Curentul, iulie 1941 (Anul 14, nr. 4803-4833)
1941-07-22 / nr. 4824
I Clipa istorică, prin care trece România şi care îşi găseşte simbolul ei cel mai cuprinzător în lupta ce se duce pentru reîntregirea ţării, a făcut printr’o cutremurătoare coincidenţă, ca zilele acestea de epopeie să cadă odată cu popasul de închinare la mormintele Ctitorilor Unităţii noastre naţionale. Comemorarea zilei de trecere în cele veşnice a Regelui Ferdinand, care şi ea coincide, printr’o neînţeleasă pătrundere a voinţei dumnezeeşti, cu ziua în care s’a sfârşit din viaţă Regina Maria, este crestată astăzi, în mijlocul înverşunatei lupte a Soldatului român, pentru refacerea patrimoniului lăsat de Ei. Din mijlocul acestei lupte, Generalul-Conducător şi Comandant de Căpetenie al oştilor, se desprinde, pentru a aduce închinare la mormintele întregitorilor de Ţară. In închinarea Generalului Antonescu este însă închinarea ostaşului român, care smulge astăzi pe câmpurile de bătălie, isbânda cea mare pentru repararea tuturor nedreptăţilor noastre. Dreptul de viaţă al României, cucerit astăzi prin jertfa ostaşilor ei, a fost afirmat din nou prin închinarea la mormintele Ctitorilor. In vederea pomenirei Regelui Ferdinand de la a cărui moarte se împlinesc 14 ani, cavalerii Ordinului „Mihai Viteazul“ — cei mai bravi ostaşi ai Neamului din trecutul războiu, — au sosit la Curtea de Argeş Sâmbătă 19 Iulie. Mormintele Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria au fost acoperite cu coroane de flori în semn de recunoscătoare amintire. Veghea dela mormânt In noaptea de 19—20 Iulie cavalerii s’au dus la Mănăstirea unde, într’o atmosferă de reculegere şi pietate au ascultat slujba religioasă oficiată de P. S. Lor Episcopul Dionisie şi Emilian Antal, înconjuraţi de un sobor de preoţi. La mormântului Marelui Rege Cavalerii au făcut de strajă pe rând. Vitejii războiului de întregire cu gândul la Comandantul lor din vremurile eroice ale războiului mondial, retrăiau plini de emoţie clipele de glorie când s’a făurit, prin jertfă, imaginea României Mari. D. general Rujinski anunţă: — Este ora două şi un sfert. In acest moment toată asistenţa îngenunchiază într’o tăcere solemnă. Este ora la care cu 14 ani în urmă Marele Rege desrobitor a închis ochii pentru vecie. Muzica militară intonează „Rugăciunea“. Ochii tuturor şu®t umezi de lacrimi. Pomenirea Regelui întregitor într’um moment când neamul luptă din nou pentru întregirea lui, covârşeşte de emoţie sufletele celor prezenţi. In zorii zilei Cavalerii, după ce au făcut de strajă la mormânt au plecat de la mănăstire. Sosirea Conducătorului Duminică la ora 11 a sosit la Curtea de Argeş d. General Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român, însoţit de d. g-ral Vasiliu, şeful Jandarmeriei, şi de d. col. M. Elefterescu. La intrarea in Curtea Mânăstirei o companie de onoare şi muzica militară au prezentat onorul Conducătorului. După ce a trecut în revistă compania de onoare, d. General Antonescu s-a îndreptat spre Mănăstire. Pe scări a fost întâmpinat de Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul şi de şefii autorităţilor locale. Au fost prezenţi: d. g-ral C. Pantazi, subsecretar de stat al armatei de uscat; d. g-ral N. Rujinski, preşedintele Asociaţiei Cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazuld. g-ral C. Nicolescu, comandantul militar al Capitalei ; d. g-ral Leoveanu, directorul general al Siguranţei; d. g-ral E. Pălăgeanu; d. g-ral Calotescu; d. g-ral St. Panaitescu; d. g-ral Ion Georgescu; d. g--ral V. Mamim; d. g-ral B. Bădescu; d. g-ral Ionescu Munte Sebastian; d. g-ral C. Starasin; d. col. Chirescu, secretar g-ral la minsterul