Curentul, iulie 1942 (Anul 15, nr. 5162-5192)

1942-07-01 / nr. 5162

C (8 pagini) S­PORT Rapid-Unirea Tricolor Ce declară conducătorii după matchul de Duminică După întâlnirea disputată Dumi­nica trecută de F. C. Rapid şi U. Tricolor, match terminat la egalita­te, 2-2 am găsit de cuviinţă să în­trebăm pe conducătorii celor două grupări ce cred despre rezultatul ob­ţinut de formaţiile lor. Vom începe cu declaraţia d-lui col. Guţescu, conducătorul Unirii Tricolor. De astă dată am fost la un pas de victorie. Proverbialul ghinion nu ne-a părăsit decât în parte. Dacă nu marcau Rapidiştii primele două goaluri într’un mod stupid as­tăzi eram in finală. Băieţii au muncit cu toţii, cu a­­ceiaşi dragoste de club pe care o cu­noaşteţi. Cred că rejucarea va avea învin­gător pe cel mai bun nu pe cel cu mai mult noroc. D. Bauer conducătorul feroviari­lor este surâzător vorbind de match . Jucătorii noştri nu au luat mat­­chul în serios şi de aceia au lăsat im­presia că au fost dominaţi. Victoria nu trebuia să ne scape cum de alt­fel se va vedea şi în matchul viitor Toţi jucătorii au jucat în notă fără a excela. Uniriştii au fost adversari demni cari însă nu pot încurca socotelile Rapidiştilor într’un match de Cupă După cum se vede, cei doi conducă­tori de grupaţi sunt ferm decişi că in finală va intra echipa lor. Arbitrii jocurilor din prima etapă a campio­natului de război Campionatul de război începe Du­minecă 5 Iulie a. c. Pentru jocurile din prima etapă C. C. A-ul a dele­gat următorii arbitri: SIBIU: Universitatea—F. C. Rapid, d. Stan Ion Braşov T.-SEVERIN : C. F. R.—Unirea Tri­color, d. Ritter A., Timişoara. CRAIOVA : F. C. Craiova—Ripensia, d. I. Ceaureanu (Buc). BUCUREŞTI : Sp. Studenţesc—Ve­nus, d. St. Alexandru (Buc). Carmen—A. C. F. R. d. cpt. Kierman (Buc). Juventus—F. C. Ploeşti d. T. Pro­­topescu (Buc). PLOEŞTI, 29 (prin telefon). — Eri­c’a discutat în localitate matchul de foot-ball între echipa locală F. C. Ploeşti şi Rapid. După un joc me­diocru victoria a revenit republica­nilor cu scorul de 3—0 (1—0) prin punctele marcate de Cociş Maliţa şi Antonescu. Echipele au prezentat următoarele ARAD 29 (prin telefon). — Mat­­chul de football care s’a disputat astăzi în localitate între echipa ideală Crişana CFR­ şi Universita­tea din Sibiu, s’a terminat cu vic­toria gazdelor cu scorul de 2-1 (2-0). Matchul a fost frumos şi s’a des­formaţit: F. C. PLOEŞTI: Iordăchescu, Wet­­zer, Neagu, Sperlea, Mircea, Marie­­nuţ, Barbu, Antonescu, Bărbulescu, Maliţa. RAPID : Sadovs­ky, Giuriţan, Mol­­doveanu, Costea, Răşinaru, Wetzer III, Sipoş, R. Florian, Baratky, Ga­­vrilescu, Tănăsescu, Măşurat pe un timp admirabil. A arbitrat bine d. Regheşanu. Au marcat: Popa Moise şi Bur­­ghelu dela Crişana CFR. şi Dască­­lul pentru Universitatea. S-au remarcat: Dascălu (U) şi Popa Moise şi Burghelu dela Cri­şana. Eri la Ploeşti F. C. Ploeşti a în­vins pe Rapid cu 3-0 CI-0) Universitatea a fost învinsă de Crişana C.F.R. cu 2-1 (2-0) Lui Arad Gloria şi Chinezul au terminat la egalitate 5-5 12-1) ARAD 29 (prin telefon). — în­tâlnirea de football dintre Gloria din Arad şi Chinezul din Timişoa­ra, aşteptată cu o legitimă curiozita­te de sportivii din localitate, a fur­nizat un adevărat spectacol şi s-a terminat la egalitate 5-5 (2-1). De remarcat că­­Gloria a condus la un moment dat în repriza 11-a cu scorul de 5-2. Revenirea Chine­zului a fost de mare spectacol şi a găsit pe Gloria obosită, după materiul de ori în care a învins se­lecţionata locală cu 9-0 (3-0), şi astfel a egalat situaţia. Punctele au fost înscrise de Vla­­dimirescu (2), Huzur, Mircea şi Jura pentru Gloria, şi Wilhelm, Lipsenz (2), Fitter şi Koch pentru Chinezul. Arbitrajul d-lui Maliţa a fost bun. .. Timpul a fost bun iar matchul s-a desfăşurat în faţa a 2000 spec­tatori. Echipele au aliniat formaţiile o­­bicinuite. TENNIS Italia va