): „Sângele pământului” şi „Atenţie d-le profesor”. NISSA (Intrarea Zalomit): „Nopţi princiare” şi „Satan în frac”. OMNIA (Bd. Schitu Măgureanu): „Colivia de aur” şi „Fiica lui Dracula" RIALTO (Bd. Carol): „Senoritta” şi „Părinţii de azi" FRANKLIN (Ateneul Român): „Katia” şi „Ultimatum1 ROXY (Str. Lipscani): „Azi cânt pentru tine“ cu Bobby Breen. ELYSEE (Str. Domnei): „Alarma“ cu Dorothy Lamour. Jurnal Paramount* GRADINA FORUM (Str. C. A. Rosetti): Familia judecătorului Hardy“ şi „Nevestele şirete“. MARCONI (Griviţei): „Brigada morţii” şi „Minciuni convenţionale”. Două jurnale. MARNA (Griviţei): „Furtună în Asia” şi „Legiunea de onoare”. VOLTA (Buzeşti): „Prater” şi „Valea tigrului”. LIA (Griviţei): „Drama din Shanghai” şi „Echipa de onoare”. DIANA (Griviţei): „Vulturul negru” opera complectă. MODEL (P-ţa Dr. Botescu): „Gasparone” şi „Omul cu masca”. TRIUMF (Griviţei): „Băeţi în uniformă” şi „îndrăzneţul”. UNIC (B-dul Filantropia): „Oglinda vieţii” şi „Drama din Shanghai”. GRAND (Crângaşi): „Masca eternă” şi Mesagerul”. COTROCENI (Cotroceni): „Diavolii aerului şi „Căpitanii curagioşi”. AMERICAN (Moşilor): „Poltava” şi „Fecioare nebune”. SPLENDID (Moşilir): „Cauciuc” şi Detectivul Doamnei”. GLORIA (Văcăreşti): „Clubul aristocraţilor şi „Viena Petrograd”. IZBANDA (Văcăreşti): „Penitenciarul” şi „Serenada”. TOMIS (Călăraşi): „Cavalcada destinului” şi „Divorţul D-nei X”. MILANO (Călăraşi): „Jurnalul unei împărătese” şi „Dejun în doi”. PARIS (Rahovei): „Congresul regilor” şi „Neapole sub sărutul focului”. RAHOVA (Rahova): „Miss catastrofa” şi complectări. . PAX (Rahova): „Aristocrat de ocazie” şi „Copilul şi elefantul”. AIDA (Rahova): „Senoritta” şi „Paradisul furat”. ODEON (11 Iunie): „Păcatul Helenei Wilfur” şi „Rivalii”. NERO (Şerban Vodă): „Serenada primăverei” şi „Eroul de la Marna” BARCELONA (Măgurele): „Furtună in Maroc“ şi „Totul pentru tine“. VENUS: „Bestia umană” şi „Ultimul gangster”. LUCIFER (Dudeşti)- „închisoarea fără gratii” şi „Oameni fără nume” EDISON (Dudeşti): „Gibraltar” şi „Trei camarazi”. PACHE (Mătăsari): „Valsul nemuritor” şi „Colivia de aur”. FLORIDA (Ed. Ferdinand): „Cei patru spioni” şi „Oglinda vieţii’. ILEANA (Avrig): „Pentru patrie” şi „Flăcări în orizont”. DICHIU (Romană): „A noastră noaptea” şi „Adevărul îndrăcit”. VOLGA (Dorobanţi): „Pentru patrie’ şi „Menaj parisian”. DACIA (Şos. Ştefan cel Mare): „Dubla existenţă a doctorului Eliterhouse” şi „Nopţi în Andaluzia’ SIC (Ed. Ghica): „Ultimul gangster’ şi „Troika“, il CurentulANUL XII, No. 4089, Sâmbătă 1 Iulie 1939 CMEMETUL ZILEI România la expoziţia de la New-York Bucurându-se în presa şi publicul american de o rezonanţă, mult mai adâncă decât ne-o putem închipui în ţară, succesul României la expoziţia universală de la New-York asigură astăzi participării noastre, unul din locurile de frunte, printre cele cincizeci de naţiuni care iau parte la această manifestare. Ziarele americane vorbesc despre Pavilioanele româneşti ca despre o revelaţie, aceia a unei ţări care trebuia, într’adevăr cunoscută. Sub acest raport, participarea României la Expoziţia de la New-York, prin imaginea completă şi organizată, pe care a dat-o publicului american, astfel cum el este obişnuit să aibă şi să primească totul, a constituit o superioară formă de propagandă, una dintre puţinele cari, în situaţiile de azi, pot da ţării noastre locul pe care ea îl