cultelor; d. col. V. Repanovici; d. col. Aram; d. col. dr. M. Bruteanu; d. col. Gr. Grecescu; d. col. Gh. Nicolescu; d. col. comandor P. Fundăţeanu; d. It.col. Gh. Bălânescu; d. maior I. Stănescu; d. maior Gh. Alexandrescu; d. maior Z. Popescu; d. maior T. Ionescu; d. maior I. Boerescu; d. cpt. Ștefan Nicolae; d. cpt. I. Georgescu; d .cpt. Gh. Preoţescu; d. cpt. I. Dumitriu; d. cpt. M. Mazilu; d. cpt. D. Pescaru. Autorităţile civile au fost reprezentate prim d-nii Tr. Cerchez, prefectul jud. Argeş şi I. Brânză, primarul oraşului. Deasemenea au fost de faţă d-nii Gh. Trifan, preşedintele Asociaţiei „Făuritorii României Mari" şi I. Simionescu, secretarul g-ral al soc. „Regele Mihai I“. In pragul sfântului lăcaş unde odihnesc sufletele marilor noştri Regi, Generalul a sărutat Evanghelia cu care l-a trimit în fruntea unui sobor de preoţi P. S. S. Episcopul Dionisie al Cetăţii Albe. SERVICIUL DIVIN începe apoi oficierea parastasului pentru Regele Ferdinand întregitorul şi Regina Maria, neuitata mamă răniţilor, din războiul mondial. Slujba religioasă e săvârşită de P. S. S. Episcopul Dionisie şi P. S. S. Antal Târgovişteanul, asistaţi de mai mulţi preoţi. Răspunsurile au fost date de corul Episcopiei condus de diaconul Gligăreanu. Urmat de Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul şi de întreaga asistenţă, Generalul Antonescu se îndreaptă înspre mormântul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria pe lespedea căruia au fost aduse minunate flori roşii şi albe. Intr’o profundă reculegere, Conducătorul închină omagiul său Aceluia sub al cărui sceptru regal s’a înfăptuit întregirea Neamului în graniţele lui fireşti. Cuvântarea P.S. S. Episcopalul Dionise După Oficierea unui scurt Te-Deum, P. S. S. Episcopul Dionisie rosteşte, cu glasul vădit emoţionat, o impresionantă cuvântare. Adresându-se d-lui General Ion Antonescu, venerabilul Episcop a spus că voinţa lui Dumnezeu a orânduit în aşa fel ca în vremurile acestea obuciumate poporul şi Armata Română să fie conduse de un om care ne duce numai pe calea biruinţei şi a onoarei. Ca luptător în numele Crucii creştine şi al drepturilor naţionale nepieritoare, Generalul Antonescu a izbutit să şteargă umilinţele pe care le-a suferit ţara noastră anul trecut şi să dobândească poporului român prestigiul de care are nevoe. Salvarea Bucovinei şi a Basarabiei din ghiarele bolșevismului distrugător este opera Conducătorului (Continuare în pag. 3-a) D. general Antonescu intrând în Mănăstirea Curtea de Argeș D. general Antonescu, la mormântul Regelui Ferdinand "'•«V fi al Reginei Maria ^ „Soarta Franţei şi a Africei este aceiaşi“ , VICHY, 20 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D.N.R. transmite : Cu prilejul săptămânii coloniale franceze, d. Boisson, guvernatorul general al Dakarului, a ţinut o cuvântare la radio, prin care a exprimat din nou voinţa fermă a Africei Occidentale de a nu se lăsa separată de patria sa mamă , Franţa. Soarta Franţei şi a Africei este aceeaşi — a spus el. întreaga Africă apuiseană munceşte pentru a ajuta Franţa dacă se va simţi nevoia. Finlanda a recunoscut Manciukuo-ul HELSINKI 20 (Rador). — Corespondentul agenției D. N. R. anunță că Finlanda a recunoscut Manciukuo-ul. Warft 22 Tolle 194T Director: PAMFIL SEICARU REDACŢIA1 ŞI ADMINISTRAŢIA/ Sira3a Belvedere Nr. H 4 TELEFOANELE I ^ Redutto.40.86 Cab. directorului 4.84.41 Secretaranten. 4.84.40 Adtorul delegat 5114.83 Redacția polities 8.40.88 Contab. şl depoz. 8.40.88 Redacția sportiva 5.43.07 Abon. și publicit. 8.40 Tipografia 4.84.48 Control gen. Exped. 