juca la Bucu­reşti ? După câte suntem informaţi în acest sezon pe lângă matchurile de tennis cu Germania şi Slova­cia, reprezentanţii sportului alb român vor întâlni şi Naţionala Italiei. In vederea perfectării acestui match se duc tratative înainta­te, care după cum se speră vor fi încununate de deplin succes. Data matchului se speră a fi pe la sfârșitul lunei August. Ce jocuri se vor disputa dacă „Gradjansky“ vine la București Un conducător de marcă al gru­pării Venus ne-a declarat că Ve­nus va aduce în Capitală gruparea Gradjansky. Se pare că echipa va sosi în Ca­pitală Vineri dimineață. Deoarece pentru Duminică este organizat Campionatul de războiu, la care participă Venus şi Rapid, echipele ce urmează a întâlni pe Gradiansky, ne-am adresat d-lui Octav Luchide pentru a ne spune cum se modifică programul. ..După toate probabilităţile — ne-a declarat d-sa —Sâmbătă se va juca în deschidere Carmen— ACRM şi Venus-Gradiansky. Iar Duminică Qradiansky-Rapid a­­vând în deschidere cel de al doi­lea joc de campionat. In acest caz, matchul „U“-Ra­­pid se va amâna la o dată pe care o va fixa de comun acord repre­zentanţii ,,Universităţii“ şi „Rapi­dului“. PREGĂTIRI Marinescu va juca în cea de-a doua semi­finală Pentru ca cea de a doua semifi­nală să aibe un caracter cât mai ferm, cele două formaţii caută să fie puse la punct până în cel mai mic amănunt. Astfel la Unirea Tricolor va juca alături de Iliescu, excelentul fun­daş Marinescu, care a fost selecțio­nat şi trebuia să joace în echipa Națională la Bratislava. Abecedar latin­am­tele noastre şi ale romanilor Deochiul Cum să ne ferim de deochiu ? a) Cel mai eficace şi mai răspân­dit mijloc, când e vorba de un co­pil, de un om mare, de o vită, de o floare sau de un pom e să nu te miri de frumuseţea sau de alte calităţi ale lor, să nu le duci laude, fără a scuipa sau a face gestul scuipatu­lui aisupra lor, de 3 ori în şir, zicând: „ptiu I ptiu I ptiu I să nu-l fie de deochiu I" sau ,de nu s'ar deochia I" Am arătat într'un număr trecut ex­­presiunile întrebuinţate la alte po­poare. Aşa se procedează pretutin­deni la Români, atât dincoace cât şi dincolo de Dunăre, şi tot aşa proce­dează cele mai multe popoare din Europa. La fel se apărau de deochi şi Romanii, după cum ne încredin­ţează El Liniu (Natur, hist. XXVII, 7), care afirmă că doica scuipa de trei ori în gura copiului adormit, când intra în casă un străin de teamă ca acesta să nu-l deoache. Şi astăzi, la Neapole, doicile obicinuiesc să-l scuipe pe străinul care intră în odaia în care doarme copilul, ca să nu-l deoache. Duvenal (VII, 153) vorbind de avocaţii cari se lăudau cu izbân­­zile lor, ca să-şi atragă clienţi, spune că-şi scuipau în sân, de teamă să nu se deoache. Aşa se obicinuia şi la grec­. Teo­­krit pomeneşte, într'una din idilele sale (VI, 39), cum ciclopul Polifem, după ce şi-a preamărit frumuseţea fără pereche, îşi scuipă de trei­ ori în sân ce să se ferească de deochiu. Şi la vechii evrei după cum amin­teşte, în repetate rânduri. Talmudul, se obicinuia să se scuipe de trei ori pentru evitarea deochiului (Dr. Se­ligmann, Der böse Blick II, 209). Dar nu numai copilul sau omul a­­dult trebuie scuipat ca să fie ferit de urmările funeste ale deochiului, ci şi celelalte fiinţe, ba chiar şi lu­crurile neînsufleţite. La români, dacă vezi vreun animal frumos, un viţel, o vacă sau o scroafă care a fătat mulţi purcei ca să nu-i deochi, trebue să scuipi şi să zici : „să nu-i fie de deochiu !" (A. Gorovei, Credinţa 1099). Tot astfel se procedează şi isturea, la foarte multe popoare din Europa. In Boemia, de pildă, când se scoate pentru întâia oară un cal din grajd, îl scuipă de trei ori, ca să nu-l deoache (Georgeakis-Pineau, ţăranul scuipă pe copita calului, după ce l-a potcovit ; tot astfel face în cocina porcilor, spre a feri purceii de deochiu, precum şi pe spinarea