merită, într’un timp atât die scurt, şi într’un public atât de pretenţios, cum e acel american. Răspunzând invitaţiei guvernului Statelor Unite, M. S. Regele a ţinut să sublinieze, dela început, în Mesagiul Său, că România înţelege să vină la New York, nu spre a îndeplini un simplu act de curtoazie internaţională, ci spre a aduce acolo, in mijlocul „lumei noui“, sufletul şi toate realizările unei ţări tinere, care vrea să fie cunoscută, peste Ocean, astfel cum e ea în realitate, ţară de mari posibilităţi, animată de cele mai constructive năzuinţe şi de dorinţa vie de a colabora cu orice naţiune în acest domeniu, — atât de dificil azi — al creaţiei paşnice. Măsura în care înaltele cuvinte ale M .S. Regelui au constituit fundamentul întregei participări româneşti, şi au izbutit să fie realizate, o dă, cu prisosinţă, ecoul pe care această participare l-a stârnit în presă, ca şi în toate cercurile americane de specialitate. Aceasta, atât cât priveşte Pavilioanele în sine , cât şi în afara lor, în chipul cum a fost întâmpinat profesorul Gusti, comisarul general al participării româneşti, în călătoria pe care a întreprins-o, invitat de oficialitatea americană, în principalele oraşe din U. S. A. Pretutindeni el a fost salutat, ca reprezentantul celui mai democrat Monarch contemporan, însufleţit de grija unică de a da ţării Sale putinţa să se afirme, printre naţiunile fruntaşe ale lumii, începând cu oficialităţile oraşelor vizitate, şi încheind cu rectorii Universităţilor, al căror oaspet, profesor Gusti a fost, toţi au înfăţişat România drept o ţară cu o cultură proprie şi o individualitate specifică, trăind între hotarele fireşti şi pe baza drepturilor ei istorice, contesă de un guvern preocupat de progresul ei în orice domeniu şi, în egală măsură,de toţi cetăţenii ţării, indiferent de obârşia lor etnică. Una dintre puţinele, în care o conducere înţeleaptă a realizat, într’o vreme de dezacorduri, o perfectă armonie , în care noţiunile de „minoritari“ şi „majoritari", şi-au pierdut orice înţeles peiorativ. însuşi preşedintele Roosevelt, în audienţa pe care a acordat-o d-lui prof. Gusti, s-a declarat fericit să constate ce formă superioară de viaţă se străduie Suveranul României, să dea păturii ţărăneşti din ţara noastră , şi a comparat rezultatele obţinute de iniţiativa M. S. Regelui Carol al II-lea, cu acele pe care Americanii, sunt pe cale să le obţină — cu mijloace băneşti incomparabil mai mari — în statele meridionale ale Americei. Astfel de rezultate cinstesc orice popor şi — dacă n’ar fi decât ele — răsplătesc, din plin, sufletul şi metoda cu care s’a organizat participarea noastră la Expoziţia Universală dela New-York. Graţie lor, nu a trebuit decât o lună şi jumătate, cât a trecut dela deschiderea Expoziţiei până azi, ca România să repare tot răul pe care alţii îl făcuseră bunului ei nume peste Ocean şi să se afirme, odată mai mult, drept un factor esenţial de civilizaţie, şi o ţară căreia toate drumurile lumii îi sunt deschise. A. B. Exteriorul Pavilionului oficial al României Cum poate fi aleasă o carieră Conferinţa d-lui prof. dr. Ştefan Şoimescu . T . D. prof. dr. Ştefan Şoimescu, admi- ieşiţi din această luptă ministratorul Casei Şcoalelor, a rostit aseară la radio o interesantă conferinţă cu titlu: „In pragul vieţii universitare“. In conferinţa, care era adresată nouilor absolvenţi de liceu, d. prof. Şoimescu