4.23.33 Biroul comensilor. Personalei. Contenciosul 4.92.59 Secretariatul și convorbirile cu provincia 3.40.80 Proprietar: „Curantul” S. A. ft. Trib. Ilfov. Registrul publicaţiilor. No. 174/1938 Taxa poştală plătită In numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 8 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituţii de Stat şi particulare: una mie lei anual in Turcia Eri la Curtea de Arges ^S^SiParastasul de trei ani al R Generalul Antinesru, venit de pe front, sa închini la nimineie di Mor unnam napinare M. S. Regele, Regina Mamă Elena $i Arhiducesa au participat la solemnitatea de eri dela Bran Eri la ora 12 a. m. la Bran, într’o atmosferă de înaltă reculegere, în mijlocul naturei feerice, s’a făcut creştineasca pomenire de trei ani sufletului Celei ce a rămas neuitata noastră Regină, Maria. La 12 fără un sfert sosesc M. S. Regele şi M. S. Regina Mamă Elena. Pe treptele minunatului castel, unde şi-a avut reşedinţa marea Regină a tuturor Românilor în întâmpinarea Majestăţilor Lor au eşit: A. S. I. Arhiducesa Ileana, îmbrăcată în ie, fotă ţărănească şi cu o bogată maramă de doliu, A. S. I. Arhiducele Anton şi micul Arhiduce Ştefan îmbrăcat în costum naţional. De faţă mai sunt d-nii General Adjutant Zwiedineck, ministrul colonizărilor, insp. Paul Dobrescu, director de cabinet, căp. dr. Stoian, primarul oraşului, precum şi numeroşi localnici şi ţărani veniţi din toate părţile să salute cu entuziaste urale pe Suveran. In frunte cu M. S. Regele cei de faţă trec şoseaua, peste podul de pe „Apa Turcului“, îndreptându-se înspre bisericuţa de lemn, aşezată într’o livadă, pe un dâmb lin, sub defileul „Măgurei“. Acolo sus, în fund, — înlăuntrul micuţei capele săpată in stâncă ce domină preajma, — odihneşte de veci inima Reginei. Slujba parastasului se face în bisericuţa bătrână de peste patru sute de ani, adusă aci în 1932 şi refăcută întocmai piesă cu piesă, după însăşi dorinţa şi sub supravegherea Reginei Maria. E un mic monument de veche artă arhitecturală românească, construcţie din buşteni, cu streaşină joasă, cu tindă pătrată la intrare şi având de jur împrejur un parmalâc ca acela al caselor ţărăneşti. Gustul ales al Suveranei a descoperit bisericuţa aceasta într’o comună, Luierul, din judeţul Mureş-Turda şi Ea a ţinut să o pună în valoare, aşezând-o în cadrul încântătoarei pajişti de pe dâmbul din imediata vecinătate a Castelului. Suveranul, Regina Mamă şi A. N. I. Arhiducesa sărută, în uşa bisericei, Evanghelia întinsă odată cu binecuvântarea preoţilor. Serviciul divin îl oficiază păr. Lascu şi păr. Tăţulea. Membrii Familiei Regale împart apoi pomeni şi ajutoare femeilor nevoiaşe din Bran, care s’au orânduit în aşteptare, la intrarea sfântului lăcaş. Urcă apoi treptele către capela din stâncă. Aci preoţii Îşi înalţă glasurile în pioasă rugăciune, îngenunchind laolaltă cu Auguştii urmaşi ai defunctei, în faţa urnei sacre, în adâncă evocare. Lângă inima Reginei strămnesc, in glastre, discreţi colţunaşi portocalii şi o varietate rară de crini albi. Sufletul mândru al Celei evocate licăre coborât In candeleleroşii Iar fumai care o clipă tămăiază aerul conturându-se ca o prezenţă aevea, îmbătătoare, se pierde din nou in faguri subţiri spre cer. încet, pe gânduri, tânărul nostru Rege se ridică pentru a se îndrepta împreună cu membrii Familiei Regale şi cu suita, spre Castel Spre castelul plin de atâtea scumpe şi vii relicve care, toate, mai dau încă impresia că adineauri abia s’a ridicat, dintre ele, Majestoasa Ei siluetă de argint. In drum oamenii, femeile şi copii din Bran care au prins toţi de veste, se adunaseră să Întovărăşească trecerea Suveranului cu călduroasele lor aclamaţii. Iar dincoace, in livada de sub .Măgură“, un glas pare a se desprinde plutind dinspre cripta din stâncă;un glas de şoaptă umbrită; el prinde tălmăcire nouă, cercând să pătrundă tainele învăluitoare ale muntelui împădurit de deasupra şi să împace însfârşit, murmurul, nestins al râului cu unde cărunte, din vale : — „Nu te teme, unchiule, îţi vom duce vitejeşte opera mai departe...