vacii când o mulge pentru întâia oară după ce a fătat. In Siria, atât creştinii cât şi musulmanii, scuipă îndată animalul ce a fost lăudat în prezenţa lor. In insula Lesbos, ciscă se vede un animal frumos (cal, vită sau oaie), o capră ce dă mult lapte, un pom prea încărcat de fructe, se scuipă de trei ori în direcţia lor ca să nu-i deoache (Georgeakis-Pineau, Le Folklore de Lesbos 343). b) Se face de către mamă un ben­­chiu pe fruntea copilului cu cenuşă, cu noroiul de pe tocul sau de pe tal­pa încălţămintei, amestecat cu puţin scuipat, ori funingine cu cărbune sau cu cerneală. La aromâni, mamele obicinuesc pe lângă benchiul făcut pe fruntea copilului cu cărbune să-i mai înegrească şi vârful nasului sau să facă un semn negru pe locul unde se îmbină sprâncenele. In Pind, aro­mânii obicinuesc să facă pruncilor, cu un ac, mai multe înţepături in formă de stea după care prepeară pe locul înţepat cărbune pisat, aşa că semnul nu se mai şterge. Foarte multe popoare din Europa (germanii, scoţienii, bulgarii turcii, grecii etc.) întrebuinţează acest mij­loc de apărare contra deochiului. In insula Corfu se face o pată pe frun­tea copilului cu pământ amestecat cu uleiu din candelă (Pouqueville, Moréé I, 262). Obiceiul acesta e foarte vechiu, căci îl găsim atestat și la Romani. Poetul Persius spune că mamele sau doicile care se temeau ca eroul-năs­­cut să nu fie deochiat, după ce-l îm­­băiau, muiau degetul mijlociu în no­­roiu sau în praf amestecat cu scuipat şi făceau cu el un benchiu pe frun­tea copilului, ungând uneori şi bu­zele cu el (Satir. II, 32). Tot astfel ne povesteşte Petronius, în chip foarte hazliu, cum o babă gârbovită şi us­cată face un benchiu, din praf ame­stecat cu scuipat, pe fruntea deo­­chiatului Encelpius (Satyr. 131). Vreo trei veacuri şi jumătate mai târzii, în sec .al V-lea, Sf. loan Gură de aur îşi bate joc, într-una din predicele lui, de acest obiceiu ciudat. Doicile şi crescătoarele iau noroiu când scaldă copilul şi-l ung cu degetele pe frunte, iar dacă întrebi : „la ce foloseşte acest noroiu sau acest lut ? îţi răspund : „ca să-l ferească de deochiu, de vrăji şi de pismă". Ei ! ia te uită ce putere are murdă­ria şi lutul ! Alungă cât colo toată ceata de draci. Dacă noroiul are aşa putere, de ce nu-ţi ungi singur frun­tea cu el, când eşti mai tn vârstă Şi ai mai mulji invidioşi decât un co­pil ? De ce nu-ţi ungi tot trupul cu noroiu?" (Omilia a XII-a despre l­a Epistolă către Corintieni, apud Mig­­ne, Encyclop. theol. II, 879). Vechii evrei aveau şi ei acest obi­ceiu, căci într’un pasagiu din Tal­mud a scris : „Dumnezeu zise Arhan­ghelului Gavril : fă cu negreală, pe fruntea evlavioşilor un semn, pentru ca duhurile rele să nu le poată face nimic" (comp. Hoffmann - Krayer, Woerterb. des Aberglaub. Vil, 812). Acest mijloc de protecţiune contra deochiului s'a păstrat şi la evreii de astăzi (comp. S. Segall, Credinţe 133) c) Copilul nou-născut trebue cân­tărit înainte de a i se face prima baie. Obiceiul acesta se practică în multe părţi ale ţării Dimpotrivă, la Germani, copilul nu trebue cântă­rit până nu împlineşte un an, căci nu mai creşte (A. Wuttke Der deut­sche Volksaberglaube 394). Tot ast­fel în Franţa şi în Italia (Dr. Selig­­mann, Der boese Blick II 261. Numai la Sârbi, noii născuţi se cântăresc ca şi la noi, spre a fi feriţi de vrăji şi de deochiu, dar nu trebue spus ni­mănui cât trage copilul la cântar. d) Pentru a induce în eroare du­hurile rele nu trebue spus, până a treia zi de la naştere de ce se d­a copilul scăpându-l astfel de primej­dia deochiului (comp. A. Gorovei, Credinţi 1109). . e) Trebue dat copilului să sugă lapte dela sânul unei Ţigănci. Tot astfel cred şi Aromânii. f) Să nu se lase copilul până nu împlineşte un an, să se uite în oglindă, căci altfel se deoache sin­gur. Această credinţă e foarte răs­pândită la români. O regăsim de