a dat preţioase îndrumări tineretului — care este pus în greaua dilemă de a-şi alege o carieră — dezbătând cu multă competenţă modalitatea călăuzirii în viaţă. In încheere conferenţiarul a spus următoarele : „Ce aveţi dar de făcut acum, în aceste luni de vacanţă spre a sta de strajă pentru propriul dvs. bine ? întâi, să vă cercetaţi aptitudinile, şi să vă spuneţi că dacă le veţi folosi cum trebue, este cu neputinţă să nu isbutiţi în viaţă. Cunoaşteţi, desigur, cu toţii, zicătoarea germană , apt la toate, bun de nimica şi cunoaşteţi deasemeni populara poveste prin care este ilustrată : povestea acelui băiat care nu isbutise în nimic — deşi s’ar pricepe la toate — fiindcă este leneş. Mutatis mutandis. Când e vorba de dvs. care aţi terminat proba a opt ani de liceu, nu se poate, fără îndoială, vorbi de lene. Dar rolul disolvant, nimicitor, altenii îl mai pot juca şi alte cusururi la unii, bunăoară teama de greutăţile ascunse ale viitorului, la alţii neîncrederea în propriile lor puteri sau teama de condiţiile, în care se poate urma şi termina facultate devenite azi prin porunca împrejurărilor, din ce în ce mai grele sau poate grijile materiale. La toate, dragi copii, vă vom răspunde: dacă v-aţi încredinţat bine de tăria gusturilor şi înclinărilor voastre, dacă sunteţi hotărîţi să munciţi cu drag şi cu râvnă, dacă nu v-aţi paralizat iniţiativa statornicind din capul locului, în ciuda oricărei socoteli realiste că profesiunea şi situaţia dvs. va trebui să decurgă neapărat deadreptul din diploma facultăţii, atunci asvârliţi-vă cu entuziasm în activitatea universitară şi fiţi siguri că vă va fi de folos, începeţi chiar de acum, vara, lucrând în echipele de muncă pentru folosul obştesc. Folosiţi acest prilej pentru care înaintaşii voştri, mai puţin fericiţi au tot cuvântul să vă invidieze, spre a cunoaşte viaţa de ţară cum n’aţi putea-o cunoaşte în alte condiţiuni. Lucraţi cât veţi putea mai mult, căutaţi să faceţi bine cât veţi putea mai mult. Cu cât veţi dărui mai mult din munca şi inteligenţa voastră cu atât veţi câştiga mai mult. Contactul cu realitatea e dătător de viaţă Vă citesc în privinţa aceasta cuvintele unui autor al cărui nume îmi scapă, găsite din întâmplare pe o notiţă răzleaţâ în timp ce mă gândeam la cele ce aveam a vă spune : omul care trăieşte aproape exclusiv în cercul artei şi al spiritualităţii cuprins de un fel de anemie, de slăbiciune a forţelor sale elementare. Frumuseţea şi predilecţia pentru ea pot avea efectul unui stupefiant, dacă se deduce din ele un privilegiu personal, un drept la o existenţă în afară de comunitatea care stă sub domnia unor legi cu totul diferite, crunte, necruţătoare“. Cartea şi studiul când izolează de viaţă, au aceiaş putere de anemiere, învăţaţi să cunoaşteţi nevoile şi suferinţele oamenilor ai celor de la sate în special, fiindcă satul e temelia românismului, învăţaţi a-i cunoaşte puterile. Pentru binele dvs. şi a celor din jurul dvs. nu uitaţi că sunteţi de strajă şi pregătindu-vă pentru viaţă învăţaţi a preţui aspra bucurie a isbândei grele, a isbândei dobândită prin luptă. Propuneţi-vă de acum că adevărat învingători, adică păstrându-vă curaţi şi devenind mai buni. Nu consimţiţi la tranzacţii şi nu vă justificaţi creşterea egoismului prin nedreptăţile pe care le veţi fi suferit sau pe care le veţi suferi, ci fiţi acele fiinţe alese despre care V. Hugo