“ ANKARA, 20. (Rador). O ploaie însoţită de grindină de mărime neobişnuită a pustiit recolta oamenilor din nouă sate, din provincia Gumsane. Jurnal de război Colhozurile au distrus tren şi să-şi înăbuşească sentimentele pentru a nu fi isgoniţi ♦drept „culaci“ din gospodăriile lor. Numai după ce am vorbit cu ei în limba română, a încetat tăcerea lor şi au început să vorbească în mod emoţionant despre ultimele 12 luni. Lucrătorii din colhoz primesc numai strictul necesar vieţii. Aşa se explică de ce cu toate maşinile avute la dispoziţie nu au produs mai mult decât micile gospodării ţărăneşti progresiste. Iar ţăranii care (Continuare în pag. 6-a) Un observator aflat în călătorie de jidanii. Au trebuit să facă un an înrăzboi prin Basarabia eliberată ar putea trage concluzia greşită, privind situaţia excelentă a recoltei, că bolşevismul a realizat ceva, graţie sistemului economic, în timpul scurt de un an. Dacă cercetezi mai atent şi la faţa locului realizările economice comuniste poţi observa sămânţa destrămării care se află în însăşi instituţia colhozurilor, care trebuia să transforme ţăranul autohton al Basarabiei intr’un proletar liber al agriculturii. Primul colhoz 11 găsim pe dealul Comneştilor. Aici am putut strânge o serie de observaţii şi am putut să ne dăm seama de scopurile urmărite de acest sistem economic. Fabrica de cereale, cum e numit „colhozul“ de către comunişti, schimbat cu desăvârşire înfăţişarea peisagiului. Suprafeţe mari cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui şi plante furajere, aflate unele după altele, dau regiunii o înfăţişare monotonă. Ici şi colo, aceste suprafeţe de semănături sunt distruse cu gloanţele şi bombele cu care bolşevicii au vrut să distrugă „instalaţia model“ pentru a nu cădea intactă în mâinile adversarului victorios. O grupă de case ţărăneşti, care au fost întrebuinţate drept clădiri de locuit şi de serviciu pentru colhoz apar de la prima vedere ca puţin folositoare în acest scop. Tot aşa de monoton, ca şi semănăturile lor comparate cu ogoarele ţăranilor individualişti, este colhozul şi în alte privinţe. Dacă vizitezi, de pildă, camerile, scunde şi murdare, te uimesc contradicţiile cele mai posibile. Intr’o odae fără ferestre se află „o centrală electrică“ fără nici o realitate propriu zisă, sub şopronul cu uluci lipsă zace un tractor ruginit, prăfuit şi stricat, trei garnituri de treierat stau în curte expuse ploilor şi vântului. Deasemenea în curte mai zac pluguri modeme noui care au început să ruginească, pluguri mai mici, maşini de secerat şi grape, invadate de iarbă. Am impresia că te găseşti mai de grabă într’un cimitir de maşini agricole sau într’uin loc de strâns fier vechiu decât In mijlocul unui colhoz model mult lăudat BOLŞEVICII JIDANI TRIMIT „CULACII“ LA MUNCA ţăranii Bolovan Vasile şi Ion Ungureanu întâlniţi la Sângerei povestesc cum au fost trataţi ţăranii români de către bolşevici şi de către reprezentanţii lor in Basarabia, Reichsmareşaul Goering a primit pe paraşutiştii cari s-au distins in Creta BERLIN, 20 (Rador).