asemenea în Franţa în Germania, în Anglia, în Spania, în Rusia în Serbia şi aiurea. Şi cei vechi credeau la fel. Scriitorul grec Plutarh care a trăit pe vremea împăratului Traian, pome­neşte de un oarecare Eutelidas, ci­tând versurile unui poet latin necu­noscut : „Frumos la păr era odată Eutelidas dar oglindindu-se sărma­nul în undele fluviului s'a deochiat singur, l-a lovit boala şi şi-a prăpă­dit norocul" (Moralia 682 b.). Empiricus Curentul ANUL) XV, No. 5162, Miercuri 1 Iulie 1942 LA ZI Au­zi mucezii scriitorii lor, Văcani.. Cu toate amărăciunile prin care trece. Franţa nu uită sâ-şi sărbă­torească gloriile literare. De curând s'au Împlinit o sută de ani dela moartea scriitorului Stendhal — pe numele adevărat Henry Beyle — au­torul faimoaselor romane: „Le Rouge et le Noir" şi „Chartreuse de Parme". Nu multa lume ştie, chiar In Franţa, că subtilul romancier a fost căteva luni, din vocaţie prezumtivă, băcan. Stendhal se inapoiase, fără glorie, in 1802, la Paris, după ce fă­­cuse cu Napoleon campania din Italia. Deşi, după propria sa mărturisire, patru versuri proaste nu le putea fabrica decât in opt ore de muncă grea, tânărul visa să ajungă cel mai mare poet francez. De loc modest, scria in jurnalul său: „Când citesc pe Pascal, mi se pare că mă citesc pe mine". Gloria însă în­târzia, sâ bată la ușa mansardei din str. d'Angivaler și Stendhal işi făurea vise deşarte. Un amic al său, Fortune Ma­nte, tot un arhitect de castele în Spania, 11 spuse într'o zi că s'a săturat de profesiunea de geniu „In spe" și că e hotărit să plece la Marsilia spre a începe acolo un comerț de băcănie. După obligatoriile explozii de mirare şi indignare, ideia păru destul de bună tânărului Stendhal care se şi văzu mare negustor, coproprietar al firmei „Mante, Beyle et C­ ie" ce urma să se instaleze cu banii Împrumu­taţi dela tatăl său şi care avea sâ-i aducă venituri însemnate... într'o frumoasâ dimineaţă de Iunie, însoţit de încântătoarea ar­tistă Mélanis Louason, se sui in diligența care ii depuse, după cinci zile de drum, la Lyon. Schimbător din fire, Stendhal lăsă pe prietena sa să se ducă singură la Marsilia, unde avea un angajament, iar el plecă in Dauphiné, la casa părintească. Peste două luni, probabil cu ceva fonduri luate de la părinţi, pori spre Marsilia, şi se angaja aci, în băcănia unui oarecare Mem­ier, din strada Venture, începând, cu tragere de inimă, să se iniţieze in tainele negustoriei de coloniale şi desfăşurând o lăudabilă activitate, mai ales administrativă. După amiezele, îmbrăcat după ultima modă pariziană, curta frumoasele marseilleze, pe bulevarde, cu tot elanul celor douăzeci de ani ai sâi... Trecu astfel iarna anului 1906 deși armatele napoleoniene cu­cereau capitală după capitală. Marsilia devenise un port ce se sufoca din pricina blocadei engleze, care omora Încet, dar sigur, mai ales co­merţul de coloniale. Beyle, rămas tot cu capul In nori, avea totuşi picioarele pe pământ Când văzu că băcănia tânja şl câ patronul e gata sâ tragă obloanele o şterse la Paris. Experienţa câştigată In băcănia din Marsilia i-a folosit toată viaţa: atunci când gloria literară i-a adus şi buna stare materială, el a ştiut s'o administreze. In orice caz, Caragiale al nostru, berar In Bucureşti, a avut un precursor ilustru care îi scuză nepotrivita împerechere a scriitoricescului meşteşug cu taraba... A. Pomescu Cronica dramatică Teatrul MUNCA şi LUMINA: „Musca", comedie în trei acte, de Cezare Lodovici Am remarcat că în general în co­media italiană modernă, volumul te­melor întrece de obicei volumul anec­dotelor, redus la schiţă. Din această pricină, în primul rând suferă perso­­nagiile, caracterizate pre sumar­ şi lă­sate să evolueze în căutarea unor con­flicte pe cari rareori le găsesc. Când pleci de la aceste comedii ita­lieneşti, ai doar impresia că nu eşti încă sătul — dar nu şi pe