spunea că progresează în viaţă în sens invers cu lumea vulgară, fiindcă pe ele iluzia le face să devină înţelepte, şi experienţa, le face entuziaste. La un colegiu din Franţa, cu ocazia unei serbări de fine de an, şi pentru anii de sfârşit de şcolaritate liceală, profesorul Leonard Constant se adresa odinioară tineretului cu cuvintele următoare: „îmi pare că cunosc, scumpii mei amici, câteva din pasiunile mai arzătoare ale generaţiunei voastre, sunt patimile luptei, riscului, efortului izbânditor. Azi, sporturile, mâine, aviaţia, aventurile, câştigul de bani, sau cucerirea onorurilor. Consimt la aceste vise ale forţei, mi-e dragă cutezanţa voastră, ea este virilă. Dar vă întreb: în definitiv în profitul cui luptaţi voi ? Să fie cumva pentru voi înşivă ? Ce e aşa, nu pot decât să vă plâng”. El le recomanda să iubească, să iubească tot ce le poate stârni şi spori entuziasmul, cu singura condiţie ca lucrul ce-l iubeşte să fie mare, să te depăşească inferioritatea fiinţei, şi să se resfrânga cum este de dorit, şi necesar, asupra neamului întreg. La rândul său, Rein, celebrul profesor de la Venia, spunea dascălilor şi părinţilor: „Esenţialul în educaţie este să ne pregătim elevii să facă cu demnitate şi în chip util parte din marea falangă de lucrători ai neamului, lucrători cari caută sâ înfăptuiască evoluţia progresivă a culturii poporului”. Vă stă în mână să faceţi din tinereţea voastră un lucru frumos, pentru voi şi pentru alţii, o lumină care să se răsfrângă asupra întregei vieţi care vă va fi dat să trăiţi. Fiţi făurarii ei, după preceptele străjereşti, căci te cunoaşteţi toţi, şi în toamnă, cu trup sănătos şi minte sănătoasă, treceţi pragul universităţii şi al Academiilor”. Cărţi reviste ,,Şcoala ţăranului“ A apărut Nr. 3 pe Iunie al revistei „Şcoala ţăranului“, editată de Serviciul Social pentru cursuri, şcoli ţărăneşti şi pentru formarea conducătorilor de cămine culturale, cuun bogat material de doctrină şi înfăptuiri pe teren. D. Apostol D. Culea publică un articol intitulat „Turism ţărănesc, şcoală călătoare cu ţăranii“; d. D-tru Dogaru scrie despre experienţa cu şcoala practică pentru Serviciul Social de la Grădiştea Vlaşca; d. Ilie Popescu Teiuşan publică un articol despre Excursia elevilor şcoalei superioare ţărăneşti în Segarcea-Dolj în Ardeal, iar d. Vasile Damian un articol despre Expoziţia de lucrări practice a şcoalei superioare ţărăneşti din Făgăraş însoţit de numeroase clişee, etc. Redacţia: Direcţia şcolilor ţărăneşti din Serviciul Social, str. Cobălcescu nr. 4L din editura „Monitorul Oficial“ apărut de curând legea timbrului şi a impozitului pe acte şi fapte juridice. Cuprinde toate modificările, instrucţiunile de aplicare a legilor modificatoare şi deriziunile Comisiei centrale a timbrului până la 1 Aprilie 1939, modificarea art. 27 din legea contractului de consignație, art. 67 din legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane şi art. 162 din legea pentru organizarea cooperaţiei, un indice alfabetic şi tabla de materii. Bernard Shaw a împlinit 83 die ani Bernard Shaw, cel mai mare scriitor al Angliei, a împlinit 83 de ani. Shaw, cu toată vârsta lui înaintată, lucrează foarte mult, iar ziariștilor cari a au văzut cu ocazia acestui jubileu“, le-a declacat că nici nu se gândesc să moară înainte de a împlini „una sută ani". ..................l»nm«tHMBiciinouiuiaimaoaiUi[iaiuiuicjin'Uic3!LrjiniG!Uiu.L.]ui[]'C]iuda