— Reichsmareşalul Goering a primit, la cartierul său general, pe paraşutiştii distinşi cu crucea de cavaler la ordinul Crucii de fier, cu prilejul luptelor din Creta. MAREŞALUL GOERING i * Zilei Aviaţiei Cuvântarea d-lui ministru general lacobici Intr’un cadru sobru — dar nu lipsit de măreţie — s’a sărbătorit, ieri, în faţa monumentului aviatorilor, patronul aviaţiei, în prezenţa d-lui general Iosif lacobici, ministrul apărării naţionale, a d-lui general Gh. Jienescu, subsecretar de stat al aerului, ataşaţilor militari germani şi italieni şi a unui număr de ofiţeri aviatori, aflaţi în Capitală. După primirea raportului prezentat de o escadrilă de aviaţie cu drapel, s-a oficiat slujba religoasă. A luat cuvântul apoi, d. general Vasiliu, care adresându-se trupei, scos în evidenţă faptele de glorie ale sburătorilor de ieri şi de azi. După aceea, d. ministru general Iacobici a ţinut următoarea cuvântare AVIATORI! Sărbătorirea patronului vostru, are in acest an, o semnificaţie deosebită. Dacă altă dată comemoram vitejiile şi jertfele trecutului, astăzi, pe lângă ele, comemorăm vredniciile de arme şi jertfele prezente. Tânăra noastră armă a Aerului, o cinstim pentru marile ei realizări de până acum, în războiul Sfânt, ce-i duce toată suflarea românească, încă din memorabila zi de 22 iunie, când a început cruciada pentru a relua mândra Bucovină şi pământul sfânt al Basarabiei, bravii noştri aviatori au năvălit asupra păgânilor. Luând exemplu dela invincibila armată germană a aerului care s’a acoperit de glorie nepieritoare în întreg cerul Europei şi dincolo de ea, pe toate fronturile de luptă, aviatorii noştri „plan la plan“ cu aviatorii germani, s’au aruncat in văzduh şi au pus stăpânire pe spaţiul aerian al vechilor noastre pământuri. In urma lor, armata terestră, deseori ajutată de aviaţie, a pus piciorul cucerind pământul, definitiv şi pentru vecie şi consfinţind astfel victoria în aer. In această luptă, toţi ostaşii aerului şi-au făcut cu prisosinţă datoria. Conducând maşinele cu măestrie, Escadrilele de Bombardament, de Vânătoare şi de Observaţie s’au luptat eroic, iar pe pământ bravii noştri tunari, în strânsă legătură cu vânătoarea, au păzit aerul, împiedicând aviaţia bolşevică să ne distrugă armatele şi să ne dărâme oraşele. Cinste vouă luptători din Aeronautică. Nu pot aminti astăzi toate faptele de arme săvârşite de voi, citând pe unii, nu înseamnă că am uitat pe ceilalţi, căci meritul este al tuturor. S’au doborît până astăzi, numai de către aviaţia şi apărarea noastră antiaeriană, 223 avioane inamice. Dintre acestea, 25 de victorii omologate şi încă 10 neomologate, aparţin Escadrilei 53 de sub comanda Căpitanului Georgescu Emil, fără nici o pierdere din partea noastră. Fiecare din bravii acestei unităţi, de la comandant la cel mai tânăr pilot, au cel puţin câte o victorie oficială. Din ceilalţi bravi, cari au fost propuşi pentru decorare de către d. General Antonescu, citez: — Adjutant şef Rădulescu Andrei, cu 4 avioane sovietice doborîte. — Adjutant stagiar Panait Constantin, cu 3 avioane doborîte. — Locotenent Horia Agariei, cu 4 avioane doborîte. — Sublocotenent Moscu Teodor, cu 2 avioane doborîte. — Adjutant stagiar Camenelanu, cu 2 avioane doborîte. — Adjutant stagiar Popescu C, cu 2 avioane doborîte. — Adjutant stagiar Pomuț, cu 1 ivioane doborîte. — Adjutant stagiar Cordescu, cu 3 avioane doborîte. — L°cot, aviator re®. Polizu N-lae cu 1 avion doborit. Locot. Toma Lucian, cu 1 avion doborit. — Sublocotenent Forin Vasile, cu 1 avion doborit. — Adjutant şef Mirilă Vasile, adjutanţii stagiari Vătămanu şi Jipescu, cu câte 1 avion doborît. — Sergent t. r. Lungulescu C, 1 avion doborit. — Ofiţer de echipaj Culuri loan, Locot.-aviator Niţescu Nicolae, sergenţii Lungu loan şi Viişoreanu Vasile, 1 avion doborit. - Locotenent Stroici Gheorghe, Sublocotenent Georgescu Gh. și Ser-(Continuare In pag. 3-a) D. GENERAL IACOBICI Pontonierii germani refac în grabă un pod distrus de bolşevici. Astfel siguranța hoardelor în debandadă va fi de scurtă durată. Alături de pod, elementele motorizate încearcă trecerea prin vad