aceea, re­comandată de higiena, că ai mai mânca. încă o observaţie generală e că, totdeauna, un autor italian modern — atât din aplicaţie, cât şi din ne­cesităţi de inflaţie (căci anecdota nu respiră pe mai mult de 2—3 scene) — caută un reazăm pe o originali­tate oarecare. Când nu aduce pe sce­nă un tip care „să nu fie ca toată lu­mea” (şi care adesea nu rezolvă ni­mic), atunci caută măcar o prezen­tare sui, generis a unor subiecte sa­u aspecte de mult îmbătrânite. Aceas­tă metodă ar fi perfect legitimă — și critica în general o recomandă — dar ea nu-şi produce efectul dorit decât atunci când, schimbând haina, n’o văduvește de volumul pe care tre­­bue să-l îmbrace. Menajul e o veche şi variată temă de teatru. De el se ocupă şi autorul comediei „Musca”. Dar dacă îşi chel­­tueşte orginalitatea pentru introdu­cerea in subiect, apoi oboseşte repede şi, ajuns la schiţă, se odihneşte şi se repetă, iar se odihneşte şi iar se repetă. Şi degeaba cauţi noutatea fondului — adică originalitatea gân­dirii­­şi a observaţiei pe fondul etern — în bâzâitura neîntreruptă de pe scenă, că nu vei descopei decât sce­ne, reproşuri şi sâcâieli îndelung cu­noscute şi mult mai savant sau mai seducător expuse, în zeci şi zeci de piese, până azi. O femee vorbeşte e comparată cu o muscă. E Coralina, menajera bă­trânului Tobia. Ca să aibă linişte o clipă — şi pe motivul că logodnicii nu pot locui sub acelaş acoperiş Tobia îi propune să o ia de nevastă şi o trimite să stea­ până la cununie la naşii ei. Şi astfel, pentru puţină linişte, Tobia îşi pierde liniştea pe toată viaţa, căci termină prin a se însura cu Coralina. Dar musca e muscă , bâz-bâz toată ziua, în jurul lui pe capul lui. Pen­tru a o putea goni cu scuturătoarea afară din casă, Tobia profită de ivi­rea unui necunoscut, care face curte Coralinei şi o surprinde în braţele acestuia. Pacostea însă, are virtuţile ei: e nevinovată. Şi degeaba o dă afară pe uşe... musca se va întoarce pe fe­reastră, ca să-şi pledeze utilitatea în mecanismul complicat al menajului. In adevăr, enervantă cum e, Cora­lina a construit totuişi totul în a­cest menaj şi aci e poate singurul gând mai reliefat al piesei: impozitul de nervi pe care trebue să-l plăteşti, ca de bine de rău să-ţi zici că eşti şi tu om între oameni — cu casa în ordine, cu rufăria spălată, cu masa l­a timp, etc., etc. Şi în faţa perspec­tivei certe că „musca”, va continua să-l bâzâie pe Tobia până în ziua când i se va aşeza pe nasul subţiat, galben şi rece, luminat din cele pa­tru puncte cardinale ale catafalcului, ai pentru el o singură consolare : că vârsta lui înaintată îi va curma re­pede suferinţa şi-i va aduce liniştea pe care o doreşte atât de mult. Lăsând la o parte bietele noastre observaţii critice, spectacolul se bu­cură de succes în faţa publicului, din ce în ce mai evoluat ca educaţie ar­tistică, al Teatrului „Muncă şi Lu­­mină”. Să măturisim totuşi că succe­sul e determinat în primul rând de o interpretare excelentă, atât de bi­ne strunită de domnul Victor Ion Popa, care ne-a dat în plus, în ac­tul I, un frumos decor de plein air. Protagonista reprezentaţie, adică , musca” plină de o vervă în adevăr îndrăcită, e doamna Maria Mohor, parcă mai frumoasă ca oricând in costumele pe cari le poartă cu atâta gust, d-sa antrenează întregul spec­tacol, subliniind toate situaţiile cu humor, cu cochetărie, cu prefacă­torie feminină şi, la un anumit mo­ment al piesei, cu convingerea fer­mă a femeii care se crede neapărat utilă pentru fericirea terestră a băr­batului. Pe bătrânul Tobia îl joacă domnul Gh. Damian, actorul modest şi ta­lentat al atâtor succese, aducând şi de data asta o notă personală de pi­toresc în schiţarea nefericitului aso­­ciat al întreprinderii conjugale. Grupul slugilor, cu burlescul şar­jat al vechea comedii italiene, e ju­cat de doamna Ştefania Popescu şi domnul