Mâine apare Curentul-Magazin No. 13 Cu un bogat și variat material 28 pagini în culori 6 LEI Criza luptei antireligioase din Rusia des, despre oscilaţiile observate in lupta antireligioasă din Rusia Sovietică. Părerile observatorilor sunt însă diferite. Unii din ei cred că după 20 de ani de persecuţie nu numai a bisericei ortodoxe, ci şi a tuturor comunităţilor religioase, simţul religios al populaţiei a fost foarte mult slăbit. Se arată că aproape toate bisericele au fost, fie dărâmate fie preschimbate în localuri ,servind altor scopuri decât cele religioase. Astfel numai la Moscova din 400 de biserici numai 20 servesc cultului religios. Alţi observatori susţin insă contrariul şi anume că viaţa religioasă din Rusia n’a murit. In revista belgiană „Revue catholique des idées et des faits“ cunoscutul scriitor rus, Soltikov, arată că poporul rus e în permanenţă devotat simţămintelor şi obiceiurilor religioase ca şi înainte de războiu, chiar dacă i-au fost luate un mare număr de biserici. E vorba în special aci de : botez, obiceiurile la înmormântare, ţinerea sărbătorilor religioase şi o se m In ultimele luni se scrie, destul de fie întreagă de obiceiuri cari dovedi---------“-"*"’’- --------- dese adâncul lui simţământ religios şi aceasta atât la populaţia dela ţară, cât şi la aceea din oraş. Motivul pentru care Propaganda antireligioasă sovietică n’a dat rezultatele dorite, este, după părerea lui Soltikov, că şefii luptei ateiste n’au avut un program bine definit şi au fost lipsiţi şi de metode. In multe locuri s’a putut observa că această anarhie în lupta antireligioasă a servit mai degrabă în favoarea bisericei. Propagandiştilor ateişti Ie-a lipsit complect pregătirea sufletească. Lăsând deoparte aceste consideraţiuni de ordin tactic, trebue să remarcăm, că şi numeroşi membri ai partidului comunist se anunţă la vreo comunitate religioasă, chiar dacă o fac în sens panteistic. Marea lor majoritate se opun susţinerilor oficiale ale partidului comunist că omul provine din maimuţă şi că un om nu există nici un principiu sufletesc, mărind astfel opoziţia contra teoriilor ateiste ale comunismului Propaganda românească peste hotare Pentru a face cunoscute progresele noastre în diversele ramuri de activitate şi ca să anihileze uneltirile celor străini de sufletul nostru, Statul a creat serviciii speciale de propagandă naţională, dar acestea nu pot să facă totul, şi e datoria fiecăruia din noi ca să contribuim la înălţarea numelui de români ori când şi ori unde putem. De aceia semnalăm cu bucurie faptul că d. profesor dr. Paulian, care a fost invitat şi anul acesta să conferenţieze la Paris, a ţinut o lecţie la 15 iunie c. în clinica profesorului Gougerot de la spitalul St. Louis, tratând despre „Tulburările trofice în afecţiunile sistemului nervos“, iar alta la 17 Iunie. în clinica profesorului Claude de la spitalul Ste Arme, vorbind despre „Mentalitatea primitivă“. Marţi 27 Iunie, d. dr. Paulian a ţinut o conferinţă la Academia de ştiin«»ţe din Ferara, al cărui membru este* — şi, dacă străinii l-au apreciat numindu-l în acelaş timp membru al academiilor din Roma şi Torino, noi îi suntem recunoscători pentru serviciile ce le aduce ţării. Parastas pentru şase luni dela moartea lui Caton Theodorian. Societatea Autorilor Dramatici Români roagă pe toţi membrii săi să participe la