N. Vulpescu. Domnul Geo Barton e un rar e­­xemplar de „bel-ami”, care vine pe scenă cu toată eleganţa şi suficienţa tipului pe care-l schiţează. In două roluri mici, apar, foarte corecţi doamna Nelly Nicolau şi domnul George Iliescu. Mircea Ştefănescu Samson Bodnărescu S’au împlinit 40 de ani dela moartea lui Samson Bodnărescu. Poetul, peda­gogul şi filosoful Samson Bodnărescu s’a născut la 27 Iunie 1840. Studiile liceale le-a făcut la Cer­năuţi, fiind elevul lui Aron Pumnul a cărui influenţă asupra structure­ lor spirituale a fost foarte însemnată. Faptele lui patriotice şi dorinţa de a-şi servi cât mai mult şi mai, înalt neamul, îl obligă să vină în Moldova unde cunoaşte pe Titu Maiorescu, care, apreciind valoarea scrierilor tânărului Bodnărescu îl introduce la „Junimea”. Membrii „Junimei” îl înconjoară re­pede cu afecţiunea lor şi îl trimit în Germania, unde obţine diploma de doctor „magna cum laude" în filoso­­fie, artă şi literatură. Atât Iacob Negruzzi, cât şi Titu Ma­iorescu, relevă în operele lor critice, talentul precoce al poetului insistând în special asupra tragediei „Rienzi” în 5 acte şi în versuri albe. De aci este chemat la direcţia liceu­lui „Başotă” din Pomârla, care ia fiinţă atunci, pe care-l organizează şi unde activitatea sa excepţională a dat roade deosebite prin oamenii de vază ce au ieşit din această şcoală. In anul 1902 se stinge la Pomârla, regretat de întreaga lume intelectuală de atunci. Claviatio Şcoala Prahovei continuă să apară regulat după ce doisprezece ani a fost mereu o faclă vie pentru toată învăţătorimea din Pra­hova. In ultimul nr. din iunie a. c. întâlnim un bogat şi preţios material didactic din care remarcăm articolele semnate de: Ion Duţă-Pucheni, Mihail Eminescu ctitor al şcoalei româneşti ; Gh. Ani­­ţei: Publicaţiunile copiilor. C. Luchian: Pedagogia străzii. Poeţii: I. D. Pietrari şi Leonida Secreţeanu semnează două frumoase poeme. Pastoral Ortodox revista lunară a societăţii „Frăţia" a clerului din Eparhia Argeşului cuprin­de în nr. de pe Mai următoarele : Re­luând o veche discuţie de M. Mihăi­­leanu, Teologie şi viaţă de Marin S. Diaconescu, Inaderenţa noastră la stat de Pr. I. C. Boca, etc. Cronica Huşilor aduce în numărul din luna Mai cuvân­tarea P. S. Episcop Grigorie Leu şi Darea de Seamă a Secţiei Adminis­trative Bisericeşti. Buletinul Episcopiei Cetăţii-Alba-Ismail care apare odată pe lună în mediu Iunie a. c., cuprinde : I. B.: De ziua eroilor, N. Roşea: Soldatul Român, D. Gogoaşă : Pentru neam. D. Pasencu: Crez şi jertfă, Al. Beladianu: Sătucul meu. D. Stoenescu: Sobrietate în publicsitică. A. Silvestrovici: Amintiri din războiul actual. P. Berzescu: Dela Petru cel Mare la Stalin. La lumina rampei Teatrul Municipal Teatrul municipal „I. L. Caragiale" reprezintă astăseară la orele 8.30 ma­re d­e succes DOMNUL DFT-A ORA 5. In fruntea distribuţiei d-nii: V. Maximilian, Jean Tomescu, Dinu Macedonschi, G. Sion, Titu Vedea, Radu Ha­ngu şi d-nele: Mya Coca, Renée Anny, Ulpia Botta şi Adina Duca. Teatrul „Muncă şi Lumină“ — Teatrul „Muncă şi Lumină", re­prezintă azi Marţi 30 Iunie, la ora 20.30, comedia „MUSCA", de Cezare Lodovici, cu Maria Mohor, Nelly Ni­colau, Ştefania Popescu, Gh. Darrian, Gh. Iliescu, N. Vulpescu, Geo Bar­ton. Direcţia de scenă: Victor Ion Popa. Teatrul din Sărindar Un spectacol de strălucită calitate este comedia „OMUL CARE ZÂM­BEŞTE“ care se joacă la Teatrul din Sărindar, Teatrul Maria Filotti, in fiecare seară ora 8:30. Joi, Sâmbătă şi Duminică matineuri ora 4. Humorul fin care se desprinde în fiecare clipă este subliniat de spec­tatori prin vii aplauze, iar strălucita interpretare a d-lor Romai Bulfinski, Radu Beligan, Marcel Enescu, N. An­­toniu, C. Bratoloveanu, M. Cioabă şi d-nele: Ninetta Gusti, Cella Marion, Vir. Stoicescu, Tamara Vasilache, Le­­lia Ionescu şi C. Lungeanu, constitue un formidabil succes. Magnetizare prin raze ultraviolete Savanţii germani Ehrenhaft şi Ba­­neb au ajuns la senzaţionala descope­rire că bucăţile de fier, reci şi nemag­netice, supuse radiaţiei razelor ultra­violete în poziţie perpendiculară devin magnetice. Printr-o radiaţie mai înde­lungată se poate obţine şi o acumu­lare a proprietăţilor magnetice ale fierului. Cu prilejul acestei descoperiri presa germană de specialitate subliniază, că acest fenomen a fost descris încă în anii 1813 şi 1814 de cunoscuta revistă germană „Gilberts Annalen der Phy­sik”, dar s’au uitat complect de el, ast­fel că acum „procesul magnetizării fie­rului prin raze ultraviolete” a trebuit să fie „inventat din nou”. (RDV). Pe locul copilăriei poetului Al. Vlăhuţă, din Greşeşti Sumedenie de cămine culturale din jud. Tutova poartă numele marelui poet Al. Vlahuţă, iar tutovenii se mân­dresc că din acest judeţ a ieşit acest mare trudnic al versului românesc. Numele poetului este pomenit la zile mari şi când e vorba de arătat că şi Tutova noastră a dat ceva acestui neam, încolo, ...nu-i greu să mai scriem. Puţini ştiu, că pe locul copilăriei poe­tului Vlahuţă pasc gâştele şi că un gospodar din Pleşeşti pendinte de Buda, stăpâneşte locul unde a fost casa în care s’a născut autorul lui „Dan”. Poetul care a cântat iubirea cum puţini au cântat-o, care s’a fră­mântat după frumos şi adevăr, care a continuat geniul eminescian atât de a­­dânc n’are cinstirea ce i se cuvine, în satul lui, în judeţul lui. E trist, ne­spus de trist, dar nespus de adevărat ! E durerea mare a atâtor uitaţi şi e da­toria urmaşilor atât de strigătoare în a se face ceva pentru acei cari au ţi­­nut pe fruntea lor laurii unor glorii adevărate. Şi mai mult decât orice e strigătul de alarmă ce l-au dat o mână de oa­meni din Buda Tutovei, strigăt ce a fost însuşit în întregime de delegaţia permanentă a căminului cultural ju­deţean de sub preşedinţia d-lui prefect al judeţului, colonel Zănescu C. Ioan. In această şedinţă de la 18 iunie 1942, am propus, noi membrii delegaţiei, şi d. prefect a aprobat, ca tot materialul din fostele case Şuţu din Buda, azi proprietatea judeţului, case care au su­ferit mult în urma cutremurului, să fie dărâmate, iar materialul să se a­­ducă la Pleşeşti. Aici să se reconstru­iască în întregime casa poetului, după ce se va fi răscumpărat locul care va trebui să fie împrejmuit şi să se ridice un bust in memoria celui uitat. Casa să fie sediul căminului cultural din Pleşeşti şi să aibă o bibliotecă şi o sală de lectură. Pentru aceasta însă, cărămizile din fosta casă Şuţu vor fi prea puţin. Trebuie să se găsească inimi jertfelnice necesare, ca gândul să devină faptă. Să se arate prin a­­ceasta că Vlahuţă merită şi altceva de­cât numele unei străzi din oraş şi fir­ma unor cămine din judeţ. Şi negreşit că aceste inimi 68 vor găsi, trebuie să se găsească. Mă gân­desc, în primul rând la Prefectura ju­deţului nostru care prin actualul pre­fect a făcut lucruri bune, la Primăria oraşului, care are în fruntea ei Un om iubitor al trecutului, d. Iancu Mihăi­­lescu fiind singurul care s’a gândit mai serios la Stroe Belloescu; la d. ing. C. Gâlcă, suflet inimos cu iubire de ce înseamnă duh tutnorean; la d. Arion din Patraşcani, cari prin tinere­ţea şi înţelegerea lui ar jertfi ceva pentru cel ce a cântat plaiurile tuto­­vene ; mă gândesc la conducătorii tu­turor şcolilor din oraş şi judeţ şi la toţi acei cari au iubit şi iubesc scrisul şi frământarea poetului. Mă gândesc la toţi iubitorii de frumos şi la toţi acei cari s’au învăţat să preţuiască şi altceva decât lutul cel pieritor. Iniţia­torii lui Buda au înşirat în încheerea lor o serie de nume. Se mai pot a­­dăuga şi altele. Noi cei de la căminul cultural judeţean ne adresăm tuturor să ne ajute şi mai ales să ne înţeleagă. Nu mai putem admite ca pe locul de naştere al poetului să umble