parastasul de şase luni de la moarte regretatului dramaturg Caton Theodorian, fostul preşedinte fondator al societăţii, dat de familia, defunctului. Duminecă 2 Iulie ora 11 fără un sfert înainte de amiază, la biserica Sf. Constantin și Elena din str. Popa Nan. Ora romănească pentru Franţa la radio Aseară a avut loc inaugurarea emisiunilor radiofonice româneşti pentru Franţa şi pentru auditorii de limbă franceză. Emisiunea s’a deschis la orele 23.30 printr’un cuvânt al Societăţii Române de Radiodifuziune. S’a subliniat în cuvântul de deschidere, rostul pe care această oră, închinată Franţei şi auditorilor de limbă franceză o urmăreşte, în strângerea relaţiilor culturale dintre România Franţa, prin schimbul de actualităţi, ferinţe şi producţii muzicale. A urmat conferinţa inaugurală, a d-lui Adrien Thierry, primul Ambasador al Franţei in România, — care a subliniat dorinţa de cunoaştere reciprocă a celor două popoare amice şi utilitatea practică a emisiunilor ce se încep. S’a emis apoi o conferinţă cu titlul Spiritul francez în România“. In cuprinsul ei, s’a cercetat influenţa pe care a exercitat-o cultura franceză asupra gândirii şi artei din ţările româneşti. Această influenţă s-a manifestat în felurite chipuri din pragul celui de al XIX-lea secol pând azi. Pentru cultura noastră atât de tânără, spiritul francez a fost un îndreptar necesar, un stimulent de preţ. Din studiourile posturilor româneşti de radio s’a transmis, tot în octiu ’l acestei ore, un program de muzica românească. S’au selecţionat anume bucăţi reprezentative pentru a înfăţişa creaţia muzicală românească. Emisiunea s’a încheiat cu un Radiojurnal in limba franceză, care a comunicat faptele de seamă ale săptămânii romănești. Serbarea de fine de an de la gimnaziul „Regele Ferdinand I“ dri dimineaţă a avut loc serbarea de fine de an la gimnaziul comercial Regele Ferdinand I. Au luat parte la această serbare d-nii: Remus Caracaş directorul gimnaziului. Andrian Alex. Grigore, I. Ionaşcu, Const. Chiriacescu, păr. I. Toneanu, Ştefan Niculescu, pictor V. Frimu precum şi d-nele Victoria Caracaş, Zoe Manoliu, Anetca Ionescu Eliza Tomescu, precum şi o numeroasă asistenţă de părinţi, corespondenţi, etc. Deschizând serbarea şcolii, d. director Caracaş adresează mulţumiri Majestăţii Sate Regelui Carol II, Marele Străjer, pentru donaţiile de cărţi făcute şcoalei prin Fundaţiile Regate. D-sa spune că această serbare de fine de an e ultime înainte de a se despărţi de această şcoală al căruia întemeietor şi director a fost timp de 19 ani. Aduce mulţumiri d-lui artist pictor Vladimir Frimu, pentru munca ce a depus-o la decorarea sălii şi a scenei, asemenea mulţumeşte d-lui Şt. Nicolescu comandant, al stolului de străjeri cât şi d-lui prof. Andrian pentru organizarea corului Mulţumea asemenea corpului profesoral , mnea depusă pe tărâmul cultural şi străjeresc. Cu aceaistă ocazie e a com -torat împlinirea a 50 ani dela moartea marelui poet M. Eminescu. După cuvântarea'' d-lui director, elevii şcoalei s’au prours-ıU'm declamaţii şi o piesă de teatru .'iMiliorgarul” iar corul gimnaziului a este,cutat diferite cântece patriotice. A urmat împărţirea premiilor ei’vilor cari s’au distins prin învăţătu. . în cursul acestui an. PROGRAMUI, DE RADIO Vineri 30 Iunie RADIO ROMANIA 160 kHz. 1875 m 150 kw. RADIO BUCUREȘTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO EXPERIMENTAL 32.5 923 MHz. 300 waţi 7.00. Deschiderea emisiunii. — Concert de dimineață (discuri). Uvertură la „Cavaleria uşoară“ de Suppé. Valsuri de Melichar. — Gimnastică ritmică. — Sfaturi gospodăreşti — Continuarea concertului dimineţii (discuri): Selecţiuni din „Cassanova“ de Johann Strauss; Mazurca de Strobl şi Wals Waldteufel. — Sfaturi medicale. — închiderea emisiunii. 