vitele. A fost sfânt gândul de închinare al stu­­denţimei tutovene, care după puterile ei, a pus acolo o piatră comemorativă ce nu mai are azi nicio împrejmuire, dar e prea amară durerea, că sufletele chinuite de fericirea acestui popor cre­dincios, să se bucure de-o aşa nerecu­­noştinţă din partea celor ce şi azi se hrănesc din truda lor şi să nu facă ceea ce ar trebui de făcut. E jalnic, ne­spus de jalnic, să nu pornim la cinsti­rea prea vrednicului poet tutovean. E tot gândul pentru care am scris a­­ceste neînsemnate rânduri. Şi dacă nu se vor izbi şi acestea ca şi altele de aceeaşi nepăsare, care doare, atunci ele işi vor fi ajuns ţinta pentru care s’au aşternut aici. Preotul IOAN GH. CHIRVASIE Bârlad V­AVA -«f -. •• -..-l ’ 'V. § • .,‘V. * ■“*r '-ir. Ifit jaarhUlmi-­ Constantin Bârneanu Sfeştanie la ţară Mărfi SO Iunie 1942 RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 6.55—8.00 ORA DIMINEŢII. Deschiderea emisiunii. Radio-Jurnal. Concert de dimineaţă, închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 11.30 : POSTA MILITARĂ RADIO. 12.00 : Emisiuni speciale în limbile ucraineană şi rusă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 12.30 : Deschiderea emisiunii: Quartetul de mandoline Serenada. 12.50 : Concert de prânz (discuri). 13.50: Ştirile serviciului german. 14.00 : Radio-jurnal. 14.20 : Muzică variată (discuri). 14.30 : ORA RĂNIŢILOR : Orchestra C. Tandin, voce : Ştefan Savu. 15.30: Reportagii germane de pe front. 15.40 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 17.40: Emisiuni speciale in limbile ucraineană şi rusă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 19.00 : Deschiderea emisiunii. Orchestra Soc. Române de Editură (voce : Gică Petrescu). 19.00 : Prof. Alex. Boldur, Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare. 19.15 : POSTA MILITARĂ RADIO. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 19.15 : ORA ITALIEI. I. Dr. I. Stănciulescu-Mehedinti : „Tineretul italian de astăzi". II. Corul Bisericei italiene : cântece patriotice italiene : 1. Cântecul Alpinilor; 2. Aripi ; 3. Câtecul submarinelor ; 4. Te salut frumos alpin. III. Actualităţi italiene. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 19.50: Ştirile serviciului german. 20.00 : Radio-jurnal. 20.10 : Muzică variată (discuri). 20.20 : Jurnal in limba turcă. 20.35 : Muzică variată (discuri). 20.40: UNIVERSITATEA RADIO 1 Ciclul : „Poeţii satului românesc“ AL Ciorănescu : V. Alecsandri. 21.00 : Concertul simfonic al Orches­trei Radio dirijată de Ionel Perlea. 22.00 : Radio-jurnal ; Sport. 22.20 : Concertul Orchestrei Radio dirijat de I. Hartulary-Darclée. voce : Felicia Volănescu-Ionescu. 22.50 : Muzică variată uşoară (discu­ri) RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 23.00 : Muzică variată uşoară (discuri) 24.00 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA (280,9 m.) 13.00 : Deschiderea emisiunii. învăţătura zilei. •—­ Concert de valsuri (discuri). 13.20 : Radio-jurnal (I). 13.20: Muzică uşoară vocală (discuri) 14.00 : Radio-jurnal (II). 14.20 : D. Gheorghe Hârtopeanu (ar­monică). 14.35: Cântece româneşti (discuri). 15.00 : închiderea emisiunii de prânz. 18.30: Deschiderea emisiunii. Muzică uşoară (discuri). 18 50 : Jurnal In limba rusă. 19.00 : Vals de Ravel (discuri) (Or­chestra Conservatorului din Paris di­rijată de Philippe Gaubert). Reintroducerea căsătoriei în Ucraina Printr’o ordonanţă specială, dreptul de căsătorie obişnuit în toate ţările europene, a fost pus din nou în vi­goare în Ucraina, dispoziţiile bolşevice relative la căsătorie fiind astfel abro­gate. Căsătoria în Ucraina va fi constrac­­tată in faţa ofiţerului stării civile, be­­nedictiunea religioasă fiind facultativi. Contractarea căsătoriilor este liberă numai între bărbaţi care au împlinit 18 ani si femei care au împlinit În ani. (RDV).

Next