12.00: Muzică variată (discuri): Uvertură la „Dama de pică“ de Suppé; Două melodii din filmul „Rapsodia diabolică“ de Berlin (voce: Connie Boswell); Vals de Josef Strauss; Lied din filmul „ Habanera“ de Bruhne şi Plăcerea călătoriei de Kletsch; Serenada primăverii de Lacombe şi Cântă vioara de Jerpehnick; Rumba de Hernandez; Fantezie din „Viaţa pariziană“ de Offenbach ; Fără un cuvânt de Legay (voce: Luis Lynel); Astăzi e ziua ta de Vasilescu şi Spune-mi o vorbă dragă de Miclescu (voce: Ion Luican); Polca şi Vals de Joost. 1300: Ora. — Sport. — Cota Dunării şi a barei Sulina. 13.05: Concert de prânz. — Orchestra Radio, dirij. de Ion Ghiga; Potpuriuri din opereta „Pensionatul“ de Suppé ; Potpuriu din opereta „Clodo“ de Fr Lehar; Selecţiuni din opereta „Kid Boots“ (ghete de copii) de Harry Thierney.. 13.45: Spectacole. 13.55: Continuarea concertului din operete americane: Selecţiuni din opereta „Micul bătăuş” de Frimi. 14.10: Radio-jurnal. 14.30: Continuarea concertului Orchestrei Radio; Dansuri de pretutindeni : Szumka-dans rus de Bullerian; Lesghinka-dans caucazian de Rubinstein ; Polca cehă de Ch Balling; Krakowiakdans polonez de Leopold Bohuslav; Dans spaniol de Sarasante; Dans egiptean în templu de Niemann; Jocuri româneşti de Bartók. 15.10: Actualităţi. 19.00: Ora. — Mersul vremii. 19.02: O privire asupra sportului nautic în România 19.17 : Muzică vocală şi instrumentală germană (discuri) . Fantezie în si benmol major de Telemann (cembale: Li Standelmann); Arie din „Cantata No. 159“ de Bach (voce : Elisabeth Schumann); Impromptu No. 3 de Schubert (pian: Walter Rehberg); Invitaţia de Richrad Strauss (voce: Heinrich Schlpsnus); Cântec de seară de Schumann (vioară : Georg Kulenkampff) ; Rugăciune şi Finalul act. I din ,,Rienzi“ de Wagner (voce : Franz Volker). 19.50 : Orientări şi îndemnuri pentru tineretul eşit din şcoli, de prof. Nicolae Iorga 2010 : Corul bărbătesc al Asociaţiei Creştine a Tinerilor când de Radu Botez ; Bitolianca, de Tiberiu Brediceanu; Şapte văi, de Radu Botez; Cântec de leagăn, de Radu Botez ; Lugojana, de I. Vidu ; Potpuriu de cântece româneşti, de Radu Botez. 21.10: Cântece studenţeşti —Corul A. C. T. cond. de Radu Botez. 20.35 : Miron şoarec-pian şi Garbis Avachian-vioară . Sonată în re maior de Turine ■ Îndrăgostita de fântână de Rodrigo; Jota de De Falla. 21.00: „ORFEU“ operă în 2 act de Monteverdi — Orchestra Rario; Corul Academiei regale de muzică din Bucureşti, cond de prof. Ştefan Popescu (Transmisie din Studio) — Cuvânt introductiv. DISTRIBUŢIA Muzica, Euridice — Eufrosina Săvesc Orfeu — Anton Grabec Vestitoarea — Nella Dimitriu întâiul păstor — Ion Chioreanu întâiul spirit infernal - Ion Chioreanu Al dolea păstor — Vladimir Cristea Al doilea spirit inf. — Vladimiri' Haron — Marcel Mihăescu Orgă — Florin Eftimesiu Clavecin — N. Rădulescu. In pauză: (21.55—2210): Radio (I) Sport. 22.45: Radio jurnal (II). 23.00: Concert de trei Ionel Cristea — rasa Cercului Militar“23.45: Jurnal pentru franceză și italiană.